Fotoreportaj la Şcoala de Fotbal Marcel Baban, un club Leu

În editorialul ŞUTURI ÎN ZID m-am inspirat din curtea Şcolii de Fotbal a fostului atacant polist şi rapidist Marcel Băban, un jimbolian ce a investit cu suflet acasă, în propria bătătură, întru depistarea, creşterea şi lansarea junilor fotbalişti din Banat. Momentul l-am ales intenţionat la startul unui Mondial fără România, şi într-un oraş la graniţa cu Serbia „5-0”, pentru a amplifica mesajul că foşti jucători ca Marcel, nişte slujitori ai Sportului Rege cam din generaţia unor mai renumiţi alţi investitori în fotbalul „mic”, ca Popescu şi Hagi, sunt licărul de speranţă al revigorării acestei discipline sportive. Nu „Maybach” cheltuind pe mercenari împing lucrurile înainte, nu aceea e politica necesară, chiar dacă „dă bine” în fotbalul globalizat al Uniunii Europene. Reţeta e şi în curtea lui Băban, la marginea Jimboliei… Poftiţi.

Tribuna se umple de părinţi la jocurile Şcolii...

Roşcovanul piticot, simbol al fotbalistului de mâine...

Un gazon calitativ pentru nivelul Diviziei D. Ce va fi flancat de o tabelă electronică

Leul Jimbolian e gata de luptă...

A inlocuit un antrenor strain cu un altul tot de peste hotare, a folosit 22 de “stranieri” din totalul celor 32 jucatori utilizati si a cucerit titlul de campioana. In plus, a incheiat cu opt straini in teren prelungirile finalei Cupei Romaniei, in fata unui club catarat in ultima clipa pe podium cu 18 fotbalisti “de-afara” in lotul de 31.  

Prin prisma rezultatelor lui CFR Cluj si FC Vaslui si a acestor numere, reteta de a racola jucatori de peste hotare pare a da roade. Drept un alt exemplu, FC Timisoara a patruns si ea din nou in eurocupe cu aproape jumatate dintre componentii lotului straini.

Ziarele duduie de alte asemenea transferuri, caimacul bugetelor fruntaselor e probabil conferit “mercenarilor” iar pe toboganul diviziilor in jos aud zgomotul unei motocoase. Pasesc spre teren printre statuile de teracota, fotbalisti “piticot” in rosu-negru ce dau si mai mult suflet si culoare gospodariei jos palaria de la stadionul Scolii de Fotbal Marcel Baban. “Micutii” ne reamintesc ca aici nu-i doar “casa” unei divizionare D-Timis oarecare, ci o pepiniera cu trei grupe de varsta, 1994, 1996 si chiar cu pusti de scoala primara, cu totii batand la portile fotbalului.

Initiativa lui Marcel Baban, intors la vatra in Jimbolia, inclusiv dupa trei perioade la Poli, e la fel de curajoasa si incisiva ca sarjele sale de altadata spre gol, in alb-violet, ba mai mult, demna de toata admiratia si lauda. Politica sa este la polul opus, unul pozitiv, celui de mercenarizare a fotbalului romanesc, oferind samanta sperantei unor altfel de seri decat acea sambata de 0-5 la Beograd. Chiar… Aici, la Jimbolia, granita cu sarbii e la o aruncatura de bat.

Cat e de greu sa cheltui bugete de milioane pe achizitii din Slovacia si pana peste mari si tari? Cat e de usor sa lupti pentru a creste din putin si a incerca sa lansezi niste baieti stransi din zona Banatului la Scoala de Fotbal dintr-un orasel de frontiera? Motocoasa amuteste si Vasile Handa, ajutorul administratorului Tibor Boros, isi sterge sudoarea: “E cu mult mai greu, de exemplu daca ai compara cu sprijinul oferit fotbalului in anii in care aparam si eu. O faceam pe patru salarii”.

Vasile Handa, portarul de altădată, om priceput şi de nădejde la stadion

Baban a selectat si inrolat la Scoala sa tineri in devenire din imprejurimi, sa zicem din Clarii Vii, ori localnici jimbolieni, ca Ionut Puica, numarul 5, dar si de pe raza intregului judet sau chiar din Timisoara, ca de exemplu sesarul Radu Domsa, ba si tocmai de la Resita. Recruti de prin alte parti carora le asigura cazarea la internat, cu casa – masa si transportul la domiciliu.

Baietii sunt in crestere si mananca pe rupte. Ideal pentru dezvoltarea lor, o problema insa pentru punguta investitorului. Dar unde e pasiune si dragoste de fotbal, sunt si idei. O cladire in constructie, in spatele portii dinspre intrare, isi asteapta peste vara noua bucatarie cu cantina pentru juniori, alipindu-i-se o sala de forta, adaugiri cu economisiri pe termen lung la o baza sub semnul leului ridicat pe picioarele din spate, stema clubului. Da. Scoala de fotbal ia avant, capata aripi. Club de fotbal.

Si de ce n-ar fi sperante? Cazna si priceperea unei maini de sufletisti inmugureste rodul, portarul Eduard Pap si treiarul Florin Ardelean cochetand in aceasta primavara cu lotul national de juniori. Binoclez pe Google un mesaj cu majuscule dezvaluind munca depusa la Scoala lui Marcel Baban: “Sunt sigur ca cei de la Poli l-au monitorizat pe Eduard Pap, pentru ca ar fi pacat sa-l racoleze alte echipe!!! Atentie mareeeee Poli Timisoara!!!” A carei poarta a fost aparata candva de Calin Frunza, acum ajutorul lui Octavian Popescu la aceasta cea mai tanara garnitura din Divizia D-Timis.

Vestiare curate, bine dotate. Tineri ca reşiţenii Totu, Popescu şi Mitru, ori ca "uriaşul" Chitucea, sunt instruiţi şi cu magneţi de marcatorul în eurocupe de altădată, Octavian Popescu...

Momentan, in vestiarul “luna” si cu tabla magnetica, parte a cladirii incluzand sala cu bazin si sauna, 1. Eduard Pap isi are cuierul sau. Dar initiativa, investitia si munca de la Jimbolia pot da curand rod, pe merit. “Batatura” lui Baban de la marginea Jimboliei e un mic plaman sanatos al fotbalului nostru. E un exemplu pozitiv.

Nu multi sunt fostii fotbalisti care au luat in piept anevoiosul urcus de a creste si lansa tinere talente. Atacanti ca Giuchici si Baban sau, daca e sa amintim lideri de generatie, Popescu si Hagi, sunt reali slujitori ai fotbalului – si nu falsi “oameni de fotbal” – care au inteles ca singura sansa de a-l ajuta cu adevarat este sa recladeasca la bazele sale, sa insamanteze la radacini.

Iar efortul unora ca Marcel Baban ori Miodrag Giuchici e cu atat mai remarcabil cu cat investitia initiala n-a avut aportul substantial al sumelor agonisite de cei doi Gica in fotbalul mare. A face din putin bici implica sacrificiu. A urma un plan viabil de afaceri implica inevitabil la inceputuri si pierderi. Roadele, profitul, peste ani de rabdare…

Desigur, a arunca in focuri generatia ’94 in competitia Diviziei D, in paralel cu meciurile de la juniori, atarna si mai greu pe umerii tuturora la Jimbolia. Insa modelul propus de Marcel Baban poate oferi acel altceva atat de necesar unui fotbal sufocat la varfuri de tendinta de a achizitiona straini cu lopata, drept un alt semn al desavarsirii unei piete de desfacere de mana a doua in Romania, fie ea… Billa sau Kone, intru croirea peste noapte a celui mai lesne drum spre eurocupe.

La vestiare, inclusiv bazin si sauna!

Distribuitor oficial Saller, ce imbraca si UTA, Marcel Baban a reinvestit in juniorii si copiii fotbalului de maine. Bravo! A facut-o probabil cu nostalgia acelor glorioase jocuri de pomina de altadata. Remember 4-3 cu Ceahlaul, prin zloata, pe lapovita. Marcel, eroic...

De pe aceasta banca de rezerve s-ar putea ridica prim-divizionari de maine... Timpul le va lamuri pe toate

Obsesia bolnava a mass-media cu lupta oarba din prima jumatate a Ligii 1, dusa deseori cu straini si in care doar Galatiul pare a marsa pe tineri din zona, pierde din vedere necesitatea incurajarii “fotbalului mic”, unul insa mai vital in marea schema a lucrurilor decat ar putea parea la prima vedere. Nu-i greu de intuit ca declinul selectionatelor nationale a fost exacerbat de invazia “stranierilor”, pe fondul penuriei de talent autohton veritabil. Si atunci nu si asemenea scoli de fotbal pot fi rotitele benzii rulante a regenerarii fondului de jucatori “interni”?

Dar in baza sportiva “luna” a Jimboliei, proaspat vopsita si cu gust amenajata, nici cati ai numara pe degete nu sunt cei care si centreaza, si dau cu capul. Oare vor si marca intr-o buna zi? Instinctul de antreprenor l-a ajutat pe Marcel Baban sa infloreasca atat Ro-Sport-Saller-Baban, firma de distributie de echipament sportiv “made in Germany” pe taram romanesc, cat si conlucrarea cu alti sponsori si autoritati locale, Jimbolia ajutandu-l de exemplu cu cheltuieli de regie la stadioane, si scriu la plural pentru ca ingrijitorul Handa imi arata si terenul de antrenament “de la plopi”, unul pare-se cu gazonul “chiar mai bun”. Iar cel de la stadion imi pare mai in palma decat Wembleyul…

Motocoasa zbarnaie din nou, tunzand totul in spatele portii si-n lateralul tribunei. Marcel si mana de sufletisti de la scoala-club insamanteaza fotbalul din putin, fara timp de lamentari prin presa nationala, ca pe la curti mai mari, ca de exemplu Timisoara nu sprijina, “face” ori merita. La Jimbolia, “piticotii” lui Marcel nu se pierd in iarba iar fostul varf pune bob la radacina fotbalului. Cu ceva mai multi entuziasti ca Baban si mai putini Copos sau “Maybach” Becali, o mult mai restransa natiune ca Serbia ar putea fi candva invinsa in drumul spre Mondiale.

„Cotofene” inainte de termen

Statul la coada e sport national. S-au incolonat de dimineata, sa nu piarda un loc la fiesta. Newcastle United avea nevoie doar de un punct pentru a-si confirma promovarea matematica in Premier League, iar ahtiatii fani ai alb-negrilor abia au asteptat sa erupa, sa petreaca, sa sarbatoreasca revenirea dupa doar un an in elita.

Dar jocul cu Sheffield United, de pe St. James’ Park, ultimul al etapei din a doua zi de Pasti, si-a pierdut respectiva semnificatie in urma altui rezultat, conturat cu doar o jumatate de ora inainte, la Nottingham, in partida dintre Forest si Cardiff City, penultima a rundei din Championship. Pe City Ground a fost 0-0, echivaland cu destuparea sampaniei in vestiarul „Cotofenelor” din Newcastle inca inaintea iesirii pe teren pentru meciul din nocturna.

Statistica spune ca Newcastle United devine astfel al treilea club care sa-si asigure in aceeasi data de 5 aprilie promovarea in elita inainte de termen. In plus, alb-negrii fostului interimar Chris Houghton, confirmat „plin” la startul actualei editii, le-au copiat pe Bolton Wanderers si Manchester City, cluburi care in 1997 respectiv 2002 reuseau in aceasta vremelnica data sa revina in elita dupa numai un an de surghiun in liga a doua.

„Trapasii” din Bolton, antrenati pe-atunci de Colin Todd, aveau sa acumuleze 98 puncte, cu 100 goluri marcate, iar City, cu Kevin Keegan in primul sau sezon la carma, 99 puncte, cu 108 goluri marcate. Ca si acum, secondanta in ierarhia finala a fost West Bromwich Albion Birmingham.

Si totusi, cea mai implacabila promovare in elita a reusit-o Reading FC, inca de la finele lunii martie, acum patru ani, in 2006, cand alb-albastrii lui Steve Coppell au strans 106 puncte cu 99 goluri marcate.

Desi nu la fel de prolifice, cu o medie a eficacitatii putin sub doua goluri pe meci, „Cotofenele” irlandezului Hughton, avand in Andy Carroll un principal marcator cu „numai” 14 reusite in Championship, au castigat finalmente la pas liga a doua, in ciuda incertitudinilor care au planat la inceputul campaniei in privinta confirmarii bancii tehnice, a reinnoirii unor contracte de joc si chiar a proprietatii clubului. Mike Ashley se intoarce pe marea scena…

Este un triumf personal si pentru Hughton, la vremea sa primul jucator de culoare reprezentand Republica Irlanda, si care, intre cele 53 selectii, s-a regasit intre titulari la debutul „verzilor” la un turneu final, in toate cele trei partide la Euro ’88, antrenorul atingandu-si obiectivul intr-un rol foarte ingrat, intens scrutinizat de mass-media si in conditiile unor mari asteptari din partea conducatorilor si a publicului local, pasionatii Geordies, care traiesc si respira prin United.

Acel United din nord-estul industrial, serios sifonat peste ani de crizele economice, este licarul sperantelor celor din Newcastle si religia locului. La cati se aduna meci de meci in arena din centrul sus-jos de pe colinele urbei, vreo 50.000, o merita cu prisosinta. The Toon Army revine unde-i este locul de drept, in Premier League, cu amintirile din clipul de mai jos, stranse de-a lungul experientei de 16 ani neintrerupti, din „93 incoace…

Olsson despre „Gabby”, romanul cu un picior in Premier League

La cat de adanca e criza ce sfarteca selectionata Romaniei, o cat de mica veste incurajatoare e binevenita. Referirea e la Gabriel Tamas, care pare a se fi integrat la West Bromwich Albion, conform declaratiei unui coleg de linie ce si-a exprimat speranta ca transferul sub forma de imprumut al romanului de la AJ Auxerre via Dinamo la clubul din Birmingham sa fie permanentizat in vara, odata ce The Baggies vor fi reusit probabila promovare in Premier League.

Jonas Olsson, fundasul central suedez al alb-albastrilor, a spus ca ar fi „incantat in special pentru <Gabby>, cu care as dori sa evoluez si pe mai departe in defensiva lui West Brom, in sezonul viitor, in prima liga„. In interviul acordat postului regional BBC West Midlands, scandinavul s-a referit la aportul substantial oferit de jucatorii adusi de Roberto di Matteo in perioada de transferari din luna ianuarie, opinand ca Ben Watson, Stephen Reid si <Gabby> Tamas au dat dovada de profesionalism, „punandu-si corpul la bataie cand a fost nevoie”.

[ Ca si in toamna la Graz, in grupele Europa League, Tamas a marcat in deplasare si sambata, tot in urma unui corner la care mingea a „iesit” din gura portii, egaland intr-un 1-1 smuls de West Brom la Reading ]

Olsson s-a referit la plusul de experienta si dinamism castigat de ocupanta locului 2 in Championship prin integrarea celor trei achizitii, dorind totodata sa-i vada pe noii recruti si pe mai departe la The Hawthorns. Unde, cu sase etape inaintea finishului, sperantele unei reveniri in Premier League la prima incercare sunt foarte mari, gratie celor 9 puncte avans fata de Nottingham Forest, ocupanta locului trei.

Un prim hop, in transmisiune televizata, in Vinerea Mare, de pe The Hawthorns, intr-un derby al regiunii centrale Midlands, cu nou-promovata Leicester City, „Vulpi” la randul lor implicate cu sanse reale in obtinerea unui loc in barajul play-off de accedere in elita.

Tamas, sosit la Birmingham imediat dupa Anul Nou, in urma unui tur de campionat la Dinamo, are toate sansele sa evolueze la anul in Premier League, foarte mult depinzand de consistenta si constanta evolutiilor sale. „Cu picioarele pe pamant” ar fi cel mai bun slogan, brasoveanul putand trage invataminte din excelentul start al lui Mutu in Albion, urmat insa de o trista poveste pe care o stim cu totii.

Tamas Albion-gol ‘taie’ seria Regalistilor de 6 succese acasa

Gabi Tamas a scuturat la vinclul stang plasa adversa in minutul 86 al deplasarii din etapa 40 a ligii a doua, la Reading, unde a salvat sambata un punct pentru West Brom, mentinandu-i invincibilitatea si dupa 6 jocuri, si care s-a apropiat astfel la „o lungime de barca” de lidera Newcastle United. 80 de puncte „Cotofenele”, 79 The Baggies. Va promova oare Tamas in Premier League, si nu oricum, ci incoronat drept campion in Championship? Raspunsul, peste 6 etape…

Mai mult, golul fundasului cu numarul 26 a intrerupt seria de sase succese pe Madejski Stadium a „Regalistilor” ce-au eliminat-o in ianuarie pe Liverpool din Cupa Angliei, romanul rasplatind increderea acordata de managerul Di Matteo, care l-a ales in centrul defensivei in defavoarea unor ex-titulari, Meite, accidentat, si Zuiverloon.

Egalarea a survenit in urma cornerului scotianului Dorrans, reluat cu capul de celalalt fundas central, Olsson, balonul revenit din transversala fiind expediat napraznic de Tamas de la nici 10 metri, ori ca tunetul, traducand expresia folosita pe pagina virtuala a lui Albion in privinta sutului romanului: <thunderous>.

Tamas devine astfel al 20-lea marcator stagional pentru alb-albastri, in al 17-lea sau joc ca titular in campionat, unde acumulase 4 cartonase galbene, alte doua aparitii survenind in Cupa Angliei, tocmai in dauna lui Reading, dintre care una ca inlocuitor.

Astfel, e o cu totul alta poveste pentru ardelean, care debuta in Albion pentru… Albion in 8 ianuarie, cu un cartonas galben, intr-un West Brom – Nottingham Forest 1-3 (0-1), in urma caruia „padurarii” le rapeau gazdelor locul 2, cu 46 puncte fata de 45. In clipul de mai jos, golul de 0-2 al lui Majevski, dupa pauza, cehul Bednar punctand pentru gazde abia la 0-3…

Reading, navigand la mijlocul clasamentului, a deschis scorul in minutul 6, prin Sigurdsson, iar brasoveanul a egalat pentru Albion, ce si-a extins astfel la sase seria jocurilor fara esec, cu care si-a apropiat foarte mult revenirea automata in Premier League.

La inceput fie neangrenat la ritmul sustinut de joc fie mai ezitant, in saptamanile de acomodare cu fotbalul din Championship, Tamas a avut un martie in crescendo, stropit cu acest gol pe Madejski, al carui gazon a constituit duminica trecuta si loc de sosire in traditionalul semimaraton al orasului.

West Bromwich Albion s-a intors la Birmingham cu un punct „marca Tamas” si acum poate urmari in liniste derbyul de luni seara, Newcastle United – Nottingham Forest, intre lidera si urmaritoarea clasata pe locul 3, cu 70 puncte, la noua in urma lui The Baggies.

Di Matteo, care a aruncat in lupta dupa pauza inclusiv masivii tineri de culoare din ofensiva, Giles Barnes si Ishmael Miller, i-a utilizat la Reading pe Carson – Reid, Tamas, Olsson, Mattock – Morrison (77, Cox), Dorrans, Mulumbu (62, Barnes), Watson, Thomas – Wood (62, Miller). 

Pentru Tamas urmeaza jocul din Vinerea Mare, de la ora 19:15 a Romaniei, acasa cu Leicester City, locul 5, si deplasarile la amenintata Watford, tot de Pasti, luni 5 aprilie de la ora 17:00 a Romaniei, si Doncaster, sambata 10 aprilie, tot la ora 17.

The Baggies s-au razbunat oarecum pentru eliminarea in fata lui Reading din Cupa Angliei, suferita luna trecuta, cand dupa ce a egalat de doua ori pe Madejski, la final prin Mattock, in minutul 87, West Brom s-a vazut invinsa in rejucarea de pe teren propriu, 2-3 pe The Hawthorns.

* Si apropo de locul 2, un esalon mai jos, in liga a treia, lupta pentru aceasta pozitie si implicit pentru promovarea directa este absolut deschisa, dupa etapa a 38-a. Astfel, Leeds a cedat in minutul 89 la lidera Norwich City, ce e desprinsa cu acest 1-0 la 11 puncte, in vreme ce urmaritoarea Millwall, distrandu-se cu un 5-0 in dauna lanternei rosii Stockport County, a egalat-o in clasament la 71 puncte. Leeds are +29 la golaveraj iar Millwall +28. Ultimele opt etape, grozave…

Transferuri de iarna: Mutu inapoi in Londra?

None. Sositi: none. Plecati: none. Nici unul. Mai putin Landon Donovan, care a trecut Atlanticul, aterizand la Everton. Suntem inca in zilele de tatonari si negocieri. Situatia se va schimba insa spre finele perioadei intermediare de transferari din iarna. Iar conform unor surse din ziare londoneze, Adrian Mutu s-ar afla in vederile lui Gianfranco Zola, West Ham fiind tentata sa-l readuca in Londra si pe fostul coleg al tricolorilor la Chelsea, Mateja Kezman.

Cert e doar ca Bolton Wanderers s-a miscat rapid, inhatandu-l pe Owen Coyle de la carma nou-promovatei Burnley si instalandu-l la Reebok Stadium. Cine-l va inlocui insa la Turf Moor? Darren Ferguson, fiul, a optat deja pentru oferta lui Preston North End si desi destui manageri sunt pe liber, daca e sa ne gandim numai la Southgate, Curbishley ori Burley, foarte putini ar fi cei care s-ar incumeta sa incerce marea evadare cu o „buturuga mica” modelata dupa chipul si asemanarea lui Coyle.

Revenind la jucatori, de urmarit cum va demara romanul Gabriel Tamas in Birmingham, cu West Bromwich Albion. „The Baggies” joaca maine seara / vineri 8 ianuarie / in uvertura etapei a 25-a, acasa, cu Nottingham Forest, ce-i sufla in ceafa in lupta pentru locul doi. Fundasul a asistat deja la un meci oficial al noii sale echipe, in deplasarea castigata cu 2-0 dupa Anul Nou la trupa de liga a treia Huddersfield, contand pentru Cupa Angliei, si e in carti din moment ce ivorianul Meite se afla cu selectionata tarii sale la Cupa Africii, ce incepe duminica in Angola. 

West Brom, aflata la 6 puncte in urma liderei Newcastle United, dar cu un meci mai putin jucat, in deplasare la Blackpool, respectiv cu doua puncte in fata „Padurarilor”, are toate sansele sa pastreze traditia ultimilor ani, de a promova in Premier League.

Trupa de la The Hawthorns promova in 2002 cu 89 puncte in cont, zece mai putine decat Manchester City. West Brom promova din nou si in 2004, cu 86 puncte, dupa Norwich City, ascensiune ce se solda cu doua sezoane petrecute in Premier League. Doar in 2007 alb-albastrii in dungi verticale nu si-au croit drumul inapoi in primul esalon, pierzand finala barajului play-off, 0-1 cu Derby County. Rateu ce-a fost dat uitarii in 2008, cand Tony Mowbray a ghidat trupa Boing-Boing la promovare, castigand The Championship cu 81 puncte si 88 goluri marcate, fiind urmata de Stoke si Hull, cu 79 respectiv 75 puncte. Cele doua s-au mentinut in elita, West Brom continuand insa pe refrenul ABBA si regasindu-se acum, cu Di Matteo la timona, secondat de fostul sau coleg de la Chelsea, Newton, si ex-sprinterul de Jocuri Olimpice Ade Mafe, in alta lupta pentru promovare.

In final, iata un link spre piata de transferari, asa cum e aceasta reliefata de gazetarii de la Daily Mail…http://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-1240041/JANUARY-TRANSFER-WINDOW-2010-All-moves-Premier-League-club.html

Unicat in Albion, „Padurarii” incheie turul fara esec extern!

Nottingham Forest si-a pastrat si de Boxing Day invincibilitatea in deplasare in acest sezon, incheind turul de campionat fara vreun esec extern, o performanta fara egal in 2009-2010 in primele sase esaloane din Anglia.

Nu-i deloc putin lucru sa te-ntorci sub scut si macar din doua deplasari la rand. Dar mai din douasprezece!? Care ar fi secretul revirimentului unor rosi-albi ce nu demult scrasneau a neputinta in esalonul trei? Cheia succesului e detinuta de Billy Davies, antrenorul scotian de loc din Glasgow, in varsta de 45 ani, un „recidivist” in materie de ascensiuni surpriza cu grupari demodate, ce-si incepea candva cariera de jucator profesionist la tineretul lui… Manchester United. Ah, da, si Sir Alex Ferguson e tot „glaswegian”.

Inainte de a puncta spectaculoasa traiectorie a iscusitului scotian, sa notam ca „Padurarii” au incheiat cu un 0-0 la Watford Londra, in ziua de 26 decembrie, seria fara esec de deplasari din acest sezon al ligii a doua, Coca Cola Championship. Nu mai e club intre celelalte 91 grupari profesioniste din Albion, plus intre celelalte aproape 70 de formatii din Conference, ligile a cincea si a sasea, care sa fi incheiat anul cu 0 la rubrica infrangerilor in deplasare.

In prima deplasare, in august, Forest remiza tot alb, la Reading. Apoi a facut 1-1 la QPR, Sheffield Wednesday si Ipswich, a batut cu 1-0 la Plymouth si cu 2-1 la Peterborough, continuand cu o noua serie de 1-1, la Crystal Palace, Cardiff si Middlesbrough, urmata de un 0-0 la Sheffield United si un 1-0 la Swansea. Per total, trupa de la City Ground e neinvinsa in liga din 19 septembrie, cand capota pentru a treia si ultima oara acasa, 0-1 cu Blackpool.

Rasplata este locul pe podium, trei, cu 40 puncte, primul in urma celor promovante automat in elita, detinute de proaspetele retrogradate Newcastle United si West Bromwich Albion. Baietii lui Davies le-au scuturat pe „Cotofene”, gratie unicului gol al lui Dexter Blackstock, a carui sosire in Nottingham provoca si reactia antrenorului lui QPR, Paolo Sousa, ce-si pierdea slujba datorita justificatelor sale bombaneli, si urmeaza sa aibe o proba de foc in proxima deplasare, pe 8 ianuarie, la Birmingham, cu West Brom. Recordul ii va fi in pericol in fieful trupei lui Di Matteo.

Dar Davies a uimit deja lumea ligii a doua, in care s-a reintors exact de Anul Nou, in 1 ianuarie 2009, cand a preluat-o pe Forest, cu care reconfirma deja statutul sau de expert in a forta promovarea in Premier League. Mignonul ex-mijlocas are deja antecedente, o explicatie evidenta la uimitorul traseu cu „Padurarii”.

Astfel, in sezonul 2004-2005, primul in care preluase carma lui Preston North End de la compatriotul Craig Brown, pe care-l secondase cateva sezoane la Deepdale, Davies a incheiat pe locul 5 in liga a doua, calificant in barajul play-off a carui semifinala i-a adus o mare bucurie, 2-0 si 0-0 cu Derby County, doar finala de la Cardiff, decisa de un unic gol al lui Bobby Zamora, in favoarea lui West Ham, barandu-i calea spre o neverosimila elevare in elita. Preston in Premier League!? Ar fi fost posibil, cu Davies la timona.

Un  an mai apoi, incheind din nou pe un loc de baraj, patru, cu doar 30 goluri primite in 46 etape si doar 6 esecuri, „Mioarele” din Preston au clacat in semifinala barajului, 1-1 la Leeds si 0-2, insa Davies nu si-a pierdut cumpatul ci doar a schimbat clubul, reusind marea evadare la a treia incercare.

La carma unui alt club cu palmares dar navigand in ultima vreme in ape tulburi, Davies a reusit o nescontata promovare in Premier League, in 2007, Derby County profitand de obtinerea locului 3 si accederea la baraj, unde a trecut de Southampton, la penaltyuri, iar apoi a dispus de West Brom cu 1-0 in finala din mai.

Iar seria „Padurarilor”, de peste trei luni fara esec in campionat, ne aduce aminte de recordul egalat al lui Preston North End, in acel prim sezon 2004-2005 cu Davies la carma, cand albele „Mioare” au izbutit din septembrie pana in februarie o secventa de 22 jocuri fara infrangere in Championship, echivalenta cu performanta primilor campioni din istoria fotbalului, in 1888, cand trupa de la Deepdale isi atragea porecla „the Invincibles” cu un parcurs fara greseala in 22 dispute.

Fara doar si poate, toamna lui 2009 e cea mai fertila in istoria recenta a unui mai nou tare incercat club, candva dublu campion european. Sa reinvie oare Forest? Sa repete oare Davies promovarea reusita via baraj, in 2007, cu Derby? Ar deveni un mic geniu, poate pe urmele unui regretat mare geniu, Clough, care castiga candva titlul national cu aceleasi doua grupari. Doar sa-l tina naravul pe Davies si in cele doar doua deplasari din ianuarie, la locul 2, West Brom, si la… Derby, pe 30.

Romanul Patulea o califica pe Orient in sferturi

E vorba doar de Johnstone’s Paint Trophy, poate cel mai putin prestigios trofeu al unei competitii knock-out din Albion, dar finala programata in 28 martie 2010 e gazduita, conform traditiei, de stadionul Wembley, ceea ce se constituie intr-un stimulent in sine.

Marti 6 octombrie, in nocturna, pe Brisbane Road din estul Londrei, Leyton Orient s-a calificat in sferturile de finala ale zonei sudice a competitiei, gratie golului din minutul 88:46′ al atacantului roman Adrian Patulea: 1-0 contra colegei de esalon Brighton & Hove Albion. De fapt, Johnstone’s Paint Trophy, sponsorizata de o firma de vopsele, reuneste doar cluburile profesioniste din ligile a treia si a patra, drept o varianta mai lesne de a accede intr-o finala pe Wembley, in conditiile in care Cupa Angliei, FA Cup, si Cupa Ligii, Carling Cup, reunesc inclusiv prim-divizionarele favorite.

Leyton Orient n-are un sezon stralucit in esalonul trei, Coca Cola League One, in care Patulea nu si-a deschis momentan contul golurilor dupa sosirea in vara de la Lincoln City, din liga a patra, in schimb e in urna tragerii la sorti a sferturilor, a carei imperechere pentru zona sudica e efectuata in weekend, sambata 10 octombrie. Jocurile vor avea loc in noiembrie, urmand ca semifinalele sa se dispute in decembrie iar finala pe zone, nordica respectiv sudica, in dubla mansa, in ianuarie si februarie.

Patulea mai inscrisese in schimb in turul incipient al Cupei Ligii, in 11 august, cand deschidea rapid scorul la Colchester, contra lui United, o alta trupa din League One, pe care o elimina cu 2-1. In turul doi, la finele lui august, Orient a cedat abia in prelungiri, acasa, pe Brisbane Road, in fata consolidatei prim-divizionare Stoke City. Iata insa ca raza de lumina oferita de Patulea a venit in Johnstone’s Paint Trophy si Orient e inca pe drumul spre Wembley. Jocurile in regim K.O. nu strica si in perspectiva alinierii in Cupa Angliei, in care, in calitate de club de liga a treia, Orient va intra in focuri in turul doi, la inceput de decembrie.

Patulea a inceput ca titular, in parteneriat ofensiv cu Jarvis, iar dupa pauza cu James Scowcroft, un varf candva in elita, romanul avand cateva suturi pe poarta si ratand de putin coltul stang, in minutul 86. A fost precis putin mai tarziu, ochind acelasi colt, cu piciorul stang. Unicul minus ar fi ca la un meci in nocturna la mijloc de saptamana, si intr-o competitie de mai mica anvergura, alb-rosii au strans doar 1.847 spectatori, cea mai mica asistenta in acest sezon.

Dar cum in competitie se afla inca si Southampton FC, un club de cupe europene acum sase toamne, Johnstone’s Paint Trophy capata greutate in sectiunea sa sudica. Anul acesta, finala pe Wembley a competitiei demarate in 1983 si ce reuneste la start 48 cluburi a fost adjudecata de Luton Town, retrogradata din liga a patra, cu un 3-2 dupa prelungiri contra lui Scunthorpe United, ce a reusit promovarea in esalonul doi. Cu alte cuvinte, finalistele din 2009 nu si-au putut apara trofeul, iar laurii pe 2010, fie ei cat de… patati cu vopsea, merita efortul.

Hereford United va fi la rand pentru Orient si Patulea, in sferturi, tot acasa, pe Brisbane Road Stadium. Marcator in doua competitii K.O. in acest sezon, romanul a asigurat deja doua calificari. La mai mare!

Sansele lui Orient sunt reale pentru calificarea in semifinale, unde se anunta adversare dintre nu demult prim-divizionare. Aminteam de Southampton, care „Sfinti” vor primi in sferturi vizita lui Charlton Athletic, cu care retrograda in mai la brat, din liga a doua. A treia retrogradata din Championship, Norwich City, e si ea inca in cursa, la Swindon Town, de unde ca trofeul e luat in serios, si nu doar in sectiunea sudica, din moment ce Leeds United e favorita in cea nordica, unde o va primi pe Grimsby in sferturi…

Nu Kewell ci Kedwell, Patulea si Harris

Pe cat de impetuos demareaza – conform traditiei – sezonul competitional in Albion, nu-i de mirare ca Blue Square Premier, liga a cincea, mai exact prima sub esaloanele profesioniste din The Football League, si-a derulat deja runda a cincea.

In care s-a remarcat un acelasi nume, printre cele ale marcatorilor. Harry Kewell, „cangurul” candva la Leeds United si Liverpool FC, a sarit pe malul Bosforului, insa undeva in sud-vestul Londrei straluceste un anume Danny Kedwell. In editia trecuta, Main contribuia din postura de golgeter al lui Wimbledon la promovarea galben-albastrilor in esalonul cinci. Acum, Main a intrat in joc doar spre final, cand Kedwell a marcat din nou, reusind unicul gol al partidei disputate la Altrincham: 1-0 pentru londonezi.

Kedwell inscrisese si golurile victoriei cu 2-1, in deplasare la Kettering, semnand o ‘dubla’ si la mijlocul saptamanii, intr-un 4-0 acasa, cu Salisbury. Asadar Wimbledon la a treia victorie succesiva, mereu cu Kedwell strangand puncte pretioase. Galben-albastrii au deja 10 din 15 posibile, desi au evoluat de 3 ori in deplasare, ocupand un loc de baraj play-off. Iar sambata viitoare, la Fans Stadium, arena fosta a lui Kingstonian, din sud-vestul Londrei, soseste lidera Oxford United, pe care Wimbledon, cu o victorie, ar egala-o la puncte. Ce zici, Kedwell?

Pe cand si in campionat, Patulea?

Iar de la Wimbledon si Kedwell, la Cupa Ligii, in al carei tur secund, saptamana viitoare, singurul club profesionist englez aliniind un jucator roman primeste vizita unei grupari din Premier League. Dupa ce Colchester United ii demola cu 7-1 pe „Canarii” lui Norwich City, chiar pe terenul acestora, surprinzatoarea invingatoare la scor era adusa cu picioarele pe pamant, acasa, tocmai de un roman, Adrian Patulea, ce inscria in minutul 2 pentru Leyton Orient, in jocul din turul I al Carling Cup.

Londoneza s-a impus finalmente cu 2-1 iar acum „The O’s” vor primi la Brisbane Road vizita lui Stoke City. Patulea are prilejul sa se remarce, in dauna unui club din elita dar care totusi opereaza dupa reteta cumparaturilor ieftine, sub pret, pentru a se descurca financiar. Unor asemenea cumparatori merita sa le iei ochii…

Pe cand insa primul gol pentru Patulea si in campionatul ligii a treia? E nevoie, pentru ca Leyton Orient sufera pe teren propriu, fiind invinsa cu 2-1 atat de Oldham cat si de concitadina Charlton, doua „Athletic”. Ii prieste in schimb in deplasare, pornind campania cu un succes la Bristol Rovers iar acum remizand la trei la Yeovil…

Si apropo de atacanti din esalonul trei, Neil Harris a avut parte de zile fripte din partea arbitrului, conform unei istorisiri inedite din publicatia South London Press. In primul rand, pentru cei care ezita in a-l identifica pe Harris, varful de 31 ani este golgeterul all-time al „Leilor” lui Millwall Londra, dupa ce anul trecut a depasit stacheta inaltata de renumitul Teddy Sheringham candva acum doua decenii.

Ei bine, atacantul trupei ce a ratat in luna mai pe Wembley promovarea via play-off in liga a doua s-a vazut trimis la vestiare de arbitrul unei recente dispute din Coca Cola League One, pe motiv ca verigheta de la inelar era un… pericol, conform ridicolelor normative legate de siguranta si sanatate, ce sugruma tot mai mult mersul firesc, natural al lucrurilor in societatea britanica. Dar cum Harris avea degetul umflat, in urma unei taieturi, nu si-a putut scoate cu una cu doua verigheta de pe inelar, asa incat a fost necesar un sprint la vestiare, plus mobilizarea medicului echipei, ba chiar si a unui angajat din echipa de mentenanta a stadionului, cu un cleste in dotare! Sa auzi si sa nu crezi.

Iar daca ziua lui Harris a fost intuncata de incapatanarea arbitrului, in schimb deplasarea lui Millwall, pentru jocul de marti de la West Ham, din turul II al Cupei Ligii, a fost umbrita de decizia forului organizator de a repartiza doar 1.500 bilete fanilor „Leilor”. E evident ca tribunele de pe Upton Park nu s-ar umple la un joc din faza incipienta a Carling Cup, asa incat numarul restrans de bilete are de-a face doar cu binecunoscuta rivalitate peste decenii intre cele doua londoneze, vecine in zona, in estul capitalei. De frica sa nu iasa scantei, au alocat 1.500 bilete, cat pentru a controla fara prea mari batai de cap grupul suporterilor vizitatori. Si uite asa se dilueaza tot ce insemna o adevarata atmosfera de derby local. Din nou, de dragul… sigurantei si sanatatii. Aceleasi normative si reguli birocratice.

Culmea ironiei e ca pana si fanii lui West Ham s-au declarat nemultumiti si neplacut surprinsi ca lui Millwall nu i s-au alocat macar 4.000 bilete. Credeti ca restul de 2.500 se vor vinde? Nu prea… Peluza va ramane goala, incasarile vor fi mai subtiri, ambianta va fi mai neutra. Pacat. Si poate s-o mai gasi si-acolo un arbitru chitit pe inelarul golgeterului.

A inceput si in Anglia… Si va rezista oare Everton lui City?

Ei au evoluat la caderea cortinei peste stagiunea trecuta, tot ei au jucat meciul inaugural al noului sezon. In 25 mai, intr-o zi de luni, „Lancierii” de la Sheffield United pierdeau pe Wembley finala play-off de promovare in Premier League.

Au trecut putin peste doua luni si vineri 7 august, in deplasare la Middlesbrough, ros-alb-negrii au luat-o de la capat, in editia 2009/2010 a Championship. Asa le-a harazit calendarul competitional, sa aibe parte de cea mai scurta pauza…

A fost Boro – Sheffield United 0-0, reflectand intr-un fel deziluzia celor doua grupari la finele sezonului trecut, cand gazdele retrogradau din Premier League iar „Lancierii” nu reuseau pasul in sens invers, via baraj. Care va fi reactia trupei din Sheffield la esecul de pe Wembley? Va gasi oare resursele psihologice sa treaca peste dezamagirea ratarii promovarii si sa atace din nou unul dintre primele sase locuri, acum intr-o confruntare chiar si mai acerba? Kevin Blackwell si-a pastrat in mare jucatorii, unii facand totusi saltul, prin transfer, cum e cazul lui Kyle Naughton. 

Si apropo de transferuri, cat prim-divizionarele sunt inca pe pace, pana sambata viitoare, 15 august, ba chiar si apoi, pana la finele lunii, unele mutari s-ar putea dovedi semnificative. Momentan a pornit la drum Championship, cu uvertura de pe Riverside, iar meciul de Supercupa de duminica, de pe Wembley, dintre United si Chelsea, ne sugereaza ca Premier League e in bloc-starturi. Apoi, marti, va porni la drum si Cupa Ligii, Carling Cup, cu jocurile turului intai, iar in sambata demararii competitiei de elita va porni la drum si caravana Cupei Angliei, cu cea mai umila dintre faze, a celor mai mici buturugi, reunite intr-o runda extrapreliminara.

Pentru cluburile din elita, mai e timp de cateva ultime ajustari, cum a fost  si cazul lui Everton, invingatoare cu 2-1 pe Goodison, contra Malagai, la ora la care Sheffield United dadea la o parte cortina. Multi au fost cu ochii pe Everton Liverpool pentru simplul motiv de a vedea daca fundasul Joleon Lescott e inca pe zona, sau insistentele lui Manchester City il vor fi magnetizat la Eastlands.

La prima vedere, nu e mare lucru de capul acestui transfer. Si totusi! Manchester City a reusit sa transfere de la campioana concitadina United, luandu-l pe Tevez. A cules si de la Arsenal, doi africani, si anume Toure si Adebayor. L-a suflat si pe conducatorul de joc al lui Aston Villa, Barry. Si a fortat usa chiar si la Stamford Bridge, pentru capitanul lui Chelsea, Terry. Cu alte cuvinte, Hughes cu petrodolarii arabilor a achizitionat jucatori de la trei cluburi consolidate intre primele sase clasate, a strans cu usa o a patra grupare si insista pentru fundasul central al unei a cincea, Everton, in tricoul careia Lescott prindea trenul reprezentativei Angliei.

Money talks… Sau nu? Isi va dovedi oare Lescott loialitatea? Un refuz care ar putea echivala, la finele stagiunii, in mai 2010, cu o mentinere a ierarhiei in forma ei actuala, si anume Everton in top sase, tot deasupra lui City, care numai dupa „fusta” lui Liverpool n-a alergat, dintre primele clasate. Purjand la mare presiune cu sume mari, City pare a vrea sa destabilizeze structura status-quo. Si mai bate si toba, pe panouri publicitare uriase, cum ca Tevez ar fi sosit in oras, adica „City”, spre dezgustul managerului concitadinei United.

Campania de transferari ne va mai rezerva ea surprize, la fel si noul sezon. Cert e ca pretendentele la titlu in 2009, United si Liverpool, au pierdut jucatori iberici spre o aceeasi destinatie, Real Madrid, de unde ca, orice s-ar zice, Premier League porneste la drum nitel mai saracuta. Cu Arsenal chiar ingrijorator de slabita. Sau sa fie doar o impresie? Ori senzatia unora, ca „Tunarii” vor pierde locul in careul cu asi, se va dovedi a fi clara ca lumina zilei. Intrebarea ar fi, cine-l va deposeda pe Wenger… Moyes, cu a sa Everton tinand piept lui City in cazul lui Lescott, ori insasi City?

Ziua 163. Exclusiv de pe Wembley… Un derby de secolul XIX

Saptamana trecuta am asistat pe Wembley la revenirea in prima liga a clubului celui mai mic oras din Premier League, Burnley, elevare cu atat mai mult aidoma unui basm cu cat aproape intreaga  sa populatie ar incapea in tribunele retrogradatei Newcastle.

Finala barajului de promovare in Premier League e cotata in Albion drept disputa cu cea mai mare miza din intregul sezon competitional, datorita potentialului de castig de 60 milioane lire sterline, reversat din varii surse, si mai ales din drepturi de televizare, la reusita urcarii treptei din Championship in elita. Iar jocul Sheffield United – Burnley, intre “nordicele” din comitatele rivale in Razboiul celor doua roze, Yorkshire si Lancashire, a generat o atmosfera de mare meci, detectabila inca de la iesirea din statia de metrou Wembley Park.

Sheffield United - Burnley la ora startului finalei, pe Wembley... 80.158 spectatori

Agitatie, larma, rosu-alb-negrul lui Sheffield si visiniu-albastrul lui Burnley. Babilonie. In fata hotelului Holiday Inn, o mare “rosie” incercand sa acopere cu scandari sarcastice la adresa rivalilor locali din Sheffield, Wednesday, considerati “the pigs”, porcii, asurzitoarele cantece bubuind din boxe ale diverselor renumite formatii din nordul industrial. Printre care si un refren al lui The Stone Roses, trupa din Manchester, difuzat invariabil la intrarea “Diavolilor” la meciuri pe gazonul lui Old Trafford.

Un baietel tinand cu Sheffield United si avand pana si parul vopsit intr-o tenta rosiatica, a aratat calea spre Wembley. Intortocheat e drumul spre elita...

Incerc sa ma inteleg cu un fan din Sheffield. United sau Burnley? Imi arata cuponul de pariu, cu o lira mizata pe Brian Howard deschizand scorul si favoritii invingand cu 2-1. Si-mi spune ca nu si-a reinnoit abonamentul anual de 280 lire pentru ca gruparea de la Bramall Lane n-a facut inca nici o miscare, asteptand deznodamantul de pe Wembley. Dar cum a tot mers sa-i vada pe “Lancieri”, de la varsta de 5 ani…

In optimismul lor, fortificat de parcursul bun in retur, fanii din Sheffield nu s-au sfiit sa le ceara pana si politistilor sa-i pozeze in grup... Sumedenie de produse cu simbolurile Lancierilor. O mare "rosie"

Optimismul celor din Sheffield e mai mare, aidoma orasului. Un grup de fani cer unui politist sa-i pozeze, altii au vestimentatii exotice, ce nu le-acopera nici fesele. Dar pe balconul din fata Wembleyului, dominat de statuia lui Sir Bobby Moore, flutura falnic un urias steag visiniu-albastru, al celor din Burnley. Sa fie oare un semn prevestitor?

Unul si mare, fluturand la loc de cinste, la capatul Wembley Way, sub statuia lui Moore, a sugerat cine ar putea umfla potul. Visiniii...

In stadion, fanii, jumi-juma, complet separati, cu un vag fum parca de petarde emanand dinspre potcoava lui Burnley. To burn, adica a arde. Tensiune. Cazan in clocot. Si Wade Elliott nu pierde vremea, fostul amator ochind vinclul cu dreptul, in minutul 13, de la 25 metri: 1-0 pentru Burnley. Ma gandesc la fanul parior. Ei bine, avea de fapt sa fie unicul gol, o reusita de… 60 milioane lire! Cu toate caznele lui Sheffield, retrogradata controversat din elita in 2007, cand cu “cazul Tevez”, visiniu-albastrii au meritat cu prisosinta succesul si implicit promovarea. Spre fericirea jumatatii din cei 80.158 spectatori. Cati!?!

De pe strazi, rosiii, in "jumatatea" vestica. 40.000 de fani ai lui United!

“De unde naiba au rasarit? Cine si-ar fi imaginat!?” isi revarsau naduful fani din Sheffield, unul chiar recunoscand ca se astepta la un 4-0. Dar tocmai in aceasta consta cheia succesului “Visiniilor”. Calul negru de pe turnanta, decis sa reinnoiasca o istorie altfel remarcabila. Daca numerosi chibiti de fotbal din Anglia vedeau in Burnley trupa retrogradata in 1976 pe vecie din elita, si care se redresa oarecum abia in anul 2000, cand revenea in liga a doua, dupa ce fusese intre timp amenintata nu doar de liga a cincea, semiprofesionista, dar si de desfiintare, in schimb putinii localnici care au tinut clubul in viata au crezut cu tarie ca va veni si ziua lor.

Ca si fanii sai, irlandezul Paddy Kenny a abordat finala scaldat in soare, in poarta... fara umbra. Peste 13 minute avea sa scoata mingea din ate...

Vis impartasit apoi cu vorba masurata, bun simt si realism, in interviuri, de toata suflarea celui mai mic oras din elita, de la presedinte si pana la copilandri. Fostul oras minier o aduna doar 73.000 de suflete, din care aproape 40.000 au descins pe Wembley, dar clubul de fotbal nu e deloc de ici de colo.

2. Aston Villa. 3. Wolves. 4. Blackburn. 5. Bolton. 8. Everton. 9. Burnley. 12, ultima pozitie, Stoke City. Acestea sunt prim-divizionarele actuale, din 2009-2010, sapte la numar, si locurile ce le-au ocupat la intaia editie de campionat din istoria fotbalului, in indepartatul 1888-1889. Asadar Burnley, fondata in 1882 si jucand pana si astazi, din 1883, pe legendarul Turf Moor, longevitate depasita doar de Preston North End, cu al ei Deepdale, are o istorie cu filigran de aur fin. Burnley a fost la inceputuri, Burnley a castigat si prima liga engleza, in 1960. Iar peste un an sosea la Turf Moor, in sferturile C.C.E., Hamburger SV…

Celalalt capat, la racoare si... imaculat. 270 de minute de play-off fara gol primit de danezul Jansen, care si-a confirmat si pe Stamford Bridge renumele de... pantera la penaltyuri, cand contribuia la eliminarea lui Chelsea, in toamna lui 2008. Jensen are oarecum traiectoria lui Leese, un neamt care se trezea promovand cu o alta "buturuga mica" din nordul minier, Barnsley, in deceniul trecut.

Barry Kilby, localnicul presedinte al clubului, si care in cei 10 ani la carma s-a inconjurat de oameni de-ai urbei ce-au adus bani de-acasa in momentele de cumpana, stia bine pe ce tezaur sade. Burnley, ca vechime, traditie si palmares, incluzand doua titluri nationale si Cupa Angliei, le intrece pe vecinele din zona, Wigan, Bolton si chiar si Blackburn Rovers.

Iar aici e marea rivalitate, despartita de nici 20 kilometri. Blackburn – Burnley, mai asteptata de fani, chiar si de adolescenti, pana si decat descinderea lui Man United la Turf Moor. E vorba de mandrie, de punerea lucrurilor la punct. Cand si Blackburn se intorcea de nicaieri in elita, cu banii lui Sir Jack Walker, ba chiar castiga si Premier League in ’95 cu Shearer in atac, Burnley plangea prin subsoluri. Ascensiunea a fost anevoioasa iar acum, la promovare, scepticii au iesit déjà la atac. Ca Turf Moor e prea inghesuit si vechi, cu putin peste 20.000 locuri, ca echipa se strange in jurul scotianului Graham Alexander, cu doar cateva minute nejucate in intreaga campanie, desi la 37 ani, ca aerul elitei e altul decat acum 33 ani, cand Burnley il respirase pentru ultima data, ca doar 7 dintre cele 17 promovate la baraj au rezistat primului an in Premier League, ca bookmakers ii coteaza déjà drept candidati detasati la retrogradare.

Chibzuit, bonomul Kilby si-o fi zis in barba ca si Blackburn, obsedanta Rovers, a urcat direct pe 4 dupa promovarea la baraj, dar a dezarmat intregul Albion marturisind ca-si tine promisiunea de a reinnoi pe gratis abonamentele anuale ale celor 6.300 fani sezonieri, asta “pentru loialitatea lor peste ani, cand si la foarte greu”. Mai toti presedintii, la promovare, ar fi umflat modestele tichete a circa 300 lire, in ciuda revarsarii amintitelor 60 milioane, insa Burnley are alte principii, cu micuta comunitate locala rasplatita si la loc de cinste. Ca Burnley a ars si prin zile negre, sustinuta cu larcimi, o spune si faptul ca doar ea si nou-promovata de pe locul 1, Wolves, dintre toate elitistele actuale, au castigat peste ani toate cele 4 ligi profesioniste. Print si cersetor.

Fanilor din Sheffield nu le-a venit sa creada deznodamantul finalei. Dar a fost cat se poate de clar. Clubul considerat mai mic a fost mult mai voinic. Sheffield, la anul? Cu Newcastle si Boro prin preajma, din nou cu West Brom in a doua, cu alte pretendente in coasta, sansele par de-acum mai mici...

A fost lunea unui lot restrans, strunit de iscusitul Owen Coyle, un ex-atacant cu o selectie pentru Irlanda si rodat in fotbalul scotian. A fost lunea reinnodarii unui basm de 127 ani. Ce n-a reusit in ianuarie, cand, dupa ce era invinsa de Spurs la Londra cu 4-1, a “intors” incredibil in returul semifinalei de pe Turf Moor la 3-0, scor insa insuficient pentru accederea in finala datorita neaplicarii in Cupa Ligii a regulii golului in plus marcat in deplasare, ulterior fiind impunsa in minutul 117 din prelungiri, Burnleyul lui Owen Coyle a izbutit in schimb absolut pe merit in mai. Nu doar ca a ajuns pe Wembley, ci si in Premier League. Iar scepticii ar fi bine sa noteze parcursul lui Burnley pana in semifinala de 3-0 cu Tottenham… 1-0 pe Turf Moor cu Fulham, locul 7, 2-0 cu Arsenal, locul 4, plus un 1-1 si calificare la penaltyuri pe Stamford Bridge, acasa la Chelsea…  Sa vina Blackburn!