Posts Tagged ‘Championship’

Lui Tamas i-a placut ce-a vazut

martie 30, 2010

Newcastle United – Nottingham Forest 2-0, jucat luni seara, a cam clarificat ecuatia promovarii automate in Premier League. „Cotofenele”, retrogradate anul trecut din elita, ar putea fi matematic promovate inca dupa deplasarea de sambata la codasa Peterborough, gratie desprinderii la 13 puncte de „Padurari”, care mai au 6 meciuri in mana, fata de cele 7 ale liderei.

Succesul alb-negrilor, neinvinsi pe St. James’ Park in acest sezon, o raritate de un… secol in istoria clubului, ba chiar aflati la a saptea victorie la rand pe teren propriu, a fost sigur bine primit si la Birmingham, de West Brom, care se mentine astfel la 9 puncte in fata lui Forest, pe al doilea loc promovant automat.

United are acum 83 puncte din 39 jocuri, West Brom 79 iar Forest 70, din cate 40 meciuri. „Padurarii” par a fi nevoiti sa joace in barajul play-off, probabil cu ocupanta locului 6.

Ameobi, introdus putin dupa pauza in locul lui Carroll, si-a adus aminte de zilele bune in elita, deschizand scorul in minutul 71 si sperand in continuare sa prinda un loc in avionul Nigeriei pentru Cupa Mondiala, iar fundasul stanga Luis Enrique a marcat primul sau gol din cariera, in minutul 90.

Totusi, dupa esec, managerul scotian al lui Forest, Billy Davies, a spus ca nu arunca prosopul in lupta pentru locul 2, cat mai sunt sanse matematice: „Inca se joaca”. Totusi, pare greu de crezut ca trupa lui Roberto Di Matteo, cu Gabi Tamas proaspat marcator la Reading, nu va strange cele cel mult 9 puncte necesare pentru a repromova in elita.

Asta mai ales ca Forest si-a pierdut complet bunul obicei de a castiga in deplasare, tocmai de la acel 3-1 la West Brom, in 8 ianuarie. De-atunci, „Padurarii” au tot pierdut la un gol diferenta, si inca de 5 ori, cedand si mai drastic, 3-0 la Leicester, iar acum plecand steagul cu 2-0 la Newcastle. In ultimele 7 iesiri la rand, un unic gol inscris la Barnsley si doua la Preston… Deloc in forma pentru a prinde locul 2.

Culmea ironiei e ca pana la acel 1-0 suferit in 30 ianuarie in derbyul local la… Derby, in fata lui County, Nottingham Forest nu cedase in nici una din primele 13 deplasari ale campionatului. Ce contrast incredibil! Dupa acel 3-1 la West Brom, „Padurarii” pierdeau „afara” mai intai in Cupa Angliei, patru zile mai tarziu, in rejucarea de la prim-divizionara Birmingham City, esec cu 1-0 dupa care s-au rostogolit.

Newcastle, apeland luni dintre consacrati la un Harper, Colocinni, Luis Enrique, Gutierrez, Nolan ori Lovenkrands, a avut pe banca alti ex-titulari, ca Butt, fundasul Taylor ori Joey Barton, aruncat in lupta dupa golul doi. Cu asemenea resurse, fostul fundas dreapta irlandez Chris Hughton pare a le incorona pe „Cotofene” drept campioane in Championship 2009-2010, in dauna lui West Brom. Iar daca promovarea matematica nu va fi obtinuta sambata, in deplasare, o a doua sansa ar fi in lunea de Pasti, saptamana viitoare, cand la St. James’ Park va sosi Sheffield United.

Pana atunci, vineri, in transmisie directa pe Sky Sports, Tamas si compania acasa cu „Vulpile” de la Leicester City, ce probabil vor fi implicate in barajul play-off al locurilor 3-6. Meciul, de la ora Romaniei 19:15.

Reclame

Tamas Albion-gol ‘taie’ seria Regalistilor de 6 succese acasa

martie 27, 2010

Gabi Tamas a scuturat la vinclul stang plasa adversa in minutul 86 al deplasarii din etapa 40 a ligii a doua, la Reading, unde a salvat sambata un punct pentru West Brom, mentinandu-i invincibilitatea si dupa 6 jocuri, si care s-a apropiat astfel la „o lungime de barca” de lidera Newcastle United. 80 de puncte „Cotofenele”, 79 The Baggies. Va promova oare Tamas in Premier League, si nu oricum, ci incoronat drept campion in Championship? Raspunsul, peste 6 etape…

Mai mult, golul fundasului cu numarul 26 a intrerupt seria de sase succese pe Madejski Stadium a „Regalistilor” ce-au eliminat-o in ianuarie pe Liverpool din Cupa Angliei, romanul rasplatind increderea acordata de managerul Di Matteo, care l-a ales in centrul defensivei in defavoarea unor ex-titulari, Meite, accidentat, si Zuiverloon.

Egalarea a survenit in urma cornerului scotianului Dorrans, reluat cu capul de celalalt fundas central, Olsson, balonul revenit din transversala fiind expediat napraznic de Tamas de la nici 10 metri, ori ca tunetul, traducand expresia folosita pe pagina virtuala a lui Albion in privinta sutului romanului: <thunderous>.

Tamas devine astfel al 20-lea marcator stagional pentru alb-albastri, in al 17-lea sau joc ca titular in campionat, unde acumulase 4 cartonase galbene, alte doua aparitii survenind in Cupa Angliei, tocmai in dauna lui Reading, dintre care una ca inlocuitor.

Astfel, e o cu totul alta poveste pentru ardelean, care debuta in Albion pentru… Albion in 8 ianuarie, cu un cartonas galben, intr-un West Brom – Nottingham Forest 1-3 (0-1), in urma caruia „padurarii” le rapeau gazdelor locul 2, cu 46 puncte fata de 45. In clipul de mai jos, golul de 0-2 al lui Majevski, dupa pauza, cehul Bednar punctand pentru gazde abia la 0-3…

Reading, navigand la mijlocul clasamentului, a deschis scorul in minutul 6, prin Sigurdsson, iar brasoveanul a egalat pentru Albion, ce si-a extins astfel la sase seria jocurilor fara esec, cu care si-a apropiat foarte mult revenirea automata in Premier League.

La inceput fie neangrenat la ritmul sustinut de joc fie mai ezitant, in saptamanile de acomodare cu fotbalul din Championship, Tamas a avut un martie in crescendo, stropit cu acest gol pe Madejski, al carui gazon a constituit duminica trecuta si loc de sosire in traditionalul semimaraton al orasului.

West Bromwich Albion s-a intors la Birmingham cu un punct „marca Tamas” si acum poate urmari in liniste derbyul de luni seara, Newcastle United – Nottingham Forest, intre lidera si urmaritoarea clasata pe locul 3, cu 70 puncte, la noua in urma lui The Baggies.

Di Matteo, care a aruncat in lupta dupa pauza inclusiv masivii tineri de culoare din ofensiva, Giles Barnes si Ishmael Miller, i-a utilizat la Reading pe Carson – Reid, Tamas, Olsson, Mattock – Morrison (77, Cox), Dorrans, Mulumbu (62, Barnes), Watson, Thomas – Wood (62, Miller). 

Pentru Tamas urmeaza jocul din Vinerea Mare, de la ora 19:15 a Romaniei, acasa cu Leicester City, locul 5, si deplasarile la amenintata Watford, tot de Pasti, luni 5 aprilie de la ora 17:00 a Romaniei, si Doncaster, sambata 10 aprilie, tot la ora 17.

The Baggies s-au razbunat oarecum pentru eliminarea in fata lui Reading din Cupa Angliei, suferita luna trecuta, cand dupa ce a egalat de doua ori pe Madejski, la final prin Mattock, in minutul 87, West Brom s-a vazut invinsa in rejucarea de pe teren propriu, 2-3 pe The Hawthorns.

* Si apropo de locul 2, un esalon mai jos, in liga a treia, lupta pentru aceasta pozitie si implicit pentru promovarea directa este absolut deschisa, dupa etapa a 38-a. Astfel, Leeds a cedat in minutul 89 la lidera Norwich City, ce e desprinsa cu acest 1-0 la 11 puncte, in vreme ce urmaritoarea Millwall, distrandu-se cu un 5-0 in dauna lanternei rosii Stockport County, a egalat-o in clasament la 71 puncte. Leeds are +29 la golaveraj iar Millwall +28. Ultimele opt etape, grozave…

0-2… Deseori in fata dar mai mereu pierzator

martie 23, 2010

De la un avans de 21 puncte in ianuarie, la doar trei acum. O istorie familiara. Parca o pecete a „albilor” ce in toamna au aniversat 90 de ani de existenta. Intrebarea e daca Leeds United isi va pastra pozitia secunda si va promova automat in esalonul doi sau, respectand traditia, se va alege din nou cu buza umflata, ratand de putin obiectivul.

Old Trafford a amutit in primul meci pe 2010 la acel 0-1 cu Leeds. De-atunci insa "albilor" nu le-a mers deloc...

Luni seara, pe Elland Road, „albii” au clacat cu 2-0 in fata principalei urmaritoare, Millwall Londra, ce a punctat prin Morison in minutul 11 si rezerva Batt spre final, deznodamant ce ascute lupta pentru ravnitul loc 2. Leeds are acum 71 puncte iar Millwall 68 si un golaveraj usor inferior, cu noua etape inaintea incheierii ligii a treia.

Ce s-a intamplat cu Leeds de la acel uluitor succes pe Old Trafford, in 3 ianuarie, 1-0 in fata campioanei Manchester United, ce se vedea eliminata din Cupa Angliei? Greu de zis dar trupa lui Simon Grayson a mai adunat doar 4 victorii in 13 jocuri de campionat, in contrast „Leii” de la Millwall recuperand teren cu 10 succese in ultimele 12 aparitii.

Ca un facut, Leeds n-a contat tocmai acum pe golgeterul Jermaine Beckford, cu 21 reusite in liga la activ si marcator al golului calificant pe Old Trafford, lui alaturandu-i-se in sala de tratament, deja dupa 8 minute scurse in jocul de luni, fundasul mereu bandajat la cap Patrick Kisnorbo, australian care s-ar putea sa rateze inclusiv Cupa Mondiala. In disperare de cauza, s-a apelat la septarul scotian Dickov, care in aceasta toamna va implini 38 ani, o alternativa ce sugereaza ca Leeds intra stramtorata pe linia dreapta a finalului de sezon.

Desigur, promovarea se joaca, doar Norwich City parand a se fi desprins in castigatoare a Coca Cola League One, insa echipele ce vin din spate, cu aplomb, pot „lua fata” la impartirea premiilor. Plasate cu un punct in urma lui Millwall, londoneza Charlton si Swindon Town inca trag si ele nadejde la de-acum accesibilul loc doi. Leeds a lasat usa larg deschisa…

Iar traditia spune ca „albii” sunt mai mereu in fata dar atat de des irosind oportunitati. Mai exact, de la retrogradarea din elita, in 2004, Leeds a pierdut baraje de promovare in ultimele trei campanii la rand in care s-a regasit implicata in lupta pentru ascensiune. In 2006, in finala play-off de accedere in Premier League, favorita Leeds a fost spulberata de Watford Londra cu 3-0. Retrogradata intre timp, in 2007, in esalonul trei, Leeds a cedat de-atunci in play-off, atat in 2008, 0-1 cu Doncaster United in finala de pe noul Wembley, cat si anul trecut, tocmai in fata lui Millwall, in semifinala tur retur. 1-0 pentru „Leii” galezului Kenny Jackett in Londra si 1-1 pe Elland Road.

Mai mult, esecurile la baraj sunt simptomatice pentru Leeds, obisnuita parca de-a lungul istoriei sa se impiedice la ultimul obstacol. Astfel, trupa din Yorkshire are in palmares finalele pierdute in Cupa Oraselor Targuri, in 1967, in Cupa Cupelor, in ’73, si Cupa Campionilor Europeni, in ’75, sezon in care pierdea la potou si campionatul si Cupa Angliei. Si asta nu-i totul… Leeds pierdea si in semifinale cruciale, atat in 1966, in Cupa Oraselor Targuri, si in ’70, in C.C.E., cat si mai recent, in 2000 in Cupa UEFA si un an mai tarziu in Liga Campionilor, contra Valenciei.

La cat de mult a fost „in fata”, Leeds a acumulat la urma urmei o zestre relativ subtire, cu trei titluri nationale, in 1969, ’74 si ’92, unice triumfuri in Cupa Angliei si Cupa Ligii, in 1972 respectiv ’68, si doua trofee ale Cupei Oraselor Targuri, in ’68 si ’71.

Dupa 14 ani in elita, intre 1990 si 2004, veniti in urma a opt sezoane petrecute neasteptat in Division 2, Leeds United cauta cu disperare ruta directa spre inaltimile vremurilor de altadata. Insa cu esecuri acasa aidoma celui de luni, in fata contracandidatei Millwall, favorita cu un pedigree mult peste nivelul ligii a treia nu-si face insa deloc favoruri. Se anunta un finis demn de urmarit…

Transferuri de iarna: Mutu inapoi in Londra?

ianuarie 7, 2010

None. Sositi: none. Plecati: none. Nici unul. Mai putin Landon Donovan, care a trecut Atlanticul, aterizand la Everton. Suntem inca in zilele de tatonari si negocieri. Situatia se va schimba insa spre finele perioadei intermediare de transferari din iarna. Iar conform unor surse din ziare londoneze, Adrian Mutu s-ar afla in vederile lui Gianfranco Zola, West Ham fiind tentata sa-l readuca in Londra si pe fostul coleg al tricolorilor la Chelsea, Mateja Kezman.

Cert e doar ca Bolton Wanderers s-a miscat rapid, inhatandu-l pe Owen Coyle de la carma nou-promovatei Burnley si instalandu-l la Reebok Stadium. Cine-l va inlocui insa la Turf Moor? Darren Ferguson, fiul, a optat deja pentru oferta lui Preston North End si desi destui manageri sunt pe liber, daca e sa ne gandim numai la Southgate, Curbishley ori Burley, foarte putini ar fi cei care s-ar incumeta sa incerce marea evadare cu o „buturuga mica” modelata dupa chipul si asemanarea lui Coyle.

Revenind la jucatori, de urmarit cum va demara romanul Gabriel Tamas in Birmingham, cu West Bromwich Albion. „The Baggies” joaca maine seara / vineri 8 ianuarie / in uvertura etapei a 25-a, acasa, cu Nottingham Forest, ce-i sufla in ceafa in lupta pentru locul doi. Fundasul a asistat deja la un meci oficial al noii sale echipe, in deplasarea castigata cu 2-0 dupa Anul Nou la trupa de liga a treia Huddersfield, contand pentru Cupa Angliei, si e in carti din moment ce ivorianul Meite se afla cu selectionata tarii sale la Cupa Africii, ce incepe duminica in Angola. 

West Brom, aflata la 6 puncte in urma liderei Newcastle United, dar cu un meci mai putin jucat, in deplasare la Blackpool, respectiv cu doua puncte in fata „Padurarilor”, are toate sansele sa pastreze traditia ultimilor ani, de a promova in Premier League.

Trupa de la The Hawthorns promova in 2002 cu 89 puncte in cont, zece mai putine decat Manchester City. West Brom promova din nou si in 2004, cu 86 puncte, dupa Norwich City, ascensiune ce se solda cu doua sezoane petrecute in Premier League. Doar in 2007 alb-albastrii in dungi verticale nu si-au croit drumul inapoi in primul esalon, pierzand finala barajului play-off, 0-1 cu Derby County. Rateu ce-a fost dat uitarii in 2008, cand Tony Mowbray a ghidat trupa Boing-Boing la promovare, castigand The Championship cu 81 puncte si 88 goluri marcate, fiind urmata de Stoke si Hull, cu 79 respectiv 75 puncte. Cele doua s-au mentinut in elita, West Brom continuand insa pe refrenul ABBA si regasindu-se acum, cu Di Matteo la timona, secondat de fostul sau coleg de la Chelsea, Newton, si ex-sprinterul de Jocuri Olimpice Ade Mafe, in alta lupta pentru promovare.

In final, iata un link spre piata de transferari, asa cum e aceasta reliefata de gazetarii de la Daily Mail…http://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-1240041/JANUARY-TRANSFER-WINDOW-2010-All-moves-Premier-League-club.html

„Sa vina Shearer!” Si a venit… Geremi

octombrie 22, 2009

Daca unui suporter al lui Newcastle United i s-ar fi sugerat anul trecut pe vremea asta ca alb-negrii vor ajunge sa joace in octombrie 2009 un meci de campionat la Scunthorpe, omul fie si-ar fi smuls parul din cap fie ar fi luat instigatorul la pumni.

Dar 20 octombrie a adus jocul Scunthorpe United – Newcastle United, intre o nou-promovata in Championship si „Cotofenele” retrogradate din Premier League. Sezonul trecut, visiniii au facut treaba buna si, pe furis, au saltat in liga a doua, pe cand alde Owen si compania si-au pierdut busola in elita si, incredibil dar adevarat, au plonjat intr-o apriga divizie de 24 echipe.

Scunthorpe e si ea pe coasta estica a Insulei, undeva la Marea Nordului, dar ceva mai la sud pe linia tarmului decat Newcastle. In principiu insa, lasand la o parte traditionalele derbyuri locale cu Sunderland ori Middlesbrough, duelul Scunthorpe – Newcastle poate fi trecut la capitolul derbyuri zonale inedite. Si iata ca s-a ajuns la acest deznodamant…

In mai, pe Wembley, la finalul barajului de promovare, cand Scunthorpe a intors rezultatul de la 1-2 cu londoneza Millwall, castigand pe final si promovand, fanii le-au aruncat din tribuna jucatorilor un urias banner cu mesajul ironic „Sa vina Shearer!”

Ironia consta in posibilitatea intruchiparii visului micutei Scunthorpe de a sfarsi in aceeasi divizie cu Newcastle. Iar marea United a descins intr-adevar marti seara pe Glanford Park, aducand cu sine peste 2.000 de fani. Trupa lui Chris Hughton, fostul international irlandez abia confirmat in post, sosita in fieful nou-promovatei. Ce avea sa fie?

Ei bine, in primul rand un record de asistenta… 8.921 spectatori. Cati se strang pe St James’ park cand Newcastle aduce un jucator cu nume. La sosirea lui Owen s-or fi strans ei chiar peste 10.000…

Iar Martin Woolford, aripa stanga de 23 ani, mijlocas prezent in finala de pe Wembley, a reusit o dubla in minutele 53 si 79, stabilind scorul final… Scunthorpe – Newcastle 2-1. Pe cand Unirea stergea pe jos cu Rangers la Ibrox, micuta United, si ea o unire insulara, rasturna carul mare al Unitedului cel mai faimos din nord-estul Albionului. Nu-i asa ca-i tare frumos fotbalul?

„Iron”, adica Fierul, se descurca bine pe teren propriu, colac de salvare in lupta pentru supravietuirea intr-un esalon din care Newcastle spera sa evadeze prin varf, momentan fiind a doua, la egalitate perfecta cu o alta retrogradata, West Brom, cea preluata de Di Matteo. Newcastle e si mai subtire financiar, dupa ce tocmai a fost obligata sa plateasca daunele contractuale lui Kevin Keegan, o suma cu sapte cifre…

N-a venit Shearer, interimarul din saptamanile alunecarii spre retrogradare, ci au venit cei ramasi cu chiu cu vai la St. James’ Park. Alde Khizanishvili, Enrique, Geremi, Alan Smith sau Gutierrez. Iar esecul cu 2-1 in fata micutei Scunthorpe e adevarata fata a reculului „Cotofenelor” candva in varful Cupei Oraselor Targuri. E o noua ordine mondiala, vizibila in nenumarate fatete…

Scunthorpe a mai lasat ceva din sampania de pe Wembley si pentru ocazii gen 2-1 cu mai marea din zona nord-estica, Newcastle...

Scunthorpe a mai lasat ceva din sampania de pe Wembley si pentru ocazii gen 2-1 cu mai marea din zona nord-estica, Newcastle...

Briatore, „afara” nu doar din F1?

octombrie 9, 2009

In 2008, la Kuala Lumpur, Flavio Briatore si-a pierdut „busola”. Italianul regiza acolo accidentul lui Nelson Piquet Jr., ceea ce l-a costat locul in circul Formulei 1. Dar conducatorul de la Benneton Renault a mai facut acolo un pas gresit, cu ocazia Marelui Premiu din acest an, in 4 aprilie, ce i-a alterat proaspata descindere in lumea fotbalului.

Conform dezvaluirii facute recent de Oliver Brown in The Daily Telegraph, dupa ce scandalul din lumea bolizilor l-a trantit pe italian la pamant, Briatore ar fi dat un telefon intempestiv de la Kuala Lumpur, tocmai la Londra, in pauza jocului lui Queen’s Park Rangers, club londonez al carui co-proprietar, presedinte si actionar este. Briatore se elibera astfel pentru scurta vreme din stransorile presiunii lumii din F1 cu un apel telefonic la mare, mare distanta. Se teleporta intr-un alt mediu, departe de grijile imediate din preajma circuitului.

Briatore l-a sunat atunci pe Sousa, lusitanul de la carma lui QPR, pentru i-a dicta efectuarea unei inlocuiri, invocand motivul slabului randament al unui titular, Liam Miller. Atat de mare era influenta, darul persuasiunii dar mai ales egoul italianului. Nimeni si nimic nu-i statea in cale… Lee Cook a intrat atunci dupa pauza.

Sousa n-a mai rezistat mult in post, fiind unul dintre numerosii manageri trecuti pe la carma echipei de pe Loftus Road, condusa acum de ex-mijlocasul nord irlandez Jim Magilton, al cincilea in functie de la sosirea triumviratului Ecclestone – Briatore – Mital in noiembrie 2007. Portughezul a fost finalmente demis pentru curajul de a fi declarat in presa ca n-a stiut de decizia cedarii golgeterului Dexter Blackstock, in cursul celei de-a doua parti a sezonului, cand transferul n-avea nici cea mai mica logica, lui Nottingham Forest. Briatore s-a facut atunci foc si para ca Sousa doar si-a permis sa aminteasca amanuntul in presa, si l-a trimis la plimbare. Un fost capitan al Portugaliei, demis de un arivist in fotbal. Modus operandi in stil peninsular.

Ei bine, The Football League a pus in discutie problema prezentei lui Briatore la carma clubului din Championship, in lumina unei note din regulamentul competitiei ligilor profesioniste din Albion, care mentioneaza ca orice persoana destituita din corpurile conducatoare ale altor sporturi nu poate dirija destinele unei grupari fotbalistice. Iar cum Don Flavio, 59 ani, tocmai a fost pasaportat din lumea Formulei 1, postura sa la carma lui QPR devine incompatibila.

Bernie Ecclestone, partenerul sau la carma lui QPR, a catalogat drept exagerata decizia F1 de a se lepada de Briatore, iar acum se vede pus in situatia de a ramane fara italian si la formatia vest-londoneza. Ar continua asadar doar cu Mittal.

Evident, Briatore a plonjat in fotbal ca musca-n lapte si multi microbisti s-ar bucura sa-l vada plecat, povestea apelului sau de la Kuala Lumpur transpirand si pe QPR Report, un site online independent al suporterilor. Odata scandalul din Formula 1 erupt, alte indiscretii la adresa italianului s-au adunat aidoma unui bulgare la vale, Don Flavio fiind in postura de a fi tavalugit. Se loveste intr-un om la podea si decizia federala l-ar putea vedea exclus si din lumea fotbalului englez.

QPR intrase sub conducere italiana in precedenta gestiune, a dubiosului Gianni Palladini, un alt italian, perioada in care la Loftus Road se lasa cu descinderi armate prin birourile puterii, la inceput de joc, cu teava indreptata spre peninsular, ori in care respectivul sosit in fotbalul englez cerea sume si din sase cifre unor contractori dornici sa-si ofere serviciile de afaceri clubului, pentru a le oferi businessul. Modus operandi in stil peninsular.

Soarta fotbalistica a lui Briatore, sub lupa testului Fit And Proper, initiat de Football Association. Un fel de test de aptitudini, vizandu-i pe noii conducatori sositi in lumea fotbalului, si cantarind compatibilitatea acestora cu mediul sportului rege din Albion. Daca Thaksin a rezistat un an, probabil ca si lui Briatore i-a expirat timpul cu jucaria cu 11 oameni si o paiata in dotare. Sa le dea telefon iubitelor sale, in diversele pauze, si sa le ordone schimbarea culorii rujului. Mai bine pentru toata lumea. Ciao!

Ziua 142. Barajul „durilor”

mai 12, 2009

Anul trecut, Leeds United a ramas la rosu in barajul play-off de promovare in liga a doua. Ce va fi joi, pe Elland Road? La ditamai stadionul, pacat de prezenta in esalonul trei...

Anul trecut, Leeds United a ramas la rosu in barajul play-off de promovare in liga a doua. Ce va fi joi, pe Elland Road? La ditamai stadionul, pacat de prezenta in esalonul trei...

Doua cluburi inca percepute a fi drept furnizoare de probleme huliganice s-au luat la tranta in aceste zile intr-un baraj de promovare dar, vorba unor observatori, bine ca “durele” Leeds si Millwall au nimerit in semifinale, si nu in finala de pe Wembley, unde, in timpul jocului lor din celalalt colt al Londrei, de pe The Den, incepea un ultim act intre grupari “pitice”, pentru un trofeu obscur la prima vedere.  

Chiar daca dracul nu e atat de negru si reputatia proasta tine loc starii de fapt, mai tot fotbalul englez n-ar fi inghitit o finala de promovare in liga a doua intre Leeds United si Millwall Londra, gazduita inevitabil de solemnul Wembley. Firimituri din peisajul huliganic al anilor ’80 ar fi cautat galceava intr-un moment puternic mediatizat, pe marea scena, fie si urmarite fiind de uriase forte politienesti dotate pana-n dinti.

Dar doar una ajunge pe Wembley, dupa returul semifinalei play-off de joi seara, de pe Elland Road din Leeds. Arena care, altadata, in 2 mai 2001, gazduia un altfel de semifinala, de Champions League: Leeds – Valencia 0-0. Anii s-au scurs si, in editia trecuta, daca n-ar fi pornit cu o penalizare, alb-galben-albastrii ar fi scurtat supliciul cu o promovare automata in esalonul secund. Insa, sfarsiti la baraj, “Paunii” nu s-au descurcat.

In 2009, nepenalizata, Leeds n-a mai strans puncte cat pentru locul 2, sarind abia in ultima etapa pe 4, peste Millwall, inclusiv cu al 27-lea gol in campionat marcat de varful de culoare Jermaine Beckford.

Sambata, pe The Den din Londra, in jocul tur Millwall – Leeds, “Leii” localnici s-au bazat pe golgeterul all-time al clubului, Neil Harris, care in acest sezon a batut toate recordurile gruparii, unele stabilite candva de Teddy Sheringham, iar Simon Grayson, fost candva in Ghencea cu Aston Villa si preluand la Craciun carma de la Gary McAllister, s-a bazat pe Beckford, “masina” cu 34 de goluri per total.

Intr-un pub din Leeds, intre fani ai lui United, turul de la Londra a curs la cote maxime. Optimismul plutea in aer. In fond, Leeds incheiase sezonul cu un unic esec in ultimele 15 jocuri, pe cand Millwall nu castigase macar unul din cele 8 meciuri de baraj disputate. Scandari, incurajari, refrene cu fularele ridicate deasupra capului. Telespectatorii fani ai lui Leeds nu s-au sinchisit nici cand golgeterul Neil Harris a fost aruncat in lupta pentru Millwall, in minutul 16, vazand jumatatea plina a paharului in faptul ca ex-fundasul vels Kenny Jackett, manager al “Leilor”, isi epuizase déjà o schimbare.

Insa Harris l-a luat la intrebare pe junele portar al oaspetilor, Ankergren, care i-a deviat lobul in bara. Dar in minutul 71 a fost Harris 1 – Leeds 0 si Harris la „cota 117”, parte din cei 13.228 spectatori invadand frenetic terenul. Cordoane de politie pe gazon, chiar si calare, o agresiune asupra lui Ankergren, un arestat. Revansa, joi, pe Elland Road din Leeds, in fata a 37.000 spectatori, de la 1-0 pentru Millwall…

Ei bine, la 8 ani dupa o semifinala de 0-0 in Champions League, cam asa a “sunat” Leeds cea rapusa cu 1-0… Ankergren – Douglas, Sodje, Naylor, Parker, Snodgrass, Howson, Kilkenny, Delph, Becchio, Beckford. Recunoasteti pe careva?

Vor sarbatori oare Leeds si fanii ei, pe Elland Road, patrunderea in finala de pe Wembley? Nu demult, aici se jucau meciuri de Premier League si europene. Iar in alte vremuri, Cantona se lansa in Insula aducand titlul national la Elland Road, in '92. Atunci Leeds era vijelioasa pe verde!

Vor sarbatori oare Leeds si fanii ei, pe Elland Road, patrunderea in finala de pe Wembley? Nu demult, aici se jucau meciuri de Premier League si europene. Iar in alte vremuri, Cantona se lansa in Insula aducand titlul national la Elland Road, in '92. Atunci Leeds era vijelioasa pe verde!

Ziua 132. „Vulpile” n-au lipsit decat un an

mai 3, 2009

Se strecoara printre masini, gasesc calea cea mai scurta de la o curte la alta, trec strazile in voie, chiar si aproape de resedintele Reginei si ale Prim Ministrului. Vulpile sunt la ele acasa in peisajul urban din Anglia.

„Vulpile” tocmai s-au intors in habitatul natural desi se descurcasera de minune, pentru prima oara in istoria lor, si in desisul ligii a treia engleze. Anul trecut, Leicester City retrograda in premiera din Coca Cola Championship, divizia secunda, copiind alte faimoase lunecusuri pe tobogan din esalonul al doilea. Nottingham Forest, Leeds United…

Dar Leicester City, club cu porecla „The Foxes”, a revenit in anticamera elitei la chiar prima strigare, si inca relativ la pas, dovedind ca picajul de anul trecut a fost doar o intamplare. Una in peste un secol de existenta, de la infiintarea clubului in 1884, sub numele Leicester Fosse.

Daca liga a doua totusi se va dovedi din nou o nuca prea tare pentru „Vulpi”, ramane de vazut, dar cert e ca League One, esalonul trei, a fost dominat copios de „albastrii”. Cate 46 de puncte stranse acasa respectiv in deplasare, cu chiar mai multe succese externe – 14 – decat pe teren propriu, la Walkers Stadium, si cu aproape 90 de goluri in scrise. Un adevarat tur de forta, mentinandu-se in fruntea ierarhiei.

Promovarea a tinut si de pofta de gol a varfului Matty Fryatt, care devenea primul jucator al „Vulpilor”, dupa peste patru decenii, marcator a 20 de goluri in pana inaintea Craciunului, la cumpana intre noiembrie si decembrie atacantul de 23 ani egaland un alt record al liderei, vechi de peste 80 de ani, si anume de a reusi hat-trickuri in meciuri succesive.

Vor seca golurile lui Fryatt in Championship? O alta intrebare cu raspunsul din august incolo. Cert e ca „Vulpile” l-au convins recent sa semneze pe inca 3 ani, mentinandu-l intr-un lot cu destui veterani, printre care fundasii laterali Mark Edworthy si Chris Powell, ultimul, ajuns la aproape 40 de ani si trecut la un moment dat pana si prin lotul national al lui Eriksson, fundasul central Bruno N’Gotty, mijlocasul vicecapitan Matty Oakley, o prezenta pentru ani buni in elita la „Sfinti”, cot la cot cu Matt Le Tissier, ori atacantii Barry Hayles si Paul Dickov. Apropo de ultimul, un alt scotian din atac, Steve Howard, a marcat si el consistent pentru „Vulpi”.

Asadar Milan Mandaric are de mers la cumparaturi. Croatul a facut pe termen scurt afaceri ieftine dar bune, apeland la profesionisti versati pentru a-si atinge scopul imediat al revenirii in liga a doua, de unde „Vulpile” nu cazusera niciodata in peste un secol de fotbal. Dar acum lotul lui Nigel Pearson, o „fata” cunoscuta intre fundasi pe cand la Sheffield Wednesday, in prima liga, iar apoi in apropierea lui Bryan Robson, ca „locotenent” pe la cateva cluburi, necesita o evidenta remaniere. Intru consolidarea in Championship.

Altadata, nu demult, „Vulpile” se plimbau linistite pe taramul primei ligi. Ba chiar si prin Europa, dupa triumfurile cu acces la Cupa UEFA din Cupa Ligii, in 1997 si anul 2000. Erau victoriile unui Martin O’Neill care isi facea un nume, ulterior optand pentru Celtic Glasgow. Cupa Ligii, castigata si in anii ’60, e trofeul favorit al „Vulpilor”, care, in lipsa unor cuceriri de seama, s-au multumit si cu aceasta „verisoara” a Cupei Angliei. Insa pana si succesele in League Cup si traseele europene n-au impiedicat retrogradarea „Vulpilor” din Premier League, odata ce O’Neill a optat pentru un club mai mare. Iar de-acolo au pornit dandanalele…

Fara aceiasi bani din televizari cu care se obisnuise in elita, ba chiar fara nici un ban din afacerea falimentara cu ITV Digital, care a promis fonduri din drepturi de televizare cluburilor din esalonul doi dar le-a lasat cu buzele umflate la finele unui contract de care s-a ales praful, in plus fara sumele scontate din cedarea numerosilor jucatori ce au ales sa paraseasca echipa dupa plecarea lui O’Neill, Leicester s-a vazut brusc in criza, retrogradata si cu cheltuieli uriase la finisarea noii arene. Caci in 2002, dupa 111 ani la Filbert Street, „Vulpile” s-au mutat in casa noua, la Walkers Stadium. O arena purtand numele producatorului de saratele crocante si pufuleti, Walker’s Crisps, la care facea reclama un erou al locului, Gary Lineker.

Si exact de numele popularului Lineker s-a legat salvarea „Vupilor” atunci cand le durea mai tare. Clubul aproape ca s-a trezit falit si un consortiu incluzandu-l pe Lineker a redresat corabia. De-atunci, desi in liga a doua, ba chiar si intr-a treia pana zilele trecute, City si-a revenit financiar, in februarie 2007 fiind preluata de Milan Mandaric, cel care o elevase si pe Portsmouth. De-acum fara O’Neill, care le promova pe „Vulpi” in elita in urma cu mai bine de-un deceniu, dar cu un croat uns cu toate alifiile si care, desi a promis initial fotbal de Premier League la Walkers Stadium si a inghitit in sec la retrogradarea in premiera in esalonul trei, macar a tinut gruparea pe linia de plutire in plan financiar, readucand-o in Championship. Unde antrenorul Pearson isi va da adevaratul examen de maturitate. Odata „locotenent” al inabilului Robson, Pearson are in mod cert cate ceva de dovedit.

Pana atunci, toata lumea din Leicester canta, rade si danseaza. E un obicei al clubului, sa cucereasca piscuri secundare. Deseori castigand liga a doua si promovand, acum, la chiar prima incercare, cucerind esalonul trei. In trei randuri triumfand in League Cup dar niciodata in Cupa Angliei, in a carei finala s-a regasit de 4 ori. Si multumindu-se cu postura secundara si in campionat, unde cea mai buna clasare in elita, locul 2, o reusea in 1929.

Clubul lui Gary Lineker si al portarilor Banks ori Shilton a revenit in liga a doua, avandu-l drept capitan pe Stephen Clemence, fiul mai renumitului ex-goal-keeper al Angliei, semn ca „Vulpile” au un tainic „fir scurt” cu falnicul Albion. Acum pe mainile unui alt investitor strain, din pleiada celor care au invadat cam de la Mandaric incoace, si cu un blazon de aparat. Macar in liga a doua, o singura data in a treia. 2008-2009 a fost o pagina neagra pentru „Vulpi”, ce s-au descurcat de minune si intr-un habitat cu care nu fusesera obisnuite.

La brat cu „Vulpile”, ca si vicecampioana, a promovat automat si Peterborough United, unde se remarca tanarul manager Darren Ferguson, nimeni altul decat fiul lui Sir Alex. Aschia nu sare departe de trunchi sau ce naste din pisica soareci mananca. Fiul pe urmele tatalui, luand-o de jos? O noua promovare ce-i face cinste…

La baraj, fete cunoscute. Rob Di Matteo, la carma lui Milton Keynes Dons, „facatura” rezultata injust dupa retrogradarea lui Wimbledon din elita, continuand pe locul acesteia intre profesioniste dar recunoscand la un moment dat ca palmaresul si traditia sunt ale continuatoarei de drept, nou-infiintata Wimbledon AFC, si ea ajunsa deja in esalonul cinci, si careia i le-a retrocedat. MK Dons va juca tur retur cu Scunthorpe United, retrogradata odata cu Leicester din liga a doua si acum mereu pe un loc de baraj, pana insa in timpul ultimei etape, cand, desi jucand acasa, s-a vazut condusa de Tranmere Rovers Liverpool, trupa de pe locul 7, imediat urmator.

Bryan Cliff, fundasul lateral capitan, a marcat cu capul in urma unei lovituri libere, in minutul 88, smulgand o remiza, 1-1, suficienta pentru ca Scunthorpe sa-si mentina locul 6 si sansa unei semifinale de baraj cu MK Dons. Mai-mai ca Tranmere i-a suflat in ultima clipa ultimul tren spre Championship. Iar in cealalta semifinala, rivalitate cu sange, intre doua „dure”: Leeds United si Millwall Londra. Pentru ca povestea sa fie completa, mai avem de-asteptat deznodamantul barajului. Insa Leicester a confirmat deja ca locul de drept ii e macar in liga a doua. Daca nu chiar mai sus. Dar asta ar implica probabil mult mai multi bani si persuasiune la adresa unuia ca Martin O’Neill. Ce-i drept nord-irlandezul nu-i departe, ci tot undeva in Midlands, la Birmingham…

Ziua 126. Pachet de namol nord-estic

aprilie 27, 2009

Sunt la pachet. Incolonate simetric. Doua taman deasupra zonei retrogradarii, doua sub linie. Sunderland 35, Hull 34, Newcastle 31 si, penultima, Middlesbrough 31. Sunt adancite in namol si oricat ar impinge, carutele par a se urni tare greu. Si toate sunt din nord-estul Angliei, de la sud la nord Hull – Middlesbrough – Sunderland – Newcastle. O coasta a innecului in Marea Nordului. Care se va salva? Conform unui mucalit, doar una dintre ele, si anume Sunderland, in vreme ce actuala laterna rosie, West Brom, ar acumula conform chibitului 40 de puncte si ar devansa la potou trei dintre nord-estice.

Ar mai fi 4 etape. Patru. 360 de minute in care se va decide cine va face stanga-mprejur, o rotatie completa de 360 de grade, din Premier League spre Championship. Daca nou-promovata Hull City nu mira pe nimeni ca a lunecat usor spre zona nisipurilor miscatoare, in schimb situatia „Cotofenelor” alb-negre ale lui Newcastle United ii socheaza pe neinitiati. Isi va trece Michael Owen o retrogradare in cont? Va pleca steagul Nicky Butt, candva castigator al Champions League pe Camp Nou, acum 10 primaveri?

Newcastle a intrat de ceva vreme in vrie iar actuala campanie a confirmat haotica stare de fapt de la St. James’ Park. Asa incat e o surpriza si nu prea… Cert e ca ultimele rezultate demonstreaza cu prisosinta derapajul clubului fanion al nord-estului industrial. Pana si Sunderland, promovata in 2007 si zguduita in acest sezon de demiterea lui Roy Keane, inlocuit cu asistentul scotian Sbragia, are cu patru puncte in plus fata de zestrea surprinzator de subtire a „Cotofenelor”. Sunderland pe 16, Newcastle sub linie, cu 31 din 34 de jocuri. Nici nu-i de mirare, daca ultima victorie acasa dateaza dinaintea Craciunului, un 2-1 smuls cu forcepsul in dauna lui Spurs, de Duff, in minutul 90. De-atunci, o singura victorie in Premier League, la Birmingham, cu ultima clasata, West Brom, un 3-2 in 7 februarie.

Secventa de 9 meciuri fara victorie nu e deloc incurajatoare. Si nici palmaresul lui Shearer, de la instalare: 4  0  2  2. Ce-i de facut? Luni seara, pe St. James’ park, in epilogul etapei, fostul golgeter a apelat la 5 modificari in echipa pentru jocul cu vizitatoarea Portsmouth, alegand un evantai de atacanti, cu Martins, Viduka, Owen si Duff titulari, ca sa nu-l pomenim pe Alan Smith, pornit si el la Leeds, ca june, in avanposturi. La un moment dat, pana si tanarul „paratraznet” localnic Carroll a fost aruncat la disperare, pentru un „cap”, ceva. Viduka, fara gol stagional, fusese retras… O optiune neinspirata, aceasta titularizare a „cangurului”.

Spre final, la 0-0, te-ai fi asteptat ca Newcastle sa atace cu toate fortele. Dar „Cotofenele” s-au baricadat, respingand atac dupa atac. Nu mai aveau putinta, vointa, idei. Neputincioase. Fanii isi luasera capetele in maini, presimtind inceputul sfarsitului. In nord-est e frig, vant, criza, saracie si de puncte si un cvartet innamolit, cu Newcastle tinand afisul. Va reusi Alan Shearer miracolul? Dupa Newcastle – Portsmouth 0-0, indicatorul palpaie „nu”.

Parcurgand programul, deplasarile la Liverpool, pe Anfield, si la Villa, par gen K2, greu abordabile. Ar mai ramane jocurile de acasa, unul pe viata si pe moarte, cu cealalta trupa cu 31 de puncte, vecina Boro, intr-o reeditare a jocului cu Pompey. Intr-o luni seara, de la 8 in Albion. Peste doua saptamani. Va fi care pe care si va alege poate una dintre retrogradate, daca nu mai rau. Celalalt joc acasa, cu londoneza Fulham. Newcastle tremura, se chirceste si ingheata. Coasa retrogradarii e ascutita. Namolul e tot mai mare. Cine si-ar fi imaginat, in august 2008? Nici macar cei mai pesimisti… Keegan era antrenor si noile achizitii erau prezentate pe banda rulanta. Dar pestele de la cap se-mpute si Mike Ashley degeaba zambeste a indiferenta. E in culpa.

Sugestiv in timpul transmisiei jocului cu Pompey a fost cadrul cu fotoliile goale dintr-o loja a tribunei si un cap blond-deschis, cu spatele la teren, urmarind meciul pe un ecran din foaier. Era Gazza. Ce n-ar fi dat localnicul sa fie acel bondoc Gascoigne de-acum 20 de ani, sa intre in joc si sa salveze situatia. Dar Newcastle traieste doar din amintiri si cu toata combinatia de latini si prea multi atacanti, Shearer si ai lui tot par sortiti picajului.

Dar, vorba aceea, until the fat lady sings, ar mai fi o sansa. Newcastle in Championship? Suna ciudat dar la fel am zis candva si de Forest ori Leeds, doar pentru a descoperi ulterior ca sub liga a doua exista si o a treia. Cateodata, cand lucrurile merg bine si nu e nimic de ajustat, mai bine sa fie lasate sa curga de la sine. Sir Bobby Robson a dus-o pe Newcastle, nu acum multi ani, ci chiar in acest deceniu, ani in sir intre primele sase ale elitei. Unii au fost nemultumiti si-au strambat din nas cu „doar” o semifinala de Cupa UEFA. Si si-au pus pe faras un minunat manager, fiu de miner al locului. Robson e acum in tribuna, cu cancer, iar Shearer, interimar, pe margine. Asa-i cand nu te multumesti cu ce ai. Poti ramane cu mana goala si iluzii spulberate.

Newcastle e pe marginea prapastiei, balanganindu-se in gol si cu degetele infipte in rapa, dar sub bocancii lui Hull si Sunderland. In plus, Boro o gadila sub brat. E poate blestemul lui Liverpool asupra lui Owen, pentru o plecare fara cap si fara rost. E poate blestemul lui Gullit, trimis la plimbare pentru „crima” de a-l fi ignorat din echipa pe Shearer. E poate dublul blestem al lui Kevin Keegan, Double K, tratat si el cum au resimtit-o altii, cel putin la fel de galonati. Noroc ca Ashley, cel putin supraponderal, e inca acolo, in loja, zambind, pana la capat, neparasind Titanicul, cu o infatisare care, de-as fi fan Newcastle, m-as simti cel putin agasat si aproape de tentativa de a testa valurile Marii Nordului.

Ziua 120. Submarine nu doar galbene

aprilie 21, 2009

Cine promoveaza? Care merg la baraj? Cine pica? E vremea palpitatiilor in ligile inferioare din Albion, multe raspunsuri fiind anticipate de cateva verdicte vremelnice si unele indicii. Dar mai presus de toate persista senzatia ca sistemul competitional cu baraje de promovare e un rau mai mult decat necesar, daunator inimilor slabe insa primordial in mentinerea efervescentei si sanatatii unor divizii jucate pana la ultima picatura de energie din mai. Iar nume dintre cele mai sonore ori surprinzatoare se regasesc intre cluburile implicate in duelurile pentru promovare ori retrogradare. Vanzoleala e maxima si mai nimeni nu e scutit de deranj. Dar hai s-o luam de sus in jos…

 

In lunea Pastelui protestant s-a confirmat faptul ca o penalizare de 30 de puncte la startul sezonului e piatra de moara, Luton Town retrogradand din liga a patra si implicit din fotbalul profesionist, dupa un 0-0 cu Chesterfield. O prima ecuatie rezolvata, vremelnic, in 13 aprilie. Dar si o imediata autoincurajare, rostita la necaz de Mick Harford, manager al “Palarierilor” recent triumfatori pe Wembley, in Cupa ligilor a treia si a patra: “Am picat dar exemplul e Doncaster. Ca si noi, ajunsa nu demult in esalonul cinci dar acum jucand in divizia secunda”. Adevar graieste. In diviziile tuturor posibilitatilor, o multime de cluburi traiesc aceste ultime etape pe muchie de cutit.

 

Nu doar Doncaster s-a plimbat recent nebuneste cu liftul intre divizii. Charlton Londra, prim-divizionara intre 2000 si 2007, va juca din august in liga a treia iar “Sfintii” de la Southampton, retrogradati in 2005 dupa 27 de ani neintrerupti in elita, i-ar putea urma. Scenariul e cu atat mai socant cu cat intr-un anumit 31 martie 2007 Southampton castiga cu 6-0 in deplasare la Wolves. Care “Lupi” de la Wolverhampton Wanderers se intorc acum in Premier League, unde mai jucasera recent si in editia 2003-2004. Doar mentionand faptul ca pentru managerul Mick McCarthy, fost capitan si selectioner al Irlandei, promovarea e bifata la finele unui sezon in care ferventul sau critic, Roy Keane, un fost elev la “verzi”, si-a frant gatul la prima sa incercare, cu Sunderland, mai notabil de subliniat este insa faptul ca euforia elevarii in Eldoradoul cosmopolit al elitei ar putea fi iute scurtcircuitata, iar exemplele sunt garla.

 

Ca si Wolves, ar mai fi Derby, Sheffield United, Watford, Crystal Palace, Norwich si Leicester, care in ultimii ani, din 2003 incoace, n-au rezistat mai mult de o editie in Premier League. O explicatie vine de la Ray Houghton, fostul mijlocas irlandez al lui Liverpool sau Villa, care a sesizat nivelarea valorica in jos a esalonului doi, benefica spectaculozitatii si competitivitatii Championship, mai “stransa” ca niciodata, cu numeroase echipe aspirand la accederea la baraj, dar lovind ulterior, odata nou-promovatele izbindu-se de rigorile elitei. Tinerii Ebanks-Blake si Kightly, plus masivul Iwelumo, au adunat 49 de goluri pentru “Lupi”, dar vor avea ei oare dintii la fel de ascutiti in Premier League? McCarthy stie deja raspunsul, din experiente anterioare, si l-a imprumutat din elita, de la Villa, pe Marlon Harewood, poate cu gandul unei permanentizari.

 

La fel, rezistand ce-i drept doi ani, Ipswich Town a realizat rapid, in 2002, ca elita-i o palarie prea mare, desi fosta castigatoare a Cupei UEFA izbutise dupa promovare sa mai dea o raita prin aceeasi competitie europeana. Reading, o elevata in premiera, a copiat-o cu cele doua sezoane de aer tare, curmate brusc anul trecut, cand invingea cu 4-0 in deplasare la despartirea de Premier League! Ei bine, pe 3 mai, in duminica ultimei runde a ligii a doua, Reading va primi vizita lui Birmingham City, care castiga si ea cu 4-1 la retrogradarea de anul trecut din primul esalon, rivalele din Anglia “centrala”, Midlands, fiind acum in morisca revenirii in elita.

Cat de urias e pasul intre Championship si Premier League o sugereaza soarta trupelor din Birmingham, City respectiv West Bromwich Albion, care au reusit laolalta 5 promovari din 2002 incoace, urmate uneori si dupa un an de retrogradari. Iar Albion, lanterna rosie a elitei, ar putea face rocada cu City. Ametitor.

 

Totusi, ar exista si un contraexemplu. Nou-promovatele din anul 2001, si anume Fulham, Blackburn si Bolton, si-au pastrat de-atunci statutul de prim-divizionare, uneori cu chiu cu vai, dar elevarea lor in bloc, urmata de consolidarea in elita, a oferit pilde demne de urmat. Manchester City n-a mai retrogradat de la sosirea in Premier League, in 2002, nici Portsmouth, promovata in 2003, ori West Ham si – incredibil – Wigan Athletic, ajunse la masa bogatilor in 2005. Si o mentiune in plus pentru Bolton Wanderers si West Ham. Cele doua au rezistat desi promovarea o reuseau la baraj, triumfand in finale impotriva aceleiasi Preston North End, semn ca gruparile elevate via play-off n-ar fi neaparat victime sigure. De fapt, nici o regula nu sta in picioare cand e vorba de plimbarea dintr-o divizie in alta…

 

Si apropo de promovarea in urma fascinantelor baraje, statistica de la intrarea in noul mileniu incoace spune ca locul 3 in ierarhia finala a Championship e pasaportul cel mai sigur spre elita. Hull devenea anul trecut a cincea echipa prinzand “bronzul” care sa ajunga in Premier League via-baraj, dispunand de Watford, ocupanta locului 6 la final, in semifinala tur-retur si de Bristol City in finala de pe Wembley. Comparativ, cluburile incheind campionatul pe locurile 5 si 6 au promovat de cate doua ori, in vreme ce pozitia a patra a adus ghinion absolut.

 

Asadar e plin de… submarine care au mai iesit la suprafata, insa ar fi doua, si inca galbene, ca in cantecul Beatlesilor, Yellow Submarine, ce au imersat subit iar acum incearca din rasputeri sa revada zapezile de altadata. Wimbledon AFC si Leeds United n-au in comun doar galben-albastrul, prezenta in teren pentru ani buni a “durului” Vinny Jones, ce trecea intr-un intermezzo de la londonezi la Elland Road in 1989, si excluderile sau depunctarile rezultand in retrogradari, ci si experienta duelurilor directe in Premier League.

 

In 18 martie 2000, in ultimul lor joc direct in prima liga, Wimbledon deschidea scorul la Leeds in minutul 2, finalmente Bakke, Harte si Kewell intorcand rezultatul la 4-1, United calificandu-se de pe locul 3 in Champions League iar londoneza retrogradand de pe antepenultima pozitie. Mileniul trei a fost insa nemilos cu cele doua.

 

Leeds ajungea sa retrogradeze pana si din liga a doua, cu o penalizare, iar anul trecut, datorita uneia si mai mari, de 15 puncte, rata in favoarea lui Forest promovarea automata, ce ar fi fost acontata la doar un punct in urma campioanei esalonului trei, Swansea. Sfarsita la baraj, Leeds pierdea cu 1-0 finala cu Doncaster, episod de care n-ar vrea sa-si reaminteasca, mai ales acum, cand un alt baraj pare a o paste.

 

Mereu in ascensiune dupa ce s-a regrupat la baza piramidei fotbalului englez, promovand succesiv, Wimbledon AFC a jucat sambata in deplasare la rivala locala din sud-vestul Londrei un derby avand miza accederii in liga a cincea, prima sub profesioniste. Lideri uneori si distantati, “Domnii” galben-albastri au fost ajunsi recent pana la o diferenta de 3 puncte de vecinii de la Hampton&Richmond, care pierdeau anul trecut promovarea in finala barajului, 0-2 cu Eastbourne Borough. Acum, nou-promovatii de la Wimbledon au avut curajul de a le reteza visele, meciul cheie al sezonului in seria sudica a esalonului sase, Blue Square Conference, incheindu-se sambata 1-1, Quarm 52 – Main 82. Asadar Wimbledon in Blue Square Premier deja inaintea ultimei etape, semn ca si submarine galbene copiaza cu folos nebuneasca navigatie a altora intre divizii…