Posts Tagged ‘Ferguson’

PornoGol si Deva in Tara Galilor

Ianuarie 25, 2010

Acum m-am referit in Fotbal Vest la unii presedinti plimbareti gen Mandaric ori Gold si la altii cheltuitori, ultimii aducand-o pe Chester City in ingrata postura de ultima clasata in esalonul cinci, cu -3 puncte din handicapul de 25 cu care pornea la drum pe motive financiare. Iar sambata i-a fost si mai rau, 0-4 la Mansfield: doua retrogradari la rand?

La prima vedere, un club rezervor de talente in Albion, ce tocmai a fost cumparat cu tot cu datorii insumand 110 milioane, si un altul purtand “lanterna rosie” a ligii a cincea cu minus de puncte dupa Anul Nou pe arena sa de pe hotarul anglo-galez, nu par a avea nimic in comun. Si totusi…

Constat ca, imediat dupa revenirea in insula, inclin sa pomenesc de mijloace de transport. Urc intr-un intarziat oarecare tren suburban spre nicaieriul sud-vestului Londrei si il vad in ultimul rand, la geam, pe Chris Coleman. La fel de aratos ca-n zilele cand dirija din iarba apararea Tarii Galilor, la fel de natural ca pe “sticla”, candva antrenand-o pe Fulham in elita, acum pe Coventry City, in Championship.

Din tren, in autobuzul rosu etajat. Primul m-a prins in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, stropindu-ma generos, asa incat, asteptandu-mi numarul meu, in tentativa de a ma usca, am operat un exercitiu mental numarand cate masini doar cu sofer, fara pasageri, trec la fiecare 10 vehicule. Opt sau noua. Si mi-am zis, ce fericit trebuie ca e managerul unui club profesionist de liga a doua, sa imparta darul de a calatori in acelasi vagon cu nimeni ca mine.

Fericit e si David Gold, care la 73 ani si-a cumparat clubul ce-l iubea de-o viata, West Ham United, in ciuda datoriilor “Ciocanarilor”, scrise cu noua cifre. Gold s-a aurit in industria pornografiei iar acum si-a facut hatarul, impreuna cu partenerul sau David Sullivan, de a achizitiona jumatate din gruparea scufundata de o neinspirata cedare unui consortiu islandez.

Din investitori in ramura pornografica, in fotbal, la sefia lui Birmingham City, inca din 1993, iar acum in estul Londrei, unde-au trambitat déjà ca-i vor eleva pe “visinii” atat pe viitorul Stadion Olimpic, in calitate de chiriasi cu pretentia de a juca pe o reamenajata arena cu 50.000 locuri fara pista atletica, cat si in Champions League, asta pana la ora anticipatului Mondial in insula, din 2018.

Cu Gold si Sullivan, un club mai putin in suferinta. Cu o extravaganta politica de cheltuieli pe salarii, asta pentru a-si “trage” Cupa Angliei in sala cu trofee si vizita lui AC Milan la Fratton Park in toamna lui 2008, Portsmouth plateste acum incarcata nota de plata. Udinese, Finantele si Sol Campbell o hartuie pentru milioane, portarul James o dezerteaza si el, Premier League ii deturneaza drepturile TV direct in conturile cluburilor pagubite pe piata transferurilor iar arabii ce si-au pasat-o unii altora se intreaba cu ce s-au pricopsit. Si intr-un alt caz de plimbare prin fotbal de la o carma de club la alta, Milan Mandaric pare a fi simtit cand sa renunte la Pompey in favoarea “vulpilor” lui Leicester City.

De la prea multi conducatori verosi i se trage si lui Chester City, din bogatul comitat Cheshire, zona rezidentiala preferata de vedetele jocului, undeva intre Liverpool si Manchester. In 1980, clubul le ceda “Cormoranilor” progenitura Ian Rush, pe 300.000 lire. Apoi si Lee Dixon, devenit “Tunar”, ajungea sa stranga 22 selectii pentru Albion.

Vremurile bune insa s-au dus si, odata intrat pe mana unor baieti nu neaparat botezati Claudio, clubul fondat in 1885 a sfarsit in chirie, la Macclesfield. Intoarcerea la arena locala Deva Stadium, a se pronunta diva, s-a produs in deceniul trecut dar neajunsurile tot dau tarcoale la terenul spintecat de granita Angliei cu Tara Galilor.

Plecat la drum cu o penalizare de 25 puncte datorita unui minus de 7 milioane si acceptat drept partener de competitie doar gratie votului celorlalte 23 echipe din Blue Square Premier, in care a retrogradat dupa 5 ani petrecuti intre profesionistele ligii a patra, Chester se chinuie fara antrenor sa ajunga la 0 puncte si maine e la proces cu colectorii de taxe si impozite.

Asa incat nu si-l va permite pe Mutu, altul prin tribunale, pe care pana si dubiosul Daily Mail l-a zugravit drept “fallen”, cazut, cand l-a amintit drept tinta pentru Mancini la City, dar altii l-ar putea eticheta altfel, acum, ca tot s-a lansat populista platforma Britainthinks!com, pe care tot opinantul de rand isi da cu frustrata-i parere in alt act invaluitor de erodare a presei, din actuala “democratie” globala.

Da. Nu. Nu-mi pasa! Porti alege sau chiar sa-ti publici inregistrarea video, trambitand pe larg pe tema aleasa de promotori, de exemplu “1966. Nu se va intampla anul asta”. Dezbaterea despre sansele Angliei in Africa e publicata pe reclamele statiilor de autobuz. Britannia “thinks”, gandeste.

Si a mai si bifat in weekend un tur de Cupa Angliei, 16-imile, dar fara Liverpool si Manchester United in cursa, ci cu castigatoarea Chelsea invingand cu 2–0 la Preston, cu North End, club ce cucerea fara esec “dubla” campionat – F.A. Cup cu 16 ani inaintea fondarii in 14 martie 1905 a “albastrilor” londonezi.

Si apropo de ani, au trecut 15 de cand Beckham cel controlat in peninsula de Golden Balls, testicule de aur, marca doua goluri in 5 jocuri pentru Preston, halta ce-i da nadejde antrenorului “Mioarelor”, Ferguson Jr., un alt trimis de Sir Alex la North End, ca intr-o buna zi va ajunge si el la Real si Milano.

Pai daca si presedintii schimba cluburile aidoma jucatorilor, ce sa mai avem cu antrenorii!?

Anunțuri

Magia Cupei Angliei alterata de circumstante

Ianuarie 14, 2010

Cupa Angliei a revenit zilele acestea cu meciurile amânate şi rejucările turului trei al competiţiei iar la finele săptămânii viitoare propune deja duelurile 16-imilor de finală însă până atunci nu doar eliminarea celui mai galonat club în F.A. Cup, campioana Manchester United, cea cu 11 trofee la activ, menţine aprinse discuţiile pro şi contra importanţei pare-se încet-încet erodate a “drumului spre Wembley”.

A fost însorit şi aproape plin pe Old Trafford, cu 74526 spectatori pentru vizita lui Leeds United, însă analiştii au remarcat şi jumătatea goală a paharului. În contrast izbitor, nu departe, pe redenumitul DW Stadium din Wigan, un joc cu eticheta Premier League, între Athletic şi Hull City, a adunat doar 5.335 privitori, în condiţiile în care preţul biletului a fost redus la 15 lire sterline. Automat, semne de întrebare au fost adăugate ori îngroşate în privinţa interesului publicului pentru Cupa Angliei.

Adevărul e undeva la mijloc, cum reiese şi din părerile fanilor, exprimate pe marginea postării “Dacă echipele nu se înfăţişează, atunci n-o fac nici suporterii”, de pe blogul ziaristului Ollie Williams, găzduit de BBC.

Circumstanţele şi priorităţile redirecţionate au un spor de însemnătate pentru abordarea aleasă de cluburi şi apetitul audienţei la adresa unei competiţii demarate în 1871 şi care, până în 1982, a oferit sub forma finalei de pe Wembley unicul joc intercluburi difuzat în direct la televiziune. Excelenţa Sa, F.A. Cup, păstra giuvaerul mult râvnit, care încă nu pălise deloc la acea vreme în ciuda creşterii importanţei campionatului, odată cu anii ’60 şi şansa unei descinderi în Cupa Campionilor Europeni.

Dar a pornit ea la drum şi Premier League iar când campioana continentală United a ales în ianuarie 2000 să participe la ediţia inaugurală de la Rio în detrimentul înscrierii în Cupa Angliei, micuţa Darlington profitând de sorţi şi fiind reinstalată în cursă, tezaurul sacru al F.A. Cup a fost ireversibil ciuntit.

Iată că a trecut exact un deceniu şi Sir Alex Ferguson a fost lovit de bumerang pentru acea neprezentare, suferind prima eliminare din turul trei ori în faţa unei divizionare inferioare din ilustrul său parcurs început în F.A. Cup în ianuarie ’87. Scoţianul ar fi putut trage o concluzie evidentă după semifinala albă şi ratată la lovituri de departajare în aprilie anul trecut, pe Wembley, în faţa lui Everton, când până şi miza revenirii sub arcul boltit nu l-a oprit să-i titularizeze pe alde Da Silva, Gibson, Welbeck ori Anderson, preferând să rişte din nou cu aceiaşi juni contra lui Leeds, cu gandul poate şi la manşa tur de peste alte 3 zile, la rivala locală City, în semifinalele Cupei Ligii.

Să-i fi desconsiderat oare niţel Ferguson pe „albii” lui Grayson? În fond nişte băieţi din liga a treia, fie ei şi lideri. Cert e că spectatorii s-au înfăţişat în număr mare la Old Trafford, nevrând să rateze ocazia savurării unei reînscenări a Războiului celor două roze, Lancashire versus Yorkshire, închipuindu-şi bineînţeles că trandafirul roşu va triumfa, că Fergie se va mai răzbuna o dată pe „albii” cu Cantona în echipă, ce-i şuteau titlul în 1992.

Dar Sir era poate deja uşor dus cu gândul la miercurea de pe City of Manchester Stadium. La imensul panou publicitar din oraş, pe fond albastru, cu Tevez deschizându-şi larg braţele la bucuria golului şi înscrisul „Welcome to Manchester”, reclamă la City. Afişul desfăşurat în vară a fost niţel stropit cu roşu dar nu era o garanţie că United îşi va împunge rivala la ea acasă.

Anul trecut, în 7 ianuarie, Ferguson era învins cu 1-0 la Derby, o codaşă în liga a doua, în aceeaşi fază a Cupei Ligii, manşa întâi a semifinalei. Ulterior, şi cu 6 goluri strânse pe drum de Tevez, United avea să cucerească trofeul la lovituri de departajare, deşi începea finala cu alde Foster, Gibson ori Welbeck. Acum, scoţianul vroia să şi-l apere în faţa vecinei miliardare, chit că mult mai preţioasa F.A. Cup n-a mai poposit pe Old Trafford din 2004, răstimp în care Carling Cup şi-a adjudecat-o de două ori. Jongleria cu formulele de start, chestie de circumstanţe şi opţiuni…

Aşa că mai bine când n-ai o prea vastă garderobă din care să alegi. Credeţi că micuţa Barrow, locul 16 în liga a cincea, s-a gândit ce garnitură să alinieze în deplasarea pe Stadium of Light, a treia arenă ca mărime din Premier League? Deloc. Tot ce şi-a dorit amatoarea a fost să onoreze prezenţa celor peste 8.000 însoţitori ai ei, contingent ce a depăşit cu peste cinci mii de suflete asistenţa de la un joc cu pecetea Premier League disputat acolo în aceeaşi fază a ediţiei trecute, Sunderland – Bolton.

 Din F.A. Cup în Champions League!?

Doar câteva sute de locuri au rămas goale la un alt meci dezechilibrat, Tottenham – Peterborough, şi pe White Hart Lane fiind confirmate calculele hârtiei cu un 4-0 fără comentarii, iar Southampton şi Luton, în fond cluburi din ligile a treia respectiv a cincea, au jucat în faţa a peste 19.000 privitori, dar tonul discuţiei n-a fost dat de casele închise de pe Old Trafford ci de întreaga tribună goală de la Wigan ori de descinderea miliardarilor petroarabilor în faţa a doar 12.474 spectatori, la Middlesbrough.

Cum o fi posibil!? Tocmai în mult veneratul tur trei al F.A. Cup. La care mulţi fani şi-au deşertat sufletul, amintind de biletele de 30 lire sterline, adaos la abonamentul anual, de frigul de pe Riverside, de riscul de a vedea la lucru o City cu gândul la United, ceea ce s-a şi întâmplat, fiind rândul lui Benjani să decidă soarta partidei.

Iar de la detalii punctuale, chibiţii au trecut la creionarea tabloului general. Că unora ca Wigan şi Hull, ameninţate cu retrogradarea din butoiul cu miere marca Premier League, nu le-ar mai arde de poveşti magice în Cupă. Pe vremuri, când nici un meci de campionat nu era difuzat în direct, ci doar finala de pe Wembley, motivaţia era alta. Dar acum, când cu vreo 5 jocuri transmise în direct din turul trei peste mări şi ţări, în să zicem România!? Devalorizată, banalizată şi comercializată, un simplu produs de piaţă ca toate celelalte, cedat de BBC imberbelor ITV ori, în curând, ESPN.

Alţii au punctat că până şi echipele din liga a doua sunt mai interesate să tragă la promovare ori să se menţină, un suporter al lui Sheffield Wednesday spunând că nu s-a dus la Hillsborough pentru că e sătul de Crystal Palace din disputele de campionat, chit că respectiva londoneză ar fi unica grupare rămasă „pe zonă” dintre cele 15 aliniate la startul primei ediţii, în 1871. N-ar putea fi evitate împerecherile între cluburi din acelaşi eşalon? Şi mai întreabă el dacă alocarea celui de-al patrulea loc calificant în Champions League câştigătoarei Cupei Angliei n-ar revitaliza interesul în jurul competiţiei. O primă interogaţie legitimă şi în privinţa duelului Plymouth Argyle – Newcastle United, cu fanii stupefiaţi de preţul de 24 lire în condiţiile riscului dovedit ca oaspeţii, lideri, să alinieze 7 rezerve.

„Coţofenele”, la minima rezistenţă, şi-au croit drum în rejucarea de miercuri gratie hat-trickului lui Lovekrands, urmând să dea piept cu rivala la promovare, West Brom, conform tragerii la sorţi efectuate de Frank Skinner. Frank Who? Un celebru fan al noii echipe a lui Tamaş, ilustru pentru umorul său şi imnul „Football is coming home”. Într-adevăr, fotbalul s-a întors acasă dar, în funcţie de situaţie, F.A. Cup nu mai e ceaşca de ceai favorită a unora…

Transferuri de iarna: Mutu inapoi in Londra?

Ianuarie 7, 2010

None. Sositi: none. Plecati: none. Nici unul. Mai putin Landon Donovan, care a trecut Atlanticul, aterizand la Everton. Suntem inca in zilele de tatonari si negocieri. Situatia se va schimba insa spre finele perioadei intermediare de transferari din iarna. Iar conform unor surse din ziare londoneze, Adrian Mutu s-ar afla in vederile lui Gianfranco Zola, West Ham fiind tentata sa-l readuca in Londra si pe fostul coleg al tricolorilor la Chelsea, Mateja Kezman.

Cert e doar ca Bolton Wanderers s-a miscat rapid, inhatandu-l pe Owen Coyle de la carma nou-promovatei Burnley si instalandu-l la Reebok Stadium. Cine-l va inlocui insa la Turf Moor? Darren Ferguson, fiul, a optat deja pentru oferta lui Preston North End si desi destui manageri sunt pe liber, daca e sa ne gandim numai la Southgate, Curbishley ori Burley, foarte putini ar fi cei care s-ar incumeta sa incerce marea evadare cu o „buturuga mica” modelata dupa chipul si asemanarea lui Coyle.

Revenind la jucatori, de urmarit cum va demara romanul Gabriel Tamas in Birmingham, cu West Bromwich Albion. „The Baggies” joaca maine seara / vineri 8 ianuarie / in uvertura etapei a 25-a, acasa, cu Nottingham Forest, ce-i sufla in ceafa in lupta pentru locul doi. Fundasul a asistat deja la un meci oficial al noii sale echipe, in deplasarea castigata cu 2-0 dupa Anul Nou la trupa de liga a treia Huddersfield, contand pentru Cupa Angliei, si e in carti din moment ce ivorianul Meite se afla cu selectionata tarii sale la Cupa Africii, ce incepe duminica in Angola. 

West Brom, aflata la 6 puncte in urma liderei Newcastle United, dar cu un meci mai putin jucat, in deplasare la Blackpool, respectiv cu doua puncte in fata „Padurarilor”, are toate sansele sa pastreze traditia ultimilor ani, de a promova in Premier League.

Trupa de la The Hawthorns promova in 2002 cu 89 puncte in cont, zece mai putine decat Manchester City. West Brom promova din nou si in 2004, cu 86 puncte, dupa Norwich City, ascensiune ce se solda cu doua sezoane petrecute in Premier League. Doar in 2007 alb-albastrii in dungi verticale nu si-au croit drumul inapoi in primul esalon, pierzand finala barajului play-off, 0-1 cu Derby County. Rateu ce-a fost dat uitarii in 2008, cand Tony Mowbray a ghidat trupa Boing-Boing la promovare, castigand The Championship cu 81 puncte si 88 goluri marcate, fiind urmata de Stoke si Hull, cu 79 respectiv 75 puncte. Cele doua s-au mentinut in elita, West Brom continuand insa pe refrenul ABBA si regasindu-se acum, cu Di Matteo la timona, secondat de fostul sau coleg de la Chelsea, Newton, si ex-sprinterul de Jocuri Olimpice Ade Mafe, in alta lupta pentru promovare.

In final, iata un link spre piata de transferari, asa cum e aceasta reliefata de gazetarii de la Daily Mail…http://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-1240041/JANUARY-TRANSFER-WINDOW-2010-All-moves-Premier-League-club.html

Moment de vis pentru FA Cup si Leeds

Ianuarie 3, 2010

* cititi la finalul postarii tabloul complet al tragerii la sorti a 16-imilor de finala din 23 ianuarie.

Manchester United – Leeds United 0-1 este rezultatul tip ce intretine efervescenta irezistibilului farmec al Cupei Angliei. E un soc demn de povestit nepotilor, o surpriza de domeniul fantasticului. E cea mai buna reclama cu putinta pentru F.A. Cup, o competitie demarata in 11 noiembrie 1871 si devenita peste decenii bastion sportiv si social al Albionului. O adevarata punte peste ani, din ceata victoriana in Brave New World, distopia lui Huxley.

Surpriza e cu atat mai rasunatoare cu cat s-a consumat in turul trei, un punct de referinta, chiar cap de lista, in calendarul competitional din Anglia. „Bomba” a detonat cu atat mai tare cu cat antecedentele indicau un cu totul alt deznodamant.

In primul rand, Sir Alex Ferguson nu pierduse vreodata deja in turul III si nici nu fusese eliminat de un club dintr-o liga inferioara. Se intamplase in indepartatul ’84, pe cand Fergie era inca la Aberdeen, ca Manchester United sa zboare din FA Cup la primul obstacol, atunci pe nume AFC Bournemouth, antrenata de un anume Harry Redknapp.

Mai mult, Leeds s-a facut pur si simplu de ras in ultimii ani in Cupa Angliei. In editia trecuta, pierdea deja in turul doi, la amatoarea Histon. Cu un an inainte, si mai rau, pierdea pe Elland Road, cu 0-1, rejucarea cu Hereford din turul intai. In 2007, ceda cu 3-1 la West Brom, in turul trei. Cu inca un an inainte era eliminata la penaltyuri, 2-2, 3-3 si 2-4, in rejucarea cu Wigan din acelasi tur III. In 2005, 0-3 la Birmingham City, tot in turul trei. Dezastru si in turul trei din 2004, 1-4 acasa cu Arsenal.

Asadar Leeds n-a mai avut parte de un triumf in acest tur trei din 4 ianuarie 2003, cand Viduka si Bakke semnau un 2-0 la Scunthorpe, „albii” clacand ulterior in sferturi de finala, 0-1 la Sheffield United. Dupa 7 ani de deceptii, fanii trandafirului alb al casei de York au tras in piept mireasma imbatatoare a succesului in Cupa, si tocmai pe Old Trafford, la rivalii de moarte din Lancashire.

Lidera ligii a treia a invins pe terenul campioanei en-titre a Albionului, finalista la zi a Champions League. Buturuga mica a rasturnat carul mare, in prima surpriza notabila a actualei editii a FA Cup. Sambata, nici o formatie de esalon inferior nu reusise sa elimine din competitie o grupare mai bine clasata in campionat. Cupa Angliei s-a pastrat pentru derbyul de duminica din „Theatre of Dreams”, cand un antrenor invins ca jucator cu Aston Villa in Ghencea, Simon Grayson, a pus la cale blocarea „Diavolilor rosii” si a presarat sarea si piperul oferite cu zgarcenie sambata.

Fusese o sambata mai anosta ca de obicei, in general 3-4 surprize pigmentand turul III. Acum a fost una si buna! Leeds United, iesita ultima din urna tragerii la sorti a jocurilor din turul trei si calificata abia in urma prelungirilor rejucarii cu Kettering Town, a dat lovitura pe Old Trafford…

In rest, Liverpool a evitat rusinea pe Madejski Stadium din Reading, Gerrard egaland in minutul 36 si pregatindu-se de rejucarea de miercuri 13 ianuarie. „Regalistii” lui Reading, fara antrenor in urma recentei demiteri a lui Brendan Rodgers, s-au revansat in fata acelor incercati 1.500 de fani ce facusera deplasarea la Plymouth, 1-4 dupa Craciun, tanarul din academia de tineret Simon Church deschizand scorul pentru ocupanta locului 20 in Championship.

Intr-un fel, nu mare e mirarea ca Liverpool s-a chinuit in comitatul regal Berkshire, „Cormoranii” fiind eliminati in editia trecuta in 16-imile de finala, 1-0 pentru rivala locala Everton, cu un an inainte in optimi, 1-2 acasa cu Barnsley, o divizionara secunda, dupa ce avusese nevoie de o rejucare cu Luton Town, iar in 2007 chiar in turul trei, 1-3 cu Arsenal. Ziua de glorie de la Cardiff, 13 mai 2006, cand „The Reds” cucereau trofeul la lovituri de departajare, in dauna lui West Ham, venea la capatul unui parcurs in care le insirasera pe streang pe Manchester United, Chelsea si Birmingham City, amintita datorita proportiilor scorului. 7-0. Comparativ, Benitez pare a trai din amintiri…

Concitadina Everton, finalista in 2009, a tremurat pe Goodison nu doar la transversala lui Livesey, scuturata de capitanul oaspetei de liga a treia Carlisle United la scorul de 1-1. Rezultatul, conturat in minutele 82 si 95, din penalty, e oarecum „mincinos”.

Aidoma lui Reading, semisurprize au reusit Coventry, ce a condus la un moment dat la prim-divizionara Portsmouth, Nottingham Forest, care cu inca un 0-0, cu Birmingham City, a ajuns la 566 minute fara gol primit si un total de 17 meciuri la rand fara esec, si Millwall, locul 7 in liga a treia, ce a tinut-o in sah la Londra, 1-1, pe Derby County, a optsprezecea in Championship. Se anunta rejucari interesante…

Cei mai deceptionati s-ar putea declara „Padurarii”, care au ochit transversala portii lui Hart si au ratat si un penalty, prin galezul Earnshaw, in minutul 61. Pe St. Andrew’s va fi alta mancare de peste, cum si City e in forma in Premier League, cu 12 meciuri la rand fara infrangere.

Per total insa, comparativ cu anul trecut, cand Stoke era eliminata la Hartlepool iar Manchester City de Nottingham Forest, 0-3 intr-o umilinta pentru demisul Hughes chiar pe teren propriu, acest tur trei a fost bland cu favoritele, o unica grupare dintr-o liga „mai mica” rasturnand calculele hartiei: Leeds la Manchester. Ei i se alatura, din liga a treia, Southampton, ce a trecut de Luton Town, din esalonul cinci, si Brighton & Hove Albion, trupa lui Poyet, ce a invins la Torquay.

Dintre prim-divizionare, alaturi de campioana ce n-a mai triumfat in FA Cup din 2004, au mai spus adio Cupei cluburile Blackburn Rovers, West Ham si Hull City, invinse de colege din elita, in vreme ce cele mai modeste grupari ramase in cursa sunt Notts County si Forest Green, adversare ce se vor duela abia marti 12 ianuarie, dupa ce jocul initial a fost amanat datorita terenului inghetat, soarta impartasita si de alte 3 jocuri din acest tur.

Pentru conformitate, iata rezultatele turului III (2/3 ianuarie 2010): Accrington Stanley – Gillingham – amanat pentru 12 ianuarie, Aston Villa – Blackburn Rovers 3-1, Blackpool – Ipswich 1-2, Bolton Wanderers – Lincoln City 4-0, Brentford – Doncaster – amanat, Bristol City – Cardiff City – se joaca luni 4 ianuarie, Everton – Carlisle United 3-1, Fulham – Swindon 1-0, Huddersfield – West Brom 0-2, Leicester – Swansea 2-1, MK Dons – Burnley 1-2, Middlesbrough – Manchester City 0-1, Millwall – Derby 1-1 – se va rejuca, Nottingham Forest – Birmingham City 0-0 – se va rejuca, Plymouth – Newcastle 0-0 – se va rejuca pe 13 ianuarie, Portsmouth – Coventry 1-1 – se va rejuca, Preston North End – Colchester 7-0! (scorul rundei, la primul joc dupa demiterea scotianului Irvine de la carma gazdelor), Reading – Liverpool 1-1 – se va rejuca, Scunthorpe – Barnsley 1-0, Sheffield Wednesday – Crystal Palace 1-2, Southampton – Luton 3-0, Stoke City – York City 3-1, Sunderland – Barrow 3-0, Torquay – Brighton 0-1, Tottenham – Peterborough 4-0, Wigan – Hull 4-1 (toate disputate sambata 2 ianuarie) si Chelsea – Watford 5-0, Manchester United – Leeds United 0-1, Notts County – Forest Green – amanat, Sheffield United – QPR 1-1, Tranmere Rovers – Wolverhampton 0-1 si West HamArsenal 1-2. Echipele subliniate s-au calificat; rejucarile si jocurile amanate, pe 12 ianuarie, marti, mai putin cel al lui Liverpool si Newcastle – Plymouth, din 13.

** Tragerea la sorti a 16-imilor de finala: Southampton (liga a treia) – Ipswich (liga a doua);   Liverpool sau Reading (liga a doua) – Burnley;   Derby (liga a doua) sau Millwall (liga a treia) – Brentford (liga a treia) sau Doncaster (liga a doua);   Bristol City sau Cardiff – Leicester City (toate, liga a doua);   Stoke City – Arsenal;   Notts County (liga a patra) sau Forest Green ( amatoare, Blue Sq. Premier – liga a cincea) – Wigan;   Scunthorpe (liga a doua) – Manchester City;   West Brom – Newcastle sau Plymouth (toate, liga a doua);   Everton – Birmingham sau Nott’m Forest (liga a doua);   Accrington Stanley (liga a patra) sau Gillingham (liga a treia) – Fulham;   Bolton – QPR sau Sheffield United (ultimele doua, liga a doua);   Coventry (liga a doua) sau Portsmouth – Sunderland;   Preston (liga a doua) – Chelsea;   Aston Villa – Brighton (liga a treia);   Wolves – Crystal Palace (liga a doua);   Tottenham Hotspur – Leeds United (liga a treia).

Unicat in Albion, „Padurarii” incheie turul fara esec extern!

Decembrie 26, 2009

Nottingham Forest si-a pastrat si de Boxing Day invincibilitatea in deplasare in acest sezon, incheind turul de campionat fara vreun esec extern, o performanta fara egal in 2009-2010 in primele sase esaloane din Anglia.

Nu-i deloc putin lucru sa te-ntorci sub scut si macar din doua deplasari la rand. Dar mai din douasprezece!? Care ar fi secretul revirimentului unor rosi-albi ce nu demult scrasneau a neputinta in esalonul trei? Cheia succesului e detinuta de Billy Davies, antrenorul scotian de loc din Glasgow, in varsta de 45 ani, un „recidivist” in materie de ascensiuni surpriza cu grupari demodate, ce-si incepea candva cariera de jucator profesionist la tineretul lui… Manchester United. Ah, da, si Sir Alex Ferguson e tot „glaswegian”.

Inainte de a puncta spectaculoasa traiectorie a iscusitului scotian, sa notam ca „Padurarii” au incheiat cu un 0-0 la Watford Londra, in ziua de 26 decembrie, seria fara esec de deplasari din acest sezon al ligii a doua, Coca Cola Championship. Nu mai e club intre celelalte 91 grupari profesioniste din Albion, plus intre celelalte aproape 70 de formatii din Conference, ligile a cincea si a sasea, care sa fi incheiat anul cu 0 la rubrica infrangerilor in deplasare.

In prima deplasare, in august, Forest remiza tot alb, la Reading. Apoi a facut 1-1 la QPR, Sheffield Wednesday si Ipswich, a batut cu 1-0 la Plymouth si cu 2-1 la Peterborough, continuand cu o noua serie de 1-1, la Crystal Palace, Cardiff si Middlesbrough, urmata de un 0-0 la Sheffield United si un 1-0 la Swansea. Per total, trupa de la City Ground e neinvinsa in liga din 19 septembrie, cand capota pentru a treia si ultima oara acasa, 0-1 cu Blackpool.

Rasplata este locul pe podium, trei, cu 40 puncte, primul in urma celor promovante automat in elita, detinute de proaspetele retrogradate Newcastle United si West Bromwich Albion. Baietii lui Davies le-au scuturat pe „Cotofene”, gratie unicului gol al lui Dexter Blackstock, a carui sosire in Nottingham provoca si reactia antrenorului lui QPR, Paolo Sousa, ce-si pierdea slujba datorita justificatelor sale bombaneli, si urmeaza sa aibe o proba de foc in proxima deplasare, pe 8 ianuarie, la Birmingham, cu West Brom. Recordul ii va fi in pericol in fieful trupei lui Di Matteo.

Dar Davies a uimit deja lumea ligii a doua, in care s-a reintors exact de Anul Nou, in 1 ianuarie 2009, cand a preluat-o pe Forest, cu care reconfirma deja statutul sau de expert in a forta promovarea in Premier League. Mignonul ex-mijlocas are deja antecedente, o explicatie evidenta la uimitorul traseu cu „Padurarii”.

Astfel, in sezonul 2004-2005, primul in care preluase carma lui Preston North End de la compatriotul Craig Brown, pe care-l secondase cateva sezoane la Deepdale, Davies a incheiat pe locul 5 in liga a doua, calificant in barajul play-off a carui semifinala i-a adus o mare bucurie, 2-0 si 0-0 cu Derby County, doar finala de la Cardiff, decisa de un unic gol al lui Bobby Zamora, in favoarea lui West Ham, barandu-i calea spre o neverosimila elevare in elita. Preston in Premier League!? Ar fi fost posibil, cu Davies la timona.

Un  an mai apoi, incheind din nou pe un loc de baraj, patru, cu doar 30 goluri primite in 46 etape si doar 6 esecuri, „Mioarele” din Preston au clacat in semifinala barajului, 1-1 la Leeds si 0-2, insa Davies nu si-a pierdut cumpatul ci doar a schimbat clubul, reusind marea evadare la a treia incercare.

La carma unui alt club cu palmares dar navigand in ultima vreme in ape tulburi, Davies a reusit o nescontata promovare in Premier League, in 2007, Derby County profitand de obtinerea locului 3 si accederea la baraj, unde a trecut de Southampton, la penaltyuri, iar apoi a dispus de West Brom cu 1-0 in finala din mai.

Iar seria „Padurarilor”, de peste trei luni fara esec in campionat, ne aduce aminte de recordul egalat al lui Preston North End, in acel prim sezon 2004-2005 cu Davies la carma, cand albele „Mioare” au izbutit din septembrie pana in februarie o secventa de 22 jocuri fara infrangere in Championship, echivalenta cu performanta primilor campioni din istoria fotbalului, in 1888, cand trupa de la Deepdale isi atragea porecla „the Invincibles” cu un parcurs fara greseala in 22 dispute.

Fara doar si poate, toamna lui 2009 e cea mai fertila in istoria recenta a unui mai nou tare incercat club, candva dublu campion european. Sa reinvie oare Forest? Sa repete oare Davies promovarea reusita via baraj, in 2007, cu Derby? Ar deveni un mic geniu, poate pe urmele unui regretat mare geniu, Clough, care castiga candva titlul national cu aceleasi doua grupari. Doar sa-l tina naravul pe Davies si in cele doar doua deplasari din ianuarie, la locul 2, West Brom, si la… Derby, pe 30.

Finala in sferturi. Cine va bea oare Carling?

Octombrie 31, 2009

Manchester United si Tottenham Hotspur au fost puse fata in fata in sferturile de finala ale Cupei Ligii, ruda saraca a F.A. Cup. Pe Old Trafford, la fine de noiembrie, va avea loc o reeditare a finalei din februarie de pe Wembley, cand trupa incropita a lui Sir Alex Ferguson s-a impus la penaltyuri, 4-1, dupa 120 de minute fara goluri.

E totodata si un sfert intre ultimele doua castigatoare ale trofeului, Spurs triumfand cu 2-1 in fata lui Chelsea, in 2008. In functie de ranile de lins in lot si de jonglarea cu calendarul competitional, cu jocuri acasa cu Besiktas si la Wolfsburg in miezurile de saptamana dinintea si de dupa disputa cu Spurs, Ferguson va incropi din nou o echipa cu cativa titulari si restul aspiranti.

Ce politica va adopta in schimb Wenger, nu e greu de anticipat. A mers mereu pe mana tinerilor, a multor rezerve, in editiile de Cupa Ligii in care a ajuns o singura data in finala, in 2007, contra lui Chelsea, si asta tocmai pentru ca francezul a ramas consecvent titularizarii junilor ce dadusera satisfactie si goluri in primele faze ale competitiei, chiar daca o semifinala i-ar fi sugerat sa schimbe placa.

Arsenal n-a mai cucerit Cupa Ligii din 1993, 2-1 cu Wednesday, pe vremea cand se numea Rumbelows Cup, asa incat traditia nu e de partea sa.  Poate doar ambitia inzecita de a razbuna esecul titularilor, la inceput de sezon, pe City of Manchester Stadium. Caci „Tunarii” trebuie sa descinda in fieful petrodolarilor lui City. Doua nord-londoneze, jucandu-si accederea in semifinala la Manchester. Cu „manjii”, Wenger va avea un meci greu in fata unui Hughes dornic sa se remarce in ochii patronilor din preajma Golfului. Ce n-ar da acestia ca trofeul sa ajunga la Manchester, mai ales in conditiile in care City nu l-a mai castigat din ’76. S-ar concluziona ca darul seicilor a fost nepretuit.

In rest, Chelsea, invingatoare in 2005 si 2007 contra lui Liverpool respectiv Arsenal, are prima sansa in fata unei Blackburn pe care tocmai a zdrobit-o in campionat, 5-0, iar Villa ar putea profita la Fratton Park de degringolada codasei Portsmouth, croindu-si astfel drum intr-o competitie ce-ar putea aduce consolarea lui O’Neill, dupa derapajul din Europa League. Cu tot deranjul acelei alte competitii K.O. in program, se pare ca trupa din Birmingham a inghitit in sec eliminarea si si-a reconsiderat abordarea. La Villa Park e foame de trofee si O’Neill ar putea lua in serios oferta rudei sarace. O Carling Cup, tot mai buna decat nimic. O bere Carling, de dorit pe seceta. 

Mai ales ca Villa n-a mai triumfat in competitie de cand aceasta se numea Coca Cola, in ’94 si ’96, contra lui Man United si Leeds.

Cupa Ligii ramane un soi de Europa League pentru UEFA Champions League, insa numele ramase in competitie demasca totusi ambitiile de suprematie ale „greilor” cat mai ales prapastia cascata intre cluburile bogate si restul lumii, un Ferguson permitandu-si sa ia trofeul pe Wembley chiar si aliniind de-a lungul tururilor calificatorii jucatori de rezerva. O finala inedita, gen Boro – Bolton 2-1, din 2004, prima cu Carling pe masa, pare iesita acum din calcule si aceleasi vedete par a fi predestinate sa descinda in Templu. Intrebarea e doar daca intre celebritati va figura unul ca Theo Walcott, marcator acolo in finala din 2007.

Ziua 155. Linia peste Newcastle

Mai 27, 2009

Stiti de ce opinez ca nu retrogradarea lui Newcastle United ar constitui povestea cap de afis a sezonului recent incheiat, si la care ma voi referi spre final, pe 7 intr-o ierarhie de la 1 la 10 a evenimentelor notabile? Pentru simplul motiv ca proprietarul alb-negrilor, Mike Ashley, a legat tampon de tampon un tren al evenimentelor generator al unui accident in asteptare. Picajul n-a fost o minune, nici macar o mare surpriza, ci consecinta managementului defectuos. Nu stim cum si-o fi facut miliardele subtiate acum sub suma cu 9 zerouri la coada, dar in fotbal a dat gres. Pe pielea sa dar mai ales a incercatilor suporteri de pe Tyne.

Un alb-negru "mic", The Fulham F.C., de la Cabana Craven, merge in Europa Cup, pe cand un alb-negru "mare", Newcastle, si-a dat surprinzator cu firma-n cap, pe mana neinspiratului investitor Mike Ashley. Craven Cottage asteapta sosirea Europei. Continentul, auzi? Pofteste chiar pe talazul Tamisei

Un alb-negru "mic", The Fulham F.C., de la Cabana Craven, merge in Europa Cup, pe cand un alb-negru "mare", Newcastle, si-a dat surprinzator cu firma-n cap, pe mana neinspiratului investitor Mike Ashley. Craven Cottage asteapta sosirea Europei. Continentul, auzi? Pofteste chiar pe talazul Tamisei

Povestea anului ar fi, in opinie personala, accederea lui Fulham Londra in noua Europa Cup. E antiteza crahului lui Newcastle, e dovada ca resursele limitate nu sunt o bariera in calea atingerii unor performante notabile. Cu un antrenor experimentat si eficient, chiar si fara bani ori un stadion mare, alti albi-negrii au prins locul 7 si trenul ex-Cupei UEFA. E imens, daca notam ca sub Fulham s-au clasat alde Spurs, pe opt, ori Man City, pe zece. Roy Hodgson nu doar ca a reusit o miraculoasa salvare de la retrogradare, in mai 2008, la putine luni de la sosirea la Craven Cottage, dar i-a elevat pe „Cabanieri” pe 7. Metamorfoza de zile mari! Al Fayed trebuie ca e in al noualea cer…

Johnny Haynes, care juca pentru Anglia chiar si ca divizionar secund cu Fulham, trebuie ca zambeste din ceruri. Cu statuia legendei recent dezvelita la Craven Cottage, Fulham s-a schimbat la fata. Nu doar o supravietuitoare, ci o echipa-surpriza...

Johnny Haynes, care juca pentru Anglia chiar si ca divizionar secund cu Fulham, trebuie ca zambeste din ceruri. Cu statuia legendei recent dezvelita la Craven Cottage, Fulham s-a schimbat la fata. Nu doar o supravietuitoare, ci o echipa-surpriza...

Pe locul 2, o alta poveste… pozitiva. Atat s-a concentrat lumea pe batalia retrogradarii incat a uitat pur si simplu un nume. Stoke City. De ce? Pentru ca nou-promovata, desi cotata in august 2008 cu cele mai mici sanse de supravietuire, nici macar n-a fost implicata in acea lupta oarba. S-a detasat de ea, cu capul in pamant, umilinta si transpiratie. S-a lasat luata peste picior si si-a strans punctele necesare. 45! Foarte mult pentru o nou-promovata subapreciata. E succesul lui Tony Pulis, de multi ani la carma, cu sapca sa de baseball. Stoke pe 12. Cine ar fi crezut!?

Pe trei, tot ceva de bine. Consolidarea lui Villa si Everton in coasta celor patru. Ba chiar Villa s-a vazut o vreme pe podium si chiar a dat senzatia ca-i va sterpeli locul patru lui Arsenal. Intarirea lor da sperante in privinta spargerii monopolului. Greu de crezut dar nu imposibil… In fond, Everton ii lua fata lui Liverpool in anul in care „Cormoranii” triumfau la Istanbul iar acum, iata, au eliminat-o pe Man United in semifinala Cupei Angliei. Asadar se poate. Mai mult, ambele garnituri propun cateva nume surpriza, in general tineri, pentru lotul lui Capello. Si sa nu uitam ca un anumit Wayne Rooney a plecat de la Goodison Park.

Pe patru as aminti de o noua Gheata de Aur. Nu doar pentru aparentul miserupism din finala moscovita a Champions League, Anelka a fost considerat produs alterat la inceputul acestei campanii. Eliminarea cu Franta, la Euro 2008, unde n-a facut multi pureci, au intarit senzatia ca nu e ceva in regula cu fostul puncher trecut pe la Arsenal, Man City ori Bolton. Dar a fost anul sau, cand, mai cu modestie si ceva mai mult efort, a strans gol dupa gol in Premier League si a sfarsit golgeter, cu 19 reusite, bezeaua finala, din ultima etapa, la Sunderland, fiind un euro-gol demn de un nou invingator. Torpila la coltul lung… Anelka nu si-a pierdut simtul golului, ci a rasplatit-o pe Chelsea pentru increderea acordata  la inceputul anului trecut, cand multi sceptici se gaseau la sosirea sa la Stamford Bridge. Ronaldo a ramas pe doi, cu 18 goluri, un trening aruncat in frustrare, un Ferrari in bordura, o calificare cu Portugalia in dubiu, un nor de speculatii de a fi sau nu madrilen si senzatia generala ca sezonul precedent, cand a minunat lumea fotbalului, a fost un varf al varfurilor greu de reatins. Poate ca Anelka i-a aruncat manusa si il vom revedea pe Ronaldo nu doar foarte bun, ci din nou sclipitor. Pe trei, cu 16 goluri, impresionantul Stevie Gerrard. Un mijlocas golgeter. Omul echipa, care, „imperecheat” cu Torres, si el cu o recolta semnificativa in primul sau sezon insular, a tras-o pe Liverpool mai aproape de titlu ca niciodata. La 4 puncte. Cat doua remize de 0-0 cu Stoke. Caci altfel, sa nu uitam, Liverpool a rapus-o tur-retur pe campioana Man U.

Pe cinci, despre alt triumf al fotbalului. Micutul sard a incheiat pe 9 cu West Ham, in ciuda intemperiilor de la Upton Park. Un proprietar islandez cu mari probleme financiare, fuga dupa un nou cumparator, cedarea jucatorilor cheie pe banda rulanta, demiterea lui Curbishley deja toamna, iata tot atatea motive pentru o potentiala vrie a „Ciocanarilor”. Dar Zola s-a lansat cu brio in managementul de club, remizand printre altele si pe Stamford Bridge, unde e adulat de fanii lui Chelsea, si mai ales lansand la apa juni ai Academiei lui West Ham United. „Gradinita” infloreste, fiind udata cu pasiune si pricepere de Zola. O prima jumatate de sezon miraculoasa. Cum ii va fi in primul an plin la carma?

A sasea poveste a anului tine de o supravietuire in nord-est. Vedeti dumneavoastra, Newcastle si Boro erau cluburile cu firmament ale zonei, cu finale recente pe Wembley, fie ele si pierdute, macar cu semifinale europene in Cupa UEFA, cu asteptari si pretentii. Dar de duminica ele vor fi eclipsate, macar pentru un an, de vecinele din zona care au supravietuit rigorilor elitei. Newcastle si Boro retrogradate, Sunderland si Hull ramase in Premier League, in ciuda asteptarilor. Meritoriu pentru Sunderland, care il demitea in iarna pe Roy Keane, Craciun cand multi le-au vazut pe „Pisicile negre” rupandu-si gatul. Dar asistentul Sbragia a salvat cum-necum corabia si, desi a fost demis, se poate considera erou al unei povesti de succes. Un al treilea an la rand, fotbal de elita pe Stadionul Luminii. Mai putin laudabil a fost modul cum s-a salvat Hull City, invinsa acasa in ultima runda si depinzand de esecul lui Newcastle, dupa un retur catastrofal, in care si-a aratat probabil adevarata fata, dar pana la urma si „Tigrii” nou-promovati in premiera in prima liga engleza au fost considerati carne de tun si victime sigure, asa incat insasi supravietuirea fie si trasa de par e un succes in sine. Mai ales reusita in dauna „vecinelor” de pe coasta nord-estica. Orasul Hull o fi intr-o teribila recesiune dar echipa de fotbal a descretit multe frunti. Antrenorul Brown, fost secund la diverse cluburi pentru Allardyce, desi cam prea dintr-o bucata, a adaugat o pagina buna CV-ului sau…

Si-abia acum m-as referi la Newcastle…

Picajul, o palma data fuduliei

Retrogradarea lui Newcastle cu un conducator recent in persoana lui Mike Ashley e exemplul perfect al investitorului intrat cu pieptul umflat in fotbal si cu dorinta de a folosi frumosul joc ca vehicul de publicitate al valorii sale financiare, pentru a-si creste implicit reputatia si promova imaginea. Insa Ashley s-a umplut de fapt de ridicol si, in ciuda bunelor sale intentii, nu merita scutit de ou si otet pe fata pentru simplul motiv ca felul populist in care a operat si, incredibil, inca opereaza, ii dovedesc uriasa fudulie. Varsand banii, traieste cu impresia ca se si pricepe la toate, inclusiv la fotbal, jucandu-se cu noua sa achizitie. Pe care a stricat-o, poate iremediabil.

Pentru ca Newcastle se afla astazi intr-o situatie mai grea decat a oricarei alte simple retrogradate, si ultima initiativa a lui Ashley, de a-l convinge pe Shearer sa continue, doar ar ingreuna si mai mult soarta „Cotofenelor”, dovedind ca sirul greselilor sale de judecata si optiunile nastrusnice sunt izvor nesecat. Se vorbeste deja de un nou Leeds, in vrie de la nivelul Champions League la cel al ligii a treia.

Derapajul lui Newcastle e cu atat mai incredibil cu cat la inceputul acestui deceniu clubul sfarsea 4 din 5 sezoane la rand in primele sase clasate in Premier League, fotbalul de Champions League adus de Sir Bobby Robson la St. James’ Park fiind insa nemultumitor pentru ambitiile unora. Robson a fost demis, ca si altii. Auzeam deunazi o parere, deloc magulitoare la adresa lui Newcastle… Atat de mare in nord-est, atat de „inchipuita”, jucandu-se cu soarta antrenorilor, demitandu-l si pe eroul locului, Keegan, la inceputul acestui sezon. Da? Pai atunci asa ii trebuie! Dintr-un club popular, cu istorie poleita cu trofee si fete legendare, ca a lui Jackie Milburn, ajuns o grupare luata in deradere… Fanii alb-negrilor nu merita asa ceva, pentru pasiunea si buzunarele incet golite cu care sustin mandria urbei. Newcastleul ca oras nu merita asa ceva, dar drama localnicilor tine de increderea oarba in banii unui om despre ale carei competente fotbalistice nu stiau o boaba. Bani au fost dar calitatea umana a generat convulsii interne devastatoare. Locul 18.

Sunt exact doi ani de cand Ashley cumpara clubul, cu 134 milioane lire achitate lui Sir John Hall si Freddie Shepherd, plus alte 100 milioane cu care stergea datoriile gruparii de la St. James’ Park. 234 in total. De atunci a inlocuit 4 antrenori, un director de fotbal si doi sefi executivi, schimbari care nu doar au debalansat corabia dar i-au si dat incet-incet gauri in buget. Declinul s-a intensificat iar la strigarea sa din toamna, cand spera irealist si cerea 220 milioane pentru vanzarea clubului, un american a ofertat doar 180 milioane lire sterline. Investitia sa initiala plus sutele de milioane pompate ulterior, pe contracte, salarii, achizitii si varii schimbari, valorau deci deja mult mai putin.

Insa duminica, pe Villa Park, cand Aston Villa a innecat-o cu un 1-0, alte 90 de milioane au fost sterse din valoarea clubului, care, conform unor surse financiare, ar fi evaluat acum la cel mult 90 milioane! Norii negri insa abia s-au adunat. Si asta pentru ca din totalul veniturilor in sezonul tocmai incheiat, de 99 milioane, 41 au fost generate din drepturile de televizare care, insa, datorita retrogradarii, vor plonja la incredibila suma pentru un club obisnuit cu binele, si anume 2,5 milioane, cu alte 11,5 milioane urmand sa fie incasate sub forma achitarii ulterioare, „parasutate”, a ultimelor sume platibile prin contractul Premier League cu difuzorul Sky. Picaturi de ploaie… De ce?

Pentru ca 12 din cei 33 jucatori din lot au contracte de peste 50.000 lire pe saptamana, cu culmea ridicolului in dreptul numelor lui Owen, 115.000 lire in 7 zile, si Viduka, 80.000 lire. Newcastle nu si-i mai poate permite si cine i-ar prelua, cu asemenea sume, cu picioarele lor „casabile”, la varsta lor? Cine si-ar dori un problematic Barton cu 60.000 pe saptamana? Dar un batran Geremi cu tot atat? Dezastru. Mai mult, in contractele lor nici pomeneala de o eventuala retrogradare si consecintele sale financiare, asa incat clubul va fi bun de plata. Averea lui Ashley o fi ea de 700 milioane, injumatatita in ultimul an, de cand cu prefabricata „criza”, dar nici macar atata banet n-ar alimenta „plumbul” Owen in conditiile in care veniturile vor plonja, fie ele din drepturi de televizare, comerciale, vanzari de produse ori chiar bilete. Fanii echipei nu vor deveni peste noapte ai lui Sunderland, asta-i clar, ci mai bine si-ar taia un picior, dar poate vor prefera sa ia un an pauza, ori macar pana vor vedea spatele lui Ashley, departandu-se…

Unul care le-a vazut pe toate si a sarit la timp a fost portarul Shay Given. 12 ani la Newcastle, pana la finele lui ianuarie, cand a ales sa-si fredoneze cantecul de lebada pe petrodolarii lui Man City. Irlandezul a presimtit, de-acolo, dintre buturi, ce avea sa se pravaleasca peste alb-negri. Un val intunecat… A ramas in poarta un la fel de batran inlocuitor, Harper, iar piese de rezistenta vor fi tracasatul Nicky Butt, care nu poate avea 101 vieti, si Duff, extrema sfarsind cu picioare de cristal. O revenire imediata in elita? Numele clubului asa ar sugera. Insa cu numele Newcastle n-a mai strans multi pureci, de la Robson incoace. Altceva are nevoie in Championship, o liga cu 8 etape in plus fata de elita, unde grupari gen Sheffield Wednesday, Derby, Forest, Leicester, au vieti grele. In doar 5-6 ani, elitistele Charlton, Southampton si Norwich s-au vazut purjate si din liga a doua. Nu-i un campionat usor, mai ales cand esti in vrie si cu un conducator care nu pricepe sa lase jucaria pe mana altora, ba chiar sa gaseasca un intelept care sa-i aleaga pe acei altii…

Duminica s-a tras linia peste Newcastle si, desi fanii lor n-o merita, nu multi au plans de mila gruparii alb-negre. La asa intrus in fotbal, asa decadere. O alta fosta castigatoare de cupa europeana, de multiple trofee interne, sfarsita inafara elitei…

Am incheiat cu Newcastle, sa trecem la… locul 8.

Predilectia pentru demiterea antrenorilor la prima succesiune negativa de rezultate lasa un gust amar in privinta tendintei pentru succesul imediat in cea mai competitiva liga din lume. Roy Keane de exemplu o promova pe Sunderland in 2007, doar pentru a fi pe faras la Craciun. Sa fi fost limba sa spurcata parte a deciziei luate? Dar iata ca si inlocuitorul sau, Sbragia, a fost demis imediat dupa incheierea ostilitatilor. Cine sa mai inteleaga ceva? Ori Sunderland s-ar fi asteptat sa incheie mult mai sus decat pe 16? Caz in care cei doi au fost considerati drept „esecuri”. Newcastle l-a trimis la plimbare pe legendarul erou local Kevin Keegan, sfarsind prost pentru a doua oara la carma „Cotofenelor”, si iata unde s-a ajuns. Cu inlocuitorul irlandez Kinnear in spital, cu operatii pe inima, si cu un Shearer netestat si neverificat pe banca in ultimele 8 etape. Blackburn ar putea fi felicitata ca a apelat la Allardyce si s-a salvat, renuntand la timp la novicele in elita Paul Ince, insa intrebarea e cine a avut ideea, vara trecuta, sa-l inhate pe Ince de la o nou-promovata in liga a treia, MK Dons. Pai… Blackburn, nu-i asa? Macar eroarea initiala n-a fost reparata cu o alta. Portsmouth a apelat si ea la un carusel si poate de aceea a tremurat pana spre final. Dupa Redknapp, a urmat Tony Adams, care era evident ca n-are croi de Premier League, investirea sa, o poveste similara cu cea a lui Ince la Rovers, fiind rectificata cu numirea lui Paul Hart. Lui Curbishley i-au fost rapite starurile lui West Ham iar apoi, cand rezultatele s-au intors impotriva lui, s-a uitat faptul ca sangele sau e … visiniu-albastru. Totusi, schimbarea a fost benefica, gratie geniului lui Zola. Ce sa mai zicem de Spurs?!? Ramos a venit asa cum a plecat, in convulsii la White Hart Lane, asta dupa ce adusese Cupa Ligii in N17. Va fi Harry Redknapp o alegere mai buna, asta pe termen lung? Discutabil. Si-asa am ajuns la Chelsea. Mare ar fi fost minunea ca Scolari sa rupa gura targului. De fapt, si-a frant gatul si Roman a salvat aparentele cu „amicul” Hiddink, de la carma Rusiei. Provizoriu.

Am lasat spre final descinderea arabilor in Premier League. Sosirea seicului, la inceputul sezonului, la Man City, a fost una foarte semnificativa. Resursele sale financiare au ridicat si mai mult stacheta sumelor de transfer, pe Robinho platindu-se, chiar in primele zile ale noii oranduiri, un nou record britanic, peste 30 milioane lire. Ca Robinho n-a impresionat, mai ales in retur, in ciuda celor 14 reusite in liga, nu inseamna insa ca City n-a complicat si mai mult itele financiare in Premier League. Potul ambitiilor a crescut cu atat mai mult. Ca un fapt pozitiv, desi au aruncat cu bani, arabii s-au abtinut de la a se juca in nestire cu noua jucarioara. Hughes a fost gratiat si inca e pe metereze. Desi a doua trupa din Manchester a sfarsit pe ultimul loc in prima jumatate, cu mai multe esecuri decat victorii, iar impactul sosirii bogatanilor a fost mai mic decat al iscusintei lui Eriksson, n-ar fi insa exclus ca – vorba lui AC/DC, Moneytalks – banul sa vorbeasca in viitorul sezon. City atacand primele sase locuri, ocupate pentru al doilea an la rand de aceleasi cluburi, si doar cu Liverpool saltand serios, doua locuri?

Si sa-i dam Cezarului ce se cuvine. Sir Alex Ferguson si-a mentinut „Diavolii” in varf, ba si invingatori in Cupa Ligii si croindu-si drum pana la Roma. Anul trecut pana la Moscova, acum pana in finala cu Barcelona. Dominatia lui Man United in „era Ferguson”, mai ales in anii de Premier League, este atat de covarsitoare incat constanta campioanei nu mai mira pe nimeni. Cea mai mare problema a lui Ferguson pare a ramane alegerea succesorului ideal. Caci schimbarea stafetei se apropie… Iar Rafael Benitez a avut meritul de a o carmi pe Liverpool in apele campioanei, starnind o pasionanta lupta pentru lauri, presarata cu contre verbale. Numai si faptul ca s-a duelat de la egal la egal cu autoritarul Ferguson, pe care l-a invins cu 4-1 pe Old Trafford, il face pe spaniol sa-si aline cumva durerea ratarii marelui premiu. Oricum, rosii sai au adunat 77 goluri, cele mai multe, propunand si 3 puncheri in primii 10 ai editiei… Gerrard (16), Torres (14) si Kuyt (12). Mai mult de jumatate din reusitele lui „Live”, in bocancii tripletei.

Si-asa s-a mai dus un an…

Ziua 154. Detectate la Wembley

Mai 26, 2009

Multe ar fi de zis de la o finala play-off in fotbalul profesionist englez. Multe de bine. Cand se-aduna peste 59.500 de spectatori, cand gazonul e ca-n palma si echipele „dau totul”, considerentele ar putea fi numai la superlativ. Chiar si calitatea disputei, intre doua fruntase in liga a treia, de fapt cluburile clasate pe locurile 48 si 50 intr-o ierarhie generala cap-coada a Premier League plus Football League, a fost demna de admiratie.

Oficii cu produsele oficiale ale finalei, incluzand programul de meci color in 100 pagini, au fost postate pe laturile caii spre stadion, Wembley Way

Oficii cu produsele oficiale ale finalei, incluzand programul de meci color in 100 pagini, au fost postate pe laturile caii spre stadion, Wembley Way

Dar voi puncta vazute si auzite duminica, la Millwall – Scunthorpe. Ar fi in primul rand maretia acestei Wembley Way, un bulevard pietonal ce te scoate din statia de metrou si te duce la intrarea pe marea arena, de 90.000 locuri. Wembleyul ti se desfasoara in toata splendoarea sa, odata iesit din statie. Iar peisajul e cu atat mai minunat cu cat Way e invadata de fani…

Pe metrou, am auzit din gura unor suporteri ai lui Millwall cam solizi, cam tatuati, cam rasi in crestet, ca daca finala ar fi fost intre ei si Leeds, atunci Football League ar fi facut o exceptie si ar fi stramutat-o pe Villa Park din Birmingham. Tot ce-i posibil. Un stadion mai mic, cu un risc diminuat in privinta controlului adecvat al maselor. Dar poate ca fanul, din bravada ori pentru a se face auzit, atitudine foarte la moda in societatea britanica, a zis si el ce i-a placut sa umfle la ora respectiva, in drum spre stadion.

"Impartaseste-ti pasiunea pentru clubul tau". Sub umbrela forului Football League sunt 72 cluburi profesioniste, reprezentate prin culorile lor pe panoul de publicitate al sponsorului ligilor a doua, a treia si a patra, Coca Cola.

"Impartaseste-ti pasiunea pentru clubul tau". Sub umbrela forului Football League sunt 72 cluburi profesioniste, reprezentate prin culorile lor pe panoul de publicitate al sponsorului ligilor a doua, a treia si a patra, Coca Cola.

In alta privinta, comercialismul e vizibil la tot pasul, iti sare in ochi, dar el unge rotile competitiei. Un rau necesar. Coca Cola, sponsorul principal al Football League, a avut inspirata idee de a lansa la startul contractului un urias logo cu numele repetandu-i-se pe cele 72 dreptunghiuri cate cluburi profesioniste sunt in ligile doi – patru, pe fondul culorilor gruparilor respective, ale caror nume, scrise sub cel al sponsorului, cu caractere mai mici, sunt insiruite in ordine alfabetica. Ordine si disciplina.

Coca Cola a lasat clar sa se inteleaga, pe numeroasele colaje ori panouri informative, ca nu e vorba doar de marea finala a promovarii in Premier League, cand practic invingatoarea trece de la... Coca Cola la Barclays, ci e un "pachet" de 3 zile, cu trei jocuri play-off de mare insemnatate. Implicate, visiniu-albastrele Scunthorpe si Burnley, albastru-albele Millwall si Gillingham, alb-rosii lui Sheffield United si albastru-galbenii de la Shrewsbury

Coca Cola a lasat clar sa se inteleaga, pe numeroasele colaje ori panouri informative, ca nu e vorba doar de marea finala a promovarii in Premier League, cand practic invingatoarea trece de la... Coca Cola la Barclays, ci e un "pachet" de 3 zile, cu trei jocuri play-off de mare insemnatate. Implicate, visiniu-albastrele Scunthorpe si Burnley, albastru-albele Millwall si Gillingham, alb-rosii lui Sheffield United si albastru-galbenii de la Shrewsbury

Asta e senzatia generala in privinta organizarii unui asemenea eveniment. Nimic nu e lasat la voia intamplarii. Iar stadionul vine in ajutor cu o tehnologie de ultimul racnet, la barierele de acces, la deplasarea intre numeroasele-i nivele…

Puhoi uman spre stadion, cu steaguri, trompete, fete vopsite, masti, tot tacamul, dar mai ales mari sperante. Din respect pentru invinsi, am ales sa nu fac fotografii la iesirea de pe Wembley. Lacrimile unora spuneau totul. Pasiune nebuna...

Puhoi uman spre stadion, cu steaguri, trompete, fete vopsite, masti, tot tacamul, dar mai ales mari sperante. Din respect pentru invinsi, am ales sa nu fac fotografii la iesirea de pe Wembley. Lacrimile unora spuneau totul. Pasiune nebuna...

Puntea cu trecutul o face statuia lui Bobby Moore, cu piciorul pe minge, si cu una dintre sepcile primite de la F.A., traditie in Anglia de a recompensa selectionatii la nationala cu cate un capison fpentru fiecare aparitie. A cap. Seapca, parca prinsa in cui, pe o latura a soclului. Fanii se perindau, pozandu-se pentru eternitate. Statuia e pe esplanada iar undeva in fata stadionului, Moore Spice (1966), dupa cum e inscris deasupra intrarii. Un restaurant. Trebuie ca a rezistat peste vremuri, din acel deceniu sapte, si acum arata modernizat.

Fanii lui Scunthorpe au fost si in aprilie pe Wembley, cand "Fierul" ceda in fata retrogradatei din liga a patra, Luton, in finala Cupei Ligii rezervata doar esaloanelor 3 si 4, dar tot s-au intors pentru a se poza, pe rand, la statuia lui Bobby Moore

Fanii lui Scunthorpe au fost si in aprilie pe Wembley, cand "Fierul" ceda in fata retrogradatei din liga a patra, Luton, in finala Cupei Ligii rezervata doar esaloanelor 3 si 4, dar tot s-au intors pentru a se poza, pe rand, la statuia lui Bobby Moore

Organizatorii au pregatit si un pranz, cu de toate, pentru combatante, brigada de arbitri, oficialii federali. Intr-un mediu placut, sub stindardul Coca Cola dar surprinzand in colaje drumul celor 6 reprezentante la baraj prin sezonul tocmai incheiat. Un perete al salii, dominat de jocul Gillingham – Shrewsbury, cel de liga a patra. Au castigat The Gills, nu demult in esalonul secund, si care ratau de putin promovarea directa, pe cand The Shrews abia prinsesera locul 7, de baraj. Deci s-a facut dreptate. Pe celalalt perete, despre Millwall si Scunthorpe. Surprins Kenny Jackett, velsul cu 31 selectii in defensiva Tarii Galilor, in anii ’80, si finalist cu Watford al Cupei Angliei, fata in fata cu Nigel Adkins, fostul fizioterapeut al lui Scunthorpe. Diferenta de la cer la pamant si intre numarul fanilor lui Millwall, 50.000, si tot ce-a putut strange o mica urbe cu probleme din nord-est. Dar talentul a invins si a promovat echipa de la care pornea la drum ca  jucator Kevin Keegan. Nu e oare ironic faptul ca intr-un sezon in care Scunthorpe a reajuns in liga a doua, si echipa de la care Keegan era dat afara in toamna, Newcastle, s-a rostogolit tot in divizia secunda? Sa se fi facut si aici dreptate…

Profilul si sapca. "A cap" este decernata la fiecare selectie la nationala. Bobby a strans 108.

Profilul si sapca. "A cap" este decernata la fiecare selectie la nationala. Bobby a strans 108.

In fine, pe celalalt perete, despre meciul „cel mai scump din fotbal”, dupa cum e caracterizata disputa la baraj pentru accederea in Premier League. Un joc cu 60 de milioane lire pe masa. Atat de mare e diferenta financiara intre potenta Premier League, cu afluenti comerciali varsand in competitie, si varful The Football League, liga a doua, care are limitele sale…

Dar despre derbyul dintre Sheffield si Burnley, dintre Yorkshire si Lancashire, intre cele doua roze, maine, in ziua 155. Iar si despre considerentele schimbarii de divizie, peste inca o zi…

Sunt inca pe Wembley si in sala rezervata pranzului, langa fiecare tacam, un cupon de pariuri. E mare business aici, in insula. Harris avea 6/1 sa marcheze, cea mai buna cota. Dar varful lui Millwall n-a facut-o. Pana la urma a iesit 3-2 pentru Scunthorpe, la 28/1.

Despre o alta fateta a comercialismului… Fotbalul nostru s-a americanizat prin influenta pre si post competitie. Flacari inaltate spre cer, baloane uriase cu numele sponsorilor, totul foarte grandios si expansiv. Show. Apendice la fotbal. E atractiv, intr-adevar, dar nu neaparat necesar…

Fanii "Fierului" s-au intors fericiti in nord-est, ca si in 1999. Acum 10 ani, pe Wembley, Scunny castiga barajul de promovare in liga a treia, si nu din a treia, ca duminica. Un pas inainte...

Fanii "Fierului" s-au intors fericiti in nord-est, ca si in 1999. Acum 10 ani, pe Wembley, Scunny castiga barajul de promovare in liga a treia, si nu din a treia, ca duminica. Un pas inainte...

Gazonul a lasat de dorit in semifinala, fiind scuza gasita de Ferguson pentru neutilizarea unor titulari in penultimul act al FA Cup, cu Everton, si esecul lui Man United. Gazonul a fost reasezat si apreciat de numeroasele „buturugi mici” trecute de-atunci pe la Wembley, sa-si dispute varii cupe. Gazonul e acum grozav dar cu concertele de pe vara, cine stie!?

Una peste alta, Wembley ar merita sa inceapa incet – incet sa-si recupereze uriasele pierderi cauzate cu intarzierea reconstructiei si numeroasele defecte initiale. A fost catalogat drept un fiasco, prin acele minusuri, iar apoi proprietarii au fost luati in balon pentru modul mercantil in care au dat Templul Fotbalului pe chestii ieftine ca fotbal american, concursuri automobilistice si alte minuni. Totusi, la cum s-a prezentat „in pachetul” de 3 zile al finalelor de promovare, Wembleyul si-ar merita redresarea morala si financiara. E pus la punct cum majoritatea in aceste vremuri si-ar dori. De la elementul uman, cu curtoazia gazdelor, si pana la functionalitatea locului.

Fanii Millwallului au parasit stadionul, cei ai "Fierului" au ramas la turul de onoare. Papelitos, balonul cu simbolul clubului, o mana tinand o bara de fier

Fanii Millwallului au parasit stadionul, cei ai "Fierului" au ramas la turul de onoare. Papelitos, balonul cu simbolul clubului, o mana tinand o bara de fier

Ziua 147. Bara vikingului Flo la baraj

Mai 17, 2009

Unii sarbatoresc, altii isi smulg parul din cap. E vremea recoltei in fotbal, e finele sezonului.

Milton Keynes Dons o avea unul dintre cele 16 stadioane nominalizate pentru candidatura Angliei la gazduirea C.M. 2018, o arena cu 32.000 locuri, dar pentru moment a oprit ascensiunea intre divizii. La o seara dupa ce Millwall a smuls o remiza si s-a calificat in finala barajului de promovare in liga a doua in dauna lui Leeds, si chiar pe arena lui United, fosta campioana fiind inecata din nou in lacrimi, dupa ce anul trecut o scrantise in finala barajului, si cealalta finalista a fost decisa.

La Milton Keynes, a fost nevoie de mai mult decat cele 90 minute de la Leeds. S-au jucat si prelungiri si tot 0-0 a ramas. In mod normal, conform competitiilor de pe continent, un Scunthorpe – MK Dons 1-1 si MK Dons – Scunthorpe 0-0 e tradus printr-o calificare a lui Dons, fara prelungiri. Dar in Anglia regula golului in plus marcat in deplasare nu e luata in seama. Asa ca prelungiri si penaltyuri.

La care Roberto Di Matteo, managerul lui MK Dons, a mers si pe mana rezervei introduse in minutul 109, un anume Tore Andre Flo. Remember me? Vikingul castiga candva cu Chelsea si Cupa Angliei, si Cupa Ligii, plus Cupa Cupelor, ca sa nu mai amintim cele 76 selectii pentru Norvegia, dar cei 35 de ani au plumburit gambele. Flo a fost al noualea pe lista prioritatilor lui Di Matteo la penaltyuri, si s-a vazut de ce. Pentru ca a sutat in transversala. Astfel s-a incheiat epopeea lui MK Dons. Scunthorpe in finala de pe Wembley, cu Millwall, dupa un 0-0 si 7-6 pe stadionul ce ar putea gazdui un meci de Cupa Mondiala in nici 10 ani.

Cu un 0-0 care pe continent i-ar fi elevat in finala, „Domnii” si-au smuls parul din cap. Cu un 0-0 suficient contra lui Arsenal, Sir Alex Ferguson si Manchester United au ridicat trofeul Premier League, peste nici 24 de ore, intr-o cascada de zambete, imbratisari si sampanie. Ronaldo a fost insotit de mama sa si a zambit larg, uitand incidentul inlocuirii. Stai linistit, Cristiano, ca nu-ti rapeste nimeni titlul de golgeter in campionat. Sau ai prevestit, cand cu aruncarea jachetei, ca Anelka te va egala la 18?

Oricum, rasete si bucurie, inaintea finalei de la Roma. Inca un titlu in palmares, pe cand egala la momentul incoronarii, Arsenal, a avut un manager la ora destainuirilor. Wenger, foc si para ca a ajuns sa se simta ca un „ucigas”, pentru al treilea loc patru in ultimii 4 ani.  I-a fost inoculat sentimentul vinovatiei, dupa ce Man U si Chelsea s-au desprins recent pe Emirates la 3-0 si tot sezonul „Tunarilor” s-a destramat. Oful sau, in toate paginile.

In contrast, cel care l-a invins la Britannia Stadium si i-a sugerat sa nu se planga de tratamentul „la oase” aplicat de Stoke, si-a mai trecut in cont un scalp. Tony Pulis, luat in deradere la startul editiei, cand o readucea dupa peste 20 de ani pe Stoke City in prima liga, a urcat chiar pe 11, primul loc din a doua jumatate a Premier League, facand o rocada in favoarea sa cu invinsa „Olarilor”, Wigan. O fi pariat cineva in august pe Stoke incheind la mijloc? Cred ca nimeni nu i-a dat mai mult de… locul 18. A amutit criticii si sigur la facut fericit, in al noualea cer, pe Stephen Foster, un fanatic al „Olarilor” si autor de carte sportiva, care cu autoironie si umor a creionat drama de a fi fan al unei echipe relativ mici si cu probleme, dintr-un oras demodat, in care nu s-ar aventura staruri ca Ronaldo. „Ea a stat acolo razand” e un deliciu pentru chibitul de fotbal, e radiografia unor sezoane memorabile prin ridicolul lor, e pasiunea de neinfrant, chiar si in conditii de 0-9 cu Liverpool, a unor suporteri care-si spun, pentru a se autoincuraja, ca pe undeva e mai palpitant sa suferi prin deplasari in fundul vaii decat sa te plictisesti ca sustinator al „Diavolilor”, asistand la masacrari dupa sufocari dupa zdrobiri la Old Trafford.

Foster trebuie ca e tare fericit pentru Stoke, orice s-ar intampla in ultima etapa, mai ales in conditiile in care pe un loc rezervat initial „Olarilor”, 18, sta stinghera marea Newcastle United. Invinsa acasa de Fulham, cea care trage la Cupa UEFA, dupa ce acum un an pornea ultima etapa cu un picior in liga a doua. Ferguson, Hodgson ori Pulis? Pulis a facut minuni in acest sezon, mentinand Stokeul, pe care-l prelua acum ani buni. Dar si Ferguson a mentinut trofeul national la club, adaugandu-le pe cel mondial si al League Cup. Dupa 23 de ani pe banca la Manchester. Parca e mai greu sa te mentii in varf, si inca dupa atatia ani. Iar Hodgson a rasturnat toate calculele si a demonstrat, ca si Stoke, ca nu trebuie seici, miliarde, arene mari si staruri, pentru a castiga deseori cate 3 puncte. Toti au meritul lor in 2009. Cel mai merituos? Sigur nu Arsene Wenger. Manager simtindu-se in culpa. El si Flo au dat-o in bara, la niveluri diferite. La fel si Leeds, din nou. Parca ti-ar parea rau pentru 36.000 de patimasi, cu sperantele lor…

Pe Wembley nu vor merge in zilele urmatoare nici Ferguson cu Ronaldo, nici Wenger, nici Di Matteo cu Flo ori Leeds, ci Millwall. O alta duminica, dar cu „Lei” pe Wembley. N-au avut ei onoarea nici cand au jucat recent finala Cupei Angliei, in 2004. Erau tot in liga a treia si ultimul act al F.A. Cup, un anticipabil 0-3 cu Man United, s-a jucat la Cardiff. Pe-atunci, arcul Wembleyului era in reconstructie. Pe-atunci, la Millwall se estompau tot mai mult scandari de genul „You’re going home in a f*****g ambulance!” Veti merge acasa in **** masina a salvarii. S-au cosmetizat vremurile si s-a dovedit ca Millwall si Leeds au fost domesticite, cu caninii scosi si botnita in gura. S-a facut prea mult caz de „duritatea” lor, s-a exagerat degeaba, iar semifinala barajului a fost fotbal… pasional si-atat. Nu tu capete in gura si sulite aruncate din peluza, cum se intampla candva la Leeds. Ba chiar golul decisiv l-a marcat pentru o trupa „alba” un musulman de culoare. S-au schimbat vremurile dar barele raman in picioare pentru a fi ochite si marturie ca loviturile de departajare sunt esafod si pentru un Platini ori Baggio. Iar de vineri si pentru un „Viking” cu 76 de selectii.

Ziua 141. Baietii urineaza, fetele puncteaza

Mai 11, 2009

Scriam zilele trecute de debransarea „starurilor” din Premier League nu doar de la o atitudine profesionista, cuvenita pentru un fotbalist platit regeste pe scena celui mai popular campionat din lume, ci si de la un comportament civilizat.

Cristiano Ronaldo a marcat din lovituri libere in meciuri succesive, la Arsenal si cu Man City, si a concluzionat ca se poate infoia in pene si zdrobsi doar pentru „curajul” lui Ferguson de a-l fi inlocuit putin dupa o ora din jocul cu concitadina in albastru. Sir l-a substituit pe buna dreptate, pentru cele doar trei – da, 3 !!! – atingeri ale balonului dupa pauza. Ofticat nevoie mare, lusitanul i-a aruncat inapoi responsabilului cu echipamentul haina de trening pe care acesta i-o intinsese. Profesionism? Fite si aere!

De unde ca oricat ar fi platit si tinut in puf, fotbalistul planetei tot un copil necrescut, imatur si rasfatat ramane. Ce si-o fi zis bietul angajat? Dar poate ca Ferguson, intolerant la fite, va avea una-alta de zis, intr-o alta varianta a bocancului la tinta sprancenata. Real, esti pe faza?

Ronaldo la marginea terenului, altii in oras. Daca portughezul a aruncat cu treningul clubului, in schimb Ledley King, capitanul cu probleme la genunchi al Spursilor si trimis acasa tocmai pe acest motiv din ultimul cantonament al selectionatei, a imprastiat cu urina trotuarul din preajma federatiei.

Suparat nevoie mare ca a fost refuzat de bodyguards la intrarea intr-un club din Soho, masivul fundas de culoare l-a intrebat pe portar de sanatate si daca stie ca el e „pe optzeci de mii pe saptamana”. Da’ tu stii, ba, ca io-s, hic, la 80 de, hic, miare? Iar tu la, hic, 10 lire pe ora!?  

A urinat pe strazi, abia s-a tinut pe picioare, a enervat lumea in noapte, a uitat ca uneori ziua poarta in piept stema lui Tottenham. Pe 80.000 pe saptamana. Rusine! Rusine? Nerusinati! A sfarsit ca un infractor de drept comun, pus la respect de fortele de ordine si cu „mecla” pe toate paginile.

La fel a comis-o si danezul Bendtner, de la vecina Arsenal, vezi Doamne deprimat si inecandu-si amarul dupa 1-3 cu Man U. Cu pantalonii in vine la 4 dimineata, plangandu-si de mila. Atunci ce-or zice multi cu 10 lire pe ora aruncati pe strazi caci si-au pierdut slujba si casa? Cu ce bani sa-si inece amarul!?!

In contrast, fara antrenorul Vic Akers pe banca, manager ce preda stafeta dupa ce a strans 32 trofee in 22 de ani la carma si care la ora respectiva facea pe responsabilul cu echipamentul „Tunarilor” la Arsenal – Chelsea, fetele „Tunare” au invins cu acel 1-0 necesar si suficient la ex-lidera Everton, pentru a-i sufla acesteia titlul, in ultima runda.

Fotbalistele Arsenalului au reusit tripla campionat – Cupa Angliei – Cupa Ligii iar Akers i-ar putea vinde niste ponturi lui Wenger despre gustul sampaniei de succes. Iar fetele niste pilde de profesionism baietilor imaturi cu sute de mii pe mana si ego cat Casa Poporului. Daca antrenorul fetelor nu le-a purtat succes „Tunarilor”, in schimb Wenger a tinut partea fanilor, opinand ca respectivii pot pleca la orice ora doresc de la stadion. S-a intamplat pentru a doua oara intr-o saptamana, ca tribunele lui Emirates sa se goleasca prematur.

Pai ar fi putut Wenger sa-i critice ca s-au carat la casele lor? Si i-ar fi pus cu adevarat in cap. Si asa, s-a cam huiduit. De inteles… Arsenal n-a mai pierdut asa categoric acasa de 32 de ani iar Chelsea nu s-a impus asa drastic in N7 din 1970. Tunurile sunt infundate. Tunarele sunt campioane. Pe sec.