Posts Tagged ‘Adebayor’

Miliardara fara gel, demascata de nou-promovata frugala

noiembrie 9, 2009

Manchester City a aliniat o aparare inchegata din 58 de milioane lire sterline dar tot a incasat trei goluri pe teren propriu de la nou-promovata cu cel mai mic buget si din cel mai mic oras reprezentat in Premier League. Iar al treilea gol, al mijlocasului scotian Kevin McDonald, abia intrat in teren, a condamnat echipa lui Mark Hughes la a cincea remiza la rand.

3-3 acasa cu Burnley, ce incasase 17 goluri in precedentele 5 deplasari de la sosirea in elita, nu suna deloc bine pentru „miliardara” City. Cu acest bilant recent a zburat Hughes si neselectionabilii sai la loturi nationale in Dubai, pentru un intermezzo cu scop de pregatire si reincarcare a bateriilor. Prilej cu care proprietarul azuriilor, seicul Mansour, isi va vedea pentru prima oara jucaria la lucru, intr-un amical cu nationala gazda.

Hughes se va scuza in Golf cum a tot repetat in declaratiile sale, ca echipa are nevoie de timp pentru a se omogeniza. A tot repetat verbul „to gel”. A se inchega. Gelul cu rol de ungere a relatiilor de joc nu si-a facut inca efect iar linia defensiva Zabaleta – Toure – Lescott – Bridge, cu ultimii trei alipiti in acest an argentinianului, a fost demascata de 3 scotieni ai lui Burnley.

Si nici atacul de multe karate si 72 milioane n-a punctat, Adebayor si Tevez fiind ajutati de-aceasta data de capitanul Kolo Toure si aripile Wright-Phillips si Bellamy.

City mai are timp, Hughes poate nu chiar la fel de mult, dar cert e ca banii n-aduc nici succesul instantaneu, nici fericirea, Sir Alex Ferguson parand a avea momentan dreptate: „City nu e un pericol pentru suprematia lui United”. Pasatul Tevez nu e intre golgeterii campaniei iar trupa lui Hughes are mai putine puncte si sigur mai putini admiratori pentru stilul ei de joc comparativ cu garnitura lansata ca din pusca in 2007 de Sven-Goran Eriksson, pe mai putini bani, la inceputul formei de proprietate straine, de extractie asiatica, de la City of Manchester Stadium.

Thaksin i-a cedat jucaria lui Mansour, ce a decartat sutele de milioane, dar fara ingredientul aici pe nume gel parul fanilor e inca ridicat maciuca de alde nou-promovate ca Burnley. Care cat a costat sa puna de-un unsprezece? Parca opt milioane…

A inceput si in Anglia… Si va rezista oare Everton lui City?

august 7, 2009

Ei au evoluat la caderea cortinei peste stagiunea trecuta, tot ei au jucat meciul inaugural al noului sezon. In 25 mai, intr-o zi de luni, „Lancierii” de la Sheffield United pierdeau pe Wembley finala play-off de promovare in Premier League.

Au trecut putin peste doua luni si vineri 7 august, in deplasare la Middlesbrough, ros-alb-negrii au luat-o de la capat, in editia 2009/2010 a Championship. Asa le-a harazit calendarul competitional, sa aibe parte de cea mai scurta pauza…

A fost Boro – Sheffield United 0-0, reflectand intr-un fel deziluzia celor doua grupari la finele sezonului trecut, cand gazdele retrogradau din Premier League iar „Lancierii” nu reuseau pasul in sens invers, via baraj. Care va fi reactia trupei din Sheffield la esecul de pe Wembley? Va gasi oare resursele psihologice sa treaca peste dezamagirea ratarii promovarii si sa atace din nou unul dintre primele sase locuri, acum intr-o confruntare chiar si mai acerba? Kevin Blackwell si-a pastrat in mare jucatorii, unii facand totusi saltul, prin transfer, cum e cazul lui Kyle Naughton. 

Si apropo de transferuri, cat prim-divizionarele sunt inca pe pace, pana sambata viitoare, 15 august, ba chiar si apoi, pana la finele lunii, unele mutari s-ar putea dovedi semnificative. Momentan a pornit la drum Championship, cu uvertura de pe Riverside, iar meciul de Supercupa de duminica, de pe Wembley, dintre United si Chelsea, ne sugereaza ca Premier League e in bloc-starturi. Apoi, marti, va porni la drum si Cupa Ligii, Carling Cup, cu jocurile turului intai, iar in sambata demararii competitiei de elita va porni la drum si caravana Cupei Angliei, cu cea mai umila dintre faze, a celor mai mici buturugi, reunite intr-o runda extrapreliminara.

Pentru cluburile din elita, mai e timp de cateva ultime ajustari, cum a fost  si cazul lui Everton, invingatoare cu 2-1 pe Goodison, contra Malagai, la ora la care Sheffield United dadea la o parte cortina. Multi au fost cu ochii pe Everton Liverpool pentru simplul motiv de a vedea daca fundasul Joleon Lescott e inca pe zona, sau insistentele lui Manchester City il vor fi magnetizat la Eastlands.

La prima vedere, nu e mare lucru de capul acestui transfer. Si totusi! Manchester City a reusit sa transfere de la campioana concitadina United, luandu-l pe Tevez. A cules si de la Arsenal, doi africani, si anume Toure si Adebayor. L-a suflat si pe conducatorul de joc al lui Aston Villa, Barry. Si a fortat usa chiar si la Stamford Bridge, pentru capitanul lui Chelsea, Terry. Cu alte cuvinte, Hughes cu petrodolarii arabilor a achizitionat jucatori de la trei cluburi consolidate intre primele sase clasate, a strans cu usa o a patra grupare si insista pentru fundasul central al unei a cincea, Everton, in tricoul careia Lescott prindea trenul reprezentativei Angliei.

Money talks… Sau nu? Isi va dovedi oare Lescott loialitatea? Un refuz care ar putea echivala, la finele stagiunii, in mai 2010, cu o mentinere a ierarhiei in forma ei actuala, si anume Everton in top sase, tot deasupra lui City, care numai dupa „fusta” lui Liverpool n-a alergat, dintre primele clasate. Purjand la mare presiune cu sume mari, City pare a vrea sa destabilizeze structura status-quo. Si mai bate si toba, pe panouri publicitare uriase, cum ca Tevez ar fi sosit in oras, adica „City”, spre dezgustul managerului concitadinei United.

Campania de transferari ne va mai rezerva ea surprize, la fel si noul sezon. Cert e ca pretendentele la titlu in 2009, United si Liverpool, au pierdut jucatori iberici spre o aceeasi destinatie, Real Madrid, de unde ca, orice s-ar zice, Premier League porneste la drum nitel mai saracuta. Cu Arsenal chiar ingrijorator de slabita. Sau sa fie doar o impresie? Ori senzatia unora, ca „Tunarii” vor pierde locul in careul cu asi, se va dovedi a fi clara ca lumina zilei. Intrebarea ar fi, cine-l va deposeda pe Wenger… Moyes, cu a sa Everton tinand piept lui City in cazul lui Lescott, ori insasi City?

Ziua 121. 4-4 sau 4×4?

aprilie 22, 2009

Am primit un apel, in a doua zi de Pasti. Amicul si colegul meu de breasla ofta la monopolul fruntaselor din Premier League asupra UEFA Champions League, consolidat cu inca un trio englez in semifinale, pentru al treilea sezon la rand. Intr-adevar, competitia a devenit previzibila si plictisitoare prin secventa repetitiva a calificatelor in fazele sale rarefiate, insa cauza ar fi formatul dezechilibrat pus acum cativa ani pe hartie de conducatorii fotbalului european si nu „vina” fotbalului englez de a-si fi pus ograda in ordine. „Careul de asi” profita, tragandu-si partea leului, ce-i drept poate intr-o mai mare masura decat „italienele” ori „spaniolele” la vremea lor, insa e esential de mentionat ca Anglia n-a avut mereu 4 reprezentante in UEFA Champions League, ci si-a marit treptat numarul echipelor prin punctele acumulate an de an, cu truda, in teren.

Iar acest ultim Liverpool FC – Arsenal Londra, 4-4, este exemplul perfect al fotbalului spectacol care-si merita postura privilegiata in luminile rampei. Un 4-4 ca la teatru venit dupa un alt 4-4 la Stamford Bridge, cu o saptamana inainte, dar nu in Premier League ci in… Europa, si avand-o din nou pe Liverpool printre protagoniste.

Restul e chestie de gusturi si gusturile nu se discuta. Fotbalul „mare”, in formatul Champions League, a largit acolada participantelor, de la cate o reprezentanta din fiecare tara, insotita eventual de invingatoarea precedentei editii europene, pana la chiar 5 cluburi, cum a fost cazul Angliei in editia 2005-2006, dupa succesul lui Liverpool la Istanbul plusat cu clasarea „abia” pe locul 5 in Premier League. Deja pe 13 iulie „Cormoranii” se aliniau in prima faza preliminara a competitiei, ulterior intrand in focuri concitadina Everton si Arsenal, Chelsea si Man United. Dar – revin – pana a atinge acest pisc Albionul a rulat si cu numai 3 echipe in Champions League, cum s-a intamplat pana in editia 2001-2002.

Vizionand remiza de infarct a orgoliilor ranite, intre niste „Cormorani” si „Tunari” eliminati din competitii K.O. de Chelsea la chiar precedenta lor prestatie fotbalistica, cei din Liverpool dupa un 4-4 pe Stamford Bridge iar Arsenal dupa un gol tarziu al lui Drogba pe Wembley, a iesit in evidenta ca Anglia isi merita numeroasele locuri in UEFA Champions League, fiind binecuvantata cu asemenea reprezentante, respectiv ca intrecerea este inobilata de participarea unor asemenea grupari avand predilectie pe jocul ofensiv.

Numarul limitat de locuri repartizat altor tari, inclusiv Romaniei, poate fi frustrant, dar un 4-4 care iti taie rasuflarea lanseaza totodata intrebarea daca vrei sa-i vizionezi pe… „ai tai ca brazii” sau fotbal adevarat. Tine de diferenta intre partizanat si neutralitate. Ca iubitor al fotbalului, as prefera o copie a acestui 4-4 din campionat si in cupele europene si iata ca Albionul ne-a furnizat-o, de fiecare data prin Liverpoolul unui iberic. Mai intai a zdrobit-o pe Real Madrid, 5-0, iar la finele aceleiasi saptamani s-a „intors” in Premier League si a triumfat la Old Trafford: 4-1.  Acum, a marcat de patru ori la Chelsea si apoi a repetat rezultatul, in campionat, cu Arsenal. Daca victoriile la scor au mentinut-o in cursa pe doua fronturi, remizele recente de 4-4, cu toata spectaculozitatea lor, i-au agatat in cui pofta de trofee. Nu poti sa nu-ti para rau de „rosii” lui Benitez, in conditiile in care, se intampla, sunt cluburi ce merg mai departe cu un unic gol. Dar, firesc, un iubitor al Stelei sa zicem ar prefera in fiecare sezon o prezenta a ros-albastrilor in competitie, chit ca nici evolutiile, nici rezultatele bucurestenei, n-ar lasa o amprenta pozitiva in UEFA Champions League.

Mai mult, notand scandalurile de coruptie din fotbalul romanesc si „curat murdarul” caragialesc din Liga I, care erupe prin toti porii, plus parcurgand ierarhia competitiei interne, cu Dinamo, cocotata in frunte, o potentiala reprezentanta a Romaniei in UEFA Champions League, e de-a dreptul pacat ca unii ajung sa respire degeaba aerul european in conditiile in care destule cluburi din campionate competitive, jucate cinstit, rateaza la mustata asemenea prilejuri.

As opta de-o suta de ori din 100 de alegeri pentru un 4-4 european, faurit val-vartej in Premier League, cu talent, vivacitate, daruire si profesionism, decat un 4×4 autohton, parsiv, de ochii lumii, cusut cu ata alba si lipsit de consistenta. Superficial. Fotbalul „lor” e gen Liverpool – Arsenal 4-4, atractiv, spectaculos, de calitate si suspans, cinstit, jucat „pe teren”, cu tribune pline si suporteri cantand. Un fotbal de angajament total. Fotbalul „nostru”
e gol la suflet si in tribune, mai ales in „Groapa” potentialei campioane a tarii, umbrit de suspiciuni si coruptie, putrezit de lipsa de profesionalism si batosenia autohtona dar infatuat de parcari pline cu 4×4. Un fotbal de circ, oglinda fidela a unei societati cu poalele in cap, pieptul de curcan, gura mare si prostituandu-se materialismului si falselor sale valori.

Cat despre jocul in sine, remarcabil e ca Liverpool a marcat de patru ori si a ratat inca pe-atat fara Steven Gerrard la pupitru iar Arsenal a inscris de tot atatea ori desi a inceput jocul fara vreun marcator a mai mult de 3 goluri in aceasta editie de campionat. Arshavin, „urcand din linia a doua”, i-a facut uitati pentru o seara pe Adebayor si Van Persie, golgeterii „Tunarilor”. Ce mai meci a fost pe Anfield!