Posts Tagged ‘Champions League’

Liverpool, care 31 octombrie îl alegi?

Octombrie 31, 2010

E la mintea cocoşului. Acesta. 1-0 la Bolton. Maxi. Anul trecut, în 31 octombrie, Liverpool pierdea clar la Londra, 3-1 cu Fulham, antrenată pe-atunci de Roy Hodgson. Ce-a urmat, ştim cu toţii. Gerrard şi Torres au sfârşit în mai pe 7. Sub aşteptări. Sub Champions League.

Mai interesant, şi-anul trecut după 10 etape, şi-acum, Liverpool contorizează tot 4 înfrângeri. Patru. Diferenţa n-ar fi că „Roşiii” strânseseră atunci 18 puncte, din mai multe victorii, cu care acum s-ar afla imediat sub podium, ci plusul major e în contul actualei campanii, când Hodgson şi trupa joacă pentru noi proprietari, avantaj de moral în lumina faptului că ariviştii la Anfield au acoperit datoriile şi anunţă o îmbunătăţire a situaţiei financiare.

Stevie Gerrard pomenea cândva de povara gândului dând târcoale prin vestiar de a juca pentru un club cu probleme înafara terenului. Probleme care n-au cum să nu afecteze ambianţa generală, răsfrângându-se inclusiv pe gazon. Alta e însă situaţia iar fotbaliştii, oricât de profesionişti ar fi, şi deci imuni discuţiilor despre balanţe financiare din birourile capitonate, tot reacţionează diferit, în funcţie de starea de fapt. Or fi ei staruri dar mai întâi sunt oameni, şi ei cu grijile şi temerile lor. Iar stabilitatea financiară induce o mai mare linişte şi „în iarbă”. Liverpool revine încet de la încrâncenare şi deznădejde la normalitate şi speranţe…

3-1 pentru Fulham la fine de octombrie a fost un bun indiciu al deznodământului de locul 7. 1-0 la Bolton indică un urcuş iar cum carul are osii noi, mai fiabile, Liverpool nu poate spera decât la mai bine. În fond Roy intră abia într-a patra sa lună la Anfield. Sezonul e lung iar Manchester City e cu doar 5 puncte în faţă. Şi Spurs cu trei. Comparativ cu vaietele despre startul catastrofal al „Cormoranilor”, amplificate cu tot soiul de scenarii incendiare, handicapul de opt puncte faţă de podium pare acum o bagatelă. Ba chiar recuperabil.

„Tânărul băiat” Bienvenu nu e binevenit pe Sarakoglu

August 10, 2010

În rubrica din ediţia de azi a <Fotbal vest> am avut în vizor faza preliminară a Cupelor Europene… Ca un fapt remarcabil, Gyor ETO, din Ungaria, a fost unica grupare învinsă acasă în prima manşă a Europa League dar care s-a calificat totuşi în play-off, în Franţa, după prelungiri şi penaltiuri, deşi rămăsese în 10 jucători încă din minutul 35, în vreme ce Hajduk Split a remontat în retur cel mai mare handicap din aceeaşi competiţie, 1-3 la Bucureşti.

În Champions League, deşi 6 calificate au câştigat atât acasă cât şi în deplasare, pe când o unică învinsă iniţial, Hapoel Tel Aviv, a răsturnat ortodox balanţa pe teren propriu, turul III preliminar a avut totuşi scântei, trei dintre cele 7 gazde ţinute în şah cu remize în tur jubilând în revanşe.

Artiom Haciaturov, moldoveanul de 18 ani introdus de bielorusul Sasnitski în minutul 79 în locul lui Fred, unul dintre cei 3 brazilieni ai lui Sheriff, a amuţit arena „Maksimir” din Zagreb în cea de-a patra serie a morţii subite. A fost 1-1, ca şi la Tiraspol, acelaşi brazilian Sammir egalând pentru Dinamo, în minutul 55, din penalti, în urma faultului slovenului Samardzic asupra căpitanului Igor Biscan. Care a deschis cu gol ghilotina loviturilor de departajare, copiat fiind de colegii săi Cufre, Luis Ibanez, Etto şi Calello, însă tocmai Sammir, iar apoi Badelj, Vrsaljko şi rezerva „cariocas” Dodo, decisiv, au ratat pentru gazdele croate.

Sheriff, fără vreun moldovean titular, a triumfat cu Stoyanov (bulgar) – Vranjes (bosniac), Samardzic (sloven), Nadson (cpt., brazilian; 95, Scripcenco), Brankovic  – Volkov (sârbi), Erokhin (rus), Adamovic (sârb), FrancaFred (brazilieni), Diedhiou (senegalez; 72, Nikolic).

De la alt 1-1 pe teren propriu, pe ArenA, s-a calificat şi Ajax, tot în Balcani, dar la Salonic, pe Toumba, unde PAOK spera să-şi aniverseze jocul centenar în eurocupe răzbunând eliminarea în faţa altei olandeze, Heerenveen, în play-offul Europa League din sezonul trecut, primul pentru alb-negrii eleni în Europa după o absenţă de trei ani. Iar Vieirinha, lusitanul de 24 ani, chiar a dat speranţe clubului revigorat de revenirea acum 3 ani a eroilor locali Theo Zagorakis, ca preşedinte, şi Vryzas, actual director tehnic: 1-0. Însă Ajax nu e Olympiacos Pireu, învinsă de PAOK în play-offul grecesc şi trimisă în Europa League, căpitanul Suarez, Siem De Jong, şi Lindgren marcând în minutele 48, 50 şi 55.

Salpingidis, la redebutul „acasă” după cei 4 ani la Panathinaikos, a ripostat imediat, iar sârbul Ivic a egalat la 3, după ce ratase un penalti în minutul 77, însă Pavlos Dermitzakis, investit cu 6 zile înaintea jocului tur, n-a reuşit până la urmă minunea, într-o vară în care antrenorul Santos s-a despărţit de greci iar italianul Beretta a rezistat doar… o lună!

După 2-2 acasă, la Berna, şi mai greu i-a fost lui Young Boys în Istanbul, pe „Sukru Saracoglu”, colivia lui Fenerbahce, trupă antrenată de fostul vârf al „Canarilor galbeni”, Aykut Kokaman, 45 ani. Însă „tinerii băieţi” helveţi ai bosniacului Vladimir Petkovic  au dat în minutul 40 lovitura, prin camerunezul de 22 ani Henri Bienvenu Ntsama , venit în iarnă din Tunisia, şi apoi s-au baricadat în faţa porţii lui Marco Wolfli, profitând atât de absenţa de la turci a lui Diego Lugano, încă în vacanţa după locul 4 cu Uruguay, cât şi de jocul slab al căpitanului Alex, înlocuit la pauză, şi de eliminarea în minutul 53 a micuţului slovac Miroslav Stoch.

Sparta lui Chovanec, cu doiarul căpitan Repka „îngălbenit”, s-a impus la vecinii polonezi, la Poznan, bătând-o iar cu 1-0 pe Lech, prin penaltiul lui Jiri Kladrubsky, apoi spre final, în nici 5 minute, fiind eliminaţi căpitanul leş Bosacki, respectiv Sionko şi Matejovsky, revenit de la Reading. Paradoxal, deşi la al doilea eşec la rând acasă fără gol marcat, polonezii rămân în eurocupe. O merită oare, fie şi „retrogradaţi” în Europa League?

Tensiuni şi peste graniţă, în Slovacia, după 1-1 în tur, la Lovech. Robert Jez, căpitanul gazdei Zilina, a ratat un penalti în minutul 22, iar la reluare decarul brazilian de 30 ani Sandrinho a serbat cu gol debutul în urmă cu 5 ani în eurocupe pentru Litex: 0-1. Însă în următoarele 4 minute nouarul ex-internaţional ceh de tineret Emil Rilke a egalat în urma unui corner iar căpitanul bulgar Ivelin Popov a fost eliminat, Zilina profitând prin Oravec, la puţin timp după ce Bratu intrase în minutul 66 în locul francezului Niflore.

Marcator în deplasarea precedentă de 1-0 la Pyunik Erevan, brazilianul Cleo, care luni a împlinit 25 ani, a înscris în minutele 9 şi 90 la Helsinki, Partizan copiind succesul finlandez al Timişoarei: 2-1. Nu departe, la Sankt Petersburg, Danny, decarul lui Queiroz, cu 177 minute jucate la Mondial, şi-a făcut cadou un gol de calificare pentru împlinirea sâmbătă a 27 ani.  

Cu „dubla”gigantului de 17 ani Romelu Lukaku la un sfert de oră după ce fusese introdus în joc de Ariel Jacobs, Anderlecht a îndeplinit o formalitate, aliniind printre alţii 2 cehi de 20 ani, Lecjaks şi Marecek, pe sârbul Rnic şi căpitanul maghiar Roland Juhasz.

Suedezul Rade Prica, 30 ani, a desprins-o pe lidera Rosenborg Trondheim în faţa chinuitei AIK Stockholm, amendată cu 15.000 euro pentru tulburările din jocul tur şi tot pe 14 în Allsvenskan, în ciuda recentei instalări a scoţianului Alex Miller, aflat în stafful lui Benitez la vremea câştigării Ligii în 2005. Tot în Scandinavia, la Copenhaga, danezii vikingului Solbakken s-au calificat graţie senegalezului Dame N´Doye, marcator în minutul 59, după ce fuseseră egalaţi la 2 de BATE înaintea pauzei.

Turul III preliminar, manşa a doua: Anderlecht – The New Saints 3-0 (în tur 3-1); Hapoel Tel Aviv – FC Aktobe 3-1 (0-1); FC Salzburg – Omonia Nicosia 4-1 (în tur 1-1); MSK Zilina – Litex Lovech 3-1 (1-1); KAA Gent – Dinamo Kiev 1-3 (0-3); Zenit – Unirea Urziceni 1-0 (0-0); Lech Poznan – Sparta Praga 0-1 (0-1); FC Copenhaga – BATE Borisov 3-2 (0-0); Dinamo Zagreb – Sheriff Tiraspol 1-1 (1-1), 5-6 (lovituri de departajare); Basel – Debrecen 3-1 (2-0); Fenerbahce – Young Boys 0-1 (2-2); HJK Helsinki – Partizan Belgrad 1-2 (0-3); PAOK Salonic – Ajax 3-3 (1-1); Celtic – Braga 2-1 (0-3); Rosenborg – AIK Stockholm 3-0 (1-0).

În play-off, pe 17/18 şi 24/25 august, sunt 5 jocuri pe „Ruta Campionilor”, reunind doar calificate din turul III preliminar, şi anume Salzburg – Hapoel Tel-Aviv; Rosenborg – FC Copenhaga; Basel – Sheriff Tiraspol; Sparta Praga – MSK Zilina şi Partizan – Anderlecht,  şi alte 5 pe „Ruta Ligii”, implicând cele mai slab clasate reprezentante din Anglia, Spania, Italia, Germania şi Franţa: Young Boys Berna – Tottenham; Braga – Sevilla; Werder Bremen – Sampdoria; Zenit – Auxerre şi Dinamo Kiev – Ajax.

Europa League

Ciprioţii, trei victorii, cu ruşi, belgieni şi cehi…

Returul s-a urnit din loc marţea trecută, la Viena, unde „dubla” croatului de 25 ani Nikica Jelavic i-a calificat la pas pe verzii lui Peter Pacult. Tot două goluri, ultimul chiar al calificării, în minutul 90, a marcat Anton Potilo în Dinamo Minsk – Maccabi Haifa 3-1, lusitanul de 32 ani Cafu reuşindu-le chiar pe toate trei, în minutele 45, 60 şi 87, pentru Anorthosis Famagusta, care a trecut astfel şi ea „la mustaţă” de Cercle.

Sugestiv faptul că 15 dintre dueluri, adică aproape jumătate, au fost tranşate cu „duble” victorii, unicul joc împins în prelungiri fiind pe „La Mosson” din Montpellier, de croatul Babic, pentru oaspetea Gyor, care a rezistat fie şi fără sârbul Lazar Stanisic, eliminat înaintea pauzei. Pitau a văzut şi el roşu la începerea loviturilor de departajare, tranşate de maghiari prin Babic, Pilibaitis, Zoltan Feher şi Tokody, în vreme ce Camara şi Estrada au ratat pentru gazde. Gyor e de fapt unica grupare calificată după ce a cedat acasă în tur, în vreme ce Hajduk Split e clubul care a surmontat cel mai mare handicap, 1-3.

După ce a devenit a doua grupare azeră învingătoare cu 1-0 în Polonia în răstimp de 7 zile, Qarabag Agdam s-a distanţat la 3-0 în 7 minute înaintea pauzei în dauna Wislei, ajungând din nou în play-off, ca şi anul trecut, când se lovea de Twente.

La Salonic, croatul Danijel Cesarec  a evitat prelungirile pentru Aris, din penalti, în minutul 75, ceilalţi greci, Olympiacos, fiind torpilaţi la Tel-Aviv de Colautti. Un alt club cu oarecare pretenţii, VfB Stuttgart, se vedea condus acasă, la pauză, cu un scor eliminatoriu de vikingii de la Molde, aşa încât uluiala timişoreană nu trebuie să mire într-atâta. A tremurat şi Sporting, odată ce s-a văzut egalată la unu de suedezul Lawan, marcator pentru inedita Nordsjaelland, trupă cu Morten Wieghorst la cârmă şi Andreas Laudrup, fiul lui Michael, la mijloc…

În formula Stamenkovic – Tosic, Vilotic, S. Djordjevic (cpt), Ninkov – Koroman, Issah, Vesovic, MilovanovicKadu, Trifunovic, Crvena Zvezda s-a scufundat pe Dunăre în sus, la Bratislava, Kadu doar egalând reuşita togolezului Guede din minutul 2 al unui joc cu două eliminări.

Turul III preliminar, manşa a doua: Rapid Viena – Beroe Stara Zagora 3-0 (în tur 1-1); Cliftonville (Irlanda de Nord) – CSKA Sofia 1-2 (0-3) ; Apollon Limassol – Sibir (Rusia) 2-1 (0-1); Dnipro (Ucraina) – Spartak Zlatibor (Serbia) 2-0 (1-2); Banik Ostrava – Dnepr Mogilev (Belarus) 1-2 (0-1); FC Timişoara – MyPa 3-3 (2-1); KRC Genk – Inter Turku 3-2 (5-1); Austria Viena – Ruch Chorzow 3-0 (3-1); Zestafoni (Georgia) – Karpaty Lvov (Ucraina) 0-1 (0-1); Teteks (Macedonia) – Elfsborg 1-2 (0-5); Lucerna – Utrecht 1-3 (0-1); VfB Stuttgart – Molde (Norvegia) 2-2 (3-2); Lausanne – Randers (Danemarca) 1-1 (3-2); Motherwell – Aalesund (Norvegia) 3-0 (1-1); Jablonec (Cehia) – APOEL 1-3 (0-1); Zrijnski (Bosnia) – Odense 0-0 (3-5); Levski Sofia – Kalmar FF 5-2 (1-1); Dinamo Minsk – Maccabi Haifa 3-1 (0-1); Qarabag (Azerbaidjan) – Wisla Cracovia 3-2 (1-0); Anorthosis – Cercle Bruges 3-1 (0-1); Hajduk Split – Dinamo 3-0 (1-3); OFK Beograd – Galatasaray 1-5 (2-2); Sporting Lisabona – Nordsjaelland (Danemarca) 1-0 (1-0); Hibernian Edinburgh – Maribor 2-3 (0-3); Slovan Bratislava – Crvena Zvezda 1-1 (2-1); Beşiktaş – Viktoria Plzen 3-0 (1-1); Maccabi Tel Aviv – Olympiacos 1-0 (1-2); Dinamo Tbilisi – Sturm Graz 1-1 (0-2); Montpellier – Gyor 0-1 (1-0), 3-4 la lovituri de departajare; Bangor City (Ţara Galilor) – Maritimo Funchal 1-2 (2-8); Juventus – Shamrock Rovers (Irlanda) 1-0 (2-0); IFK Goteborg – AZ Alkmaar 1-0 (0-2); Aris Salonic – Jagiellonia Bialystok (Polonia) 2-2 (2-1); Liverpool – Rabotnicki (Macedonia) 2-0 (2-0); Brondby – Buducnost Podgorica 1-0 (2-1).

În play-off, pe 19 şi 26 august, se regăsesc cele 35 calificate din turul III preliminar, 15 cluburi eliminate din aceeaşi fază a Ligii Campionilor şi 24 grupări din ţări cu coeficienţi superiori în clasamentul UEFA, urmând ca Atletico Madrid să intre în focuri în faza grupelor, ca deţinătoare a trofeului: PSG – Maccabi Tel-Aviv, Bayer Leverkusen – Tavriya Simferopol (Ucraina), CSKA Moscova – Anorthosis, Hajduk Split – Unirea Urziceni, Feyenoord – Gent, KRC Genk – Porto, Debrecen – Litex Lovech, Aris Salonic – Austria Viena, Galatasaray – Karpaty Lvov, Palermo – Maribor, Bruges – Dinamo Minsk, Omonia Nicosia – Metalist Harkov (Ucraina), Vaslui – Lille, Napoli – Elfsborg, Sporting Lisabona – Brondby, Grasshopper Zurich – Steaua, Liverpool – Trabzonspor, Celtic – Utrecht, Borussia Dortmund – Qarabag, AIK Stockholm – Levski Sofia, Sturm Graz – Juventus, Getafe – APOEL, Dundee United – AEK Atena, AZ Alkmaar – Aktobe, Dnipro (Ucraina) – Lech Poznan, Rapid Viena – Aston Villa, CSKA Sofia – The New Saints, Beşiktaş – HJK Helsinki, Slovan Bratislava – VfB Stuttgart, Sibir – PSV, BATE Borisov – Maritimo Funchal, Lausanne – Lokomotiv Moscova, Gyor – Dinamo Zagreb, Odense – Motherwell, PAOK Salonic – Fenerbahce, Villarreal, Dnepr Mogilev (Belarus) şi FC Timişoara – Manchester City. Tragerea la sorţi a avut loc tot vineri la Nyon.

Minim absolut de europene in sferturi. De ce?

Iunie 29, 2010

Sase dintre cele 8 sfertfinaliste la Mondialul din Germania, acum patru ani, s-au ales dintre europene. Mai mult, careul de asi al semifinalelor a fost o afacere a batranului continent. Ei bine, pentru prima oara in istorie, finalistele precedentei editii n-au iesit din grupe.

Si mai in urma, in 2002, patru sfertfinaliste au fost europene, sase calificandu-se in sferturi in 1998, chiar 7 la US World Cup, din nou 6 la Italia Novanta si 5 la Mundialul mexican. Asta cam de cand exista faza sferturilor de finala in varianta lor moderna… Ca o observatie, de cate ori s-a jucat in Europa, „gazdele” au patruns in pluton de sase in sferturi. Iar cand s-au deplasat altundeva decat in preajma Alpilor or in SUA, au penetrat cel mai greu. O simpla coincidenta?

Acum, in Africa de Sud, doar trei. De ce? In primul rand datorita erodarii valorice a unor importante campionate nationale din Europa, ce platesc tribut asfixierii cu importuri din lumile a doua si a treia care, se vede treaba, s-au rodat bine pentru a face o figura frumoasa la Mondial.

In al doilea rand, datorita neprimenirii loturilor nationale si a marsarii, mai ales in cazul Italiei, Frantei dar si al Angliei, pe staruri consacrate insa si rasuflate.

In al treilea rand, datorita noutatii cu efect de handicap de a evolua intr-un climat nou, diferit precedentelor turnee finale, in plina iarna in emisfera sudica si pe platouri la altitudini cu care sunt acomodati mai degraba sud-americanii. Desigur, Olanda de sub nivelul marii e poate exceptia care confirma aceasta supozitie. Unii europeni cu oarece insigne in piept parca nu au mai avut aceeasi capacitate pulmonara ca in Champions League. Ceea ce nu constituie o scuza. 

Si poate ca daca n-ar fi jucat intre ele, cele trei europene ar fi ramas chiar… doua. Viziunea lui Blatter, a Mondialului pentru intreaga planeta, globalizat, a prins contur, cu plusuri evidente pentru America de Sud si ochii migdalati. Africa mai are de transpirat dar marele semnal de alarma este pentru complacuta Europa.

Tamaş şi Di Matteo încep la Chelsea, pe Stamford Bridge…

Iunie 17, 2010

Fără preşedinte executiv federal şi între două meciuri de Campionat Mondial, fotbalul din Premier League merge înainte, anunţând ţintarul competiţional pe 2010-2011, un calendar publicat din timp, cu bun simţ, în ideea că prima ligă începe în 14 august. Şi nu oricum, ci cu Liverpool – Arsenal!

Iar la revenirea după un an în elită, acum şi cu Gabriel Tamaş în lot, „dungaţii” lui Roberto di Matteo vor debuta pe stadionul unde italianul a strâns câteva sezoane în fotbalul englez. Campioana Chelsea va începe noua stagiune cu un joc acasă în faţa nou-promovatei West Bromwich Albion Birmingham, rămânând de văzut căror recruţi ai lui Ancelotti va trebui Tamaş să le facă faţă. Oricum, odihnit fizic şi verbal de absenţa de la Mondial şi de un silenzio stampa ce-l ţine departe de microfoane, fundaşul român ar putea găsi resursele să-şi crească nu doar cota personală ci a întregului fotbal românesc, atât de şifonat în Insulă de „cazul Mutu”.

Coincidenţă, în săptămâna în care s-a aflat că „Briliantul” e într-adevăr bun de plată foştilor săi angajaţi de la Stamford Bridge, s-a anunţat şi că Tamaş va da o raită peste cam două luni pe la „podul” din SW8. Ancelotti – Di Matteo în prima rundă a unui sezon ce va lua sfârşit, pentru prima oară din 2002 încoace, abia după disputarea finalei Cupei Angliei, în 14 mai, pe Wembley, ce va găzdui în 28 mai 2011 şi finala Champions League. Aşadar, runda a 38-a vine duminică 22 mai…

Lună mai când, pe 7, în antepenultima etapă, e Manchester United – Chelsea, retur al derbyului de pe 18 decembrie de la Stamford Bridge, de unde „albaştrii” lui Ancelotti vor merge pe 26 decembrie la Arsenal. În alte jocuri cheie, United – Arsenal în 11 decembrie, iar dubla United – Liverpool e în 18 septembrie 2010 şi 5 martie 2011, în retur pe Anfield.

În continuare, programul primelor trei etape, cele din august, cu observaţia că s-a renunţat la starturile furibunde, cu etape intermediare… Capetele de afiş, pe Anfield şi în Londra, într-o reeditare a duelului Spurs – Manchester City pentru locul patru.

Aston Villa v West Ham
Blackburn v Everton
Blackpool v Wigan
Bolton v Fulham
Chelsea v West Brom
Liverpool v Arsenal
Man Utd v Newcastle
Sunderland v Birmingham
Tottenham v Man City
Wolverhampton v Stoke

În etapa a doua, pe 21 august…

Arsenal v Blackpool
Birmingham v Blackburn
Everton v Wolverhampton
Fulham v Man Utd
Man City v Liverpool
Newcastle v Aston Villa
Stoke v Tottenham
West Brom v Sunderland
West Ham v Bolton
Wigan v Chelsea

Iar într-a treia, pe 28…

Aston Villa v Everton
Blackburn v Arsenal
Blackpool v Fulham
Bolton v Birmingham
Chelsea v Stoke
Liverpool v West Brom
Man Utd v West Ham
Sunderland v Man City
Tottenham v Wigan
Wolverhampton v Newcastle

Ancelotti, graba buna

Mai 18, 2010

A cucerit titlul cu un punct avans in fata fostei campioane, careia i-a sterpelit coronita, si a castigat finala Cupei Angliei cu un 1-0 „italian”. Suficient pentru a reusi eventul campionat – cupa, in chiar primul sau sezon la carma lui Chelsea.

Carlo Ancelotti a inceput asadar cu dreptul la londoneza lui Abramovich. S-a grabit bine, bifand o „dubla” nereusita in trecut de „albastri”. O performanta deloc la indemana, in ciuda concentrarii de forte in mainile a doar cateva cluburi in aceasta perioada de Premier League.

Sir Alex Ferguson se poate lauda cu „duble” in 1994, ’96 si ’99, venite insa la aproape un deceniu de la instalarea sa la Old Trafford, pe cand Arsene Wenger a castigat atat campionatul cat si FA Cup cu Arsenal in 1998 si 2002. Intr-un fel, pornind la lucru la Highbury in 1 octombrie 1996, s-ar putea cu oarecare larghete spune ca si francezul a reusit eventul din ’98 in primul sau sezon „plin” la carma „Tunarilor”. 

Ancelotti a reusit din prima acolo unde alte nume ilustre au clacat, dand satisfactie sub imperativul succesului peste noapte, scontat de Abramovich. Italianul a lucrat sub presiunea rezultatelor si a triumfat, deloc putin lucru, readucand titlul „la Pod” dupa patru ani. Pe undeva, ierarhia finala a confirmat avansul londonezei din preajma sarbatorilor, unul substantial si care nu parea a fi amenintat de urmaritoarele United si Arsenal, care, jos palaria, au izbutit pe parcurs sa anihileze handicapul si chiar sa treaca din cand in cand pe primul loc.

Iar daca ar fi sa ne amintim acel 1-0 cu cantec din jocul Chelsea – Man United, pe la inceputul sezonului, la Stamford Bridge, ori golul din ofsaid al desprinderii „albastrilor” la Old Trafford, cand Drogba semna un 2-0 in meciul retur, se confirma faptul ca marile triumfuri se contureaza si cu oarecare noroc si indeletniciri mai putin principiale. Iar cand totul se rezuma la doar un punct…

The winner takes it all… A fost anul lui Chelsea, ce poate viziona cu mai mare indulgenta finala de maine, implicand-o pe invingatoarea sa Internazionale.

Oli sa mearga pe luna

Mai 14, 2010

Se poarta si pe la case mai mari si la prima vedere mult mai ordonate. Politica isi baga nasul in fotbal. Regatul Unit se strange joi la urne, pentru alegeri parlamentare, care, ca o paranteza, sunt mai degraba de fatada din moment ce majoritatea legilor vin de la Bruxelles, iar acelasi partid laburist de guvernamant a ales din nou, poate in ideea de a grebla capital electoral, sa se priceapa si la sport.

Daca a avut obrazul sa scoata din burta acuze la adresa irakienilor, pentru a justifica si declansa o invazie, lui Blair nu i-a trebuit acum peste un deceniu tot atat soric pentru a impresiona alegatorii cum ca o incuraja din peluze pe Newcastle United inca din copilarie. Luna trecuta in schimb, laburistii s-au aratat ingrijorati nevoie mare de gradul ridicat de indatorare al cremei cluburilor profesioniste din Albion, nefacand insa altceva decat sa trompeteze ceea ce UEFA atrasese de ceva vreme atentia, cu o salva de avertisment.

Nu suna oare a ipocrizie sa te legi de datoriile unor grupari din sistemul privat, cand cele publice ale corabiei gestionate de partidul la putere scufunda insula cu circa 447 milioane lire sterline pe zi!? Mult mai grav e de fapt aspectul ca formatii din elitista Premier League au ajuns la cheremul bancilor, care finantisti sunt cei ce trag sforile si le dicteaza din umbra ce si cum sa cante alesilor pe post de marionete, care-or fi ei, indiferent de culoare.

Portsmouth, cea suspendata, e pe mana unor administratori care-i cauta cumparatori. Iar Liverpool a fost tocmai preluata de un presedinte cu abonament anual la Chelsea si o norma de o zi pe saptamana la Anfield Road, pentru a unge trecerea “Cormoranilor” din mainile nord-americanilor in vitrina cu jucarii a altor interesati de magnetismul fotbalului. S-a ajuns ca Barclays, institutia financiara sponsorizand inca de la inceputuri Premier League, sa se implice direct in soarta lui Liverpool, delegandu-l pe Broughton sa gaseasca un cumparator ce-ar prelua si datoriile clubului si nevoile investirii in viitorul stadion.

Complicatii si la Birmingham City, spre finele unui sezon remarcabil la revenirea in prima liga. Carsten Yeung si consortiul asiatic ce a preluat acum 3 ani si ceva clubul, mai ca se vede fara fraiele gruparii de la St. Andrews in maini, dupa ce o banca de investitii a castigat procesul intentat pentru neachitarea la termen a unui comision de 2,2 milioane lire legat de trecerea gruparii din mainile lui Sullivan si Gold in cele ale noilor proprietari. Culmea ironiei e ca “albastrii” sunt momentan in custodia unor institutii financiare in ciuda faptului ca nu Seymour Pierce, reclamanta actuala, finaliza la vremea respectiva achizitia lui Yeung.

Lucrurile stau deci cum stau in elita, cu unele cluburi cu mainile legate la spate de atotputernicele banci, iar in The Football League banii sunt cu atat mai putini iar echilibristica pe sarma cu atat mai precara, fapt remarcat de Lord Mawhinney la retragerea sa de la carma forului diriguitor al ligilor doi – patru. Fostul presedinte tocmai a remarcat poate pentru ultima oara ca singura sansa reala de supravietuire a gruparilor mici e sa se incadreze in bugete.

O alta “buturuga mica” s-a vazut recent vaduvita de restransele-i venituri financiare si a trebuit sa suiere ca din gura de sarpe pentru a nu fi afectata de… politic. Cei de la Motherwell, din Scottish Premier League, nu s-au declarat impotriva continuarii impartirii competitiei in turneele locurilor 1-6 si 7-12, dupa cele 3 tururi de campionat insumand 33 etape, de care impartire alte grupari pare-se s-au cam saturat, dar au contestat vehement calendarul ales pentru aceste ultime cinci runde din play-off.

Mai exact, “Otelarii” au ramas masca la programarea celor doar doua jocuri pe teren propriu din turneul locurilor 1-6. Unul, pierdut recent cu Dundee United, scor 2-3, s-a desfasurat duminica dupa-amiaza, sub focalizarea transmisiei in direct, implicand o asistenta redusa la Fir Park, iar al doilea, cu Hibernian Edinburgh, urma sa aiba loc joi seara, cand oamenii ar fi dat mai degraba fuga de la slujbe la statia de votare din preajma, si nu in tribunele cu nici 14.000 locuri ale caramiziu-portocaliilor din oraselul satelit al Glasgowului.

Cum bine au remarcat cei de la ‘Well, nu doar ca au fost vaduviti in cele doar doua jocuri pe Fir Park de sosirea macar a unui gigant, Rangers sau Celtic, cu starnirea interesului de rigoare si casele inchise, dar s-au trezit cu niste ore de disputare ce le rapesc din bruma de spectatori si venituri. Mai mult, Motherwell a jucat in decursul sezonului de doua ori la Celtic Park, “verzii” trecand in schimb o singura data pe la Fir Park, dezechilibru amplificat si mai mult de tintarul din play-off. Si asta tocmai la rara oportunitate a “Otelarilor” de a se califica in prima jumatate a ierarhiei, cand cele mai manoase afaceri raman, la final de sezon, primirea unor Celtic ori Rangers.

Finalmente, apelul lor s-a facut auzit, meciul cu Hibs fiind reprogramat pentru maine, miercuri 5 mai. O concesie ce nu alunga insa injustetea sistemului de desfasurare din turneul 1-6. Cati se vor aduna acolo, pe Fir Park, la ultima aparitie acasa in 2009-2010 a invinsei Stelei? Banuiesc ca nu multi… Acolo, intr-una din tribune, cu numele lui Phil O’Donnell, mijlocas cu o selectie pentru Scotia, ce-si incepea si incheia cariera in portocaliu-caramiziu, finalul reprezentand o tragedie, cu stopul cardiac suferit tocmai pe Fir Park, ce l-a luat in ceruri la 35 ani, in 2007. Phil trecuse si pe la Celtic si prin Anglia, la Wednesday… Acolo, intr-o alta tribuna, purtandu-i numele lui Davie Cooper, ce-si facea ultima dintre cele 22 aparitii pentru “Cimpoieri” de sub flamura lui Motherwell, unde sfarsise dupa 12 ani de succes la Rangers. Davie, plecat si el in ceruri la 39 ani, in 2005, egala decisiv din penalty in noiembrie ’85 la Cardiff, in acel tragic 1-1 marcat de moartea selectionerului Jock Stein, si care califica Scotia la barajul pentru Mondial, castigat cu 2-0 si 0-0 in dauna Australiei si printr-un alt gol al mijlocasului…

Cert e insa ca nu doar alde Motherwell sau mai ales Liverpool vor vedea la televizor desfasurarile finale de forte in Europa, ci si Olympique Lyonnais. Scriam numarul trecut de OL si de deja-vu si a fost intr-adevar 0-3. Deznodamant care cu siguranta i-a incantat pe fanii rivalei locale AS Saint Etienne, asta macar dupa exclamatia unei suportere a “verzilor”, la ora dintre mansele semifinale: “Lyon sa se duca pe… Luna!” N-au deplans soarta campioanei Frantei nici neutrii, fani ai lui Nantes ori Le Mans spunandu-mi ca adorm la fotbalul practicat in Hexagon si ca prefera Premier League, al insularilor de peste Canal. Sau – ideal – rugbyul din Turneul celor 6 natiuni, cucerit de “Cocosi”.

Rugby roz si fotbal lionez in Paris

Si apropo de rugby si fotbal, intr-o tipica braserie pariziana n-am vazut urma de PSG ci un poster al nationalei de rugby a Frantei, cu barbatii trasi la patru ace, si un soi de figurina Popeye pe raft, suporter al jocului cu balonul oval. Altundeva, pe malul Senei, langa St. Michel si Notre Dame, un magazin mixt de rugby si fotbal, din nou fara urma de PSG dar cu tricoul lui OL in prim-plan si “rozul” clubului local de rugby… Da, da, rugbisti in roz aprins, efeminizarea sportului cu brate tari!

Agricultorii, in forta pe Beaumarchais... Unii au inteles si vad pericolul noii dictaturi globale si se opun ca atare

"Granarii" care dau orasenilor "papa" au venit in Place de la Bastille sa avertizeze ca birocratii vor sa ne ia painea. Putini oraseni i-au aplaudat. Poate peste vreo 15 ani, cand nu va mai fi mancare ci doar ratii, cozi si oameni flamanzi in societati derapate in anarhie, vom intelege mai bine curajul de azi al agricultorilor francezi...

Ma intreb pentru cata vreme vom mai avea sansa sa deschidem gura... Suntem demult in ceasul al doisprezecelea. Doar ca putini remarcam ce ne paste. E procesiunea orbilor contribuind infantil si prosteste la propria noastra viitoare inrobire

In rest, pretutindeni panouri publicitare cu “madrilenul” lusitan Ronaldo, iar in jurul Bastiliei sute si sute de tractoare ale mandrilor si dreptilor agricultori, ocupand bulevardele, fluturand flamurile si raspandind mesajul grevei, in uralele parizienilor. “Granarul” tarii, satul de latul birocratiei si al taxelor, afisand drept unul din cele mai blande mesaje “Sark ne vrea morti”…

De unde ca falsii politicieni au mult mai multe, mai mari si mai importante probleme, inclusiv “papa”, decat sa-si bage nasul nestiutor in fotbal…

One more step: pasul ratat

Aprilie 29, 2010

Olympique a asteptat cu mari sperante dubla cu Bayern, asa cum aveam sa descopar in Lyon pentru <Fotbal vest>, insa acel One More Step a fost ratat fara gol marcat…

Steagurile sunt infasurate insa nu-i greu de ghicit pentru cine flutura. Suntem in fata garii Lyon Part Dieu, cu putine minute inaintea semifinalei Internazionale – Barcelona. Un penultim act sub spectrul drumului facut de catalani cu autocarul, flancat de limuzine ale fanilor.

« La cum au jucat cu Arsenal la Londra, catalanii ar putea castiga si cu 3-0 » imi spune unul dintre fanii lionezi, celalalt tanar, prietenul sau, stramband insa din nas a neincredere. Dupa care mai sorb din berea Desperados si se ridica de pe banca. « Vom vedea… Oricum, mergem sa vedem meciul iar apoi o apucam cumva spre Munchen, cam ca fanii Barcelonei… Cum putem…”

Cenusa vulcanului islandez intrerupsese lejera si de-a gata obisnuinta europeana de a zbura de ici colea iar parcursul suporterilor francezi din zona Rhone Alpes spre Bavaria nu face exceptie. La standul de ziare, L’Equipe iti sare in ochi sub aceeasi nota, « Pe un vulcan », titlu mare punandu-i fata in fata pe ex-marseillezul Ribery si Sidney Govou, de-o parte si de alta a unei eruptii. Atotputernica Mama Natura ne pune o vreme in bancile noastre…

Dar fotbalul continua si asa, pe limba sa universala. « One More Step » e inscriptia de pe tricourile expuse in magazinul de prezentare al lui Olympique din Part Dieu, referindu-se la aceasta penultima treapta semifinala. Inca un pas, intr-un mesaj in limba engleza, la Lyon, pe trusourile clubului francez. Si fularele agatate in preajma se refera la acelasi pas, urias dar nu imposibil, in fata bavarezilor. Dupa cum i-am mirosit pe fanii band Desperados, disperarea e mare ca ros-alb-albastrii sa reajunga la Madrid.

Pe ecranul din magazin, secvente din precedenta campanie a lionezilor, din alte calificari obtinute in fata lui Real, si un anume Benzema in trusoul gruparii franceze. Un semn foarte incurajator, as zice, sa cedezi un star al echipei si totusi sa te califici in dauna cumparatorilor. Daca s-a putut cu madrilenii, fara Benzema pentru Olympique, de ce nu s-ar putea la o adica si in fata Bayernului cu tot cu Ribery !? Raspunsul, zilele astea…

Vor deschide francezii vinul ? Citesc ca Beauchateau este una dintre cele 5-6 « le meilleur » marci de vin din regiunea Rhone Alpes, cotata la 3 stele, si imi imaginez ca Desperados ar fi inlocuit cu acest « cel mai bun » vin in cazul acontarii biletelor pentru finala.

In fata magazinului, ca un alt exemplu al bulversarii transportarii sportivilor la competitii, trupa de ciclism Cofidis, asteptand trenul, inconjurata de bagaje si echipamente. Ciclismul, la el acasa in Hexagon, poate chiar mai mult decat regele fotbal, vicecampion mondial la zi dar cu destui opinand ca Franta n-ar merita sa-si apere in Africa de Sud pozitia castigata in vecina Germanie. Asta mi-o spune Mahmoud, cu care intru in vorba intre fazele jocului de Champions League.

« Fara hentul acela, poate ca Franta nu s-ar fi gatit acum de Mondial ». Si il ascult cu atentie pentru ca tanarul de origine somaleza a figurat candva in grupele de juniori de la FC Zurich, pana ce mama sa l-a trimis, in pereche cu surioara, la studii in Albion. Burta pe carte, mingea deoparte. « Imi aduc aminte cum Kobi Kuhn chiar ne lua la dumnealui acasa, sa gustam ceva si sa vorbim despre fotbal si viata in general. Ne era ca un tata, noua, tinerilor jucatori. Iar tinerii din lotul Elvetiei ar putea face o figura frumoasa in Africa. Le tin pumnii stransi”. Asadar limbajul fotbalului e universal. Fapt de care ma convingeam zilele astea, intr-o altfel de transbordare modificata tot de eruptia vulcanului, cu un austriac pasionat de schi, Matthias, dar care a amintit ca Innsbruck inseamna chiar si… fotbal.

Finalmente, am ramas putin surprinsi la deznodamantul de la Milano, mai putin surprinsi la cel munchenez, iar retururile vor alunga ceata. Cert e ca finala nu va mai fi onorata de cluburi din Albion, formatii cu toti francezii ori spaniolii lor, asta pentru prima oara din 2004 incoace, fapt mult mai surprinzator pentru Mahmoud. « Nu stiu dar Premier League imi pare cea mai tare din Europa ». Asa o fi dar evidenta e acum alta…

Interesant e ca Franta in general si Lyon in particular nu sunt inundate vizual de acest One More Step. Nicaieri afise sau postere in schimb reclame publicitare la jocuri din liga nationala de baschet masculin sau la Internationalele de Gimnastica ale Frantei. Si ma gandesc la aceasta abordare sanatoasa a lucrurilor, mai democratica as zice. Mai ales comparand cu frenezia cu care se pedaleaza in Romania aproape numai pe fotbal, ca un inceput si sfarsit al mai tuturor lucrurilor.

La fel si la Paris. Cosmopolita capitala e un evantai pentru toate gusturile, cu tot ce-ti pofteste inima, si gasesc o explicatie contraperformantelor lui Saint Germain atat pe plan national cat si in eurocupe. E greu sa iesi in evidenta, sa fii buricul targului, intr-o capitala renumita pentru cultura sa, pentru multe alte fatete ale vietii. Trenurile de mare viteza leaga Lyon de Paris in doua ore si cateva minute dar distanta e intr-adevar mult mai mare, si in plan fotbalistic, unde Olympique parca a dat buzna la masa si a smuls, de-acolo, din inima Frantei, deci din mijlocul mesei, acea fata frumos brodata si aranjata dar inlocuita cu una a mileniului trei.

In ultimii ani, titlul a fost pastrat pe Rhone iar sperantele parizienilor s-au dus pe apa Senei . Fapt valabil si in aceasta editie, mai ales dupa deznodamantul de sambata seara, de pe Parc des Princes. PSG a facut doar 1-1 cu Rennes, deloc incurajator inaintea ultimelor patru etape ce vor decide calificatele in eurocupe. Unu – unu care ne duce cu gandul la un alt 1-1, mult mai celebru, discutat si contestat, inregistrat tot in Paris, in returul acelui baraj de pomina din noiembrie. S-a intamplat insa nu in sud-vest, pe vechiul Parc des Princes, ci in nordul capitalei, pe Stade de France.

Acolo si-a luat Franta biletele africane, meritat sau nu, si nu multe mai sunt saptamanile pana la descinderea « Cocosului galic », cu tot cu « englezii » sai, in Africa de Sud. Cat despre deznodamantul acestei ultime trepte in Champions League, Lyon mai are de asteptat doar cateva ore. E o senzatie de acum ori niciodata…

Sau sa fie oare vorba de un deja-vu ? Dupa expresia chipurilor fanilor din Part Dieu, inclin sa cred ca au vazut deja destule. Campioni in Hexagon dar descurcandu-se mai greu spre Mont Blancul fotbalului european.

Justitie divina pentru Avram dar si… Harry

Aprilie 11, 2010

Sambata a retrogradat matematic la cheremul jocului rezultatelor altora iar a doua zi s-a calificat de o maniera dramatica, dupa prelungiri, in finala din 15 mai a Cupei Angliei. Portsmouth o copiaza astfel pe Middlesbrough, care ajungea la randul ei in ultimul act al F.A. Cup, in 1997, si tot fata in fata cu Chelsea, intr-o primavara in care pica din prima liga.

In ’97, Boro ceda in finala la putine zile dupa una dintre cele mai stranse dispute pentru retrogradare din istoria Premier League, in care n-a putut surmonta handicapul unei penalizari de 3 puncte, ce ar fi clasat-o altfel pe locul 14 si nu… 19. Atunci, Middlesbrough a invins-o cu 3-2 pe Villa, in 3 mai, remizand apoi in deplasare la Manchester United, 3-3 pe 5 mai, la Blackburn, 0-0 cu Rovers pe 8 mai, si la Leeds, 1-1 cu United, in 11 mai. Juninho si trupa au cazut ca niste eroi, aglomerandu-si programul ultimei saptamani de campionat in urma rejucarii semifinalei cu Chesterfield, 3-0 dupa un surprinzator 3-3 pe Old Trafford in partida initiala.

Ei bine, de-atunci regulamentul F.A. Cup a scos din carti rejucarea semifinalelor, asa incat jalnica suprafata de joc de pe Wembley a gazduit duminica si 30 minute prelungire, dupa o remiza alba intre favorita Tottenham Hotspur si retrogradata <Pompey>. Cine urma s-o intalneasca pe Chelsea in finala din 15 mai?

Cine nu te astepti. Cei ramasi la naufragiata, de la admirabilul Grant si pana la ultimul fan prezent pe Wembley, au oferit o lectie de viata, despre onoare si demnitate, despre incapatanarea de a nu arunca prosopul in pofida unor obstacole de tot felul, despre camaraderie, spirit de sacrificiu si frumusetea pura a sportivitatii. Cu mijloace rudimentare dar cu fair-play, <Pompey> a detonat bomba. Si bine-a facut. Bravo ei… Ar fi o lectie pentru multi, multi…

Piquionne, profitand de „derapajul” lui Dawson pe ceea ce s-a dovedit a fi o farsa de gazon, in minutul 99, si Kevin Prince Boateng, din penalty, au dat raspunsul: 2-0 pentru Portsmouth. O finala asadar intre detinatoarea la zi a trofeului, Chelsea, invingatoare si in 2007, si alti „albastri”, castigatori in 2008.

Deznodamantul semifinalei poarta pecetea dreptatii divine. Spurs a atacat, a ratat cu carul, a si egalat legitim prin Crouch, reusita sa fiind invalidata pentru un presupus fault in atac, Kranjcar la David James, dar soarele a zambit si incalzit doar sufletele retrogradatilor.

Mingea parca n-a vrut sa intre in plasa in ciuda lui Harry si intru ocrotirea bravului Avram. E cu talc. Harry a plecat de doua ori in sezon de la Portsmouth, pe cand Avram a fost pus pe liber dupa o finala pierduta la penaltyuri de Champions League, si acum ca si atunci insa acceptand sa preia niste grupari ce tocmai isi destituisera antrenorul: Chelsea respectiv Portsmouth. Ironia sortii face ca Grant sa-si fi castigat privilegiul de a ajunge pe banca in finala Cupei Angliei disputata tocmai de aceste grupari… 

Cum bine zicea portarul James, lui <Pompey> i s-a tras dezastrul financiar si retrogradarea iutita de o mare penalizare tocmai de la precedenta campanie triumfatoare, in F.A. Cup, in 2008, cand Kanu aducea trofeul la Fratton Park cu un 1-0 contra divizionarei secunde Cardiff. Pe-atunci, Harry Redknapp, acum oftand pe banca lui Spurs, a achizitionat in stilu-i caracteristic din toate zarile, in general mercenari ademeniti cu contracte grase, si si-a facut damblaua de a castiga primul trofeu din cariera. Dupa insa, a urmat potopul.

Portsmouth cheltuise peste cat ii permitea plapuma iar managerul Redknapp cat si seful executiv Peter Storrie, fost si el la West Ham, au sarit la timp de pe Titanicul naufragiind in port. A urmat scufundarea rapida, Portsmouth cedand jucatori inclusiv lui Tottenham, cea preluata de… Harry. Pana n-a mai ramas mai nimic.

La greu nu s-a infipt nimeni, inlocuitorii au plecat si-au venit iar Avram Grant a avut taria, curajul si demnitatea sa scoata castanele din foc. S-a ajuns la o asemenea situatie incat, tot intarziind plata salariilor jucatorilor, administratorii falimentului clubului au decis sa puna pe liber angajati cu multi ani vechime la Fratton Park, pentru reducerea costurilor, moment in care tocmai Grant, colegii sai de pe banca si lotul de fotbalisti au pus piciorul in prag, adunand mana de la mana si achitand micile remunerari ale ingrijitorului terenului ori ale altor trimisi la plimbare.

La greu, <Pompey> a strans admirabil randurile si a ales sa cada cu fruntea sus. Iar poveste mai frumoasa, mai ales in aceste circumstante, nici c-ar fi putut fi scrisa . 2-0 contra Tottenhamului tragand la Champions League, antrenat de Harry Redknapp. Care o fi castigat Cupa in 2008 dar a si antagonizat la culme intreaga coasta sudica, atunci cand decidea in plin sezon sa o paraseasca pe Portsmouth in favoarea rivalei locale de moarte Southampton, cu care nu reusea insa in retur „Marea Evadare”, in 2005, retrogradand la carma „Sfintilor”.

Culmea ironiei, Redknapp a fost acceptat intr-un al doilea mandat, peste ani, la Portsmouth, revansandu-se intru catva prin acel 1-0 in finala cu Cardiff. Duminica, pe Wembley, soarta i-a jucat din nou festa, ca si la picajul cu Southampton, de aceasta data tocmai cei ramasi in urma pe Titanicul de la Fratton Park dandu-i peste nas.

O poveste tipica inegalabilei F.A. Cup. Chiar si un succes al favoritei Chelsea in finala, conteaza acum mai putin. Istoria acestui sezon s-a scris practic prin calificarea in ultimul act al unei retrogradate platind pentru oalele sparte de fostii ei conducatori. Mai mult, si daca va cuceri campionatul, Chelsea nu o va „trimite” pe Portsmouth in Europa League, si asta pentru ca retrogradata nu a inaintat o cerere la UEFA pentru o licenta de participare in eurocupe, statutul de club falimentar, aflat in administratie si cu registrul contabil neintocmit, nepermitandu-i acest lucru…

Comparativ, iata garniturile aliniate de Portsmouth, in finala din 2008 cu Redknapp la carma, respectiv in semifinala cu Grant la timona. Mai 2008… James – G Johnson, Campbell, Distin, Hreidarsson – Utaka (Nugent), Pedro Mendes (Diop), Diarra, Muntari – Krancjar, Kanu (Baros). Aprilie 2010… James – Finnan, Mokoena, Rocha, Mullins (Hughes) – Brown, Boateng, Yebda (Utaka), Wilson – Piquionne (Diop), Dindane.

Cu alte cuvinte, cu destui jucatori remarcabili, ajunsi intre timp „bine”, Harry abia batea o divizionara secunda. Pentru a fi acum batut de cateva foste rezerve ori rebuturi..

In ’97, avea sa fie Chelsea – Boro 2-0, Di Matteo marcand cel mai rapid gol din istoria finalelor Cupei Angliei pe Wembley iar Eddie Newton inscriind in minutul 83. Va profita Chelsea si-acum de retrogradarea adversarilor?

Man United, au venit si cele 9 zile ale tale…

Aprilie 8, 2010

A ridicat-o pe cele mai inalte culmi ale performantei si a scris alte si mai glorioase pagini de istorie ale clubului, atragandu-si pe parcurs titlul Sir. A dublat ceea ce cucerisera predecesorii sai pentru „Diavolii rosii”. Dar Sir Alex Ferguson tocmai si-a gasit nasii, intr-un interval de doar 9 zile. Cateodata, si la case mai mari se inghite cu noduri…

Totul parea in grafic. Rooooooooo-neeeeeeeeeey deschisese rapid scorul pe Allianz Arena si un 1-1 la Munchen era linistitor in ecuatia calificarii. Insa Bayern a avut o ultima zvacnire de la mijlocul terenului, faza in care mai intai Rooney s-a accidentat iar apoi Olic, unul dintre calaii Angliei pe Wembley, a marcat un gol ce o obliga pe United sa invinga pe Old Trafford.

Unde, umilita in prima repriza si regasindu-se oarecum doar prin golul aceluiasi Olic, Bayern a mai avut o zvacnire tot de la mijlocul terenului, de aceasta data prin Ribery, a carui actiune a fost franata de un june brazilian deja cu „galben”. Cartonas rosu si campioana Angliei ramanea in zece. De fapt in 9 si 1/2, fortatul Rooney aruncand si el curand prosopul, o dovada ca nu se refacuse de la o marti la miercurea urmatoare. 

Ferguson a riscat si a pierdut prin titularizarea lui Rooney. In primul rand, a riscat o recidiva a accidentarii la glezna, cu efect imediat in pierderea talismanicului marcator cand il frigea buza mai tare, la 3-1, si implicit in decompensarea psihica a jucatorilor ramasi in lupta dar fara cea mai simbolica piesa a angrenajului, iar cu efect ulterior in eventualele repercusiuni ale potentialei sale absente si din urmatoarele partide de campionat ale „Diavolilor rosii”.

In al doilea rand, a dat senzatia stransei dependente a „Diavolilor rosii” de prezenta lui Rooney in teren. Is Football a One-Man Show? „Careul” lui Messi contra „Tunarilor” ar putea sugera cat de vital e starul echipei dar, prin riscarea unui nerefacut Rooney, Ferguson nu doar ca n-avea cum sa extraga ce e mai bun din vedeta sa dar a si subminat posturile in lot ale unor sa zicem Park ori Berbatov.

La urma urmei, coreeanul adusese recenta victorie cu Liverpool, rasarind de nicaieri, iar Berbatov, cat de languros ar fi in miscari ori „iesit din priza”, cum vreti, tot isi atrasese o cota de transfer achitata de United si prin abilitatea cu care se califica odata in finala Champions League, tocmai in dauna celor din Manchester. Sa titularizezi un star cu glezna subreda in dauna altor fotbalisti apti de joc, iata o alegere cu efect de bumerang.

Cum spuneam, Ferguson a dublat tot ce castigase United. Triumfului european din ’68 i-a adaugat cele contra lui Bayern, in 1999, si Chelsea, la Moscova. A adus si Cupa Cupelor in insula, drept primul trofeu continental post-suspendare al fotbalului englez si totodata o premiera in istoria clubului aureolat doar in „C1”. Iar pe plan intern, ei bine, celor doua titluri nationale dinaintea primul razboi mondial, plus alte 3 in anii ’50 si alte doua in deceniul urmator, le-a adaugat un sirag impresionant odata cu lansarea Premier League. Patru campionate in primele 5 editii de la relansare iar apoi nu doar de doua ori cate trei titluri la rand.

„Fergie” a abordat intr-adevar saptamana cu Bayern si Chelsea de pe postura unui triplu campion national in ultimele 3 editii. In care, cireasa pe tort, cucerise si Champions League, aparandu-si anul trecut ce-i drept fara succes trofeul, in finala cu Barcelona. United si Sir Alex Ferguson aveau totul de pierdut, Bayern si Van Gaal sperand doar sa recladeasca sperantele de marire ale bavarezilor.

Iar United a pierdut pe ambele fronturi si e oarecum putin schioapa fizic si psihic prin accidentarea si fortarea lui Rooney. Se prea poate ca Ferguson, uitandu-se pe programul competitional al ultimelor 5 etape, cu doar doua jocuri acasa fata de cele 3 ale liderei cu doua puncte avans si un golaveraj superior Chelsea, sa-si fi zis in gandul sau ca ofsaidul la Drogba l-a indepartat serios de titlu. Si ca bataia pestelui ramasese in Champions League. De unde aruncarea in lupta inclusiv a lui Rooney…

Dar nu doar Ancelotti i-a luat fata in campionat prin accidentarea lui Rooney pe Allianz, ci si Van Gaal l-a incoltit dupa pauza pe Old Trafford, cand United era de fapt in … 10 si 1/2. O jumatate de Rooooooooo-neeeeeeeeeeeeeey. Moment in care sangele rece l-a dezertat. O’Shea in locul starului, drept acoperire pentru brazilianul eliminat, a fost o neinspirata invitatie la atac. Hai Bayern, vino peste noi.

Daca ii iei lui United mingea, e ca si cum ii iei viata. Fotbalul insular fara balonul la picior nu e in apele sale. Iar dictonul cea mai buna aparare e atacul, aplicat abia dupa giuvaerul lui Robben, la 3-2, prin trimiterea in foc a lui Berbatov si Giggs, si nu inainte, a fost intrebuintat pe dos de scotian. Care a pulverizat vechii garzi Gary Neville – Scholes – Giggs sansa unui cantec de lebada pe scena Champions League. Vor fi „cei trei muschetari” mai apti la anul, cu inca un sezon in picioare, sa mai puna o data mana pe trofeu?

Dupa eliminare, Ferguson a trimis la inaintare corpul medical al clubului, ce ar fi avizat calificativul „bun de joc” pentru Rooney, insa orice telespectator cu o bruma de cunostinte fotbalistice ar fi spus ca atacantul nu prea avea cum sa refaca intr-o saptamana terenul pierdut pe Allianz. Si a mai rabufnit cu remarca „tipic german”, legat de modul cum echipieri ai lui Bayern l-ar fi incoltit pe centralul italian sa acorde al doilea cartonas galben junelui brazilian.

Ei bine, echipa lui Bayern e la fel de… germana pe cat e trupa lui Ferguson de… engleza. Putini nemti intre titulari, si mai putini englezi, mai exact Rio Ferdinand, Carrick si Rooney aruncand dupa nici o ora prosopul. Si-atunci de unde pana unde „tipic german”, cand United e poama rea mai ales in Premier League, de pe margine sau din teren, cand e vorba sa presurizeze brigada de arbitri!?!

Iar in ansamblu, eliminarea campioanei Angliei, adaugata purjarii lui Liverpool in grupe, a lui Chelsea in optimi si a „Tunarilor” in sferturi, dovedeste nu doar ca respectivul „careu de asi” nu e inexpugnabil, ci mai ales ca fotbalul englez la nivel de club, cu antrenorii si jucatorii sai straini, nu e nici pe departe forta numarul unu a Europei. Traseele de succes ale celor patru in ultimii ani au fost o falsa reflectie a unei Premier League care n-a avut mai nimic altceva sa ofere eurocupelor in cei 18 ani de la relansare. Sau sa punem finala Sevilla – Boro 4-0 la capitolul izbanzi!? Raman revenirea lui Liverpool la Bosfor, de la 0-3, si finala „engleza” de la Moscova… 

De fapt, saptamana de cosmar a lui United a aratat ca fotbalul englez de club, si asta prin ce are mai bun la dispozitie, e aproape la fel de vulnerabil „in iarba” pe cat de expus e indatoririi financiare, postura pentru care a fost tras de maneca de UEFA. Notand ca Liverpool nu le-a invins pe Lyon si Fiorentina, ca Arsenal abia a salvat o remiza cu Barca si ca londoneza Chelsea a fost de doua ori rapusa de Mourinho, culmea ironiei e ca prima victorie a lui Fergie impotriva „tipicilor germani” pe Old Trafford n-a fost de-ajuns. Regula golului in deplasare. Vorba managerului scotian, inaintea returului: „Foarte important, vital”. Chiar asa s-a dovedit a fi, valorificata de Ribery si Robben. Celalalt „R”, pe banca, se intreba poate daca meritase riscul…

Joleon priveste peste umar cu teama

Martie 25, 2010

Ce-ar fi fost dac-ar fi ramas? Chiar, ce-ar fi fost? A dat tricoul cu numarul 5 si un post beton pe care adunase cate 38, din nou 38, adica integralist, si apoi 36 de aparitii in precedentele campanii, pentru un trusou cu numarul 19 mai mereu pe umeras, irosindu-si anul cel mult pe banca de rezerve.

Iar miercuri seara chiar in tribuna, la jocul dintre actuala si fosta sa echipa. Manchester City – Everton Liverpool s-a sfarsit 0-2 si lui Joleon Lescott sigur nu i-a cazut bine. Mark Hughes, in vara inca la carma lui City, a tras vartos in doua randuri de fundasul central cu veleitati ofensive, sa-l aduca de la Goodison Park in Manchester. Everton a sarit ca arsa, asteptandu-se ca si cinciarul sa-i ramana loial, insa Joleon a inaintat o cerere de transfer.

A jucat doar un meci in acest sezon pentru Everton, dupa care, tensiunea in jurul situatiei sale dand in clocot, Lescott a fost lasat sa treaca la Eastlands. Pe o suma de circa 23 milioane lire sterline. Mult, mai ales pentru un fundas fara stie ce carte de vizita internationala, si ajuns la 27 ani. Insa City avea bani…

Lui Lescott nu i-a priit insa la City. Demiterea lui Hughes a constituit o prima lovitura, Mancini preferand sa apeleze la alt personal, iar accidentarile nu i-au inlesnit sederea. Lovit si miercuri, Joleon a privit neputincios la zbaterile fara rod ale colegului Tevez, in schimb Cahill si Arteta amintindu-i de zilele bune de la Goodison. Australianul a deschis scorul in minutul 33 cu al cincilea sau gol cu capul din tot atatea reusite in acest sezon iar ibericul a pus capac in minutul 85: 0-2.

In montaj, cam ce-a pierdut Everton in acest sezon prin accidentarea lui Arteta. Mikel, inscriind spectaculos cu stangul… Iar spaniolul a revenit la tanc, spre finele campaniei, pentru a pune umarul la asaltul final. Si a marcat si la Manchester.

Iar cand soarta jocului se inclinase deja in favoarea fostilor sai colegi, s-a intors in scaun pentru a privi peste umar, la monitor, rezultatele serii. Manevra surprinsa de camerele difuzorului Sky Sports. Fara doar si poate, Joleon era interesat de rezultatul de pe Villa Park. Nu de alta, dar invinsa acasa si deci ramanand la 53 puncte, City ar fi putut fi egalata de Aston Villa. Noroc cu Sunderland, care a remizat la unu la Birmingham, indulcind oarecum seara celor de la City.

Ulterior, intr-o analiza a semietapei, cu semnificativul City – Everton 0-2, Sky Sports a prezentat batalia pentru locul patru ca o cursa in patru, Tottenham, Man’City, Liverpool si Aston Villa, cu „Cormoranii” avand un meci mai mult disputat. Analistii au infatisat programul meciurilor acestora pana la final, plecandu-se de pe pozitiile Spurs 55 puncte, City 53, Liverpool si Villa cate 51.

Daca as fi fost insa in locul celor de la Sky Sports, as fi introdus-o de-aseara in calcule chiar si pe Everton. „Caramelele” au urcat la 48 de puncte, deci cu 3 mai putin decat concitadinii lor si Villa, si sunt pe val, ceea ce au dovedit si la Eastlands. Revenirile lui Cahill si mai ales Arteta au reimpulsionat trupa lui Moyes si nimic nu este exclus.

Remember. In 2005, cand Liverpool era cu gandul la finala de la Instanbul, Everton i-a suflat locul 4 si s-a catarat in Champions League. E foarte putin probabil dar nu imposibil ca dupa un sezon in care Spurs, City si Villa au tras din greu sa se mentina in fata, tocmai Everton sa le ia finalmente tuturor fata, urmata de… Liverpool. Ma-ntreb cat ar oferi bookmakerii pentru o asemenea… aberatie.

Ca o ultima consideratie, Everton a pierdut startul in 2009-2010 tocmai datorita bulversarii produse de dorinta lui Lescott de a da albastrul inchis pe cel azuriu. Incertitudinea a destabilizat startul de sezon al lui Moyes, fapt subliniat la vremea respectiva de cei de la Goodison, care, vazandu-se pierzand tot mai mult teren, au optat pentru… pace si zeci de milioane in cont, cu regretul de a-l pierde pe cinciar dar gasindu-i rapid un inlocuitor competent in francezul Distin, candva fost capitan la … Man’City.

Totusi, Everton finalmente si-a revenit. Dar Lescott? Ce-o fi in sufletul sau? Si mai mari indoieli. Accidentari. Doar 14 jocuri pentru City, inclusiv cele din competitiile knock-out. Si o mult mai mare concurenta pe post. Cateodata, tentat de oferte de nerefuzat, sfarsesti insa prin a te intreba daca a meritat. Pentru Joleon, prin prisma acestui sezon, mai deloc.

Sau poate doar daca urmaritoarea pe care o fila, Villa, va mai schiopata ca miercuri, si mai ales daca fostii colegi de la Goodison nu vor prinde o primavara de pomina. Insa lor pare a le prii postura de outsideri, in care s-au regasit si la Manchester. City cu toti banii si locul mai bun in clasament, Everton cu un lot mai restrans si resurse limitate. Si totusi, daca ne uitam la palmaresul „Caramelelor”, ei bine, e vorba atunci de niste outsideri de lux.

Pentru conformitate, Everton a triumfat la Manchester in formula Howard – P Neville, Jagielka, Distin, Baines – Heitinga – Osman, Arteta (90, Yobo), Cahill, Pienaar – Saha (72, Rodwell).