Posts Tagged ‘pariu’

Doar Drogba inaintea lui Burnley

septembrie 21, 2009

Orice verdict e vremelnic dar cateva impresii pot fi impartasite. In fond, s-a scurs deja o treime din turul Premier League 2009-2010.

Incep prin a reaminti un paragraf din editorialul „Fotbalul, pe locurile 14-15”, pe care-l semnam in Fotbal Vest in luna iulie, pe cand prim-divizionarele abia isi incepusera pregatirile precompetitionale, si in care le aminteam pe Portsmouth, Bolton Wanderers si Hull City drept ocupante ale locurilor retrogradante, 18, 19 si 20, la finele actualei editii, in mai 2010: „Culmea ironiei e ca si la anul focurile retrogradarii ii vor perpeli probabil tot pe antrenorii englezi iar de-ar fi sa ma dau bookmaker pentru o zi, le-as trece pe Portsmouth, Bolton si Hull pe lista neagra, prima fie ea si preluata de un bogatas arab, dupa modelul de la Man. City, cu tot cu petrodolarii sai dar fara a fi fost pus la “testul de prestanta” in ceea ce priveste standardele Premier League. Adica Hart, Megson si Brown, asta daca luna mai ii va regasi in posturi. Dar nu incercati si Dumneavoastra acasa, sa aruncati bani pe aceasta speculatie cu cele trei, caci s-ar putea sa va arda. Am presupus si eu, asa…”

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Dar nu la cele trei ma voi referi, ci la nou-promovata Burnley Football Club, principala candidata a bookmakers la retrogradare, conform cotelor dinaintea inceperii stagiunii. Caci Burnley a infirmat sambata proverbul cu ulciorul care nu merge de trei ori la apa, invingand din nou acasa, in primul joc al rundei a sasea, televizat pe Sky Sports, 3-1 cu Sunderland.

Turf Moor, datorita capacitatii sale restranse, a inregistrat cea mai mica asistenta a etapei din elita, doar 20.196 spectatori, insa… ce mai spectatori. Vorba unui suporter al visiniu-albastrilor, fanii au cantat si scandat la nesfarsit, o ora si jumatate plus prelungiri si la lovituri de departajare, in editia trecuta, cand viitoarea nou-promovata a descins pe Stamford Bridge, a remizat cu Chelsea, si finalmente a eliminat-o din Cupa Ligii, in urma suturilor de pe punctul cu var. A fost o campanie a competitiei K.O. in care Burnley nu doar a facut 1-1 acasa la Chelsea, dar le-a invins la Turf Moor si pe Fulham, Arsenal si Tottenham, fiind eliminata abia de ultima, in prelungirile mansei a doua a semifinalei, datorita golurilor in plus marcate in deplasare. Pazea, vine Burnley!

Fanii sunt acum si mai entuziasti, si mai calzi, ridicandu-se, aidoma echipei, la nivelul elitist al Premier League si percepand insemnatatea momentului. Incredibil dar adevarat, dupa 6 etape, doar Chelsea lui Ancelotti, lidera fara punct risipit, are o linie de clasament superioara lui Burnley in meciurile de pe teren propriu.

Burnley avea sa debuteze in Premier League cu un dus rece la Stoke, promovata de anul trecut, esec care o punea deja sub lupa scepticilor. Dar trupa lui Owen Coyle a strans imediat randurile, inregistrand doua succese de moral, pe teren propriu, in decurs de o saptamana de la debutul campionatului. A fost mai intai acel neverosimil 1-0 cu Manchester United, cand campioana a ratat inclusiv un penalty in jocul de la mijloc de saptamana, iar apoi un alt 1-0, tot in dauna unei „europene”, Everton Liverpool, si ea „inghetata” la punctul alb de danezul din poarta nou-promovatei, Jensen. Saha l-a copiat pe Rooney iar Burnley a strans 6 puncte din doua meciuri creditate cu… „2”.

Sambata, Burnley s-a impus in acel gen de confruntare tipic pentru echipele amenintate de retrogradare. Un meci de… 6 puncte. Sunderland e in aceeasi luntre si, doar invingand formatii mai mult sau mai putin de calibrul ei, Burnley isi poate consolida postura in elita. Restul, gen victorii contra campioanei en-titre, sunt bonusuri mai mult decat binevenite, excelente pentru moral, insa nu neaparat jocuri deseori amintite drept fiind de 6 puncte.

Remarcabil e si faptul ca Owen Coyle n-a facut nu stiu ce achizitii, in mare aceeasi jucatori ce au urcat treapta in elita, via – Wembley, purtand falnic stindardul clubului din Lancashire si in Premier League. Tot Wade Elliott, marcatorul unicului gol din finala play-off, 1-0 contra lui Sheffield United, s-a aflat la originea primului gol de sambata, smulgand un penalty, si tot scotianul Alexander, veteranul capitan, si-a reconfirmat precizia de la 11 metri.

Abia dupa pauza, cand era introdus in minutul 57, un nou recrut a pus si el umarul la redistantarea lui Burnley. David Nugent, abia reintors in Lancashire, dar nu la Preston, unde isi facea un nume cu care debuta cu gol in nationala Angliei, ci la micuta Burnley, si-a redescoperit pofta de gol pierduta la Portsmouth, reusind o dubla de efect, cu capul si cu stangul, din pirueta, dinafara careului: 3-1. Lui Nugent li se adauga fundasii Mears, sosit de la Derby County, via – Marseille, unde a fost imprumutat, si africanul Bikey, un munte de om ce n-a inghitit ratarea revenirii in elita, cu Reading.

Coyle a adaugat ici-colea, prin partile esentiale, dar colectivul unit ce a surprins Albionul, promovand la mustata, continua sa minuneze, pastrand procentajul maxim la Turf Moor. O fi arena cea mai mica din elita, dar vocea suporterilor se face auzita. Iar idolii raspund pe masura, cu 1-0 si 3-1.

In contrast, un club care era egalat in prelungiri de AC Milan, in 27 noiembrie 2008, intr-un joc din grupele Cupei UEFA, n-a acumulat inca nici un punct in Premier League si a incasat o medie de doua goluri pe meci in primele 6 etape. Portsmouth, caci despre „Pompey” este vorba, s-a despartit si de sus-amintitul Nugent, care nici nu figura in acel 2-2 de la Fratton Park, ce a fost… 2-0 pana in minutul 84. Atunci au iesit la rampa Ronaldinho si Inzaghi.

Altii insa, dintre care cei mai remarcabili ar fi Johnson, ajuns la Liverpool, Distin, la concitadina Everton, Crouch, dupa Redknapp, la Spurs, ori Davis, inhatat de Bolton, au parasit Titanicul din portul Portsmouth, la fel ca veteranul Sol Campbell, neutilizat in acel joc de referinta cu milanezii, dar care, transferandu-se tocmai in liga a patra, la Notts County, trupa avandu-l drept director pe Eriksson, a dat masura completa a necesitatii sariturii de pe punte. Tony Adams, la carma contra rosso-nerilor, si-a frant si el de-atunci gatul, iar Paul Hart, inlocuitorul, a tesut cu chiu cu vai plasa mentinerii in elita insa nu mai are solutii si pe 2009-2010.

Portsmouth s-a anuntat a fi drept o victima previzibila, iar startul ei confirma temerile, nu datorita numelui lipsit de sonoritate de pe banca tehnica, Paul Hart, nume ce a atras in intersezon recruti pe masura, jucatori de nivelul doi, cu care doar poti sfarsi sub elita, ci mai ales datorita instabilitatii de la conducerea clubului, destabilizat de interminabilele discutii din cursul verii legate de preluarea gruparii de catre un consortiu arab. Pestele de la cap se impute si incertitudinea de la Fratton Park se rasfrange evident asupra rezultatelor din teren. Cele doua coordonate sunt inseparabile, orice delimitari ar vrea unii sa faca…

Portsmouth e macar la… zero, insa vecina – rivala de pe coasta sudica, Southampton, sta chiar mai rau. Pornind cu un handicap de zece puncte, din nou pe motive legate de imputirea pestelui de la cap, „Sfintii” abia au inregistrat primul succes stagional, 2-0 acasa cu Yeovil Town, in fata a peste 19.000 suporteri, pe St. Mary’s, oaspetii declarandu-se insa dezgustati de acordarea celor doua penaltyuri din care noul recrut Rickie Lambert a asigurat primele puncte alb-rosilor.

Macar Portsmouth e inca in Premier League, cu amintirea unui joc cu milanezii, in Cupa UEFA, acum nici zece luni. Insa Southampton, adversara Stelei in Cupa UEFA, in toamna lui 2003, e lanterna rosie a ligii a treia, si desi handicapul e surmontabil, „Sfintii” fiind la -2 si deci la opt puncte in urma unei clasate pe o pozitie salvatoare, si anume tocmai Yeovil, exemplele nefericite din editia trecuta pot pune sub semnul intrebarii capacitatea clubului de a raspunde adversitatii. Luton s-a scufundat, torpilata de cataroiul din start, -30 puncte. Altele s-au salvat…

Dar sa se fi inclinat oare Anglia aidoma Titanicului, cu coasta sudica luand apa? Nu de alta dar si „verzii” de la Plymouth Argyle, fara succes in 8 etape, proptesc ierarhia ligii a doua…

Unii se scufunda, nou-promovata Burnley exulta. Si nu pare a fi doar un foc de paie. Cata vreme „visiniii” vor invinge si tine la distanta adversare directe, „ambarcatiuni usoare”, gen Birmingham City, si ea o nou-promovata, viitoare oaspete pe Turf Moor, trupa lui Coyle va putea spera la supravietuire. In fond, calculele spun ca si 39 de puncte pot fi suficiente, iar Burnley a strans deja noua.

Urmatoarele luni doar vor confirma (sau infirma) speculatiile rezultate din primele confruntari. Dar Burnley pare a avea vant bun. Si poate ca proximul derby local, la vecina de pe Ewood Park, Blackburn Rovers, va aduce clubului fondator al The Football League, participant la acea memorabila prima editie de campionat din 1888, si primele puncte externe. Ce ziceti, Alexander si Nugent? Se poate…

Ziua 163. Exclusiv de pe Wembley… Un derby de secolul XIX

iunie 4, 2009

Saptamana trecuta am asistat pe Wembley la revenirea in prima liga a clubului celui mai mic oras din Premier League, Burnley, elevare cu atat mai mult aidoma unui basm cu cat aproape intreaga  sa populatie ar incapea in tribunele retrogradatei Newcastle.

Finala barajului de promovare in Premier League e cotata in Albion drept disputa cu cea mai mare miza din intregul sezon competitional, datorita potentialului de castig de 60 milioane lire sterline, reversat din varii surse, si mai ales din drepturi de televizare, la reusita urcarii treptei din Championship in elita. Iar jocul Sheffield United – Burnley, intre “nordicele” din comitatele rivale in Razboiul celor doua roze, Yorkshire si Lancashire, a generat o atmosfera de mare meci, detectabila inca de la iesirea din statia de metrou Wembley Park.

Sheffield United - Burnley la ora startului finalei, pe Wembley... 80.158 spectatori

Sheffield United - Burnley la ora startului finalei, pe Wembley... 80.158 spectatori

Agitatie, larma, rosu-alb-negrul lui Sheffield si visiniu-albastrul lui Burnley. Babilonie. In fata hotelului Holiday Inn, o mare “rosie” incercand sa acopere cu scandari sarcastice la adresa rivalilor locali din Sheffield, Wednesday, considerati “the pigs”, porcii, asurzitoarele cantece bubuind din boxe ale diverselor renumite formatii din nordul industrial. Printre care si un refren al lui The Stone Roses, trupa din Manchester, difuzat invariabil la intrarea “Diavolilor” la meciuri pe gazonul lui Old Trafford.

Un baietel tinand cu Sheffield United si avand pana si parul vopsit intr-o tenta rosiatica, a aratat calea spre Wembley. Intortocheat e drumul spre elita...

Un baietel tinand cu Sheffield United si avand pana si parul vopsit intr-o tenta rosiatica, a aratat calea spre Wembley. Intortocheat e drumul spre elita...

Incerc sa ma inteleg cu un fan din Sheffield. United sau Burnley? Imi arata cuponul de pariu, cu o lira mizata pe Brian Howard deschizand scorul si favoritii invingand cu 2-1. Si-mi spune ca nu si-a reinnoit abonamentul anual de 280 lire pentru ca gruparea de la Bramall Lane n-a facut inca nici o miscare, asteptand deznodamantul de pe Wembley. Dar cum a tot mers sa-i vada pe “Lancieri”, de la varsta de 5 ani…

In optimismul lor, fortificat de parcursul bun in retur, fanii din Sheffield nu s-au sfiit sa le ceara pana si politistilor sa-i pozeze in grup... Sumedenie de produse cu simbolurile Lancierilor. O mare "rosie"

In optimismul lor, fortificat de parcursul bun in retur, fanii din Sheffield nu s-au sfiit sa le ceara pana si politistilor sa-i pozeze in grup... Sumedenie de produse cu simbolurile Lancierilor. O mare "rosie"

Optimismul celor din Sheffield e mai mare, aidoma orasului. Un grup de fani cer unui politist sa-i pozeze, altii au vestimentatii exotice, ce nu le-acopera nici fesele. Dar pe balconul din fata Wembleyului, dominat de statuia lui Sir Bobby Moore, flutura falnic un urias steag visiniu-albastru, al celor din Burnley. Sa fie oare un semn prevestitor?

Unul si mare, fluturand la loc de cinste, la capatul Wembley Way, sub statuia lui Moore, a sugerat cine ar putea umfla potul. Visiniii...

Unul si mare, fluturand la loc de cinste, la capatul Wembley Way, sub statuia lui Moore, a sugerat cine ar putea umfla potul. Visiniii...

In stadion, fanii, jumi-juma, complet separati, cu un vag fum parca de petarde emanand dinspre potcoava lui Burnley. To burn, adica a arde. Tensiune. Cazan in clocot. Si Wade Elliott nu pierde vremea, fostul amator ochind vinclul cu dreptul, in minutul 13, de la 25 metri: 1-0 pentru Burnley. Ma gandesc la fanul parior. Ei bine, avea de fapt sa fie unicul gol, o reusita de… 60 milioane lire! Cu toate caznele lui Sheffield, retrogradata controversat din elita in 2007, cand cu “cazul Tevez”, visiniu-albastrii au meritat cu prisosinta succesul si implicit promovarea. Spre fericirea jumatatii din cei 80.158 spectatori. Cati!?!

De pe strazi, rosiii, in "jumatatea" vestica. 40.000 de fani ai lui United!

De pe strazi, rosiii, in "jumatatea" vestica. 40.000 de fani ai lui United!

“De unde naiba au rasarit? Cine si-ar fi imaginat!?” isi revarsau naduful fani din Sheffield, unul chiar recunoscand ca se astepta la un 4-0. Dar tocmai in aceasta consta cheia succesului “Visiniilor”. Calul negru de pe turnanta, decis sa reinnoiasca o istorie altfel remarcabila. Daca numerosi chibiti de fotbal din Anglia vedeau in Burnley trupa retrogradata in 1976 pe vecie din elita, si care se redresa oarecum abia in anul 2000, cand revenea in liga a doua, dupa ce fusese intre timp amenintata nu doar de liga a cincea, semiprofesionista, dar si de desfiintare, in schimb putinii localnici care au tinut clubul in viata au crezut cu tarie ca va veni si ziua lor.

Ca si fanii sai, irlandezul Paddy Kenny a abordat finala scaldat in soare, in poarta... fara umbra. Peste 13 minute avea sa scoata mingea din ate...

Ca si fanii sai, irlandezul Paddy Kenny a abordat finala scaldat in soare, in poarta... fara umbra. Peste 13 minute avea sa scoata mingea din ate...

Vis impartasit apoi cu vorba masurata, bun simt si realism, in interviuri, de toata suflarea celui mai mic oras din elita, de la presedinte si pana la copilandri. Fostul oras minier o aduna doar 73.000 de suflete, din care aproape 40.000 au descins pe Wembley, dar clubul de fotbal nu e deloc de ici de colo.

2. Aston Villa. 3. Wolves. 4. Blackburn. 5. Bolton. 8. Everton. 9. Burnley. 12, ultima pozitie, Stoke City. Acestea sunt prim-divizionarele actuale, din 2009-2010, sapte la numar, si locurile ce le-au ocupat la intaia editie de campionat din istoria fotbalului, in indepartatul 1888-1889. Asadar Burnley, fondata in 1882 si jucand pana si astazi, din 1883, pe legendarul Turf Moor, longevitate depasita doar de Preston North End, cu al ei Deepdale, are o istorie cu filigran de aur fin. Burnley a fost la inceputuri, Burnley a castigat si prima liga engleza, in 1960. Iar peste un an sosea la Turf Moor, in sferturile C.C.E., Hamburger SV…

Celalalt capat, la racoare si... imaculat. 270 de minute de play-off fara gol primit de danezul Jansen, care si-a confirmat si pe Stamford Bridge renumele de... pantera la penaltyuri, cand contribuia la eliminarea lui Chelsea, in toamna lui 2008. Jensen are oarecum traiectoria lui Leese, un neamt care se trezea promovand cu o alta "buturuga mica" din nordul minier, Barnsley, in deceniul trecut.

Celalalt capat, la racoare si... imaculat. 270 de minute de play-off fara gol primit de danezul Jansen, care si-a confirmat si pe Stamford Bridge renumele de... pantera la penaltyuri, cand contribuia la eliminarea lui Chelsea, in toamna lui 2008. Jensen are oarecum traiectoria lui Leese, un neamt care se trezea promovand cu o alta "buturuga mica" din nordul minier, Barnsley, in deceniul trecut.

Barry Kilby, localnicul presedinte al clubului, si care in cei 10 ani la carma s-a inconjurat de oameni de-ai urbei ce-au adus bani de-acasa in momentele de cumpana, stia bine pe ce tezaur sade. Burnley, ca vechime, traditie si palmares, incluzand doua titluri nationale si Cupa Angliei, le intrece pe vecinele din zona, Wigan, Bolton si chiar si Blackburn Rovers.

Iar aici e marea rivalitate, despartita de nici 20 kilometri. Blackburn – Burnley, mai asteptata de fani, chiar si de adolescenti, pana si decat descinderea lui Man United la Turf Moor. E vorba de mandrie, de punerea lucrurilor la punct. Cand si Blackburn se intorcea de nicaieri in elita, cu banii lui Sir Jack Walker, ba chiar castiga si Premier League in ’95 cu Shearer in atac, Burnley plangea prin subsoluri. Ascensiunea a fost anevoioasa iar acum, la promovare, scepticii au iesit déjà la atac. Ca Turf Moor e prea inghesuit si vechi, cu putin peste 20.000 locuri, ca echipa se strange in jurul scotianului Graham Alexander, cu doar cateva minute nejucate in intreaga campanie, desi la 37 ani, ca aerul elitei e altul decat acum 33 ani, cand Burnley il respirase pentru ultima data, ca doar 7 dintre cele 17 promovate la baraj au rezistat primului an in Premier League, ca bookmakers ii coteaza déjà drept candidati detasati la retrogradare.

Chibzuit, bonomul Kilby si-o fi zis in barba ca si Blackburn, obsedanta Rovers, a urcat direct pe 4 dupa promovarea la baraj, dar a dezarmat intregul Albion marturisind ca-si tine promisiunea de a reinnoi pe gratis abonamentele anuale ale celor 6.300 fani sezonieri, asta “pentru loialitatea lor peste ani, cand si la foarte greu”. Mai toti presedintii, la promovare, ar fi umflat modestele tichete a circa 300 lire, in ciuda revarsarii amintitelor 60 milioane, insa Burnley are alte principii, cu micuta comunitate locala rasplatita si la loc de cinste. Ca Burnley a ars si prin zile negre, sustinuta cu larcimi, o spune si faptul ca doar ea si nou-promovata de pe locul 1, Wolves, dintre toate elitistele actuale, au castigat peste ani toate cele 4 ligi profesioniste. Print si cersetor.

Fanilor din Sheffield nu le-a venit sa creada deznodamantul finalei. Dar a fost cat se poate de clar. Clubul considerat mai mic a fost mult mai voinic. Sheffield, la anul? Cu Newcastle si Boro prin preajma, din nou cu West Brom in a doua, cu alte pretendente in coasta, sansele par de-acum mai mici...

Fanilor din Sheffield nu le-a venit sa creada deznodamantul finalei. Dar a fost cat se poate de clar. Clubul considerat mai mic a fost mult mai voinic. Sheffield, la anul? Cu Newcastle si Boro prin preajma, din nou cu West Brom in a doua, cu alte pretendente in coasta, sansele par de-acum mai mici...

A fost lunea unui lot restrans, strunit de iscusitul Owen Coyle, un ex-atacant cu o selectie pentru Irlanda si rodat in fotbalul scotian. A fost lunea reinnodarii unui basm de 127 ani. Ce n-a reusit in ianuarie, cand, dupa ce era invinsa de Spurs la Londra cu 4-1, a “intors” incredibil in returul semifinalei de pe Turf Moor la 3-0, scor insa insuficient pentru accederea in finala datorita neaplicarii in Cupa Ligii a regulii golului in plus marcat in deplasare, ulterior fiind impunsa in minutul 117 din prelungiri, Burnleyul lui Owen Coyle a izbutit in schimb absolut pe merit in mai. Nu doar ca a ajuns pe Wembley, ci si in Premier League. Iar scepticii ar fi bine sa noteze parcursul lui Burnley pana in semifinala de 3-0 cu Tottenham… 1-0 pe Turf Moor cu Fulham, locul 7, 2-0 cu Arsenal, locul 4, plus un 1-1 si calificare la penaltyuri pe Stamford Bridge, acasa la Chelsea…  Sa vina Blackburn!