Posts Tagged ‘St James Park’

„Cotofene” inainte de termen

aprilie 5, 2010

Statul la coada e sport national. S-au incolonat de dimineata, sa nu piarda un loc la fiesta. Newcastle United avea nevoie doar de un punct pentru a-si confirma promovarea matematica in Premier League, iar ahtiatii fani ai alb-negrilor abia au asteptat sa erupa, sa petreaca, sa sarbatoreasca revenirea dupa doar un an in elita.

Dar jocul cu Sheffield United, de pe St. James’ Park, ultimul al etapei din a doua zi de Pasti, si-a pierdut respectiva semnificatie in urma altui rezultat, conturat cu doar o jumatate de ora inainte, la Nottingham, in partida dintre Forest si Cardiff City, penultima a rundei din Championship. Pe City Ground a fost 0-0, echivaland cu destuparea sampaniei in vestiarul „Cotofenelor” din Newcastle inca inaintea iesirii pe teren pentru meciul din nocturna.

Statistica spune ca Newcastle United devine astfel al treilea club care sa-si asigure in aceeasi data de 5 aprilie promovarea in elita inainte de termen. In plus, alb-negrii fostului interimar Chris Houghton, confirmat „plin” la startul actualei editii, le-au copiat pe Bolton Wanderers si Manchester City, cluburi care in 1997 respectiv 2002 reuseau in aceasta vremelnica data sa revina in elita dupa numai un an de surghiun in liga a doua.

„Trapasii” din Bolton, antrenati pe-atunci de Colin Todd, aveau sa acumuleze 98 puncte, cu 100 goluri marcate, iar City, cu Kevin Keegan in primul sau sezon la carma, 99 puncte, cu 108 goluri marcate. Ca si acum, secondanta in ierarhia finala a fost West Bromwich Albion Birmingham.

Si totusi, cea mai implacabila promovare in elita a reusit-o Reading FC, inca de la finele lunii martie, acum patru ani, in 2006, cand alb-albastrii lui Steve Coppell au strans 106 puncte cu 99 goluri marcate.

Desi nu la fel de prolifice, cu o medie a eficacitatii putin sub doua goluri pe meci, „Cotofenele” irlandezului Hughton, avand in Andy Carroll un principal marcator cu „numai” 14 reusite in Championship, au castigat finalmente la pas liga a doua, in ciuda incertitudinilor care au planat la inceputul campaniei in privinta confirmarii bancii tehnice, a reinnoirii unor contracte de joc si chiar a proprietatii clubului. Mike Ashley se intoarce pe marea scena…

Este un triumf personal si pentru Hughton, la vremea sa primul jucator de culoare reprezentand Republica Irlanda, si care, intre cele 53 selectii, s-a regasit intre titulari la debutul „verzilor” la un turneu final, in toate cele trei partide la Euro ’88, antrenorul atingandu-si obiectivul intr-un rol foarte ingrat, intens scrutinizat de mass-media si in conditiile unor mari asteptari din partea conducatorilor si a publicului local, pasionatii Geordies, care traiesc si respira prin United.

Acel United din nord-estul industrial, serios sifonat peste ani de crizele economice, este licarul sperantelor celor din Newcastle si religia locului. La cati se aduna meci de meci in arena din centrul sus-jos de pe colinele urbei, vreo 50.000, o merita cu prisosinta. The Toon Army revine unde-i este locul de drept, in Premier League, cu amintirile din clipul de mai jos, stranse de-a lungul experientei de 16 ani neintrerupti, din „93 incoace…

Ziua 18. Insuficient, DoubleK

ianuarie 9, 2009

A fost un erou al locului, care si-a agatat ghetele in cui sufocat de adulatia Geordies. Un fiu al nord-estului, care, dupa ce a acumulat o acolada de distinctii in Albion si pe continent, a preluat spre finele carierei tricoul alb-negru in dungi verticale, pentru a se retrage din activitate de la clubul numarul unu al zonei.

Anii au trecut si Mesia s-a intors. Mai putin carliontat, cu fire albe, dar cu pasiunea jocului si a locului in suflet. Fanii Geordies l-au primit cu bratele deschise, ca pe unul de-al lor, si St. James’ Park a reinceput sa spere. Sa exulte! Patru ani la rand, fostul jucator, acum manager, a carmit corabia lui Newcastle United mereu in apele primelor 6 locuri in Premier League. O asemenea secventa fericita nu mai fusese savurata pe estuarul lui Tyne din indepartatul 1910. Si eram la mijlocul anilor ’90!

Dar ce mai fotbal… Nu doar puncte, ci spectacol. Vi-i mai amintiti pe Ginola ori Gillespie zburdand pe extreme? Pe Beardsley la o a doua tinerete la mijloc? The Magpies inscriau cu larghete si pana si defensiva, orchestrata de imperialul Albert, era uneori altceva decat calcaiul lui Achile. St. James’ Park se zguduia de emotii pozitive.

Iar sezonul 1995/1996 a adus chiar marsul spre titlu. 12 puncte avans la un moment dat. Campioana en-titre Blackburn obosita iar cea deposedata de titlu, Manchester United, undeva in retrovizoare. Dar marsul parea de neoprit. Si totusi… Un scurtcircuit. Derapaje. Mesia pierzandu-si cumpatul in direct, in interviul post partida, aratand cu degetul si accentuand ca „I’d love to beat them, I’d love it…” Ar fi dat orice si-ar fi fost beat de fericire sa treaca primul linia de sosire, in fata lui Fergie, care crescuse monstruos in retrovizoare. Finalmente, n-a fost sa fie. Vicecampioana: Newcastle United. Al patrulea sezon la rand in top 6. Apogeul unui urcus de succes, considerat un insucces. Marea ingenunchere. Multe decenii de asteptare dupa titlu transformasera o absorbitoare cursa in doi intr-un horror cu un mare invins.

Dar marele invins, Mesia iesit din pepeni si pus de-acum sub lupa, a continuat. Poate intr-al cincilea sezon bun. Si ce mai fotbal, ce mai rezultate… 5-0 cu Manchester United, cu campioana deci, in octombrie. Revansa morala. Datatoare de sperante: si batalia, si razboiul? Apoi 7-1 cu Tottenham si 3-0 cu Leeds. Totusi, insuficient.

Acum 12 ani, in 8 ianuarie 1997, Double K demisiona de la carma Cotofenelor. Kevin Keegan platea tribut pentru acel titlu ratat la mustata, cu tot cu cele 12 puncte avans. Anii au trecut, antrenorii s-au perindat pe banda rulanta, chiar Mesia Double K s-a intors din pribegia nonfotbalistica in ianuarie trecut, tot la carma primei sale dragoste, dar Newcastle nu si-a mai regasit aura acelor patru ani de top 6. Doar si-a devorat antrenorii, si-a aruncat fanii in disperare… si probabil se intreaba ce-ar fi fost daca intr-un sezon cu un 5-0 contra lui Man United s-ar fi considerat suficient si multumitor ca Double K sa continue la St. James’ Park.

Epilog… Au trecut 12 ani de la sosirea la club a portarului Shay Given, poate unicul liant care a rezistat acestei desertaciuni, si irlandezul tocmai si-a inaintat cererea de transfer, si el la limita tolerantei, ros de esecurile dupa deznadejdi dupa infrangeri dupa starturi ratate dupa sperante desarte dupa eliminari premature dupa demiteri in pripa dupa ani haotici. Daca pana si el, ingerul pazitor Given…

De ce? … Sa ne multumim uneori cu ce avem, cu ce-am dobandit. Marile asteptari sunt deseori povara si piatra de moara…