Posts Tagged ‘transfer’

Hercules sub lupă în zodia lui 1-1 pentru La Roja

August 17, 2010

Debutul Ligii BBVA de la finele săptămânii viitoare e pătat de scandalul „Caso Brugal”, implicând-o pe Hercules Alicante, a cărei revenire în elită după 13 ani ar urma să fie inaugurată de jocul acasă cu Athletic Bilbao. Deşi judecătorul cazului de corupţie a spus că n-ar înainta federaţiei şi guvernului casetele incriminatoare, cu înregistrarea audio a pare-se acţionarului principal al nou-promovatei, Enrique Ortiz, destăinuindu-se despre suma de 100.000 euro plătită portarului Cordobei, Raul Navas, pentru a înlesni golul de 1-0 al lui Tote într-o vitală victorie cu 4-0 din mai, secretarul de stat Jaime Lissavetzky n-a exclus în schimb posibilitatea ca Hercules să fie pedepsită.

Va porni la drum prima ligă cu doar 19 cluburi? Foarte puţin probabil, dacă ar fi să notăm şi vorbele căpitanului lui Hercules, Abraham Paz: „Nimeni nu dovedeşte niciodată nimic”. Şi totuşi, speriată de amploarea cazului, catalogată de către fanii din Alicante drept „o linşare mediatică”, El Pais fiind vârf de lance, nou-promovata a ajuns să se distanţeze de Ortiz, după ce iniţial clubul negase orice acuzaţii.

În vreme ce Ortiz e investigat pentru ilegalităţi pe coasta estică legate de contracte de salubritate şi reclasificări de terenuri, Real Betis, imediat sub linie în cursa promovării, şi mai ales Carlos Suarez, preşedintele retrogradatei Valladolid, insistând pentru reprimirea locului în elită, încing şi mai mult spiritele.

 În această notă au urmărit circa 4 milioane de spanioli amicalul noilor campioni mondiali difuzat de TVE de pe Stadio „Azteca”, unde au egalat prin numărul 21 David Silva în minutul 91, când momente ale golului la colţul lung, din pasa lui Xavi, au ridicat brusc asistenţa TV în Spania la peste 10 milioane privitori.

Mexicanul Hernandez l-a învins în minutul 12 pe Casillas, care a încasat astfel primul gol după 445 minute, drept unul dintre cei 3 titulari la Ciudad de Mexico dintre aleşii lui Del Bosque la startul finalei Mondialului, alături de Puyol şi Busquets. Doar Iniesta a scăpat de deplasare dintre barcelonezi, la insistenţele clubului catalan, în amicalul după exact o lună de la finala sud-africană fiind în schimb titularizat, ca al 16-lea debutant în „era Del Bosque”, mijlocaşul de picior stâng Bruno Soriano Llido, 26 ani, crescut de Villarreal, care-i oferea „botezul focului” acum nici 4 ani, într-un 2-1 la Mallorca.

Spre final, alergând după egalare, Spania l-a avut atacant central pe Sergio Ramos, după ce-i periclitase pe mexicani doar prin transversala lui Santi Cazorla, înaintea pauzei. Au jucat Casillas (45, Valdes) – Arbeloa, Puyol (45, Navas), Marchena (66, Pique), Monreal Bruno Soriano (72, Pedro), Busquets (62, Xavi) – Santi, Fabregas (45, Alonso), Mata (45, Silva) – Llorente (45, Ramos).

Ce urmează pentru La Roja? Debutul în preliminarii, pe 3 septembrie, în Liechtenstein, pe Rheinpark din Vaduz, apoi în 7 amicalul de la Buenos Aires, şi jocurile din octombrie ale Grupei I, acasă cu Lituania, egală a pe-atunci campioanei mondiale Italia, imediat după Weltmeisterschaft 2006, şi din Scoţia, pe 12.

l Dacă Iniesta şi trupa par a-i avea rivali doar pe cehi în drumul spre EURO 2012, în schimb Spania sub 21 ani a ratat şefia Grupei D, a Olandei, în urma unui 1-1 în Finlanda, cu Bojan egalând din penalti în minutul 31. Ibericii nu par a ajunge la C.E. tineret Danemarca 2011, mijlocaşul lui Bilbao, Javi Martinez, unul dintre cei 5 campioni mondiali nedeplasaţi în Mexic, fiind căpitan în formula De Gea – Azpilicueta, Botia (45, San Jose), Dominguez, Canella – Martinez, Parejo – Jefren, Fran Merida (46, Herrera), Capel (80, Lopez) – Bojan.

Pe piaţa transferurilor, Mourinho l-a adus pe Bernabeu, ca şi acum 6 ani la Chelsea, pe fundaşul de 32 ani Ricardo Carvalho, „stânca” sa triumfătoare în Champions League cu Porto. Iar amicalul de sâmbătă de la Munchen, cu Bayern, scor 0-0 (4-2 la penaltiuri pentru iberici), a fost marcat de speculaţiile despre achiziţia lui Mesut Ozil de la Werder. Real: Casillas – Ramos (59, Lass), Carvalo (89, Granero), Marcelo (86, Drenthe), Garay (46, Albiol), Khedira, Xabi Alonso, Pedro Leon (58, Di Maria), Canales (58, Van der Vaart), Ronaldo, Higuain (61, Benzema). Real joacă marţi la Liege, cu Standard.

Tot în weekend, la Sevilla, a fost şi manşa tur a Supercupei, între gazda devenită în 2007 a şaptea grupare cu un triumf în această competiţie, şi campioana Barca, o învingătoare de 8 ori, ca şi Real, în cele 26 ediţii: 3-1 (Luis Fabiano 61, Kanoute 72, 82 – Ibrahimovic 20). Fără spaniolii de lot şi cu Messi din minutul 52, catalanii nu i-au rezistat lui Kanoute, intrat în minutul 64. După returul de sâmbătă, blau-grana vor primi pe 25 august şi pe AC Milan, într-un duel pentru „Trofeul Jean Gamper”. Mai greu e pentru Sevilla, implicată între cele două manşe şi în play-offul Champions League, acasă cu Braga.

În eurocupe intră joi şi Villarreal, acasă în Europa League cu bieloruşii de la Moghilev, galben-albaştrii cedând deja înaintea pauzei, în amicalul de la Zaragoza, scor 2-1, avantajul luat de Nilmar în minutul 2, în formula J Carlos – Musacchio, Catala, Mario, Joan Oriol, Matilla, Cristobal, Natxo Insa, J Montero, Ruben, Nilmar.

În fine, Espanyol s-a pozat la Cadiz cu trofeul „Ramon de Carranza” şi cu poza regretatului ei căpitan, Dani Jarque, dispărut dintre noi acum un an, catalanii dispunând la penaltiuri, 4-3, de Atletico Madrid, care i-a folosit pe Joel – Valera, Perea, Filipe, Ujfalusi, Assuncao, Raul Garcia (72, Suarez), Reyes, Simao (68, Salvio), Jurado, D Costa (45, Aguero). Au ratat de la punctul alb Filipe şi Reyes, după ce cu două zile înainte cuceritorii Europa League, tot fără repauzatul golgeter Forlan, tranşau cu 6-5 la penaltiuri, la fel, după 1-1 în meci, disputa cu gazda Cadiz.

Reguli şi cote noi la transferurile în elita Angliei

Iulie 30, 2010

Se trezeşte Albionul? Schimbă într-adevăr placa Premier League? Sau e doar o lovitură de imagine? În 1 septembrie, la închiderea ferestrei de transferări din august, cluburile din prima ligă engleză sunt obligate să înfăţişeze diriguitorilor competiţiei liste de loturi de jucători care să corespundă anumitor cerinţe.

Astfel, grupările pot înscrie 25 fotbalişti în loturile pentru jocurile de campionat, între care să se regăsească cel puţin 8 categorisiţi drept „crescuţi în propria ogradă”. Celor 25 li se pot adăuga pe listă oricâţi alţi jucători sub 21 de ani.

Totuşi, accepţiunea „crescuţi în propria ogradă” lasă o portiţă de scăpare, fiind ceva mai largă, în sensul că asemenea jucători sunt consideraţi a fi cei afiliaţi Federaţiei Engleze ori galeze cel puţin trei sezoane sau 36 de luni calendaristice înaintea împlinirii a 21 ani, indiferent de naţionalitatea sau vârsta lor actuală. Cu alte cuvinte, Cesc Fabregas poate fi inclus în această categorie, în condiţiile în care a fost înhăţat de la Barcelona la vârsta de 16 ani. Cei „crescuţi în propria ogradă” nu trebuie aşadar să fie neapărat… englezi.

Drept un alt aspect, modificările pe lista de 25 pot fi efectuate doar în ferestrele de transferări din august şi ianuarie, cei împrumutaţi unor cluburi din Football League neputând fi înlocuiţi în lot.

Deşi mai restricitive, noile reguli şi cote lasă totuşi şansa unora să includă până la 17 străini, ba chiar încă unul-altul în plus, dacă au fost insularizaţi de tineri. Îmi vine în minte un Gael Kakuta, francezul de culoare al „albaştrilor”. Iar între cei 17 s-ar putea regăsi toţi titularii. Întrebarea e dacă fotbalului englez de top îi e suficient ca tineri crescuţi în Albion să facă parte din loturi, cot la cot cu vedete locale ori internaţionale, sau ar trebui să rupă pisica în două prin obligativitatea titularizării sau măcar înscrierii pe foaia de joc a unor băieţi de-ai locului…

Unele cluburi vor face calcule asidue, pe când altora puţin le va păsa, oferindu-li-se un imbold grupărilor preocupate intens de creşterea şi lansarea propriilor talente din pepinieră. Nu miră aşadar că până şi cluburi mari, de exemplu Liverpool, aruncă în focuri tineri localnici, cum a procedat Hodgson în Europa League pe „Prinz Filip” din Skopje, unde Kelly şi Spearing au fost titulari iar Darby şi Eccleston au fost introduşi spre final.

O schimbare generală de atitudine? Spuneţi-le asta arabilor de la Manchester City… „Home grown” what?

Primăria asfaltează… dar F.C. Timişoara punctează?

Iulie 27, 2010

Deşi scriber, nu-s nici sceptic, nici cinic. În mare, am încredere în oameni. Aşa încât n-am urcat nici scările Primăriei doar pentru a mă afla în treabă cu o sesizare scrisă în privinţa carosabilului cariat al unor străzi dintr-o microzonă centrală a Timişoarei. Chiar credeam că se va întâmpla ceva. Pozitiv.

Dar să mi se răspundă în scris de pe-o săptămână pe alta iar apoi să şi văd la lucru utilajele de recarosare a străzilor, la alte câteva săptămâni distanţă nici cât degetele unei mâini, e o dovadă cum nu se poate mai elocventă nu doar că există bunăvoinţă şi suflet în a cheltui folositor banii comunităţii pe chestii ce-şi aşteptau poate de ani rezolvarea, dar şi că există o „democraţie a cetăţii”.

Am sesizat în scris, aidoma unui pensionar pisălog, şi aleşii au reacţionat pozitiv, prompt. Alţii s-ar fi tânguit pe la colţuri, cum că de câţi ani sunt tot mai cariate străzile, închipuindu-şi că orice demers ori reclamaţie ar face, lucrurile ar rămâne împietrite. Ei bine, nu-i chiar aşa, asta ca lecţie pentru pesimişti şi retrograzi patinând în critici negativiste şi neacordând o şansă edililor. Le-am dat-o şi îmi scot pălăria.

Oare e o a câta dovadă că Timişoara, în ciuda „creşterii” sale în populaţie, a ţinut în general pasul cu nevoile locuitorilor? Şi câte n-ar fi exemplele pozitive, că lucrurile se îmbunătăţesc şi că – fără să intru în speculaţii politice, de care-s străin – aleşii reinvestiţi de încrederea oamenilor şi-au meritat banii şi fotoliile de edili? Felicitări.

În contrast, FC Timişoara cea tânguindu-se de ceasul morţii cum că mai puţini bani vor fi sifonaţi de la Primărie spre club, n-a făcut cinste cu un 2-2 de la 1-2 în debutul cu Gloria lui Reghe´. Relativ la anticipabilul recul şi la interesul tot mai scăzut al publicului pentru o formaţie dorită fanion a urbei, chiar ar fi justificaţi banii contribuabililor doriţi de diriguitorii alb-violeţi din partea Consiliului Local!?! Ei bine, între o stradă proaspăt asfaltată şi un 2-2 cu năsăudenii lui Nea Jean, vă asigur care ar fi priorităţile timişorenilor de rând.

Chestia cum că FC Timişoara reprezintă mândria sportivă a urbei, polarizând vezi Doamne interesul lumii, e populism ieftin şi lacrimi smulgând fonduri nemeritate. Când Primăria se vede obligată să crească preţul tichetelor de transport în comun, de la 3 lei la 3,50, care 50 de bani contează în buzunarul oamenilor furaţi pe faţă de ascunsa guvernare mondială prin tentaculele ei din ţară, şi asta pentru a creşte nivelul veniturilor unui Consiliu Local asaltat de nevoile cetăţenilor ca reclamantul cu străzile ori aiurea, atunci ba bine că nu ca FC Timişoara să mai bată şi la alte porţi finanţatoare.

N-am auzit eu de vreun referendum întrebându-i pe timişoreni dacă vor chiar atât de mult ca edilii să sprijine echipa din banii oamenilor, şi asta în detrimentul altor priorităţi, evident mult mai mari şi late? Când FC Timişoara va atrage atâtea simpatii în tribună cât să umple jumătate de stadion, atunci poate că s-ar justifica bocetul după fonduri din punguţa municipiului. Dar la cele câteva mii magnetizate, o picătură de o sutime în viaţa cetăţii, orice tânguială în plus e nedemnă şi inutilă. Fanii cu problemele lor îşi vor păstra banii decât să-l vadă pe viu pe Zicu ori Tameş, asta fără a avea ceva în sine cu proaspeţii purtători de alb-violet. I-au văzut cândva la teleu´, în alb-roşu.

Dar fără să fie văzută la teleu´ în Finlanda, F.C. Timişoara a dres bine busuiocul de a-şi reamplifica doza de simpatie a bănăţenilor, „Pizon” Petrovic dând speranţe că are în arsenal mecanismele psihologice să revitalizeze echipa, cu efecte pozitive imediate. Se va ridica Fotbal Club la ştacheta la care se doreşte a fi percepută în „cetatea” Timişoarei?

Vopsea Johnstone pentru „Sfintii” lui Cortese

Martie 28, 2010

Wembley Stadium a gazduit duminica a doua finala stagionala, dupa cea dintre United si Villa, in care „Diavolii rosii” au cucerit Cupa Ligii. Pai cum, s-a jucat deja finala Cupei Angliei!? Nicidecum.

Dar Johnstone’s Paint Trophy, Cupa Ligii rezervata exclusiv cluburilor din ligile a treia si a patra, si-a derulat ultimul act, intre vecinele de clasament Southampton FC si Carlisle United, plasate pe locurile zece respectiv 11, despartite de 5 puncte, in Coca Cola League One.

Paradoxal, micuta Carlisle, sosita din nordul Angliei, din comitatul Cumbria, in calitate de castigatoare a zonei nordice a competitiei, 6-5 la penaltyuri in returul cu Leeds United, a adunat astfel cele mai multe prezente peste ani in finala „Cupei vopsite”, cum este alintata (sau luata usor peste picior) competitia sponsorizata in ultimele trei editii de firma de vopsele Johnstone. Insotiti de 20.000 suporteri, „The Blues”, aliniind inclusiv un semifinalist de Champions League, si anume irlandezul Ian Harte, fost candva la Leeds, au descins pentru a cincea oara pe Wembley in ultimul act al competitiei Football League Trophy, pornite la drum in 1983.

In contrast izbitor, Southampton este la prima sa finala in aceasta competitie, pentru simplul motiv ca abia anul trecut, dupa o jumatate de secol, a retrogradat pentru prima oara in liga a treia. Deci n-a avut pana acum ocazia sa se alinieze la start. Insa „Sfintii„, calificati din oficiu in primul tur iar apoi profitand de avantajul terenului propriu, contra lui Torquay, Charlton Athletic si Norwich, au dispus in finala in dubla mansa a zonei sudice de MK Dons, 1-0 in deplasare si 3-1 pe St. Mary’s, retur urmarit de aproape 30.000 fani, ajungand astfel pe Wembley.

Unde duminica si-au onorat cartea de vizita, de fosti castigatori in vechiul Templu, in finala Cupei Angliei din 1976, contra lui Manchester United, impunandu-se acum cu un scor ce copiaza cele mai categorice victorii in finala Johnstone’s Paint Trophy, obtinute de Bolton in 1989 si Blackpool in 2002.

A fost 4-1 pentru „Sfinti”, care au condus cu 2-0 la pauza, prin golurile golgeterului Rickie Lambert si Adam Lallana, la reluare punctand Papa Waigo si Michail Antonio iar in final si Gary Madine, pentru Carlisle. Nu mai putin decat circa 44.000 fani ai lui Southampton au fost prezenti pe Wembley si au avut motive de mare bucurie, poate prima dupa ani in care ros-alb-negrii au tot decazut, de la retrogradarea in 2005 din Premier League, dupa 27 ani in elita.

In 2003, Southampton pierdea finala Cupei Angliei, 0-1 cu Arsenal la Cardiff, intr-o aceeasi primavara in care incheia a opta in Premier League, anul continuand pentru baietii lui Strachan cu un parcurs in Cupa UEFA, ce s-a izbit de Steaua. Dar de-atunci tot pe panta in jos, dezastrul financiar de la club fiind pedepsit de Football League, care a penalizat-o cu 10 puncte spre finele editiei trecute, suficiente pentru retrogradarea si din liga a doua, si cu alte 10 la startul actualei campanii, handicap ce a impiedicat-o sa se mai afle la ora actuala in cursa pentru barajul play-off de promovare al locurilor 3-6. Cu cele 10 puncte in cont, „Sfintii” ar fi fost intr-adevar la un singur punct in urma ocupantei locului sase. Dar asa, se afla doar deasupra lui… Carlisle United.

Oricum, semne bune pentru Southampton, care vara trecuta a fost preluata de industriasul Markus Liebherr, fiul intemeietorului renumitei companii cu acelasi nume, si care pe langa fonduri de investitii in achizitii de jucatori, cum ar fi mai ales prolificul golgeter Rickie Lambert, adus de la colega de esalon din Bristol pe suma de 1 milion lire, mare pentru liga a treia, a numit in presedintele executiv Cortese, un finantist elvetian, si managerul Pardew, fost in Premier League si cu West Ham, doi profesionisti capabili sa ii readuca pe „Sfinti” macar in liga a doua.

Pana atunci insa, insotiti de 44.000 suporteri, „Sfintii” si-au trecut in palmares aceasta „Cupa vopsita”. Par departe zilele cand Southampton devenea vicecampioana a Angliei, in 1984, insa fanii pot privi cu optimism spre noul sezon. Clubul nu mai pare a ceda jucatori pentru a-si acoperi datoriile, cum s-a intamplat pe banda rulanta in ultimul deceniu, ultimul nume sonor plecat de la St. Mary’s fiind Walcott, ci a aratat prin aducerea lui Lambert, care a confirmat deja cu peste 30 de goluri in stagiune, ca revine la zilele cand un june Alan Shearer isi facea debutul furtunos in elita tocmai la vechiul The Dell.

* Uneori un 6-1 in deplasare urmat de un 8-0 par a fi insuficiente! Este cazul lui Luton Town, dezlantuita in ultimele doua etape ale ligii a cincea, Blue Square Premier, pe terenul lui Ebsfleet si apoi acasa, cu Hayes & Yeading. Insa „Palarierii” sunt la cinci puncte in urma liderei Stevenage Borough, o vecina din zona care are si un joc mai putin disputat plus avantajul terenului propriu in derbyul din sambata de Pasti. E asadar de asteptat ca ex-prim-divizionara Luton sa se multumeasca la finele editiei de campionat, pe 24 aprilie, cu un loc in barajul play-off de promovare, rezervat clasatelor pe pozitiile 2-5. Intre care s-ar putea regasi Oxford United, acum la egalitate de puncte cu Luton, si Rushden & Diamonds, pe al carei teren „Palarierii” urmeaza sa ajunga cat de curand…

Acolo se anunta un duel intre recente invingatoare cu 8-0, Rushden si „Diamantele” in dauna lui Gateshead iar Luton sambata, impotriva lui Hayes & Yeading. Cand a fost 7-0 deja in minutul 35, inclusiv cu o „dubla” a veteranului Kevin Gallen, un nume candva cu rezonanta in Premier League.

Remember Gallen? Semna la implinirea varstei de 17 ani cu QPR, club vest-londonez din aria in care vazuse lumina zilei, si debuta pentru alb-albastri, la nici 19 ani, in prima etapa a editiei 1994-1995, tocmai pe Old Trafford. Au fost insa doar doua sezoane in elita pentru abilul marcator, odata parteneriatul ofensiv cu Les Ferdinand destramat, prin plecarea ciocolatiului la St. James’ Park, si sansele lui Rangers de salvare naruindu-se. In filmulet, crampeie din remarcabila cariera a celui devenit al saselea marcator all-time pentru clubul de la Loftus Road…

Si imediat retrogradat in liga a doua, Gallen s-a accidentat grav la genunchi, in etapa a treia, dupa un start cu 3 goluri marcate, ghinion ce i-a intunecat oarecum cei 15 ani, cu un singur sezon si ceva de ratacire prin nord, petrecuti la QPR, pana in 2007. Gallen se regaseste de un an si jumatate in trupa „Palarierilor” de la Luton, cu care a retrogradat din Football League in Conference si datorita unei irecuperabile penalizari de 30 puncte, sperand intr-o revenire in ligile profesioniste inca din aceasta primavara. Ca la Kenilworth Road se mananca fotbal pe paine sta marturie si asistenta de sambata, 6.761 spectatori venind sa-i incurajeze pe „portocaliii” cu Kevin reactivat de Richard Money in atac, la cei 34 ani ai sai, dupa aparitii si ca mijlocas…

Joleon priveste peste umar cu teama

Martie 25, 2010

Ce-ar fi fost dac-ar fi ramas? Chiar, ce-ar fi fost? A dat tricoul cu numarul 5 si un post beton pe care adunase cate 38, din nou 38, adica integralist, si apoi 36 de aparitii in precedentele campanii, pentru un trusou cu numarul 19 mai mereu pe umeras, irosindu-si anul cel mult pe banca de rezerve.

Iar miercuri seara chiar in tribuna, la jocul dintre actuala si fosta sa echipa. Manchester City – Everton Liverpool s-a sfarsit 0-2 si lui Joleon Lescott sigur nu i-a cazut bine. Mark Hughes, in vara inca la carma lui City, a tras vartos in doua randuri de fundasul central cu veleitati ofensive, sa-l aduca de la Goodison Park in Manchester. Everton a sarit ca arsa, asteptandu-se ca si cinciarul sa-i ramana loial, insa Joleon a inaintat o cerere de transfer.

A jucat doar un meci in acest sezon pentru Everton, dupa care, tensiunea in jurul situatiei sale dand in clocot, Lescott a fost lasat sa treaca la Eastlands. Pe o suma de circa 23 milioane lire sterline. Mult, mai ales pentru un fundas fara stie ce carte de vizita internationala, si ajuns la 27 ani. Insa City avea bani…

Lui Lescott nu i-a priit insa la City. Demiterea lui Hughes a constituit o prima lovitura, Mancini preferand sa apeleze la alt personal, iar accidentarile nu i-au inlesnit sederea. Lovit si miercuri, Joleon a privit neputincios la zbaterile fara rod ale colegului Tevez, in schimb Cahill si Arteta amintindu-i de zilele bune de la Goodison. Australianul a deschis scorul in minutul 33 cu al cincilea sau gol cu capul din tot atatea reusite in acest sezon iar ibericul a pus capac in minutul 85: 0-2.

In montaj, cam ce-a pierdut Everton in acest sezon prin accidentarea lui Arteta. Mikel, inscriind spectaculos cu stangul… Iar spaniolul a revenit la tanc, spre finele campaniei, pentru a pune umarul la asaltul final. Si a marcat si la Manchester.

Iar cand soarta jocului se inclinase deja in favoarea fostilor sai colegi, s-a intors in scaun pentru a privi peste umar, la monitor, rezultatele serii. Manevra surprinsa de camerele difuzorului Sky Sports. Fara doar si poate, Joleon era interesat de rezultatul de pe Villa Park. Nu de alta, dar invinsa acasa si deci ramanand la 53 puncte, City ar fi putut fi egalata de Aston Villa. Noroc cu Sunderland, care a remizat la unu la Birmingham, indulcind oarecum seara celor de la City.

Ulterior, intr-o analiza a semietapei, cu semnificativul City – Everton 0-2, Sky Sports a prezentat batalia pentru locul patru ca o cursa in patru, Tottenham, Man’City, Liverpool si Aston Villa, cu „Cormoranii” avand un meci mai mult disputat. Analistii au infatisat programul meciurilor acestora pana la final, plecandu-se de pe pozitiile Spurs 55 puncte, City 53, Liverpool si Villa cate 51.

Daca as fi fost insa in locul celor de la Sky Sports, as fi introdus-o de-aseara in calcule chiar si pe Everton. „Caramelele” au urcat la 48 de puncte, deci cu 3 mai putin decat concitadinii lor si Villa, si sunt pe val, ceea ce au dovedit si la Eastlands. Revenirile lui Cahill si mai ales Arteta au reimpulsionat trupa lui Moyes si nimic nu este exclus.

Remember. In 2005, cand Liverpool era cu gandul la finala de la Instanbul, Everton i-a suflat locul 4 si s-a catarat in Champions League. E foarte putin probabil dar nu imposibil ca dupa un sezon in care Spurs, City si Villa au tras din greu sa se mentina in fata, tocmai Everton sa le ia finalmente tuturor fata, urmata de… Liverpool. Ma-ntreb cat ar oferi bookmakerii pentru o asemenea… aberatie.

Ca o ultima consideratie, Everton a pierdut startul in 2009-2010 tocmai datorita bulversarii produse de dorinta lui Lescott de a da albastrul inchis pe cel azuriu. Incertitudinea a destabilizat startul de sezon al lui Moyes, fapt subliniat la vremea respectiva de cei de la Goodison, care, vazandu-se pierzand tot mai mult teren, au optat pentru… pace si zeci de milioane in cont, cu regretul de a-l pierde pe cinciar dar gasindu-i rapid un inlocuitor competent in francezul Distin, candva fost capitan la … Man’City.

Totusi, Everton finalmente si-a revenit. Dar Lescott? Ce-o fi in sufletul sau? Si mai mari indoieli. Accidentari. Doar 14 jocuri pentru City, inclusiv cele din competitiile knock-out. Si o mult mai mare concurenta pe post. Cateodata, tentat de oferte de nerefuzat, sfarsesti insa prin a te intreba daca a meritat. Pentru Joleon, prin prisma acestui sezon, mai deloc.

Sau poate doar daca urmaritoarea pe care o fila, Villa, va mai schiopata ca miercuri, si mai ales daca fostii colegi de la Goodison nu vor prinde o primavara de pomina. Insa lor pare a le prii postura de outsideri, in care s-au regasit si la Manchester. City cu toti banii si locul mai bun in clasament, Everton cu un lot mai restrans si resurse limitate. Si totusi, daca ne uitam la palmaresul „Caramelelor”, ei bine, e vorba atunci de niste outsideri de lux.

Pentru conformitate, Everton a triumfat la Manchester in formula Howard – P Neville, Jagielka, Distin, Baines – Heitinga – Osman, Arteta (90, Yobo), Cahill, Pienaar – Saha (72, Rodwell).

Transferuri „subtiri”: Manchester cheltuitor, veterani si egipteni salvatori

Februarie 2, 2010

Doar 41,5 milioane lire sterline au fost cheltuite de cluburile din Premier League in recent incheiata luna de transferari, un minim aproximativ celui achitat in 2003, la lansarea acestei perioade intermediare de achizitii din ianuarie, remarcabil fiind faptul ca opt grupari n-au scos insa un ban din buzunar.

Unii s-au tinut de cuvant sa nu cheltuie. Altii si-au intarit loturile cu veterani gen Campbell, Vieira ori Basturk. Doua grupari amenintate cu retrogradarea au ales poate cartile salvatoare, luand cu imprumut atacanti egipteni recent incoronati la Cupa Africii si care in plus n-au pe cap prezenta la Campionatul Mondial. In fine,  aproape o treime din totalul platit in prima liga a fost oferit de campioana United pe un tanar fundas ce in 2007 inca juca la Maidstone… 

Fie ca sunt recent sositi la carma, fie ca sunt consacrati in Premier League, fie ca au avut jucatori ce si-au facut bagajele pentru Cupa Africii, fie ca au avut titulari pe patul de tratament, antrenori cu nume au declarat de Anul Nou sus si tare ca nu vor da o raita pe piata transferurilor in „fereastra” din ianuarie.

Carlo Ancelotti, a carei Chelsea beneficia in ianuarie 2008 de aducerea lui Anelka de la Bolton Wanderers pe 15 milioane lire sterline, s-a tinut de cuvant, iar Arsene Wenger, care, in ciuda fondurilor puse la dispozitie de Peter Hill-Wood, a afirmat ca nu va achizitiona vreun jucator care sa nu se ridice peste cota valorica a fotbalistilor din lotul „Tunarilor”, si-a respectat in mare masura vorbele.

Nu toti managerii au fost insa in aceeasi fericita postura iar unele cluburi pur si simplu au prea multe lichiditati incat sa nu fi profitat de ocazie. Pana si Sir Alex Ferguson, antrenorul campioanei en-titre, avand problemele sale in linia defensiva, care era reintarita pe termen lung tocmai in luna ianuarie, in urma cu 4 ani, cand „moscovitul” Vidic sosea pe 7 milioane iar Evra pe 5,5, de la Monaco, a repetat scenariul si a achitat o suma ce ar putea urca la 12 milioane lire, lui Fulham, pentru Chris Smalling, un fundas de 20 ani recent aruncat in focuri de Hodgson, si care pana nu demult a evoluat in fotbalul amator, la Maidstone United.

Ramane de vazut ce l-a determinat pe scotian sa bata recordul lunii ianuarie si sa „sparga banca” unei campioane si-asa indatorate, odata ce Smalling va trece din vara la Old Trafford, insa cert e ca vulpoiul Roy Hodgson s-a ales cu milioane bune si din cedarea lui Bullard, ale carui accidentari ulterioare le-au ridicat parul in cap celor de la Hull.

In general, cu exceptia cluburilor cu terminatia City in nume, operand din Eastlands ori Birmingham, prim-divizionarele s-au limitat la imprumuturi ori aducerea unor jucatori liberi de contract, nefiind in putere sa arunce cu banet in mijlocul sezonului, precautie echivaland cu cheltuieli valorand doar o cincime din suma totala cheltuita in ianuarie 2009, 170 milioane lire, cu douazeci milioane mai mare decat in precedenta editie, si care nici atunci n-a reliefat adevarata putere de cumparare a gruparilor din elita, Manchester City contribuind substantial la tragerea liniei. „Albastrii” au recidivat iar Birmingham City, preluata recent de asiaticii cu Yeung in frunte, i s-a alaturat in goana dupa intariri.

Chiar insa si cu mana lor sparta, n-au fost depasite cele cate 50 milioane lire sterline cheltuite in 2004 si ’05, saptezeci milioane in 2006 si 60 in 2007.

Era de asteptat ca unii sa prefere imprumuturile de jucatori consacrati ori chiar batand spre retragere, cum proceda United acum 3 ani, pentru Henrik Larsson, decat sa arunce cu bani pe fotbalisti netestati cu adevarat, cum au patit retrogradatele Newcastle si Middlesbrough, prima aducandu-l pe fundasul francez Boumsong pe 8 milioane, acum 5 ani, iar alb-rosii platind chiar 12 milioane, pentru varful brazilian Afonso Alves. Ambii n-au dat randamentul scontat, devenind pietre de moara, cum s-a dovedit a fi si Alan Hutton, fundasul de banda adus tot pe opt milioane, acum doua ierni, de Tottenham, si care acum a sfarsit imprumutat lui Sunderland.

Si asa s-a si intamplat… Desi a cheltuit peste 6 milioane in ultima zi de transferari pe Adam Johnson, mijlocasul ofensiv al lui Boro, unul dintre cei doar cinci fotbalisti transferati pe sume peste un milion in ultimele 24 ore ale campaniei, Roberto Mancini si Man’City s-au remarcat mai degraba prin aducerea lui Patrick Vieira din Italia. Un mijlocas de 33 ani… Asta in vreme ce, semnificativ, sub forma de imprumut, brazilienii Jo si Robinho i-au parasit pe bogatani, cu destinatiile Galatasaray si Santos.

Spuneam ca Wenger s-a tinut oarecum de cuvant, fapt pe care s-ar putea sa-l fi regretat imediat dupa finele meciului de duminica, 1-3 cu Manchester United, cand lipsa unui atacant central de forta a fost mai evidenta ca niciodata pentru „Tunari”. Francezul s-a intarit insa cu Sol Campbell, care, la 35 ani, s-a reintors la clubul unde sosea pentru o perioada de cinci sezoane, in 2001, de la rivala Tottenham.

Un alt jucator trecut de 30 ani, turco-germanul Yildiray Basturk, a sosit si el sub forma de imprumut, la Blackburn Rovers, de la VfB Stuttgart. Optiunile pentru Vieira, Campbell si Basturk spun multe despre precautia de pe piata…

Transferul recent al lunii ianuarie pare a fi fost inhatarea lui Wilson Palacios de catre Wigan Athletic, o abila operatoare pe piata, ce a permanentizat sederea hondurianului in Albion achitand un milion lire lui Olimpia, pentru a-l vinde dupa doar un an si 10 zile, iarna trecuta, aceleiasi Tottenham Hotspur, pe o suma de 12 ori mai mare. Iar Wigan n-a stat nici acum cu mainile in san, achitand 2,5 milioane lire falitei Crystal Palace, pentru junele Victor Moses, al carui nume a fost pe buzele multor manageri din elita. De urmarit traiectoria atacantului si eventuala repetare a scenariului cu cedarea mai mult decat inzecita a lui Palacios…

Hull si West Ham, amenintate in subsol, ar putea sa-si fi gasit salvarea in atacantii Amr Zaki respectiv Mido, sositi sub forma de imprumut, primul revenind din Egipt, unde ajunsese de la Wigan, iar celalalt de la Boro, in plus proaspat aureolati cu cucerirea Cupei Africii intr-un an in care „faraonii” vor lipsi din Africa de Sud. Cei doi se pot asadar concentra pe soarta noilor lor cluburi, „Ciocanarii” lui Zola urmand sa beneficieze si de aportul lui Benny McCarthy, inhatat pe 2,25 milioane de la Blackburn, si care fusese dorit in estul Londrei si pe vremea cand inca marca pentru Porto…

„Lanterna rosie” Portsmouth, chiar si cedand pe un total de 8,5 milioane alti doi jucatori, pe portarul Begovic lui Stoke si pe fundasul Kaboul lui Spurs, unde se realatura lui Redknapp, tot pare a fi in imposibilitate de plata catre Finante, o dovada a repercusiunilor suferite peste ani pentru transferuri si sume de instalare ori salarii peste puterile si „plapuma” unor cluburi.

Ca ultime remarci, exceptandu-le pe cele doua din Manchester, Birmingham City si-a confirmat noul statut, cheltuind cel mai mult, 6 milioane, pe Gardner de la concitadina Villa si pe Michel de la Gijon, in vreme ce cluburile din Liverpool, desi n-au pus o lira jos, s-au aranjat cu jucatori decenti, imprumutatii Donovan si Senderos pentru Everton, respectiv Maxi Rodriguez, sosit pe liber la „Rosii”…

Transferuri de iarna: Mutu inapoi in Londra?

Ianuarie 7, 2010

None. Sositi: none. Plecati: none. Nici unul. Mai putin Landon Donovan, care a trecut Atlanticul, aterizand la Everton. Suntem inca in zilele de tatonari si negocieri. Situatia se va schimba insa spre finele perioadei intermediare de transferari din iarna. Iar conform unor surse din ziare londoneze, Adrian Mutu s-ar afla in vederile lui Gianfranco Zola, West Ham fiind tentata sa-l readuca in Londra si pe fostul coleg al tricolorilor la Chelsea, Mateja Kezman.

Cert e doar ca Bolton Wanderers s-a miscat rapid, inhatandu-l pe Owen Coyle de la carma nou-promovatei Burnley si instalandu-l la Reebok Stadium. Cine-l va inlocui insa la Turf Moor? Darren Ferguson, fiul, a optat deja pentru oferta lui Preston North End si desi destui manageri sunt pe liber, daca e sa ne gandim numai la Southgate, Curbishley ori Burley, foarte putini ar fi cei care s-ar incumeta sa incerce marea evadare cu o „buturuga mica” modelata dupa chipul si asemanarea lui Coyle.

Revenind la jucatori, de urmarit cum va demara romanul Gabriel Tamas in Birmingham, cu West Bromwich Albion. „The Baggies” joaca maine seara / vineri 8 ianuarie / in uvertura etapei a 25-a, acasa, cu Nottingham Forest, ce-i sufla in ceafa in lupta pentru locul doi. Fundasul a asistat deja la un meci oficial al noii sale echipe, in deplasarea castigata cu 2-0 dupa Anul Nou la trupa de liga a treia Huddersfield, contand pentru Cupa Angliei, si e in carti din moment ce ivorianul Meite se afla cu selectionata tarii sale la Cupa Africii, ce incepe duminica in Angola. 

West Brom, aflata la 6 puncte in urma liderei Newcastle United, dar cu un meci mai putin jucat, in deplasare la Blackpool, respectiv cu doua puncte in fata „Padurarilor”, are toate sansele sa pastreze traditia ultimilor ani, de a promova in Premier League.

Trupa de la The Hawthorns promova in 2002 cu 89 puncte in cont, zece mai putine decat Manchester City. West Brom promova din nou si in 2004, cu 86 puncte, dupa Norwich City, ascensiune ce se solda cu doua sezoane petrecute in Premier League. Doar in 2007 alb-albastrii in dungi verticale nu si-au croit drumul inapoi in primul esalon, pierzand finala barajului play-off, 0-1 cu Derby County. Rateu ce-a fost dat uitarii in 2008, cand Tony Mowbray a ghidat trupa Boing-Boing la promovare, castigand The Championship cu 81 puncte si 88 goluri marcate, fiind urmata de Stoke si Hull, cu 79 respectiv 75 puncte. Cele doua s-au mentinut in elita, West Brom continuand insa pe refrenul ABBA si regasindu-se acum, cu Di Matteo la timona, secondat de fostul sau coleg de la Chelsea, Newton, si ex-sprinterul de Jocuri Olimpice Ade Mafe, in alta lupta pentru promovare.

In final, iata un link spre piata de transferari, asa cum e aceasta reliefata de gazetarii de la Daily Mail…http://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-1240041/JANUARY-TRANSFER-WINDOW-2010-All-moves-Premier-League-club.html

Nu-i de-ajuns sa castigi Cupa cu ambele din Liverpool

Decembrie 15, 2009

A fost amanat de doua ori dar a meritat asteptarea. Reprogramat pe un alt teren, un joc din turul secund al Cupei Angliei a oferit scorul record al acestei faze a competitiei.

Turul doi al F.A. Cup, derulat in ultimul weekend din noiembrie, si reunind in cele 20 de dispute cluburi de la esalonul trei in jos, a oferit 11 inclestari decise la un gol diferenta si alte sase ce au necesitat rejucari in urma remizelor din meciurile initiale.

O partida insa, cea dintre Stockport County si Torquay United, a tot cazut prada suprafetei de joc imbibata cu apa a arenei Edgeley Park. In imposibilitatea de a mai risca o reprogramare, din moment ce turul trei, programat in primul weekend din 2010, vine imediat dupa programul incarcat de sarbatori, cele doua s-au luat si au jucat pe teren neutru, intr-un caz aparte din istoricul competitiei.

County n-a beneficiat asadar de avantajul terenului propriu, conferit conform tragerii la sorti, ci a facut onorurile de gazda pe Moss Road din Macclesfield, nu departe de Stockport, tot acolo, in conurbatia Greater Manchester. Unde Torquay, venita de pe malul sudic al insulei, a eliminat-o fara discutii, cu un 4-0 conturat inclusiv de hat-trickul lui Benyon.

Torquay, locul 19 in liga a patra, campionat in care o zdrobise in weekend cu 5-0 pe Darlington, o lanterna rosie parca deja desprinsa in retrogradata in fotbalul Non-League, a castigat la pas si in F.A. Cup, in fata codasei ligii a treia, Stockport.

De unde ca nu-i suficient sa fi castigat Cupa Angliei ca jucator atat cu Liverpool cat si cu concitadina Everton, pentru a pune pe roate o campanie cat de cat onorabila in competitia K.O. de pe banca suspinelor. Gary Ablett este unicul fotbalist ce a cucerit trofeul cu ambele rivale de pe Mersey insa a inghitit galusca in ultimul meci al turului doi.

Ablett, nascut in Liverpool si devenit „Cormoran” in 1983, castiga titlul national cu trupa de la Anfield in ’88, cand ajungea si pe Wembley, in finala Cupei Angliei, pierduta surprinzator cu 1-0 in fata lui Wimbledon. Un an mai tarziu, Liverpool nu mai rata ocazia, castigand cu 3-2 ultimul act tocmai in fata lui Everton. In 1990, Ablett devenea din nou campion in Albion, dupa care, tocmai pe cand se infipsese in centrul liniei defensive a „Cormoranilor”, mai mult titular decat jucatorul de umplutura pe post de fundas stanga, a fost cedat pe treisferturi de milion lire sterline concitadinei Everton. Se intampla in ianuarie ’92.

Ei bine, in mai 1995 Ablett avea sa castige Cupa Angliei si cu „Caramelele”, 1-0 in finala de pe Wembley cu Manchester United. Peste ani, 2009 l-a regasit parasind banca tehnica a rezervelor lui Liverpool in favoarea preluarii trupei de liga a treia Stockport.

In urma verdictului Stockport – Torquay 0-4, a fost definitivat tabloul complet al turului III al competitiei, programat in 2 si 3 ianuarie 2010. Iata-l…

Accrington Stanley – Gillingham, Aston Villa – Blackburn Rovers, Blackpool – Ipswich, Bolton Wanderers – Lincoln City, Brentford – Doncaster, Bristol City – Cardiff City, Everton – Carlisle United, Fulham – Swindon, Huddersfield – West Brom, Leicester – Swansea, MK Dons – Burnley, Middlesbrough – Manchester City, Millwall – Derby, Nottingham Forest – Birmingham City, Plymouth – Newcastle, Portsmouth – Coventry, Preston North End – Colchester, Reading – Liverpool, Scunthorpe – Barnsley, Sheffield Wednesday – Crystal Palace, Southampton – Luton, Stoke City – York City, Sunderland – Barrow, Torquay – Brighton, Tottenham – Peterborough, Wigan – Hull (toate sambata 2 ianuarie) si Chelsea – Watford, Manchester United – Leeds United, Notts County – Forest Green, Sheffield United – QPR, Tranmere Rovers – Wolverhampton si West Ham – Arsenal.  

Din totalul celor 32 dispute, am scos in evidenta cele trei intre cluburi din Premier League si cele 7 jocuri intre formatii din liga a doua. Alte 5 meciuri opun echipe din esalonul de elita celor din Championship, liga a doua. Cele mai dezechilibrate dispute par a fi Sunderland – Barrow, oaspetii ocupand locul 16 in liga a cincea, Stoke City – York City, vizitatorii fiind pe pozitia a treia in acelasi esalon Blue Square Premier Conference, si Bolton – Lincoln, cu oaspetii chinuindu-se pe locul 22 in esalonul patru.

Cat despre Torquay, calificata cu 4-0 pe teren neutru, va primi vizita lui Gustavo Poyet si Maurizio Tarrico, cu a lor Brighton & Hove Albion.

Derby: Liverpool si Everton, incotro?

Noiembrie 27, 2009

Derbyul de duminica, Everton – Liverpool, e al orgoliilor ranite, dupa o saptamana trista pe estuarul lui Mersey.

Gazda Everton a incasat un croseu teribil, guvernul britanic blocand proiectul „albastrilor” de a demara construirea unui nou stadion, in orasul satelit Kirkby. Vechiul Goodison Park e demodat si incorsetat de sirurile de case din zona, ce nu-i permit extinderea, in vreme ce arena de la Kirkby ar fi putut constitui un nou inceput pentru gruparea detinuta de Bill Kenwright.

Oaspetii, Liverpool, au fost eliminati din UEFA Champions League, pentru prima oara in gestiunea lui Rafael Benitez, iar planul lor de a construi trambitatul Stanley Park pare acum a se lovi cu atat mai mult de aspectul financiar, complicat in urma redirectionarii spre UEFA Europa League.

Lasand la o parte ca ambele cluburi ar avea nevoie stringenta de o crestere a veniturilor din vanzarea de bilete, pentru a tine pasul la acest capitol cu Manchester United si Arsenal, care si-au extins respectiv reconstruit arenele, problema a devenit cu atat mai arzatoare cu cat zilele trecute conurbatia Liverpool si-a inaintat laolalta cu alte 14 orase din Albion aplicatia si dovada de creditare in vederea gazduirii Campionatului Mondial din 2018, a carei candidatura Anglia si-a lansat-o.

Conform dosarului celor din Liverpool, orasul ar propune ca arene gazda atat preconizatul Stanley Park, viitor stadion cu 60.000 locuri al „Cormoranilor”, dar a carui constructie a fost amanata datorita turbulentelor financiare si stramtorarii creditarii, cat si amintitul stadion din Kirkby, devenit la ora actuala un proiect mort in fasa. Cu alte cuvinte, la cum stau lucrurile, Liverpool ar putea ramane pe dinafara daca Albionul ar castiga intr-adevar dreptul de organizare al C.M. din 2018. O eventualitate deprimanta pentru cluburile locale si ale lor numerosi simpatizanti.

In aceste conditii, intrebarea vine de la sine… Liverpool, incotro? Si aici nu e vorba doar de „Rosii”, ci si de „Caramele” si de orasul port in general.

In martie 2007, la ora dialogului cu Paul Wilson, ziarist localnic semnand editoriale in duminicalul londonez The Observer, un fel de supliment de weekend al cunoscutului cotidian stangist The Guardian, conducerea lui Everton n-ar fi agreat deloc o eventuala impartire a unui nou stadion cu rivala Liverpool.

Wilson, fan Everton, imi explica cum stateau lucrurile: „Nici vorba ca suporterii ori clubul sa fi dorit asa ceva si, oricum, Liverpool nu s-ar fi sinchisit nici ea. Marea majoritate a fanilor n-ar fi fost de-acord, chiar in conditiile in care Goodison Park este si el invechit, unica varianta fiind mutarea inafara orasului, la Kirkby, parte a unui complex comercial. La fel, linia oficiala a clubului e ca mai bine ar juca la Beirut, decat sa imparta cu Liverpool. Opinez ca solutia cea mai practica ar fi fost ca Everton sa se mute tocmai la Anfield Road, care inca e un stadion bun, incat te doare sufletul ca va fi demolat, decat sa ridice si ea o arena abstractizata, dar asta nu se poate intampla nici intr-un milion de ani. Pe de alta parte, stiindu-i pe americani intreprinzatori cum sunt, m-as fi asteptat ca noii investitori de la Liverpool sa faca un ban din impartirea Stanley Park cu Everton. Dar n-au fost interesati.”

Ei bine, doi ani si jumatate mai tarziu, lucrurile sunt incremenite cel putin in privinta impartirii stadionului. Insa cu o mentiune. Daca Liverpool FC ramane ferm pe pozitie, reiterand cu fermitate ca nu doreste construirea la comun a noii arene, Everton Liverpool s-a sucit brusc in urma esuarii proiectului de la Kirkby, cel putin la nivelul conducerii clubului, batand saua sa priceapa iapa ca i-ar surade mutarea intr-un stadion municipal. Asa cum se practica in nordul Italiei de exemplu. Ar fi insa o premiera in Albion.

Si oare ar fi Liverpool dispusa, in conditiile constrangerilor financiare, sa renunte la linia sa traditionala si sa devina o pioniera in insula, impartind arena cu clubul considerat mai mic, desi atragand mai multi suporteri localnici? Extrem de putin probabil, desi – lasand mandria la o parte – o logica de ordin geografic ar sugera o reevaluare a prioritatilor.

E bine stiut ca Anfield Road si Goodison Park sunt despartite doar de o intindere verde, Stanley Park, o pajiste avand si un lac in preajma arenei lui Everton. In Liverpool, un oras destul de intins, ambele stadioane sunt amplasate asadar in acelasi cartier, fapt ce ar sugera o unire a fortelor, daca barierele traditiei si rivalitatii n-ar sta in cale.

Insa Liverpool, care doreste inadins sa-si pastreze suprematia in oras, stie ca in plan financiar Everton ar fi mai interesata de o asemenea reuniune a fortelor, datorita capacitatii si mai reduse a arenei Goodison Park, incet-incet o adevarata relicva a fotbalului englez. Ca istoric, Goodison e fantastic. Insa realist vorbind, stadionul cu o biserica intr-un colt al sau numai pretabil fotbalului din 2010 nu mai este…

Asta pe cand Liverpool, proiectand noul Stanley Park aproximativ pe locul lui Anfield Road, oarecum rotit si putin deplasat, ar ramane suverana in zona.

Totusi, grijile lui Liverpool se ingroasa, proiectul deja contramandat fiind franat nu doar de lipsa creditarii pentru demararea constructiei, Cuiul lui Pepelea pentru americani, ci de-acum si de pierderile financiare rezultate din eliminarea din Liga Campionilor. In aceste conditii, o clasare de la locul 5 in jos la finele actualei editii de Premier League, echivalenta cu necalificarea in Champions League, ar complica si mai mult situatia, implicit decalajul fata de triunghiul fruntaselor fiind in pericol sa se mareasca simtitor.

Sezonul trecut, Liverpool incasa 23,2 milioane euro din prezenta in Champions League, opt milioane venind din optimea cu Real, spulberata cu 5-0, si sfertul de finala pierdut in fata lui Chelsea. Acum, scurtcircuitata in grupa, Liverpool a ramas cu o gaura in buzunar. Deloc placut, tinand cont de datoriile de sute de milioane ale clubului, renegociate vara trecuta, dar cu scadenta la ora Mondialului sud-african, o situatie noua pentru „Rosii”, condusi vreme de decenii cu mare precautie financiara, nicicand pe… rosu.

Everton, desi nu e imprumutata masiv la banci, n-a adus profit si este unicul club „cu firma” care realmente jongleaza pe un fir de ata, nepermitandu-si vreun lux banesc.

Si in acest context are loc derbyul de duminica de pe Goodison Park, lasand la o parte probleme celor doua echipe in acest sezon. Pe de-o parte, pierzand miercuri si la codasa Hull City, Everton s-a scufundat de-a binelea, intrand in hora retrogradarii. Incredibil dar adevarat. Indisponibilitatile recente nu-i ajuta cauza, capitanul Phil Neville adaugandu-se listei cam lungi ce-i da batai de cap scotianului David Moyes.

Nici in UEFA Europa League „albastrii” nu mai defileaza, ca in primele doua jocuri, castigate, fiind in schimb pusi la colt de Benfica, 5-0 la Lisabona si 2-0 pe Goodison Park. De fapt, combinand ultimele 20 de rezultate ale lui Everton si Liverpool, rezulta doar 3 victorii. Da, trei!

Liverpool vine dupa remize acasa cu Birmingham City si Manchester City, ambele 2-2, iar unicul punct smuls in 3 jocuri cu Lyon si Fiorentina au aratat ca Benitez nu mai exceleaza nici in Europa, teren propice spaniolului. Capitanul Gerrard abia a revenit dupa o accidentare iar Torres a fost menajat in Ungaria, „Cormoranii” lasand impresia ca schiopateaza iar unul ca Mascherano dand de inteles ca perioada de transferari din ianuarie i-ar putea servi despartirii de Merseyside. Nici Babel nu e departe, despartirea in vara de Xabi Alonso generand pare-se un efect de domino odata cu scurgerea sezonului. Influentului iberic i se simte tare mult lipsa pe Anfield Road.

Parca niciodata in ultimii ani un derby local in Liverpool n-a avut loc sub nori atat de sumbri si amenintatori. Problema stadioanelor si implicit a candidaturii orasului in cazul reusitei insularilor de a obtine dreptul de gazduire peste opt ani amplifica grijile suporterilor, dezamagiti de imposibilitatea cresterii veniturilor cluburilor si mai recent de rezultatele negative.

In plan economic, orasul Liverpool n-o duce pe roze iar sugrumarea creditarii si implicit a investitiilor in infrastructura fotbalistica nu-i ajuta deloc cauza. Vechile stadioane sunt amplasate intr-o intinsa zona rezidentiala, cu case insa modeste si multe dintre ele abandonate, cu grilaje la geamuri, intregi strazi fiind chiar parasite si in decadere. Este asteptat buldozerul. Cam aceasta este realitate in preajma parcului Stanley si cat rezultatele bune au curs iar planurile cu americani bogati si potentiale noi stadioane au fost trambitate sus si tare, lacunele majore au fost date uitarii. Dar evenimentele recente au aratat pericolul in care se regaseste orasul fotbalistic Liverpool, intr-o imagine de ansamblu a jocului in Albion.

E de prisos asadar sa mai reamintim ca ultimul titlu national al „Cormoranilor” dateaza din 1990 iar al „Caramelelor” din ’87. Iar ultimele trofee, din 2006 pentru Liverpool, Cupa Angliei la penaltyuri, respectiv din ’95 pentru Everton. Tot FA Cup. Cate n-au strans alde Manchester United, Chelsea ori Arsenal de-atunci, e motiv de depresie puternica pe Mersey.

Un derby pe care gazdele il vor aborda din jumatatea gresita a ierarhiei iar Liverpool doar de pe locul 7. Orgoliul ranit ar putea insa genera implicit o si mai incrancenata rivalitate locala. Un meci demn de urmarit.

acorns e afectiune, nu bani

Octombrie 17, 2009

Nu putini se folosesc de Samsung in ultratehnologizata lume moderna. O firma renumita. Al carei nume e inscriptionat si pe tricourile albastre ale lui Chelsea, vizionata in lungul si latul lumii. Cei care au vizionat astazi meciul Aston Villa – Chelsea, 2-1, s-or fi intrebat insa cui ii face reclama clubul din Birmingham. Acorns nu suna aidoma lui Samsung.

Ei bine, Villa are meritul de a urma exemplul pozitiv al Barcelonei, oferind publicitate gratuita unui ospiciu de copii, Acorns, din zona centrala a Angliei, Midlands. Este o dovada ca industria fotbalului profesionist mai are pe ici-colea o latura caritabila, o fata umana, o farama de afectiune. Visiniu-albastrii dau astfel o mana de ajutor unei organizatii din comunitatea locala mult mai in nevoi decat clubul cu suficiente surse de venit…

Ofera si ti se va da, o fi mantra celor de la Villa Park. Sigur e ca Randy Lerner, proprietarul american al clubului, il ajuta pe piata transferurilor pe managerul O’Neill cu fonduri chibzuit alocate si iata cum incet-incet se contureaza o atractiva trupa in Birmingham, reunind alde Ashley Young, James Milner ori Gabriel Agbonlahor. Autohtoni tineri. Dar sa revin la sponsori.

Asadar Villa incaseaza… aer de pe urma sponsorului de pe tricou, in vreme ce Chelsea ia 13 milioane pe an de la Samsung.

Ca vremurile sunt grele se vede in piepturile „lanternei rosii” Portsmouth, ce face reclama unei firme pe internet oferind locuri de munca. Jobsite varsa in schimb doar 250.000 lire anual gruparii de la Fratton Park. Maruntis pentru un club impovarat, cu jucatorii plecati si evoluand pe un stadion arhaic, inghesuit ca pe vremuri.

Burnley si Wolves au macar circumstanta atenuanta de a fi nou-promovate, incercand din mers sa-si consolideze profilul. Samuel Cooke & Co, o firma de lubrifianti industriali, achita 400.000 lire sterline pe an lui Burnley, aceeasi suma fiind platita „Lupilor” de siteul de pariuri online Sportingbet.com, un parteneriat similar existand si intre Hull City si Totesport.com, pe o jumatate de milion anual, respectiv intre 118Bet, o alta firma de pariuri, si vecinele din Greater Manchester, si anume Bolton si Wigan, fiecare incasand cam 750.000 lire.

Sunt insa si firme care platesc mai bine, de exemplu Chang, compania de bere din Tailanda, ce plateste 2,6 milioane lui Everton Liverpool, pentru a nu aminti de excelentul contract avut de Fulham, ce a negociat cu LG pe 4 milioane anual. Surprinzator, pentru un club relativ mic, insa totusi strategic pozitionat in vestul Londrei, cu destui simpatizanti cu dare de mana, fapt valabil si pentru locuitorii zonelor adiacente sau numerosii spectatori straini ce se aventureaza la Craven Cottage.

Liniile aeriene pluseaza, Emirates Airlines, al carei nume e purtat si de arena „Tunarilor”, achitand 5 milioane Arsenalului, iar Etihad achitand aceeasi suma lui Manchester City. Unde sunt patroni din lumea araba si sonoritatea numelui sponsorului ne duce cu gandul tot la nisipuri fierbinti.

Mult ia Tottenham de la Mansion.com Casino and Poker, o alta firma online de jocuri de noroc, jocuri ce au patruns recent in forta pe piata fotbalistica. Pariurile si fotbalul se completeaza… 8,5 milioane e suma achitata Spursilor!

Cluburile mari din nord-vest vin insa parca din alta lume la acest capitol. Manchester United nu s-a sinchisit ca e in ultimul sezon al contractului cu AIG, firma falimentara de asigurari cu sediul peste ocean, si care oferea cea mai buna plata din lumea balonului rotund la capitolul sposnsorizarilor pe tricouri, 14,125 milioane, de la anul continuand in aceiasi parametri cu Aon, tot o firma de asigurari, ce a crescut potul. Liverpool a dat si ea lovitura, trecand in 2010 de la berea Carlsberg, ce varsa 7,5 milioane pe an, la Standard Chartered Bank, o institutie financiara ce s-a angajat sa achite si ea tot cate 20 milioane pe an, timp de 4 editii. Uite o banca in bani…

Mai sunt si alte firme de pariuri, rasarite aidoma ciupercilor. Boylesports, pe tricourile lui Sunderland, achitand 2,5 milioane „Pisicilor negre”, si SBO Bet, oferind 1,67 milioane lui West Ham. Un milion si jumatate ia Blackburn de la Crown Paints, o firma de vopsele, de unde ca doar in Lancashire firmele manufacturiere se aventureaza in lumea banilor din Premier League.

Stoke City, ca si Arsenal, are numele sponsorului atat pe tricouri cat si pe frontispiciul arenei. Britannia ofera credite pentru locuinte si un milion pe an ros-albilor.

Intrebarea e cat va mai sta Birmingham cu F&C Investments in piept, tinand cont ca firma financiara ofera „doar” 600.000 pe an iar albastrii tocmai au fost preluati de consortiul condus de ambitiosul Carsten Yeung, asiatic ce trambiteaza cheltuirea a 80 milioane pe noi achizitii in urmatoarele doua editii. La asa investitii, probabil si un sponsor mai manos…

Tragand linia si adunand, 7 prim-divizionare sunt sponsorizate de firme de pariuri ori jocuri de noroc, un numar in crestere in conditiile in care omul de rand cade prada dependentei de un asemenea viciu, in incercarea de a ajusta costul traiului tot mai „inghesuit”. Pentru a nu mai aminti de tentatiile cu care e bombardata tanara generatie, urmarind indeaproape jocul si mereu fascinata de atractivele tricouri ale favoritelor. Baiatul citeste numele 118Bet si apoi da fuga la tastatura. Pe banii tatalui…

O lume nebuna, nebuna. Un fotbal mercantil, vandut fortelor de piata si puterii absolute a publicitatii. Puterea de vanzare si marketing a fotbalului e coplesitoare, cu 4,77 miliarde telespectatori in 200 tari, vizionand Premier League. De aici si interesul sponsorilor de a figura pe tricoul rosu al lui United… Dar, dupa cum vedem, una ca Portsmouth ia doar graunte iar Villa a ales solutia ideala, solitara si admirabila. Nu pe bani, ci pe sentimente.

De poti sa-ti tii capul limpede cand toti ceilalti si l-au pierdut pe-al lor… Parca asa zicea Kipling in If. Daca…