In pub, s-o elimin pe Juve

Ai mai indura 45 minute in tribuna arenei celei mai mari rivale, dupa ce favoritii tai tocmai au cedat in deplasare? N-as prea crede. Ti-ai dori cea mai iute revenire acasa. Asta daca nu esti fan al „Cormoranilor”, entuziasti suporteri ce au acceptat cu barbatie esecul si decizia organizatorilor de a-i tine inca pe loc in tribuna, cantand in schimb pentru marcatorul Torres…

Asadar fanii lui Liverpool au ramas duminica precedenta in coltul sud-estic, rezervat oaspetilor pe Old Trafford, una dintre acele “umpluturi” in procesul de extindere in timp a stadionului, si nu pentru a evidentia si mai clar mesajul esarfei aduse cu ei, in contrast cu goliciunea arenei rapid depopulate de bucurosi purtatori de fulare galben-aurii, ci pentru ca au fost inconjurati si tinuti voit pe loc, intr-un tipic plan din fotbalul englez de segregare a taberelor de suporteri. Deci sigur n-au ramas sa dezbata de ce si-a tapetat Boy George zidurile cu clisee cu Nemanja Vidic. Si nici sa deplanga esecul, greu de inghitit comparativ cu fabulosul 4-1 din 14 martie 2009…

“Liverpool: nu doar o chestiune de minciuni si datorii. E mult mai important decat atat”. Nu ma refer insa la sageata in scris la adresa investitorilor Gillett si Hicks, adaptata dupa faimoasele vorbe ale lui Bill Shankly, “fotbalul e mai important decat doar o chestiune de viata si moarte”, ci la incercuirea si izolarea fanilor oaspeti intr-o adevarata repriza a treia, in fond o subtila detentie neavenita, de catre un galben dublu cordon de oameni de paza si forte de ordine, inlantuiti inclusiv pe marginea de gazon din fata “coltului”.

Desigur, suporterii lui Liverpool nu erau retinuti pentru vorbele de pe banner, ci pentru a fi scosi separat din acel colt faimos datorita placii comemorative  si a ceasului incremenit la ora tragediei de la Munchen, dispuse pe exteriorul tribunei, si urcati din statia Halt, adiacenta tribunei sudice si deschisa doar in zile de meci, in trenuri cu destinatia Mersey. Jocul castigat cu 2-1 de campioana Manchester United in fata a 75.216 spectatori se incheiase de-aproape… o repriza iar Jamie Redknapp, ex-mijlocas al lui Liverpool invitat in cabina Sky Sports, isi concluziona comentariul, insa in fundal fanii inca puteau fi vazuti asteptand in “colacul galben” dintr-o arena goala.

Iar daca notam ca 72% respectiv 83% dintre cei chestionati din randul suporterilor lui Liverpool si United, intr-un studiu de piata, ar agrea ca fanii sa controleze fraiele cluburilor lor, atunci derbyul de pe Old Trafford i-a gasit mai degraba uniti in cuget si simtiri decat drept rivali de moarte. Falsa divizare pe diverse criterii e ticluita in “laboratoarele” ingineriei sociale.

Iar incercuirea, surprinsa probabil involuntar de camera cu Redknapp in prim-plan, s-a produs la doua saptamani dupa dezbaterea organizata de Federatia Suporterilor de Fotbal din Albion, FSF, prezidata de un ziarist si cu reprezentanti ai organizatiilor civile, ai presei, politiei si judecatorilor luati la intrebari din randurile asistentei, in plus membri din public amintind cazuri de pedepse injuste si disproportionate la adresa fanilor, eveniment consemnat inclusiv de cotidianul de larg tiraj The Guardian.  

Vorba aceea, uneori realitatea e mai stranie decat fictiunea, si intr-adevar se intampla ca platitori de bilet sa fie retinuti probabil impotriva vointei lor in spatii delimitate, ceea ce da sens problemelor puse pe tapet la reuniunea FSF. Cu alte cuvinte s-a alunecat incet-incet dintr-o extrema, cea a huliganismului din anii ’80, intr-un “colt” opus in care bratul legii, folosindu-se de Football (Disorder) Act 2000, a impartit cateodata nonsalant nu doar interdictii de intrare pe stadioane ci si diverse alte prea aspre pedepse. Cu una dintre ele, aplicand o sectiune a legislatiei ce impiedica prezenta unei persoane timp de 48 ore intr-o anumita zona, intorcand fortat circa 70 de fani ai lui Stoke City dintr-o deplasare in acest sezon la Manchester, de la un popas pe autostrada, intr-un act preventiv, fara ca suporterii “Olarilor” sa se fi dedat ori macar pregatit “nebunii”.

Mai degraba pana ieri-azi insetati de succesul cu orice prêt al cluburilor lor, a se citi fie si cu Thaksin la carma, si in consecinta mulsi ca atare, iata insa ca fanii incep nu doar sa scoata fulare galben-aurii si esarfe impotriva propriilor conducatori dar sa se si regrupeze in fata a ceea ce inclusiv autori de carte din insula creioneaza drept erodari ale drepturilor suporterilor, prefigurand potentiale limitari ale liberatatilor civile in general, mai ales ca demult s-a uscat cerneala multor alte altfel nemediatizate legi.

Cat United castiga, la Old Trafford e fericire, insa UEFA nu e neaparat anti-insulara cand remarca faptul ca pretul succesului, ori una din explicatiile sale, cum vreti s-o luati, sunt datoriile de 3 miliarde lire sterline comasate de gruparile din Premier League, mai mari decat ale cluburilor de pe continent laolalta, suma la care fani englezi mai bisericosi sigur rosesc. Ingrijorati de soarta echipelor lor sau incoltiti ca pe Old Trafford, ei pot pe deasupra si citi ca BSkyB, detinand de ani aproape monopolul drepturilor de difuzare in Premier League, ar putea fi nevoita sa subtieze substantial “mierea” ce o toarna forului diriguitor al elitei dupa ce viitorul contract va expira in 2014, datorita legislatiei audio-vizualului implicand principiul concurentei si redistributiei.

Din nou, pentru una ca United, ale carei incasari de la difuzori reprezinta doar 40% din venituri, treaba poate merge gratie cam acelorasi parghii ce-i permit de exemplu lui Glazer sa tot imprumute, dar ce se va alege de alde Hull City, care se bazeaza in proportie de 84% pe banii din televizari? Ori chiar de Abramovich, care trebuie sa acopere cumva cele circa 70% din cheltuielile clubului nu exagerat etichetate drept irosite pe contractele, unele proaspete, gen Terry, smulse de staruri usor “trecute”.

Iar fanii mai si pot face legatura intre cresterea la 52,1% din produsul intern brut a ponderii sistemului de stat in “masinaria” britanica, din nefericire si pe mai departe ascendenta si in plus fara a lua in calcul efortul financiar al seminationalizarii unor banci, statistica divulgata de OECD cu eticheta ca e ceva gresit in mersul lucrurilor in insula, si faptul ca subtierea sectorului privat, incluzand fotbalul, nu poate imuniza bunastarea sportului rege. Fotbalul nu poate inflori si pe mai departe intr-o potentiala “criza nationala” economica, asa cum a catalogat-o mai marele unui post national terestru rival al “satelitului” Sky Sports, si anume ITV, care cu disperare si sacrificarea unor populare programe s-a axat recent pe fotbal tocmai datorita magnetismului acestuia si pentru a stopa picajul pecuniar.

***

Si o raza de lumina peste aceste valuri involburate, si anume Hodgson cu “Cabanierii” , televizati de amintita ITV in precedentele doua miezuri de saptamana, in returul optimii europene cu Juve si in rejucarea sfertului Cupei Angliei, cu Spurs. O oferta atractiva, Fulham fiind un outsider fara nimic de pierdut, si in consecinta permitandu-si abordari neconventionale.

L-am mai privit de cateva ori, pentru a ma convinge ca nu ma insel, studiindu-i apoi si clisee din presa, dupa ce l-am zarit indeaproape iesind cu doi amici dintr-un pub de pe colt, din preajma arenei Craven Cottage, in adidas, pantalon negru de trening si un tricou alb-negru-rosu cu insemnele oficiale ale clubului, cu nici doua ore si jumatate inaintea total ineditului start cu Juve, la sase, joia.

Da, daca n-are un frate geaman, sigur era Simon Davies, care intr-una din cele aproape 60 selectii pentru Tara Galilor deschidea scorul contra juventistului Buffon intr-un socant 2-1 in dauna Italiei, in 2002, in preliminariile C.E., si care acum, titular cu numarul 29, in jurul meciului 100 pentru Fulham, a eliminat din Europa Cup alti alb-negri fara acei invinsi ai sai de la Cardiff, Del Piero si portarul: 4-1.

Pentru Fulham urmeaza inainte si in saptamana dupa Pasti sfertul de finala cu Wolfsburg, campioana Germaniei.

Lui Tamas i-a placut ce-a vazut

Newcastle United – Nottingham Forest 2-0, jucat luni seara, a cam clarificat ecuatia promovarii automate in Premier League. „Cotofenele”, retrogradate anul trecut din elita, ar putea fi matematic promovate inca dupa deplasarea de sambata la codasa Peterborough, gratie desprinderii la 13 puncte de „Padurari”, care mai au 6 meciuri in mana, fata de cele 7 ale liderei.

Succesul alb-negrilor, neinvinsi pe St. James’ Park in acest sezon, o raritate de un… secol in istoria clubului, ba chiar aflati la a saptea victorie la rand pe teren propriu, a fost sigur bine primit si la Birmingham, de West Brom, care se mentine astfel la 9 puncte in fata lui Forest, pe al doilea loc promovant automat.

United are acum 83 puncte din 39 jocuri, West Brom 79 iar Forest 70, din cate 40 meciuri. „Padurarii” par a fi nevoiti sa joace in barajul play-off, probabil cu ocupanta locului 6.

Ameobi, introdus putin dupa pauza in locul lui Carroll, si-a adus aminte de zilele bune in elita, deschizand scorul in minutul 71 si sperand in continuare sa prinda un loc in avionul Nigeriei pentru Cupa Mondiala, iar fundasul stanga Luis Enrique a marcat primul sau gol din cariera, in minutul 90.

Totusi, dupa esec, managerul scotian al lui Forest, Billy Davies, a spus ca nu arunca prosopul in lupta pentru locul 2, cat mai sunt sanse matematice: „Inca se joaca”. Totusi, pare greu de crezut ca trupa lui Roberto Di Matteo, cu Gabi Tamas proaspat marcator la Reading, nu va strange cele cel mult 9 puncte necesare pentru a repromova in elita.

Asta mai ales ca Forest si-a pierdut complet bunul obicei de a castiga in deplasare, tocmai de la acel 3-1 la West Brom, in 8 ianuarie. De-atunci, „Padurarii” au tot pierdut la un gol diferenta, si inca de 5 ori, cedand si mai drastic, 3-0 la Leicester, iar acum plecand steagul cu 2-0 la Newcastle. In ultimele 7 iesiri la rand, un unic gol inscris la Barnsley si doua la Preston… Deloc in forma pentru a prinde locul 2.

Culmea ironiei e ca pana la acel 1-0 suferit in 30 ianuarie in derbyul local la… Derby, in fata lui County, Nottingham Forest nu cedase in nici una din primele 13 deplasari ale campionatului. Ce contrast incredibil! Dupa acel 3-1 la West Brom, „Padurarii” pierdeau „afara” mai intai in Cupa Angliei, patru zile mai tarziu, in rejucarea de la prim-divizionara Birmingham City, esec cu 1-0 dupa care s-au rostogolit.

Newcastle, apeland luni dintre consacrati la un Harper, Colocinni, Luis Enrique, Gutierrez, Nolan ori Lovenkrands, a avut pe banca alti ex-titulari, ca Butt, fundasul Taylor ori Joey Barton, aruncat in lupta dupa golul doi. Cu asemenea resurse, fostul fundas dreapta irlandez Chris Hughton pare a le incorona pe „Cotofene” drept campioane in Championship 2009-2010, in dauna lui West Brom. Iar daca promovarea matematica nu va fi obtinuta sambata, in deplasare, o a doua sansa ar fi in lunea de Pasti, saptamana viitoare, cand la St. James’ Park va sosi Sheffield United.

Pana atunci, vineri, in transmisie directa pe Sky Sports, Tamas si compania acasa cu „Vulpile” de la Leicester City, ce probabil vor fi implicate in barajul play-off al locurilor 3-6. Meciul, de la ora Romaniei 19:15.

Vopsea Johnstone pentru „Sfintii” lui Cortese

Wembley Stadium a gazduit duminica a doua finala stagionala, dupa cea dintre United si Villa, in care „Diavolii rosii” au cucerit Cupa Ligii. Pai cum, s-a jucat deja finala Cupei Angliei!? Nicidecum.

Dar Johnstone’s Paint Trophy, Cupa Ligii rezervata exclusiv cluburilor din ligile a treia si a patra, si-a derulat ultimul act, intre vecinele de clasament Southampton FC si Carlisle United, plasate pe locurile zece respectiv 11, despartite de 5 puncte, in Coca Cola League One.

Paradoxal, micuta Carlisle, sosita din nordul Angliei, din comitatul Cumbria, in calitate de castigatoare a zonei nordice a competitiei, 6-5 la penaltyuri in returul cu Leeds United, a adunat astfel cele mai multe prezente peste ani in finala „Cupei vopsite”, cum este alintata (sau luata usor peste picior) competitia sponsorizata in ultimele trei editii de firma de vopsele Johnstone. Insotiti de 20.000 suporteri, „The Blues”, aliniind inclusiv un semifinalist de Champions League, si anume irlandezul Ian Harte, fost candva la Leeds, au descins pentru a cincea oara pe Wembley in ultimul act al competitiei Football League Trophy, pornite la drum in 1983.

In contrast izbitor, Southampton este la prima sa finala in aceasta competitie, pentru simplul motiv ca abia anul trecut, dupa o jumatate de secol, a retrogradat pentru prima oara in liga a treia. Deci n-a avut pana acum ocazia sa se alinieze la start. Insa „Sfintii„, calificati din oficiu in primul tur iar apoi profitand de avantajul terenului propriu, contra lui Torquay, Charlton Athletic si Norwich, au dispus in finala in dubla mansa a zonei sudice de MK Dons, 1-0 in deplasare si 3-1 pe St. Mary’s, retur urmarit de aproape 30.000 fani, ajungand astfel pe Wembley.

Unde duminica si-au onorat cartea de vizita, de fosti castigatori in vechiul Templu, in finala Cupei Angliei din 1976, contra lui Manchester United, impunandu-se acum cu un scor ce copiaza cele mai categorice victorii in finala Johnstone’s Paint Trophy, obtinute de Bolton in 1989 si Blackpool in 2002.

A fost 4-1 pentru „Sfinti”, care au condus cu 2-0 la pauza, prin golurile golgeterului Rickie Lambert si Adam Lallana, la reluare punctand Papa Waigo si Michail Antonio iar in final si Gary Madine, pentru Carlisle. Nu mai putin decat circa 44.000 fani ai lui Southampton au fost prezenti pe Wembley si au avut motive de mare bucurie, poate prima dupa ani in care ros-alb-negrii au tot decazut, de la retrogradarea in 2005 din Premier League, dupa 27 ani in elita.

In 2003, Southampton pierdea finala Cupei Angliei, 0-1 cu Arsenal la Cardiff, intr-o aceeasi primavara in care incheia a opta in Premier League, anul continuand pentru baietii lui Strachan cu un parcurs in Cupa UEFA, ce s-a izbit de Steaua. Dar de-atunci tot pe panta in jos, dezastrul financiar de la club fiind pedepsit de Football League, care a penalizat-o cu 10 puncte spre finele editiei trecute, suficiente pentru retrogradarea si din liga a doua, si cu alte 10 la startul actualei campanii, handicap ce a impiedicat-o sa se mai afle la ora actuala in cursa pentru barajul play-off de promovare al locurilor 3-6. Cu cele 10 puncte in cont, „Sfintii” ar fi fost intr-adevar la un singur punct in urma ocupantei locului sase. Dar asa, se afla doar deasupra lui… Carlisle United.

Oricum, semne bune pentru Southampton, care vara trecuta a fost preluata de industriasul Markus Liebherr, fiul intemeietorului renumitei companii cu acelasi nume, si care pe langa fonduri de investitii in achizitii de jucatori, cum ar fi mai ales prolificul golgeter Rickie Lambert, adus de la colega de esalon din Bristol pe suma de 1 milion lire, mare pentru liga a treia, a numit in presedintele executiv Cortese, un finantist elvetian, si managerul Pardew, fost in Premier League si cu West Ham, doi profesionisti capabili sa ii readuca pe „Sfinti” macar in liga a doua.

Pana atunci insa, insotiti de 44.000 suporteri, „Sfintii” si-au trecut in palmares aceasta „Cupa vopsita”. Par departe zilele cand Southampton devenea vicecampioana a Angliei, in 1984, insa fanii pot privi cu optimism spre noul sezon. Clubul nu mai pare a ceda jucatori pentru a-si acoperi datoriile, cum s-a intamplat pe banda rulanta in ultimul deceniu, ultimul nume sonor plecat de la St. Mary’s fiind Walcott, ci a aratat prin aducerea lui Lambert, care a confirmat deja cu peste 30 de goluri in stagiune, ca revine la zilele cand un june Alan Shearer isi facea debutul furtunos in elita tocmai la vechiul The Dell.

* Uneori un 6-1 in deplasare urmat de un 8-0 par a fi insuficiente! Este cazul lui Luton Town, dezlantuita in ultimele doua etape ale ligii a cincea, Blue Square Premier, pe terenul lui Ebsfleet si apoi acasa, cu Hayes & Yeading. Insa „Palarierii” sunt la cinci puncte in urma liderei Stevenage Borough, o vecina din zona care are si un joc mai putin disputat plus avantajul terenului propriu in derbyul din sambata de Pasti. E asadar de asteptat ca ex-prim-divizionara Luton sa se multumeasca la finele editiei de campionat, pe 24 aprilie, cu un loc in barajul play-off de promovare, rezervat clasatelor pe pozitiile 2-5. Intre care s-ar putea regasi Oxford United, acum la egalitate de puncte cu Luton, si Rushden & Diamonds, pe al carei teren „Palarierii” urmeaza sa ajunga cat de curand…

Acolo se anunta un duel intre recente invingatoare cu 8-0, Rushden si „Diamantele” in dauna lui Gateshead iar Luton sambata, impotriva lui Hayes & Yeading. Cand a fost 7-0 deja in minutul 35, inclusiv cu o „dubla” a veteranului Kevin Gallen, un nume candva cu rezonanta in Premier League.

Remember Gallen? Semna la implinirea varstei de 17 ani cu QPR, club vest-londonez din aria in care vazuse lumina zilei, si debuta pentru alb-albastri, la nici 19 ani, in prima etapa a editiei 1994-1995, tocmai pe Old Trafford. Au fost insa doar doua sezoane in elita pentru abilul marcator, odata parteneriatul ofensiv cu Les Ferdinand destramat, prin plecarea ciocolatiului la St. James’ Park, si sansele lui Rangers de salvare naruindu-se. In filmulet, crampeie din remarcabila cariera a celui devenit al saselea marcator all-time pentru clubul de la Loftus Road…

Si imediat retrogradat in liga a doua, Gallen s-a accidentat grav la genunchi, in etapa a treia, dupa un start cu 3 goluri marcate, ghinion ce i-a intunecat oarecum cei 15 ani, cu un singur sezon si ceva de ratacire prin nord, petrecuti la QPR, pana in 2007. Gallen se regaseste de un an si jumatate in trupa „Palarierilor” de la Luton, cu care a retrogradat din Football League in Conference si datorita unei irecuperabile penalizari de 30 puncte, sperand intr-o revenire in ligile profesioniste inca din aceasta primavara. Ca la Kenilworth Road se mananca fotbal pe paine sta marturie si asistenta de sambata, 6.761 spectatori venind sa-i incurajeze pe „portocaliii” cu Kevin reactivat de Richard Money in atac, la cei 34 ani ai sai, dupa aparitii si ca mijlocas…

Diapozitive cu Serge

Barcelona s-a dus. Ce s-aleg? Timisoara in octombrie sau Florenta in noiembrie? Navigand pe www. si dupa alte maratoane, am dat de turul mondial al francezului Serge Giraud, care a trecut si prin Oradea amicului meu maratonist, medicul Dan Balaci. Mi-au placut diapozitivele cu Serge si aplaud initiativa sa. Pe jos, in alergare, turul lumii de la Paris si-napoi…

http://www.adevarul.ro/locale/oradea/Serge-Girard-Oradea-recordul-mondial_5_232826719.html#

Si m-am gandit imediat la ultramaratonistul Russell Secker. Texanul imi spunea imediat dupa TransEurope 2009, acea alergare zi de zi din sudul extrem al Italiei in extremitatea nordica a Norvegiei, ca a „promis solemn ca nu va mai repeta vreodata o asemenea nebunie„. Ceea ce a si scris la vremea respectiva pe blogul sau, ce are o legatura de pe aceasta pagina a mea: http://secker.blogspot.com/

Insa „virusul” alergarii l-a recapturat pe nord-americanul stabilit in Regatul Unit, acum pregatindu-se de Baltic Run, cinci zile din nordul Berlinului pana la tarmul Balticii, un soi de antrenament inaintea Trans Europe Footrace 2012, cand va porni din extremitatea nordica a Marii Britanii, intr-o cursa zi de zi, 64 la rand, pana in Gibraltar. „Doar” 4.000 kilometri, cum glumea pe pagina sa. Desigur, Russell, banuiam ca nu vei mai repeta vreodata nebunia din 2009… Care nebunie era deja al treilea sau ultramaraton, dupa Trans Gaule (2005) si Deutschlandlauf (2007). 

Numai aventurandu-te intr-o asemenea competitie, de fapt mai mult o confruntare cu propriile-ti limite, poti realiza la adevarata dimensiune si valoare aproape nelimitatele si nebanuitele resurse ale omului. Fizice, psihice, mentale, emotionale, de anduranta, de capacitate de efort si spirit de sacrificiu. Bariere de tot felul ne ingradesc existenta, bariere pe care noi le coboram, si pe buna dreptate se zice ca utilizam doar 3% din propriile capacitati. Serge si Russell stau marturie a apropierii de infinit. Paseste inainte si vei afla…

Si apropo de mentiunea din ziarul Adevarul, apropo de trecerea francezului prin Oradea, si Romania libera a dedicat un articol maratonistilor amatori bucuresteni, membri ai Ro Club Maraton, ce se aduna regulat la antrenamente. Laudabil subiectul ales, cu una dintre mentiuni ca maratonul ca proba anuala are mult mai vechi state de servicii decat cele amintite in reportaj. Si anume s-a inceput inca din 1897, la Boston, iar in Europa cel mai vechi maraton anual dateaza din 1924, gazduit fiind de Kosice.

In loc sa critic evidentele lacune din material, prefer sa aplaud spatiul publicistic rezervat acestei admirabile probe olimpice care este maratonul. Nu exista o cultura a acestei probe in spatiul sportiv si social romanesc, de aici si inconsistenta si erorile din randurile autorului. In aceasta ramura in care Romania detine totusi aurul olimpic intr-o proba feminina introdusa la Los Angeles, in ’84, se fac abia primii pasi de bebelus, supervizati de grupulete de entuziasti intr-un ocean de indiferenta si ignoranta… La mai mare.

Tamas Albion-gol ‘taie’ seria Regalistilor de 6 succese acasa

Gabi Tamas a scuturat la vinclul stang plasa adversa in minutul 86 al deplasarii din etapa 40 a ligii a doua, la Reading, unde a salvat sambata un punct pentru West Brom, mentinandu-i invincibilitatea si dupa 6 jocuri, si care s-a apropiat astfel la „o lungime de barca” de lidera Newcastle United. 80 de puncte „Cotofenele”, 79 The Baggies. Va promova oare Tamas in Premier League, si nu oricum, ci incoronat drept campion in Championship? Raspunsul, peste 6 etape…

Mai mult, golul fundasului cu numarul 26 a intrerupt seria de sase succese pe Madejski Stadium a „Regalistilor” ce-au eliminat-o in ianuarie pe Liverpool din Cupa Angliei, romanul rasplatind increderea acordata de managerul Di Matteo, care l-a ales in centrul defensivei in defavoarea unor ex-titulari, Meite, accidentat, si Zuiverloon.

Egalarea a survenit in urma cornerului scotianului Dorrans, reluat cu capul de celalalt fundas central, Olsson, balonul revenit din transversala fiind expediat napraznic de Tamas de la nici 10 metri, ori ca tunetul, traducand expresia folosita pe pagina virtuala a lui Albion in privinta sutului romanului: <thunderous>.

Tamas devine astfel al 20-lea marcator stagional pentru alb-albastri, in al 17-lea sau joc ca titular in campionat, unde acumulase 4 cartonase galbene, alte doua aparitii survenind in Cupa Angliei, tocmai in dauna lui Reading, dintre care una ca inlocuitor.

Astfel, e o cu totul alta poveste pentru ardelean, care debuta in Albion pentru… Albion in 8 ianuarie, cu un cartonas galben, intr-un West Brom – Nottingham Forest 1-3 (0-1), in urma caruia „padurarii” le rapeau gazdelor locul 2, cu 46 puncte fata de 45. In clipul de mai jos, golul de 0-2 al lui Majevski, dupa pauza, cehul Bednar punctand pentru gazde abia la 0-3…

Reading, navigand la mijlocul clasamentului, a deschis scorul in minutul 6, prin Sigurdsson, iar brasoveanul a egalat pentru Albion, ce si-a extins astfel la sase seria jocurilor fara esec, cu care si-a apropiat foarte mult revenirea automata in Premier League.

La inceput fie neangrenat la ritmul sustinut de joc fie mai ezitant, in saptamanile de acomodare cu fotbalul din Championship, Tamas a avut un martie in crescendo, stropit cu acest gol pe Madejski, al carui gazon a constituit duminica trecuta si loc de sosire in traditionalul semimaraton al orasului.

West Bromwich Albion s-a intors la Birmingham cu un punct „marca Tamas” si acum poate urmari in liniste derbyul de luni seara, Newcastle United – Nottingham Forest, intre lidera si urmaritoarea clasata pe locul 3, cu 70 puncte, la noua in urma lui The Baggies.

Di Matteo, care a aruncat in lupta dupa pauza inclusiv masivii tineri de culoare din ofensiva, Giles Barnes si Ishmael Miller, i-a utilizat la Reading pe Carson – Reid, Tamas, Olsson, Mattock – Morrison (77, Cox), Dorrans, Mulumbu (62, Barnes), Watson, Thomas – Wood (62, Miller). 

Pentru Tamas urmeaza jocul din Vinerea Mare, de la ora 19:15 a Romaniei, acasa cu Leicester City, locul 5, si deplasarile la amenintata Watford, tot de Pasti, luni 5 aprilie de la ora 17:00 a Romaniei, si Doncaster, sambata 10 aprilie, tot la ora 17.

The Baggies s-au razbunat oarecum pentru eliminarea in fata lui Reading din Cupa Angliei, suferita luna trecuta, cand dupa ce a egalat de doua ori pe Madejski, la final prin Mattock, in minutul 87, West Brom s-a vazut invinsa in rejucarea de pe teren propriu, 2-3 pe The Hawthorns.

* Si apropo de locul 2, un esalon mai jos, in liga a treia, lupta pentru aceasta pozitie si implicit pentru promovarea directa este absolut deschisa, dupa etapa a 38-a. Astfel, Leeds a cedat in minutul 89 la lidera Norwich City, ce e desprinsa cu acest 1-0 la 11 puncte, in vreme ce urmaritoarea Millwall, distrandu-se cu un 5-0 in dauna lanternei rosii Stockport County, a egalat-o in clasament la 71 puncte. Leeds are +29 la golaveraj iar Millwall +28. Ultimele opt etape, grozave…

Prin ochi sud-africani, realitati si mituri inaintea World Cup 2010

Chris Webb, ziarist sud-african studiind in Canada, ofera cu acuratete si profesionalism o analiza reala, onesta si adevarata a haltei caravanei Cupei Mondiale in republica, intr-o imagine de ansamblu sub titlul „Vanzand Africa de Sud: saracie, politica si 2010 FIFA World Cup”, http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=18303 

In mare, Webb sesizeaza ca descinderea teatrului de papusi fotbalistic in Africa de Sud este doar un vehicul corporatist, ce va genera deschiderea pietei interne genului de investitii al economiei globale neoliberale, implicand vanzarea unor bunuri ori mijloace fixe nationale, insa care din pacate nu va permea macar o unda de prosperitate pana la nivelul a mai bine de jumatate din populatia tarii, ce traieste sub pragul de saracie.

Webb creioneaza fin realitatile social-economice si politice si identifica iluziile hranite de sosirea caravanei fotbalistice intr-o tara lovita la randul ei de criza economica, „subtiind-o” de exemplu cu 6,4% in primele 3 luni ale anului trecut. Este o excelenta lectura, e drept, in limba engleza, gazduita de publicatia online www.globalresearch.ca , de fapt un centru de cercetare in privinta globalizarii, ce ofera in paralel branse in celelalte mari limbi de circulatie europene.

Nu este o noutate faptul ca exista sute si sute de diverse pagini virtuale incarcate cu informatii si analize de o calitate si veridicitate net superioare asa-ziselor stiri, in marea lor majoritate de fapt non-stiri aberante, ce sufoca mass-media traditionala, bagata pe gat publicului intr-o indoctrinare voita. Analiza si datele oferite de Webb sunt o schita sugestiva a ceea ce se va dovedi cu adevarat a fi descinderea Cupei Mondiale in Africa de Sud, cu consecinte anticipabile dar pe care cei direct interesati nu le doresc transparente.

Trasand paralele, autorul a amintit de indatoririle si deficitul public suferite actualmente de Grecia, drept efect al gazduirii J.O. in 2004, ori de cele 6 miliarde dolari cheltuite inclusiv din banii contribuabililor, pentru doua saptamani de competitie, de o Canada mai putin dezinvolta in lumina crizei manipulate in ultima vreme. 

Pentru cei realmente interesati si capabili de discernamant in aceasta voita cacofonie mediatica, articole ca al lui Chris Webb merita pieptanate, si asta cat va mai fi posibil. Se apropie ziua cand internetul, sau cel putin cel independent, va fi probabil sufocat de o legislatie restrictiva si finalmente prohibitiv. Pare ireal dar v-ati fi inchipuit nu demult ca in Anglia se anunta deja pe afise publicitare obligativitatea microcipuirii populatiei canine? Sustragerea de la actiune implica pedepsirea proprietarilor… Totul este incrementat in etape, in toate domeniile, pentru ca gentilul sa ingurgiteze si sa nu „dea pe-afara”…

Anglia in Balcani in toamna lui 2011

N-au cazut de acord, asa incat tintarul competitional al Grupei G din preliminariile Campionatului European, ce va avea loc intre 8 iunie si 1 iulie 2012 in Polonia si Ucraina, a fost stabilit de computerul UEFA, la Tel Aviv.

Unde Anglia lui Fabio Capello a aflat ca va demara in campanie cu un joc pe Wembley, intr-o vineri de 3 septembrie, contra Bulgariei, la nici opt saptamani dupa finala Campionatului Mondial. Patru zile mai apoi, marti, Albionul va vizita Elvetia, si ea calificata la Cupa Mondiala. Insularii vor reveni marti 12 octombrie in Londra, pentru jocul cu Muntenegru, iar alternanta meciurilor acasa – deplasare va fi mentinuta pana la finele campaniei, cu partide in primavara in Tara Galilor si cu Elvetia iar in toamna viitoare in Bulgaria, acasa cu galezii si in Muntenegru.

Albionul va da o raita in Balcani in zilele de vineri 2 septembrie, la Sofia, si 7 octombrie, la Podgorica. La ora acelui al optulea si ultim meci, insularii ar putea fi deja cu biletele acontate pentru Euro 2012, drept invingatori ai grupei, dupa precedenta campanie europeana ratata in fata Croatiei si Rusiei. Elvetia n-a trebuit sa se califice pentru precedentul turneu final, in calitate de gazda a competitiei, ceea ce da Albionului sperante in plus sa-si confirme statutul de favorit al grupei. Dar mai intai Mondialul…

Bosii care ii aleg sunt de vina, si nu demisii nepotriviti

E plin fotbalul de cazuri in care antrenori ce nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor angajatorilor sai sunt trimisi la plimbare dupa unul sau mai multe rezultate slabe, insa contraperformantele lor sunt de fapt de cele mai multe ori doar un efect al neinspiratelor alegeri initiale facute de conducatorii care i-au numit, si care poarta evident parte din vina pentru cauzele unor nereusite previzibile.

Nu m-a mirat catusi de putin recenta demitere a lui Tony Mowbray de la carma lui Celtic Glasgow dar m-am intrebat din start, in vara trecuta, ce i-a determinat pe mai marii „verzilor” sa-l angajeze pe managerul tocmai retrogradat cu West Bromwich Albion din Premier League. Ceva nu „pusca”.

Esecul ce a determinat mazilirea sa, un rusinos 0-4 la St. Mirren Paisley, un club marunt din suburbiile Glasgowului, si care infrangere de asemenea proprtii Celtic n-a mai suferit de cateva decenii, a fost punctul culminant al unui descrescendo previzibil din ziua numirii sale la timona „verzilor”. Era chiar atat de greu de anticipat!?

Nu sugerez prin asta ca Mowbray ar fi un antrenor necompetitiv, desi nici contrariul n-a fost dovedit pe deplin, insa parea destul de limpede ca gruparea vicecampioana a Scotiei, in tentativa sa de a recuceri titlul, va sfarsi cu buzele umflate pe mainile unui manager abia regasindu-se dupa dezamagirea caderii din elita Angliei cu The Baggies. Celtic insa a fost decisa nevoie mare sa se asigure de sosirea alesului, achitand o compensatie de trei milioane lire sterline celor de la The Hawthorns pentru eliberarea sa de contract, iar conducatorii „verzilor” au ales probabil si putin cu inima, pe considerente sentimentale, care sigur erau aplicabile si in cazul unor suporteri ai clubului scotian.

Mai exact, Mowbray a fost un popular fundas central la Celtic Park, intre 1991 si ’95, cand desi n-a strans foarte multe aparitii pentru „verzi”, s-a remarcat totusi prin generozitatea efortului sau si abordarea fara „floricele” a jocului. In plus, la acea vreme, Mowbray si-a pierdut proaspata sotie, rapusa la numai 24 ani de cancer de san, tragedie care a cimentat si mai mult locul fundasului in sufletele jumatatii „verzi” din Glasgow.

Insa lasand la o parte aceste considerente, Mowbray tot venea de la un club pe care nu-l salvase de la retrogradare. Sa fi fost Tony antrenorul ideal pentru a o conduce pe Celtic la titlu? Greu de crezut. Poate insa ca bosii l-au angajat pe considerentul ca tot el o promovase pe West Brom in elita, in 2008, sau ca in precedentul sau rol, de fapt si primul „plin” din cariera, a clasat-o pe Hibernian Edinburgh in ambele sezoane in cvartetul fruntas, performanta cu care respectivii „verzi” nu mai dadusera ochii din vremea lui Eddie Turnbull, o legenda a locului.

In plus, mai era si delicata ecuatie a abordarii eurocupelor. Cu Hibs, Mowbray se impiedecase la primul obstacol, decimat de Dnepr si apoi eliminat de danezii de la BK Odense, semn ca experienta sa internationala nu era de bun augur pentru un club de calibrul lui Celtic. Deloc de mirare, drept urmare, „verzii” erau ca si „out” din a treia faza calificatorie a Champions League, inca din 19 august, dupa al doilea esec la rand acasa, tot la zero, in bogata competitie continentala, cu noul antrenor pe banca.  

Si poate tocmai aici e problema „verzilor”. Asteptarile conducatorilor si ale fanilor sunt la parametrii impusi de traditia si performantele din trecut ale clubului, si tocmai aceste asteptari pareau a indica faptul ca gruparea de la Celtic Park ar putea o palarie mult prea mare pentru totusi nerutinatul Mowbray. Si aici nu tine de varsta, 46 in cazul sau, ci mai degraba de traiectoria pe care unii conducatori de la clubul din Glasgow trebuie ca au admirat-o cu ochelari roz pe nas.

Rangers ramane cu un avans de 10 puncte in urma socantului 4-0 incasat de Celtic, care cu ex-mijlocasul ei, nord-irlandezul Neil Lennon, un interimar, spera sa-si salveze sezonul in Cupa Scotiei, din care campioana a fost eliminata in minutul 90 al sfertului de finala de la Dundee United. Un lucru e cert. Ca Mowbray a inregistrat la carma lui Celtic un procentaj mai slab decat al lui John Barnes, demis in trecut deja la mijlocul campaniei, de unde ca rabdarea conducatorilor a avut de-a face si cu dorinta lor de a iesi cu fata cat mai curata dupa o alegere evident neinspirata.

Ca o adnotare, socantul 4-0 de la Love Street venea la 3 zile dupa ce micuta St. Mirren era rapusa abia in minutul 84 de unicul gol al lui Kenny Miller, in finala Cupei Ligii, Co-Operative Insurance League Cup, cucerita de campioana Rangers, ce a inscris pe cand avea deja doi jucatori eliminati. Cu alte cuvinte, St. Mirren s-a razbunat cu varf si indesat dupa finala pierduta in fata liderei, tocmai in dauna lui Celtic. Rau au mai ajuns „verzii”…

Urmatorul la rand? Vorba aceea, ca Mark Hughes tot e pe lista, aceiasi conducatori ar putea fi pe firul scurt la Eastlands din Manchester, unde destui le-ar putea dezvalui ca galezul se facea extrem de putin placut staffului clubului, si asta de la cantina si pana la terenul de antrenament pe care rareori pasea. Pazea la un potential nou caz Mowbray.

Antrenorul anului cu Becks, despre Dame si Coe

Gary Lineker l-a introdus in scena iar Smithy si-a dat drumul, inclusiv in italiana, adresandu-i-se lui Don Fabio. Dar si lui Giggsy, intrebandu-l cati ani are. 46, 47? O mostra de umor englezesc, la Sports Personality of the Year. Iar actiunea BBC Sport Relief Night 2010 a avut si un scop caritabil, in cea mai buna traditie insulara. 

Regia a fost perfecta, totul a parut aievea iar mesajul impulsionant al lui Smithy a fost receptionat de sportivi. Portavocea unei natiuni care si-a indemnat favoritii sa traga cu dintii pentru onoruri, mai ales ca se apropie Jocurile Olimpice… Pentru anglofili, o buna portie de amuzament.

Altfel moderator la BBC Match of the Day, „procesul etapei”, Lineker i-a facut culoar lui Smithy, care li s-a adresat printre altii dublei medaliate cu aur pe 800 metri, Dame Kelly Holmes, si presedintelui comitetului organizatoric al London 2012, Sebastian Coe, fost campion olimpic pe 1.500 metri.

Joleon priveste peste umar cu teama

Ce-ar fi fost dac-ar fi ramas? Chiar, ce-ar fi fost? A dat tricoul cu numarul 5 si un post beton pe care adunase cate 38, din nou 38, adica integralist, si apoi 36 de aparitii in precedentele campanii, pentru un trusou cu numarul 19 mai mereu pe umeras, irosindu-si anul cel mult pe banca de rezerve.

Iar miercuri seara chiar in tribuna, la jocul dintre actuala si fosta sa echipa. Manchester City – Everton Liverpool s-a sfarsit 0-2 si lui Joleon Lescott sigur nu i-a cazut bine. Mark Hughes, in vara inca la carma lui City, a tras vartos in doua randuri de fundasul central cu veleitati ofensive, sa-l aduca de la Goodison Park in Manchester. Everton a sarit ca arsa, asteptandu-se ca si cinciarul sa-i ramana loial, insa Joleon a inaintat o cerere de transfer.

A jucat doar un meci in acest sezon pentru Everton, dupa care, tensiunea in jurul situatiei sale dand in clocot, Lescott a fost lasat sa treaca la Eastlands. Pe o suma de circa 23 milioane lire sterline. Mult, mai ales pentru un fundas fara stie ce carte de vizita internationala, si ajuns la 27 ani. Insa City avea bani…

Lui Lescott nu i-a priit insa la City. Demiterea lui Hughes a constituit o prima lovitura, Mancini preferand sa apeleze la alt personal, iar accidentarile nu i-au inlesnit sederea. Lovit si miercuri, Joleon a privit neputincios la zbaterile fara rod ale colegului Tevez, in schimb Cahill si Arteta amintindu-i de zilele bune de la Goodison. Australianul a deschis scorul in minutul 33 cu al cincilea sau gol cu capul din tot atatea reusite in acest sezon iar ibericul a pus capac in minutul 85: 0-2.

In montaj, cam ce-a pierdut Everton in acest sezon prin accidentarea lui Arteta. Mikel, inscriind spectaculos cu stangul… Iar spaniolul a revenit la tanc, spre finele campaniei, pentru a pune umarul la asaltul final. Si a marcat si la Manchester.

Iar cand soarta jocului se inclinase deja in favoarea fostilor sai colegi, s-a intors in scaun pentru a privi peste umar, la monitor, rezultatele serii. Manevra surprinsa de camerele difuzorului Sky Sports. Fara doar si poate, Joleon era interesat de rezultatul de pe Villa Park. Nu de alta, dar invinsa acasa si deci ramanand la 53 puncte, City ar fi putut fi egalata de Aston Villa. Noroc cu Sunderland, care a remizat la unu la Birmingham, indulcind oarecum seara celor de la City.

Ulterior, intr-o analiza a semietapei, cu semnificativul City – Everton 0-2, Sky Sports a prezentat batalia pentru locul patru ca o cursa in patru, Tottenham, Man’City, Liverpool si Aston Villa, cu „Cormoranii” avand un meci mai mult disputat. Analistii au infatisat programul meciurilor acestora pana la final, plecandu-se de pe pozitiile Spurs 55 puncte, City 53, Liverpool si Villa cate 51.

Daca as fi fost insa in locul celor de la Sky Sports, as fi introdus-o de-aseara in calcule chiar si pe Everton. „Caramelele” au urcat la 48 de puncte, deci cu 3 mai putin decat concitadinii lor si Villa, si sunt pe val, ceea ce au dovedit si la Eastlands. Revenirile lui Cahill si mai ales Arteta au reimpulsionat trupa lui Moyes si nimic nu este exclus.

Remember. In 2005, cand Liverpool era cu gandul la finala de la Instanbul, Everton i-a suflat locul 4 si s-a catarat in Champions League. E foarte putin probabil dar nu imposibil ca dupa un sezon in care Spurs, City si Villa au tras din greu sa se mentina in fata, tocmai Everton sa le ia finalmente tuturor fata, urmata de… Liverpool. Ma-ntreb cat ar oferi bookmakerii pentru o asemenea… aberatie.

Ca o ultima consideratie, Everton a pierdut startul in 2009-2010 tocmai datorita bulversarii produse de dorinta lui Lescott de a da albastrul inchis pe cel azuriu. Incertitudinea a destabilizat startul de sezon al lui Moyes, fapt subliniat la vremea respectiva de cei de la Goodison, care, vazandu-se pierzand tot mai mult teren, au optat pentru… pace si zeci de milioane in cont, cu regretul de a-l pierde pe cinciar dar gasindu-i rapid un inlocuitor competent in francezul Distin, candva fost capitan la … Man’City.

Totusi, Everton finalmente si-a revenit. Dar Lescott? Ce-o fi in sufletul sau? Si mai mari indoieli. Accidentari. Doar 14 jocuri pentru City, inclusiv cele din competitiile knock-out. Si o mult mai mare concurenta pe post. Cateodata, tentat de oferte de nerefuzat, sfarsesti insa prin a te intreba daca a meritat. Pentru Joleon, prin prisma acestui sezon, mai deloc.

Sau poate doar daca urmaritoarea pe care o fila, Villa, va mai schiopata ca miercuri, si mai ales daca fostii colegi de la Goodison nu vor prinde o primavara de pomina. Insa lor pare a le prii postura de outsideri, in care s-au regasit si la Manchester. City cu toti banii si locul mai bun in clasament, Everton cu un lot mai restrans si resurse limitate. Si totusi, daca ne uitam la palmaresul „Caramelelor”, ei bine, e vorba atunci de niste outsideri de lux.

Pentru conformitate, Everton a triumfat la Manchester in formula Howard – P Neville, Jagielka, Distin, Baines – Heitinga – Osman, Arteta (90, Yobo), Cahill, Pienaar – Saha (72, Rodwell).