Posts Tagged ‘Fabio Capello’

The Official England Squad Medal Collection: Capitanul

iunie 6, 2010

Stema cu cei trei lei

Este cosmarul oricarui selectionabil. E clipa pe care nici un international nu si-o doreste vreodata. E secunda in care un vis de vara, inchipuit vreme de patru ani, se naruie in dureri si suferinta. Cupa Mondiala si-a pierdut deja cateva vedete, ce nu vor aparea pe scena sud-africana datorita accidentarilor, si parca nu trece zi in care un alt convocat sa sfarseasca pe mana medicilor. Printre jucatori, cativa ce figureaza in spoturi publicitare ale marilor corporatii.

Rio Ferdinand, capitanul ales de Fabio Capello, a incheiat si el un antrenament in carje, fiind inlocuit cu Dawson, fundasul lui Spurs, ce a zburat de pe-o zi pe alta de la Londra, intrand in paine in lotul Albionului. Implicit, banderola de capitan a fost pasata mijlocasului Steven Gerrard, metronom al lui Liverpool venit dupa un sezon asa si asa la nivel de club.

Capitania, centrul de forta al Angliei, s-a mutat in linia mediana, unde Gerrard e acompaniat de vice-capitanul Frank Lampard Jr., omul lui Chelsea. Desi sunt destule voci care contesta pana si selectionarea lui Gerrard, in baza prestatiilor in 2009/2010, Capello va miza mai mult ca sigur pe experienta la nivel international a baiatului crescut in cartierul de blocuri din suburbia Huyton.

De-acolo, Gerrard a sfarsit pe moneda francata cu ocazia participarii Angliei la EURO 2004, in Portugalia, cand insularii erau eliminati la lovituri de departajare de tara gazda, in sferturile de finala. STEVEN GERRARD MIDFIELD e gravat pe capul monedei, pajura reliefand emblema The Football Association, cu cei trei lei suprapusi si mentiunea The Official England Squad Medal Collection.

Gerrard, titular in trupa lui Eriksson, a devenit capitan de circumstanta al lui Capello

La vremea respectiva, cand mi-a fost cadorisita moneda din colectie, Stevie G nici nu intorsese rezultatul in finala Champions League de pomina contra „Diavolului” milanez. Anii au trecut iar Gerrard a condus-o pe Liverpool in doua ultime acte in fata Milanului, preluand acum banderola, la capatul poate celui mai sters sezon al sau de la sosirea lui Benitez pe Merseyside. Desigur, nici macar Gerrard nu poate fi bucuros de circumstantele in care s-a ales cu banderola pe mana iar un intreg Albion se teme ca mijlocasul din Liverpool nu e omul de forta, de coeziune, care sa imbarbateze la o adica si cu un strigat si sa stranga randurile echipei, mai ales la greu.

Dar cu Terry balacarit de presa pe motive extrafotbalistice, Capello nici nu mai avea prea multe optiuni, aspect dovedit de insasi numirea initiala a lui Rio Ferdinand, la urma urmei un alt ex- baiat de cartier, est-londonez, ce a luptat la randul sau cu demonii alcoolului, drogurilor si implicit a impulsivitatii fara astampar.

In Africa de Sud, ca un facut, noul capitan Gerrard il va avea aproape pe parca eternul coleg de club, un alt „Liverpudlian”, Mister Liverpool Football Club in carne si oase, Jamie Carragher, fundasul reaparut pe scena echipei nationale dupa cativa ani buni si o aruncare de prosop ce n-a fost uitata de carcotasi. Capello l-a reactivat, tot pe motive circumstantiale derivate din accidentarile altora, si Jamie s-a alaturat capitanului si colegului fundas dreapta de la Anfield, Glen Johnson.

Ca o remarca, ocupanta locului 4 in Premier League, Tottenham Hotspur, ofera cinci selectionabili in lotul lui Capello, campioana Chelsea laudandu-se cu 4 pentru Anglia iar vicecampioana Manchester United cu doar doi jucatori, Carrick si Rooney. Cat despre Arsenal, nici macar Walcott. Cu alte cuvinte, mai mult de jumatate dintre fotbalistii italianului in Africa de Sud provin dinafara noului „careu de asi”. Cu o vorba buna in special pentru West Ham United, care aprovizioneaza lotul cu doi selectionabili plus alti sase care si-au lansat carierele la Upton Park.

Iar in fruntea tuturor, Stevie G. Mijlocas.

Reclame

Robodance

mai 18, 2010

In editia din 18 mai a <Fotbal vest> mi-am anuntat intoarcerea in tara, abordand subiectul lotului largit de 30 jucatori al Angliei lui Capello…

M-am repatriat, dupa sase ani si 9 luni traiti in insula. Raman in suflet manunchi de amintiri de la Old Trafford si pana la terenul lui Carshalton Athletic, diverse arene de unde relatam la vremea respectiva. Reportajele de la fata locului, purtand pecetea autenticului, vor fi de-acum inlocuite – mai putin fericit – cu analize si comentarii alterate poate de handicapul distantei. Dar samburele va ramane acelasi. Niste randuri despre jocul inventat in tara leagan a sportului rege.

Care se pregateste zilele acestea pentru apropiatul debut, in 12 iunie, contra Statelor Unite, la Cupa Mondiala din Africa de Sud. Capello e in linie dreapta inaintea anuntarii lotului de 23 fotbalisti, sapte urmand sa fie lasati acasa din formula largita, adoptata saptamana trecuta de italian si in vederea acestui ultim joc amical inaintea definitivarii listei, cel cu Mexic, luni 24 mai, pe Wembley.

Desigur, selectionerul e interesat mai ales sa-si mentina recrutii apti de joc si dupa acest test pe gazonul surprinzator de necalitativ al arenei nationale insa sa-si si creasca potentialul de succes pe teren african cu cele mai chibzuite numiri. Rooney & Co. vor incerca sa zburde pe suprafata de joc altfel decat se impotmoleau semifinalistii Cupei Angliei, in meciul Tottenham – Portsmouth, disputat la 24 ore dupa celalalt penultim act, Chelsea – Aston Villa. De aceasta data vor fi trecut circa 50 ore de la finala barajului de promovare in elita, Blackpool – Cardiff, iar Capello si elevii sai trag nadejde ca gazonul sa nu fie destelenit ori desfundat.

Altfel, doua aspecte par certe. In primul rand, optand in pregatiri pentru 3 portari, si anume James, retrogradat cu Portsmouth, Green, salvat cu West Ham, si tanarul Hart, intors la Manchester City dupa fructuosul an de imprumut la Birmingham City, italianul a dezvaluit deja cu cine va merge intre buturi la Mondial. Nici nu era chiar greu de ales, in lipsa unei palete largi a optiunilor…

Si totusi, mereu cu o opinie si un colt la adresa antrenorilor straini, Sam Allardyce a sarit nevoie mare ca Paul Robinson, elevul sau la Blackburn Rovers, ar fi meritat un alt tratament in baza celor 41 selectii pentru Albion, dintre care patru fara gol primit la Mondialul din 2006, si a celor 35 aparitii in editia trecuta de Premier League, cu 13 “plase intacte”. E un punct de vedere pertinent, daca e doar sa-l compari cu Green, cel cu numai 9 selectii dar si 38 aparitii in liga pentru West Ham, maximum, ori cu veteranul James, ce-i drept cu 49 selectii dar doar 25 jocuri de campionat in 2009-2010, sau mai ales cu Joe Hart, baiatul de 20 ani cu o aparitie contra lui Trinidad & Tobago si 4 cartonase galbene stranse in sezonul abia incheiat.

Dar iesirea lui Allardyce as cataloga-o mai degraba drept tipic insulara… Nu-i de-al nostru, so pe el! Ce stie un strain!? Problema e ca doar 4 mari si lati sunt managerii englezi din Premier League, si anume Redknapp si Hodgson, trecuti de 60 ani, plus Bruce si Allardyce, carora li se va alatura in urma barajului fie Ian Holloway, fie Dave Jones, asa incat antrenorii autohtoni mai bine-ar inghiti in sec si lua de bune alegerile italianului, care a confirmat deja, calificand la pas Albionul in Africa de Sud…

Unuia ca Allardyce s-ar putea sa-i fi dat apa la moara coincidenta lansarii unui website, Capello Index, tocmai la momentul anuntarii lotului largit, pagina virtuala monitorizand procentual, pe baza evolutiilor la cluburi, principalii selectionabili din arena internationala, printre care si cei englezi. Pentru a aplana potentialul conflict de interese, Capello s-a delimitat de website sau macar de faptul ca ar fi implicat in acordarea notelor. La banii ce-i incaseaza de la o federatie engleza de-acum intr-a treia luna fara un presedinte executiv la carma, orice cat de mic derapaj de imagine e asteptat cu un marait adulmecand sange.

Oricum, e tare greu de crezut ca Don Fabio ii va face in ultima clipa pe plac lui Allardyce, renuntand la junele Hart, dupa modelul lui Sir Alf Ramsey, care intre cei 6 disponibilizati din lotul largit pentru Mexico ’70 il includea pe un anume Peter Shilton, baiat de 20 ani ce avea sa debuteze dupa turneul final…

In al doilea rand, readucandu-l la lot pe unul ca Jamie Carragher, fundas central cu veleitati si pe dreapta, Fabio Capello a dezvaluit si nevoia de a apela la solutii aparte pentru a suplimenta lipsa de personal experimentat ori cu un bun randament. La 32 ani, “loialistul” lui Liverpool ar putea prinde un ultim tren mai degraba in baza absentelor unor jucatori accidentati, ca Wes Brown de exemplu, ori a unora care s-au stins din fasa, in ciuda marilor asteptari puse in ei, gen Micah Richards.

De ce a fost nevoit selectionerul sa-i lamureasca pe alde Carragher ori Paul Scholes sa-si scuture mantia retragerii sau sa insiste totusi pe langa Owen Hargreaves, in ciuda celor 18 luni fara fotbal, cauzate de recidiva unor accidentari? Ei bine, in ciuda parcursului ireprosabil in preliminarii, tocmai datorita lipsei unui mai larg fond de jucatori experimentati si competitivi la cel mai inalt nivel. Shaun Wright-Phillips o fi el debordant pe extrema in ritmul alert din Premier League dar ar putea lasa impresia unei gaini fara cap odata incorsetat de jocul mai laborios cu tenta latina sau continentala.

De aici si apelul lansat veteranilor altor campanii, neimplicati pana acum sub stindardul italianului, dintre care insa doar Carragher a spus da. Probabil si datorita acestui sezon si jumatate de recul, fara artificiile Champions League pe Anfield Road.

A surprins oarecum si usa deschisa lasata la doi locotenenti ai lui Ashley Cole pe stanga, dar nu tu Wayne Bridge, de fapt mai mult rezistand cu numele in ultima vreme, ci mai putin amintitilor Baines si Warnock.

Capello nu s-a dezmintit insa “in fata”, unde l-a inclus la prima vedere in pofida oricarei logici pe Emile Heskey. Pe undeva, urmarind finala Europa Cup, din care Zamora a fost retras dupa nici o ora de joc, a fost evidenta oboseala taraind si o vaga accidentare a “calului negru” de pe turnanta. Mondialul ar fi fost un pod prea indepartat pentru “Cabanier”, prin aceasta prisma alegerea lui Heskey avand acoperire.

Insa ce-o zice oare Agbonlahor, mai tanaru-i coleg de la Villa, si cu 13 goluri la activ in liga!? Excluzandu-l pe talismanicul Rooney, al doilea in ierarhia finala a golgeterilor, cu 26 reusite, dintre atacanti doar Darren Bent, cu 24, al treilea, si Defoe, cu 18, l-au devansat pe Agbonlahor. Si totusi, pe langa Rooney, Bent si Defoe au fost preferati Peter Crouch si Heskey.

Ambii, probabil, pentru acea pecete aparte pe care ar putea-o conferi fazei de atac, indiferent de postura. Poate fi usor trecut cu vederea dar “Robodance” Crouch a marcat primul si al treilea gol in ambele ultime aparitii ale insularilor, oficiala si amicala, si anume un 3-0 cu Belarus si 3-1 cu Egipt, fie ca titular, fie “de pe banca”, incalzind usor atmosfera si la introducerea sa pe final, in parteneriat cu colegul sau de la Spurs, Defoe, in amicalul de 0-1 cu Brazilia.

Hilar in longilinitatea sa si cu doar 8 boabe in campionat, “Robodance” demasca implicit rezervorul restrans de valori get-beget al Angliei. Alegand un “dulap” trecut bine de 30 ani, si inca rezerva la club, plus o “prajina”, Capello lasa de inteles ca flerul Albionului e pe undeva prin linia mediana si in sclipirile lui Wayne. In rest, unica sansa ar fi o disciplina… robotica.

Din randul Z, la Mondial?

aprilie 18, 2010

Intre deplasari in Germania, Fulham s-a axat pe remize albe in campionat, inclusiv la colega din „careul” Europa Cup, Liverpool FC, deci fara „recidive” ale golgeterului Bobby Zamora. Despre ascensiunea sa si alb-negri in general scriu in <Fotbal vest> un fel de avancronica a semifinalei de joi de la Hamburg, unde londonezii ar putea descinde pe calea ferata, „incarcandu-i” si mai mult intr-un sezon incluzand cel putin 18 dueluri europene si abordat de Hodgson cu un lot relativ restrans. In care, mare avantaj, s-a remarcat Zamora, facand uitata accidentarea lui Andy Johnson. 

“Daca esti in randul <Z> si te-a lovit o minge-n cap, trebuie ca e Bobby Zamora”, scandau fanii adversarelor lui Fulham in editia trecuta, pe cand varful acum in varsta de 29 ani nu reusea sa se acomodeze in trupa lui Hodgson, desi era utilizat cu regularitate, strangand 35 de jocuri in campionat din totalul de 41 stagionale pentru alb-negri.

<Z> venea de la Zamora dar si de la cele doar 4 reusite intr-un sezon… Lui Bobby nu i-au trebuit insa decat 20 de secunde pe arena campioanei Bundesligii, Wolfsburg, pentru a inscrie acum doua saptamani acel unic gol ce o readuce miercuri pe Fulham in Germania, nu altundeva decat la Hamburg, pe stadionul gazda al primei finale de Europa Cup. Jocul cu HSV este al 17-lea al vest-londonezei in actuala campanie europeana, cu scalpul detinatoarei la zi a Cupei UEFA, Shakhtar, smuls pe parcurs, asa incat atacantul cu numarul 25 si opt goluri in eurocupe, tot atatea cat in sezonul de Premier League, poate spera de-acum la o revenire in portul hanseatic.

Metamorfoza lui Fulham poate tine la urma urmei si de abilitatea manageriala a lui Roy Hodgson de a ghida traseele lui Bobby spre poarta. De la un varf fara busola anul trecut, la un puncher cu vreo 20 de reusite in 2009-2010. Pofta de gol care i-a indemnat recent pe analisti sa-l “bage in fata” pentru lotul de Mondial al lui Capello, mai ales in conditiile in care atat Defoe, recent mai mult accidentat, si Bent, dintre atacantii mai prolifici in liga, nu par a inspira presei prea multa incredere inaintea meciurilor sud-africane.

Handicapul lui Zamora ar fi ca n-a mirosit vreodata o convocare la lotul Albionului. Iar cand a fost chemat vara trecuta de Trinidad & Tobago, imediat dupa ce primise pasaportul insulitei din Caraibe, de unde se trage tatal sau, pentru meciul din preliminarii cu El Salvador, a suferit o accidentare reamintind parca de refuzul sau in 2006 la chemarea lansata de Beenhakker pentru campania de Mondial cu Soca Warriors, in Germania.

Destin? Acolo, Zamora ar fi fost adversar in grupa cu Albionul. Cu Anglia in care se nascuse, in estul Londrei, cu un anume John Terry cu care pasea in juniorat la clubul local Senrab. Atat de mare fan West Ham era, incat Bobby s-a scuzat olandezului ca se dedica mentinerii “Ciocanarilor” in elita, unde tocmai ii promovase in mai 2005, cu 3 goluri in semifinala barajului play-off, contra lui Ipswich, si cu unicul gol al finalei de la Cardiff, in dauna lui Preston.

Da, Zamora era pe-atunci inapoi in Premier League, cu West Ham, unde dorea sa confirme, dupa un an esuat candva in elita cu Tottenham. Soarta a facut deci ca Bobby sa ramana la activ doar cu cele 6 selectii in reprezentativa de tineret a Angliei, antrenata la acea vreme de Platt, si sa isi lase o eventuala portita intredeschisa la seniori. I-o va deschide larg Capello?

In mai 2006, pregatindu-se déjà de Mondial, Stevie <G> egala in extremis la trei in acea de pomina finala a Cupei Angliei tot de la Cardiff, ramasa in memoria lui Zamora pentru penaltyul aparat de Reina la loviturile de departajare. Liverpool avea sa triumfe iar Bobby poate isi amintea mai degraba ca trecuse sub forma de imprumut prin liga Dr. Martens, la Bath City, in 2000, decat de <Gheata de Aur> cu care fusese rasplatit mai apoi in reusitele campanii consecutive de promovare cu Brighton & Hove Albion, din liga a patra intr-a doua.

Daca stafia penaltyului irosit unde ii promovase cu 12 luni inainte pe “Ciocanari” l-a urmarit si la Craven Cottage, n-avem de unde sa stim. Cert e ca Hodgson a platit 6,3 milioane lire lui West Ham in vara lui 2008 pe perechea Zamora – Paintsil, iar suma pare-acum un mizilic. Vorba lui Hodgson… Daca Dzeko, varful lui Wolfsburg, e cotat la vreo 30 milioane, cat o valora Bobby al nostru de la “Cabana”?

De fapt, totalul sumelor de transfer la Fulham ale invingatorilor din Germania roieste in jurul maximului incasat in istoria alb-negrilor, acele 13 milioane de la United, pentru Saha, de exemplu portarul Schwarzer si Zoltan Gera sosind la “cabana” Craven Cottage pe gratis. Iar fundasul Konchesky, “pasat” din Academia lui West Ham in aceeasi zi cu Bobby, pe un “luxos” 3,25 milioane, traversand si el capitala, cu colegul sau, de la Upton Park.

Patronul Fayed n-are degeaba magazinul “Harrods” in inima Londrei, de unde si flerul de a racola la Fulham baieti de nadejde si mai ales un abil Roy Hodgson. Cand englezul s-a intors in insula din pelerinajul sau european, Fulham incepea anul 2008 sub spectrul precedentei retrogradari din elita, consemnata in 1968. Parca se potrivea, dupa 40 de ani…

Publicam pe-atunci, pe blogul in limba engleza, un interviu cu autorul unui istoric al alb-negrilor, si chiar si acest suporter de sase decenii al clubului de la “Cabana” incheia prin a-mi spune “dar stii, intotdeauna in fotbal urmeaza si un alt sezon”. Mai bun, vroia sa sugereze Morgan Phillips. Si i-am insiruit vorbele intr-un fel de avancronica a jocului din duminica de 3 februarie 2008, transmis in direct de Sky Sports de la Craven Cottage, cu Aston Villa.

Avea sa fie 2-1, mai exact prima victorie a lui Hodgson la carma penultimei clasate. Incercatii fani au asteptat apoi pana in 16 martie pentru urmatorul succes, un 1-0 cu Everton, iar retrogradarea parea iminenta. Ulterior, incepand din 12 aprilie, cu un 2-0 la Reading, Roy Hodgson si Fulham au pus la punct marea evadare, castigand si urmatoarele doua deplasari, la Manchester City si Portsmouth, cu 3-2 de la 0-2 la pauza respectiv 1-0, jocuri pe parcursul carora au fost uneori aritmetic retrogradati. De fapt, in ultima runda, la “Pompey”, golul salvator al unui Danny Murphy candva cu peste 150 meciuri pentru Liverpool avea sa vina abia in minutul 76…

La liman, deasupra liniei, cu golaveraj -22, fata de -25 pentru Reading. In aprilie fusese Reading – Fulham 0-2… Restul e istorie. Eroicul Hodgson l-a achizitionat apoi in vara pe Bobby Zamora iar varful si-a dat acum drumul, speriind Europa. Sezon de aur pentru comfortabilii “Cabanieri” si in Premier League, pe care autorul Morgan Phillips il poate adauga cartii “De la St. Andrew’s la Craven Cottage”.

Istoricul intocmit de Phillips a fost publicat la startul chinuitorului sezon bantuit de picaj, cu ajutorul vicarului bisericii St. Andrew’s, plasata in spatele clubului de tenis Queen’s, locas de cult pe langa care a fost fondata Fulham FC, in secolul XIX. Langa biserica, pe malul Tamisei, la fosta cabana de vanatoare a lui Anne Boleyn, Craven Cottage, alb-negrii isi gaseau inca de-atunci locul iar refrenul de azi al fanilor adevar graieste: “Nu vom parasi niciodata <Cabana>”.

Acolo, baiatul de 9 ani Morgan Phillips era dus la meci in ’48 de tatal sau, Morgan Phillips Sr., intaiul secretar al Asociatiei Suporterilor clubului, iar peste ani, in 1975, cand Fulham atingea unica sa finala din istorie, Cupa Angliei, avea sa semneze nu doar in revista “Placinta <Cabanei>”, ci si prima sa carte: <Fulham We Love You!>.

Da, au iubit-o chiar si in 1996, cand Fulham o batea pe Torquay in jocul ultimelor doua clasate, locurile 23 si 24 in liga a patra. N-a trecut mult si azi alb-negrii lui Fayed si Hodgson il propun pe Zamora atat Angliei cat si unor eurocupe fara granzii insulei in Champions League, iar fanii striga “Daca mingea loveste plasa, nu e Shearer ori Cole ci trebe ca e Zamora”…

Anglia in Balcani in toamna lui 2011

martie 26, 2010

N-au cazut de acord, asa incat tintarul competitional al Grupei G din preliminariile Campionatului European, ce va avea loc intre 8 iunie si 1 iulie 2012 in Polonia si Ucraina, a fost stabilit de computerul UEFA, la Tel Aviv.

Unde Anglia lui Fabio Capello a aflat ca va demara in campanie cu un joc pe Wembley, intr-o vineri de 3 septembrie, contra Bulgariei, la nici opt saptamani dupa finala Campionatului Mondial. Patru zile mai apoi, marti, Albionul va vizita Elvetia, si ea calificata la Cupa Mondiala. Insularii vor reveni marti 12 octombrie in Londra, pentru jocul cu Muntenegru, iar alternanta meciurilor acasa – deplasare va fi mentinuta pana la finele campaniei, cu partide in primavara in Tara Galilor si cu Elvetia iar in toamna viitoare in Bulgaria, acasa cu galezii si in Muntenegru.

Albionul va da o raita in Balcani in zilele de vineri 2 septembrie, la Sofia, si 7 octombrie, la Podgorica. La ora acelui al optulea si ultim meci, insularii ar putea fi deja cu biletele acontate pentru Euro 2012, drept invingatori ai grupei, dupa precedenta campanie europeana ratata in fata Croatiei si Rusiei. Elvetia n-a trebuit sa se califice pentru precedentul turneu final, in calitate de gazda a competitiei, ceea ce da Albionului sperante in plus sa-si confirme statutul de favorit al grupei. Dar mai intai Mondialul…

Revolutia in surdina de la Villa Park

decembrie 16, 2009

Nu-i de mirare ca la instalarea sa s-a referit la Cupa Campionilor Europeni. „A incerca sa readucem clubul la nivelul gloriei de altadata pare a fi o tinta foarte indepartata – dar de ce sa nu incercam? Au trecut aproape 25 de ani de la castigarea Cupei Campionilor Europeni dar acela e doar un vis„, spunea Martin O’Neill in august 2006, la prima sa conferinta de presa ca manager al lui Aston Villa.

Nord-irlandezul stia foarte bine de triumful din 1982 al visiniu-albastrilor pentru ca la randul sau tocmai cucerise respectivul trofeu, in doua randuri, cu Nottingham Forest, in 1979 si 1980. De fapt, dintre antrenorii din Premier League, doar Carlo Ancelotti, sosit in vara la Chelsea, a mai castigat ca jucator cel mai pretios trofeu al cupelor europene, si tot in editii consecutive, la zece ani dupa O’Neill. In 1989 si ’90.

Anii au trecut insa ex-mijlocasului Irlandei de Nord nu i-a scazut pofta de a se intoarce in competitia numarul unu, fie ea sub un alt nume. La a carei usa a batut deja in sezonul trecut, fara a se deschide. Dupa 25 de etape, Villa se afla pe locul 3, devansandu-le pe Chelsea si Arsenal si sperand indreptatit la penetrarea „careului de asi”.

Moment in care Chelsea a descins insa la Villa Park, Anelka sugerand cu un unic gol ca gazdele mai trebuie sa astepte. Era pe 21 februarie iar in 22 martie, in plina pierdere de viteza a elevilor lui O’Neill, cu 4 remize intr-o serie de noua jocuri de campionat fara victorie, Gerrard ii admonesta si el cu un hat-trick, intr-un 5-0 in contul lui Liverpool, pentru temeritatea de a le fi amenintat pozitia. Iar cand s-a trezit, in mai, cu cate un 1-0 subtire cu Hull si Newcastle, Villa n-a mai reusit decat sa-si mentina pozitia a sasea, ca si cu un an inainte, si tot in urma lui Everton, ce-i drept cu 62 de puncte, doua mai multe decat in 2008.

Pe locul trei in februarie, pe 3 si acum. Aston Villa a castigat in intermediara al treilea joc consecutiv la zero in Premier League, luandu-i din nou fata Arsenalului, fie si pentru o zi, ca si dupa victoria de pe Old Trafford, din weekend. Asadar Villa e acolo sus, in carti.

La Sunderland, succesul l-au adus Emile Heskey si James Milner, doi englezi intr-o formula cu 7 fotbalisti autohtoni, spre deliciul unuia ca Fabio Capello. O’Neill i-a aliniat pe Friedel (american) – Luke Young, Dunne (irlandez), Cuellar (spaniol), Warnock – Downing, Petrov (bulgar), Milner, Ashley Young – Agbonlahor (90, Sidwell), Heskey. Mai rar in Premier League ca majoritatea jucatorilor ofensivi sa fie englezi dar iata ca O’Neill, vorba sa, macar incearca…

Cu trei zile inainte, utilizand aceiasi titulari si inlocuindu-i dupa pauza, in ordine, pe Warnock, Heskey si Downing cu Wayne Collins, Carew respectiv Reo-Coker, O’Neill curmase si o serie neagra a clubului din Birmingham pe Old Trafford si in general in fata lui Manchester United, Agbonlahor amutind „Diavolii rosii”. Iar cu inca o sambata inainte Dunne, Milner si Carew, din penalty, o trimiteau sec la plimbare pe Hull City.

De la 0-1 cu Chelsea si un umilitor 5-0 pe Anfield in returul sezonului trecut, la un neverosimil 3-1 la intoarcerea in Liverpool, urmat de 2-1 cu Chelsea si acest 1-0 la Manchester, in acest campionat. Numai sa-i tina naravul din acest decembrie imaculat, dupa ce si in noiembrie, inceput cu un esec abia in prelungiri la West Ham, elevii lui O’Neill au continuat cu un 5-1 si doua remize.

Vorba aceea, pfui sa nu-i deochi, pentru ca Villa e patita. Scurtcircuitul de la inceputul primaverii a fost o copie fidela a caderii de potential din primul sezon al nord-irlandezului la Villa Park, 2006-2007, cand dupa un debut fulminant, cu 9 jocuri fara infrangere, curmat in 28 octombrie de Liverpool, cu un 3-1 in care reducea din handicap Agbonlahor, Petrov si compania au mai strans doar doua victorii in urmatoarele 19 partide de campionat, pana la inceputul lui aprilie.

Chiar si asa, O’Neill n-a dezamagit in sezonul de debut in Birmingham, acumuland cu opt puncte in plus fata de predecesorul sau David O’Leary, semn al progresului de la un an la altul, odata cu predarea stafetei de catre octogenarul Doug Ellis americanului Randy Lerner. Iar din 2008 Villa a cutezat sa cate mai sus, pe sase, un loc de Cupa Intertoto, ba chiar cu 71 goluri la activ, a treia ca productivitate in liga si cea mai eficace din anul cuceririi titlului, in 1981.

O’Neill e cumpatat, Villa pare chiar usor demodata, cu toti tinerii englezi si fara magnetismul generat de strainii altor cluburi, capitanul Petrov neputand fi trecut intre stelele jocului, dar o minirevolutie in desfasurare pare a lua elita prin surprindere. Everton nu mai e acolo, pe inaltimi, sa-i ia fata pe locul 5, cum s-a sfarsit in ultimele doua sezoane, iar elevii lui O’Neill ar avea poate o si mai mare ambitie sa incheie in fata fostului lor capitan, un localnic, Gareth Barry, inchizator ce a dezertat la Manchester City dupa ce rezistase cu o vara inainte avansurilor lui Benitez, care nu s-a sfiit sa catalogheze optiunea internationalului drept una de natura financiara.

Desigur, Villa transpira pe mult mai putini bani, insa foamea de performanta e mare. In fond Heskey si chiar Agbonlahor spera sa prinda lotul pentru Africa de Sud si nici Downing, revenit dupa o severa accidentare, Ashley Young si mai ales admirabilul jolly-joker James Milner nu si-au pierdut sperantele unui apel de la Don Fabio. Dar ce-ati spune de Stephen Warnock, fundasul stanga de care s-a dispensat Benitez, si care isi recladeste pas cu pas ascensiunea, fiti siguri, si sub privirea periferica a italianului!?

Iar O’Neill si Aston Villa stiu ca ar avea o paine de mancat si in Cupa Ligii, la prima vedere o povara in paralel cu telul prinderii unui loc in Champions League, dar de fapt o rara oportunitate de a reveni pe Wembley, intr-o potentiala finala cu Manchester United, chitita prin personalitatea lui Sir Alex Ferguson de a merge pana la capat pe mana „manjilor’ din lot. Semifinala din ianuarie, cu Blackburn Rovers, e absolut abordabila, iar finele lui februarie e rezervat „Drumului spre Wembley”, ce aducea in ’96 ultima cupa din fascinanta sala de trofee din Villa Park. Ar fi niste primi pasi pentru Villa pe calea spre locurile insorite de altadata.

O’Neill a invatat ceva si din lectia ultimelor doua aparitii in Cupa UEFA respectiv UEFA Europa League, si anume ca daca tot te-ai calificat merita sa arunci in focuri mai mult decat manjii, tentative timide si cu gandul la Premier League care i-au deschis insa apetitul si i-au readus aminte de vorbele sale la instalare. Atunci se referea la competitia numarul unu.

In a carei urna s-a aflat ultima oara in 1982/’83, ca si detinatoare la zi a trofeului, trecand in optimi de finala de Dinamo Bucuresti, 2-0 si 4-2, inainte de a fi eliminata. In 2011 se vor implini 30 de ani de la cucerirea ultimului titlu national si chit ca un asemenea obiectiv pare – vorba lui O’Neill – un pod prea indepartat, un cap de punte in UEFA Champions League poate fi consolidat si de pe locul 4.

Poti tu Villa sa nu te pierzi iarasi cu firea si sa indraznesti sa ramai in careu? La cuvant Emile Heskey si alti trimisi la plimbare ca el.

Anglia, pe podiumul favoritelor la Mondial

decembrie 5, 2009

Casele de pariuri londoneze au micsorat cotele Angliei la cateva minute dupa incheierea tragerii la sorti a grupelor turneului final al Mondialului sud-african. Cap de serie in Grupa C, care s-a conturat drept abordabila in urma extragerii din urna a Statelor Unite, Algeriei si Sloveniei, fiind catalogata drept usoara de comentatori si „deloc rea” de catre selectionerul Fabio Capello, Albionul este acum creditat cu 5/1 sanse la cucerirea Cupei Mondiale de catre analistii de la Ladbrokes, de la 6/1 inaintea evenimentului desfasurat aseara in Africa de Sud, urmand Spania dar devansand Brazilia pe podiumul favoritelor la castigarea trofeului.

Fara doar si poate, comparativ mai ales cu Germania si Brazilia dar si cu Argentina, capi de serie carora li s-au repartizat cativa adversari competitivi in grupele D, G respectiv B, Anglia a iesit multumita de la tragerea la sorti iar traditia fiind de partea ei in privinta calificarilor din grupele turneelor finale, este de asteptat ca insularii sa confirme statutul de cap de serie.

Cuvantul de ordine in grupe a fost mereu precautia, din 1982 incoace, cand Anglia revenea la turneul final dupa doua absente la rand in anii ’70, insularii reusind performanta de a primi un unic gol in 4 din cele sase prime faze ale Mondialului, exceptiile consemnandu-se in 1998 si 2006, cand Romania respectiv Suedia le-a marcat un al doilea gol, in ultimul minut, prin Petrescu respectiv Larsson. Absolut remarcabil ca Albionul a reusit la ultimele 6 turnee finale sa nu primeasca gol in fiecare doua din cele 3 jocuri din grupe.

Iar cu Capello la timona, prin definitie si excelenta un strateg exponent al betonului armat italian, e de asteptat ca Anglia sa-si croiasca din nou cu mare grija drumul din grupe.

In principiu, ar ramane de vazut cu care calificata din grupa D vor da piept englezii in optimi, dintre Germania, Ghana si Serbia, adversare ce s-ar putea dovedi nuci tari in faza knock-out, analisti de prim rang din presa londoneza plasand din start „Panzerele” in fotoliul de lider si avertizand implicit Anglia sa evite locul 2 in grupa. Insa pana atunci, grupa C le-a adus oponentii doriti.

Intrebarea e daca Albionul va iesi imaculat din grupa sau va repeta figura ca la fiecare 12 ani sa se califice sifonat. Pe platourile mexicane, in ’86, Anglia regretatului Sir Bobby Robson pornea la drum cu un esec, 0-1 cu Portugalia, nedezmeticindu-se nici in al doilea joc, 0-0 cu Maroc, abia hat-trickul lui Gary Lineker contra Poloniei scuturand blazarea si aducand calificarea.

Iar in 1998, la Coupe du Monde, stim bine cum Dan Petrescu a avut ultimul cuvant de spus in fata trupei lui Glenn Hoddle, 2-1 in cel de-al doilea meci din grupa, dupa ce insularii dispusesera initial cu 2-0 de Tunisia.

Infrangerile cu Portugalia si Romania ar fi insa exceptiile care confirma regula ca Anglia se descurca in grupele Campionatului Mondial, doar succesiunea 1986, 1998, 2010 dandu-le ocazia unor carcotasi ca mine sa faca speculatii.

Ca Anglia poate fi foarte multumita cu rezultatul tragerii la sorti ar putea-o sugera si o alta privire in trecut, la adversarele din grupa Mondialului asiatic din 2002, cand insularii au trebuit sa-si croiasca drum dintre Suedia, Argentina si Nigeria. A fost un patrulater piatra de moara, din care englezii au navigat insa cu un 1-1 cu scandinavii, fiind egalati de Alexandersson, razbunandu-se cu 1-0 pe sud-americani si remizand alb cu africanii. 

Si cand le-a fost insa mai usor, peste 4 ani, la Mondialul din Germania, 1-0 cu Paraguay si un 2-0 conturat abia in ultimele sapte minute, cu Trinidad&Tobago, englezii tot au risipit puncte in grupa, fiind egalati la doi de scandinavi.

Cu alte cuvinte, Anglia mereu s-a calificat dar cedand de fiecare data puncte, cum a fost cazul si la Italia Novanta, cand s-a vazut nevoita sa transeze ultimul joc, cu Egipt, dupa ce fusese tinuta in sah de Irlanda si Olanda. Doar in 1982, la Mondialul spaniol, venit dupa doua absente neasteptate ale Albionului, trupa lui Greenwood a defilat in grupa, cu trei succese. Si apropo de acel turneu final iberic, acolo Algeria lui Madjer pornea la drum cu un 2-1 contra Germaniei Federale, insa Algeria de astazi, calificata la baraj in dauna Egiptului, este mult mai mult o necunoscuta decat in acele vremuri, cel putin din punctul de vedere al insularilor, care n-au intalnit-o niciodata, macar intr-un joc amical…

Insa cum Anglia va debuta contra Statelor Unite, n-ar trebui s-o ingrijoreze faptul ca algerienii nu erau invinsi nici la startul Mondialului mexican, unde egalau prin Zidane la unu Irlanda de Nord.

Intrebarea e daca va gasi cineva ac de cojocul Angliei: nord-americanii, adversari incomozi si cu atat mai mult pentru „verisorii” insulari, ori bine organizata Slovenie? Dupa cum s-a descotorosit insa Capello in grupa preliminara de adversare din spatiul ex-sovietic si cum baietii lui Kek s-ar putea „stinge” pana la ora celei de-a treia dispute, balanta inclina in favoarea alesei bookmakerilor.

Cert e, in baza rezultatelor Albionului in grupe din ’86 incoace, cand Lineker zdrobea Polonia cu un hat-trick, ca insularii n-au mai castigat de atunci cu nationale europene, remizand de 4 ori cu exponente ale stilului anglo-saxon.

Mult mai bine s-au descurcat insa cu africanii, neprimind nici un gol si invingand in trei din patru cazuri: 0-0 cu Maroc in 1986, 1-0 cu egiptenii in ’90, 2-0 cu Tunisia in grupa din care a facut parte si Romania la Coupe du Monde si 0-0 cu Nigeria, in Asia. Si procentaj suta la suta cu nationalele din continentul american, 2-0 cu Columbia in Franta, 1-0 din penaltyul lui Beckham contra Argentinei, in Asia, un alt 1-0 dintr-o lovitura libera a aceluiasi Beckham, in debutul primului joc al campaniei, cu Paraguay, si imediat un 2-0 contra caraibienilor din Trinidad & Tobago.  

Daca bookmakerii spun insa ca sansele Albionului la titlu au crescut subit dupa extragerea bilelor din urna, trebuie ca stiu ei ceva, si toate aceste consideratii statistice bazandu-se pe traditia precedentelor editii pot fi aruncate pe fereastra. Totusi, analistii caselor de pariuri au recunoscut castigurile financiare substantiale obtinute la celelalte turnee finale de pe urma mizelor jucate mai mult cu sufletul decat cu mintea de catre chibitii insulari, de unde ca ar putea fi suspectati acum de un usor cinism prin cresterea sanselor Albionului, cotata de vineri noapte chiar peste Brazilia la castigarea titlului, aruncand poate o mica momeala in lumina deznodamantului tragerii la sorti. „Ne e teama ca vom iesi in pierdere de data asta” s-au grabit sa opineze, sugerand ca miscorarea cotelor le vor atenua platile facute nu putinilor fani pe care ii stimuleaza sa mearga pe mana Angliei.

In aceeasi nota, in editorialul suplimentului special editat de un mare cotidian londonez in dimineata imediat urmatoare tragerii la sorti, preambulul articolului a caracterizat Grupa C drept „o simpla croaziera ce duce la cel putin un loc in semifinale”, traseul lui Rooney si compania urmand sa atinga haltele Serbia, in optimi, Franta, in sferturi, Brazilia, intre ultimele patru, si Spania. Este totusi doar un exercitiu al imaginatiei, din moment ce acelasi autor, cu cateva zile inainte, alcatuind o echipa fantastica a ultimului deceniu in Premier League, l-a selectionat pe Steve Gerrard pe post de fundas dreapta.

Mingea e rotunda si frumosul joc ne poate lasa dusi pe val… Startul, peste o jumatate de an. Cam pe-atunci, cand loturile vor fi conturate, cand vom stii cine e in forma si cine ar putea rata vreun meci-doua din cauza accidentarilor ori a lipsei prospetimii, vom putea specula intr-o mai mare masura in lumina aspectelor tehnico-tactice si a caracteristicilor selectionatelor.

Pentru moment, la cald, cotele de pariuri si probabilitatile date de statistici si traditie pot tine loc de speculatii.

Ziua 171. Ani lumina de la „Huo!” la 0-0 la pauza cu Andorra

iunie 14, 2009

A trecut si miercurea cand si ultimii au luat vacanta, fie ei chiar multimilionari campioni si vicecampioni. 10 iunie, cu ocazia jocului de calificare din preliminariile C.M. 2010, Anglia – Andorra. Si cat de diferite sunt datele problemei. Dar chiar, cat a trecut, macar pentru unii? Ei bine, campioana ramasa „in functie”, Man United, pornea pe 10 august 2008, pe Wembley, cu ocazia FA Community Shield, 0-0 cu „Pompey”, iar una ca Arsenal, peste alte 3 zile, intr-un 2-0 la Enschede, cu Twente, in a treia faza preliminara a Champions League… Le-o fi si lor de-ajuns, nu-i asa, Mister Rooney ori Walcott? Dar ma contrazic, asta vizavi de „ziua” de alaltaieri si conflictul Wenger – Pearce, pentru Walcott.

Capello si selectionata sa au adunat 7 victorii din tot atatea posibile pentru accederea la turneul final din Africa de Sud, o schimbare la fata comparativ cu descinderea Albionului la Barcelona, cu McClaren la timona, cand un 0-0 la pauza impotriva micutului stat din Pirinei a generat furia oarba a sustinatorilor englezi deplasati in Catalonia si a anticipat o campanie esuata de calificare la Euro 2008. Dar nu la paralelele inegale Capello – McClaren ma voi referi, nici la revenirea Angliei pe linia de plutire alimentand marile asteptari ale unei mandre natiuni fotbalistice, ci la doua considerente afectand tangential sportul nu doar in Albion rege si mai ales activitatea federatiei din Soho Square.

Acel 0-0 cu huiduieli la pauza s-a consumat in 28 martie 2007, la patru zile dupa ce Albionul remiza alb in Israel, iar rateurile par acum la ani lumina, mai ales in lumina ultimului 4-0 cu care s-a intors Capello din Asia. Dar altele-s subiectele…

Uno… 

Luni seara, cu prilejul amicalului de tineret Anglia – Azerbaidjan, difuzorul irlandez prin satelit Setanta Sports parea a-si fi facut retragerea cu coada intre picioare in ceea ce priveste transmisiile fotbalistice in direct ce tin macar de reprezentativa celor Trei Lei. Un vis conturat in joaca, intr-un bar din vestul Londrei, cand cu meciul Irlanda – Olanda de la Coppa del Mondo 1990, pentru care doi „verzi” au licitat drepturile de difuzare pe propria lor retea si au perceput 5 lire sterline de la fiecare client ce a calcat pragul stabilimentului pentru a viziona acea remiza, tocmai era pe cale sa se destrame intr-un bluf de mari proportii, si inca pe marea scena.

Setanta Sports si-a consolidat proeminenta cand a reusit sa dobandeasca un „pachet” din drepturile de difuzare impartite de Premier League si detinute in prealabil sub forma de monopol de BSkyB, control care fusese zdruncinat prin decizii europene stipuland legea concurentei. Odata infipti macar si cu un stegulet modest, cei de la Setanta se puteau declara multumiti… The New Kids on The Block. Au transmis in direct din Premier League si, undeva peste mana, tinand cont de statutul lor de post privat prin satelit dinafara Regatului Unit, au greblat pana si dispute din competitia K.O. patronata de Football Association, si anume Cupa Angliei, ba chiar si meciuri oficiale de calificare ale Albionului si al altora dintre tarile Home Nations. Asta insa pana luni, cand The New Kids n-au mai avut forta in buricul degetelor sa se mentina pe bloc. Li se va deschide parasuta? Analistii au estimat ca nu… Serviciul de abonamente pentru clienti, atat telefonic cat si pe internet, a fost brusc sistat, semn al lacatului iminent la usa.

Setanta s-a vrut a fi o alternativa sau mai bine zis o contrabalanta la monopolul Sky in Premier League, si in acest sens a fost asadar binevenita desi, licitand exact pentru meciurile Angliei, si-a intins plapuma cu o impunitate de ordin mai degraba moral. Jocurile Angliei, in orice oranduire normala, ar fi trebuit sa ramana apanajul BBC, tot asa cum ale Romaniei ar fi ramas in mod ideal in curtea TVR. Dar vremurile s-au schimbat subit si canale comerciale, ba chiar prin satelit si straine, au obtinut drepturile de difuzare de la cel mai vechi for fotbalistic federal din lume. Bastioanele traditionalismului erau daramate. Nu supararea celor care ar fi dorit sa vizioneze Anglia tot pe BBC au facut insa ca Setanta sa nu-si perpetueze consolidarea pe piata, ci slabele sale vanzari. 1,25 milioane abonamente nu suna mult, intr-o tara avida de fotbal si dresata recent in a fi ahtiata de fotbalul transmis pe micul ecran, numarul de abonati necesar macar pentru a supravietui fiind estimat la 1,9 milioane.

Sesizand esafodul destramat al conlucrarii cu Setanta, Football Association e pregatita pentru redistribuirea imediata a drepturilor de difuzare, asta daca se incumeta cineva sa liciteze la nivelul stachetei ridicate de postul prin satelit, in disperarea sa de a-si asigura un contract ce parea cu mare priza la public. Ei bine, cert e ca jocul cu Andorra e pe mainile ITV, unul dintre canalele terestre nationale ce lua initial transmisii ale nationalei de la pana recent monopolista pe aceasta felie, BBC.

Daca nu multi ar fi simtit lipsa Setanta cand e vorba de meciurile cu implicarea Football Association, deci ale Albionului ori din Cupa Angliei, in schimb atat Premier League cat si Scottish Premier League isi refac socotelile zdruncinate de incapacitatea de plata a Setanta. Care a ratat deja termenul de plata, de saptamana trecuta, a celor 3 milioane lire sterline, in cuferele forului primei ligi a „cimpoierilor”, si pare si mai subreda in privinta mult mai consistentei sume ce o are curand de livrat pusculitei lui Richard Scudamore, la Premier League. Problema e ca Setanta mai avea un an din contractul in derulare plus castigase din nou o particica din viitoarea intelegere, si mai banoasa, pe 3 ani. Cine va prelua potul, in conditiile in care Sky nu are dreptul, conform avertismentului primit de la „centru”? S-a auzit in iarna, cand cu licitatia viitorului contract, numele ESPN, de peste Atlantic, ba chiar n-ar fi exclusa lansarea propriu-zisa a „Premier League TV”, o proprie afacere, in familie. Si apropo de posturile proprii, Setanta avea intelegeri financiare pana si cu cateva din canalele private ale unora dintre cluburi, printre care Liverpool, asa incat ramificatiile incapacitatii de plata a Setantei sunt mai adanci si mai raspandite decat pare la prima vedere. Mica – mica in comparatie cu gigantul Sky, si totusi semnificativa, cand e vorba de achitarea platilor. Minusul in vistieria fotbalului, per total, din picajul Setanta, s-ar ridica la 150 milioane lire, deloc de neglijat in conditiile creditarii actuale restranse, a devalorizarii lirei si a conditiilor mai neprielnice de piata.

Un crah similar se lasa cu consecinte mult mai drastice la inceputul anilor 2000. Atunci, intr-o tentativa gen pionierat, ITV a incercat lansarea transmisiilor digitale a unor jocuri din Football League, obtinand drepturile de difuzare pentru „pachetul” respectivelor dispute din ligile 2-4. Proiectul nu s-a materializat, ba chiar a capotat din fasa, crah care a lasat The Football League si implicit cele 72 cluburi profesioniste de sub umbrela sa fara veniturile anticipate. Neavand de unde sa le imparta sumele asteptate, Liga a asistat la automutilarea sau chiar alunecarea in faliment a unor cluburi membre. Acum, cu bani de rezerva, mai puternicele foruri ale primei ligi engleze respectiv scotiene, vor face probabil platile necesare membrelor ei, chiar daca banii asteptati de la Setanta nu vor mai veni sau vor rasari de undeva, cu intarziere.

Esecul Setantei e implicit masura puterii BSkyB. Care domina si controleaza piata, chiar marind potul la licitarea viitorului contract de difuzare al jocurilor din Premier League. Setanta n-a tinut pasul si puritanii nu pot decat sa se bucure, obiectand ca jocurile Angliei n-aveau ce cauta in difuzarea unui post nu terestru si inca strain. Iar la fel cu Cupa Angliei, intr-un fel patrimoniu national. Devenise ridicola in actuala campanie de calificare imposibilitatea multor suporteri sa vizioneze meciurile nationalei tarii lor, asta pe cand acelasi joc era difuzat bine mersi peste mari si tari. Poate ca federatia va fi mai chibzuita, cui sa ofere contractul…

Setanta nici n-a patruns in multe case, nici in prea multe puburi de pe colt, care au fost „sugrumate” de Sky in a-si obtine licenta de redifuzare, si nici transmisiile in sine ori comentariile din platou n-au avut calitatea rafinata peste ani de Sky. Sunt multi care spun ca a viziona o transmisie fotbalistica asigurata de Sky e o alternativa mai buna decat a te deplasa la respectivul meci. Si asta spune multe. Dar Setanta poate fi deplansa ca orice competitoare care s-a vrut acolo, in bucate, sa ofere un serviciu publicului.

Dar dupa o saptamana de a fi sau a nu fi, postul a fost „injectat” cu zecile de milioane necesare pentru aducerea la zi a platilor drepturilor de televizare si cu promisiunea ca va subzista cum necum pe piata. In schimbul a 20 milioane lire, un investitor nord-american de origine europeana a preluat 51% din Setanta. Cum va naviga in continuare, demn de urmarit… 

Due…

Anglia – Andorra, fie ea si o confruntare de mana a doua, datorita inferioritatii oaspetei, ramanea totusi un joc oficial de calificare la Mondial, si inca pe Wembley. O umbra a deznadejdii s-a intins insa peste ultima aparitie inaintea pauzei de vara a starurilor Angliei in fata fanilor sai. Si anume dilema descinderii conform obiceiului la marea arena din nord-vestul Londrei. Si asta pentru ca, din preziua jocului, de la ora 7 post meridian, timp de 48 ore, sindicatul transporturilor are anuntata o greva inclusiv a metroului londonez. Si cu ce sa ajungi mai lesne la Wembley decat cu metroul, pe ultimul tronson dat in folosinta, „argintiul” Jubilee Line?

Anticipand actiunea revendicativa, The F.A. a stopat la 70.000, inca de saptamana trecuta, numarul biletelor puse in vanzare la jocul Angliei, preferand niste venituri mai mici unei potentiale seri cu cantec, de atata ingramadeala. Cuvantul haos a fost amintit in stirile pe marginea complicatei situatii a deplasarii fanilor la si de la stadion pentru un joc in nocturna, de la mijlocul saptamanii, si acesta e colacul peste pupaza la niste saptamani foarte agitate in general in peisajul social din Albion. Taman o greva a transporturilor, la ora pelerinajului spre Mecca fotbalistica, pentru a vedea o Anglie renascuta, mai trebuia unei societati care afla de la o zi la alta ca parlamentari percepeau din banii contribuabililor cheltuieli pentru sa zicem dopuri de chiuveta ori ca alte nu stiu cate posturi de munca sunt agatate in cui in lungul si latul insulei. Greva generand poate chiar anularea unui drum cu baiatul la Wembley, un alt motiv de fiert in suc propriu pentru o natiune neobisnuita in ultimul deceniu cu asemenea nemultumiri si o alta adaugire la ceea ce ar putea sfarsi intr-o provocare fatisa a unui an de fierbere.

Mai intai multor case li s-a luat sansa de a viziona meciurile Angliei, pe canalele terestre traditionale, BBC ori macar ITV. Doar 1,25 milioane abonati pe Setanta plus ingramaditii prin baruri asistau la ceea ce devenea un privilegiu. Iar acum multor fani li se complica existenta cu niste garnituri de tren sistate, spre stadion.  Batai de cap pentru FA, pentru autoritati, forte de ordine. Dar i-as plange de mila doar fanului care sigur a platit un pret piparat si acum se scarpina-n cap: cum sa ajung fain frumos acolo? Nu „ingramaditi ca vitele”, cum sesiza un localnic aventura de a te strivi si sufoca intre usi inchizandu-se si alte corpuri la urcarea la ora de varf in metroul londonez…

Pana la urma au fost putin sub 60.000 de spectatori, iar scorul cu Andorra a fost pe masura, 6-0, Rooney si Defoe facandu-si datoria cu „duble” iar Beckham reconfirmand ca e mai mult decat folositor fie si ca inchizator… Capello i-a folosit pe Green – G Johnson, Terry, Lescott, A Cole – Walcott, Lampard, Beckham, Gerrard – Rooney, Crouch. Asadar Walcott a fost titularizat, cu 5 zile inaintea startului C.E. Under-21, contra Finlandei. Si se pare ca nu doar Capello plus Pearce sunt incantati in a-l fi pus la punct pe Wenger in privinta folosirii lui Theo la aceste „oficiale” din vara, ci insasi tanarul jucator. Care pune selectionatele nationale mai presus de odihna inaintea unei noi campanii. Asta spre deosebire de Bentley, acum 2 ani, si care, iata unde a ajuns… Nici macar rezerva la Spurs si pe farasul lui Harry Redknapp.

Ziua 168. Incalzire de 7-0 fara Walcott. Sa vina „schiorii”!

iunie 8, 2009

Serile se tot lungesc, ziua creste iar jurnalul inceput la solstitiul de iarna se apropie de punctul sau terminus. De noaptea cea mai scurta, cand cu solstitiul de vara. PrinceofBelAir m-a intrebat ce destinatii mai prezint si ar fi una, cu ocazia solstitiului, la finele acestui amalgam de fotoreportaje, opinii, reflectii, cugetari, remarci, analize, decupaje din ziare, ofuscari si claxoane in lumea virtuala. In ziua cea mai lunga si ultima din jurnal… Mai nici doua saptamani.

Pe-atunci, Albionul va fi la turneul final al Campionatului European de tineret, din Suedia, unde elevii lui Stuart Pearce vor debuta contra „schiorilor” Finlandei, lunea viitoare. Pana atunci, pastrand turatia dupa un sezon in care multi internationali de tineret au evoluat ca titulari la cluburile lor, Anglia s-a incalzit cu un 7-0 fara comentarii contra Azerbaidjanului. Tinand cont de stofa adversarului si de faptul ca Pearce n-a utilizat garnitura de baza, n-ar putea fi trase prea multe concluzii.

Dar un 7-0 ramane totusi 7-0, chiar daca s-a rotunjit din autogoluri si reusite inca din primele 60 de secunde. Discutiile se invart mai mult, asta pana nu vor bate la usa celelalte dueluri din grupa, cu mai periculoasele Germania si Spania, in jurul nemultumirii lui Arsene Wenger in privinta utilizarii lui Theo Walcott nu doar la nationala de seniori, unde a evoluat ca titular inlocuit in Kazakhstan, ci si in vederea turneului final under-21. Francezul nu vrea nici in ruptul capului sa auda de tanara zvarluga la lotul de tineret. Iar nici Pearce nu cedeaza, de unde ca ies scantei.

Pearce a patit-o acum doi ani, cand potentiali titulari s-au retras pe rand, in preajma ostilitatilor, din varii motive, finalmente Anglia calificandu-se taras din grupa dar cedand la lovituri de departajare, in semifinala cu Olanda. Ars, ajutorul lui Capello la seniori sufla acum si-n iaurt, si dupa cum au decurs lucrurile sambata, cand Walcott a fost inlocuit si probabil menajat cu buna stiinta de italian, se pare ca selectionerii sunt chititi sa nu-i faca pe plac managerului lui Arsenal. La cat ofera „Tunarii” si Wenger nationalei Angliei, s-ar putea ca si Capello si Pearce sa-si zica in sinea lor ca francezul ar fi mai cugetat sa astepte calm revenirea tanarului star, poate cu lauri, din Scandinavia.

Ce va fi, vom vedea. Pana atunci, fara Theo, Anglia a invins cu 7-0, Mancienne, fundasul lui Chelsea trecut si pe la QPR, deschizand scorul in minutul 1, iar portarul Sadiqov majorandu-l in minutul 12. Apoi Gardner iar dupa pauza Mammadov, cu inca un autogol, Gibbs, cu o dubla, de unde ca „Tunarii” ochesc la U-21, plus Rodwell in minutul 90.

Au jucat Hart (82, Loach) – Cranie, Tomkins, Mancienne, Gibbs – Muamba (46, Taylor), Gardner (46, Rodwell), Noble (55, Rose), Cattermole (75, Lewis – portar) – Johnson, Campbell (63, Stearman). Asadar Pearce a incheiat cu doi … portari!

Dar iata alesii lui Pearce pentru campania suedeza… Hart (Man City), Lewis (Peterborough) si Loach (Watford) – portari;  Cranie (Portsmouth), Mancienne (Chelsea), A Taylor (Middlesbrough), Richards si Onuoha (Man City), Stearman (Wolves), Gibbs (Arsenal) si Tomkins (West Ham) – fundasi;  Cattermole (Wigan), Gardner si Milner (Aston Villa), Noble (West Ham), Rose (Tottenham), Driver (Hearts), A Johnson (Middlesbrough), Muamba (Bolton) si Rodwell (Everton) – mijlocasi; Agbonlahor (Aston Villa), Campbell (Man United) si… Walcott (Arsenal). Dar unde-s selectionabilii lui Liverpool FC? Iar Man United tocmai l-a readus pe Fraizer Campbell de la Hull pentru a avea si ea un sol acolo, in Suedia? De ce asa putini recruti de la falosii curcani din „careu”? De productivi ce sunt la pepinierele Academiei? Sau de preocupati ce sunt sa stranga de peste mari si tari? Un bravo asadar pentru contribuabilii de la cluburi de liga a doua la 7-0 ul de pe stadium:mk. Johnson si Taylor, retrogradatii cu Boro, Lewis, promovatul cu Peterboro, si Loach, celalalt portar. Unii ce n-ar da sa joace cu cei trei lei in piept, altii cum se mai dau loviti.

Din lot, remarcabil e James Milner, versatilul mijlocas recordman absolut la nationala de tineret, cu 42 selectii, prezent si in urma cu 2 ani, cand au fost titulari si alde Noble, mijlocasul central cu 15 selectii, ori fundasul central, cgiar cu banderola uneori, Onuoha, colectionar a 18 selectii. Walcott are si el 15 si i-ar prinde bine atmosfera de turneu final, in pregatirea descinderii in Africa de Sud. Capello stie el ce stie si il sustine pe Pearce, in frecusul cu Wenger…

Asa incat nu se va repeta pare-se forfaitul din 2007, cand Bentley spunea pas, la fel si Ashley Young. Si nu doar ei… Atunci, Anglia s-a chinuit si zvarcolit contra alde sarbilor si cehilor, pana sa iasa teafara din grupe. Ce va fi acum? Insularii trebuie sa se uite cu lupa, in prima jumatate a anilor ’80, pentru ultimul triumf pe aceasta scena. Asa ca… de urmarit.

Ziua 98. La croitor cu Johnny, zice Fabio

martie 30, 2009

Nu doar stilul de joc al Albionului e mai cizelat, mai rafinat, mai cultivat, de la preluarea echipei nationale de catre un italian, ci si vestimentatia in care „albii” sau „cei trei lei”, cum vreti sa-i vedeti, au evoluat sambata pe Wembley, in amicalul cu Slovacia.

Noul tricou marca umbro al reprezentativei Albionului: alb imaculat, moda retro, cu romburile rosii si schite ale designerilor vestimentari in vitrina la 'SoccerScene' pe Long Acre... la o aruncatura de bat de taverna unde se schitau legile primei asociatii fotbalistice nationale din lume, in 1863. Umbro, din 1924, la fiecare un an, doi, venind cu ceva nou pentru Anglia. A nimerit-o de-aceasta data, cu stil....

Noul tricou marca umbro al reprezentativei Albionului: alb imaculat, moda retro, cu romburile rosii si schite ale designerilor vestimentari in vitrina la 'SoccerScene' pe Long Acre... la o aruncatura de bat de taverna unde se schitau legile primei asociatii fotbalistice nationale din lume, in 1863. Umbro, din 1924, la fiecare un an, doi, venind cu ceva nou pentru Anglia. A nimerit-o de-aceasta data, cu stil....

4-0 suna foarte bine iar noul echipament, daca are ceva diferit fata de versiunile aproape anuale cu care Federatia Engleza isi ametise fanii nationalei si subtiase peste decenii buzunarele impatimitilor, ei bine, e intr-atat de retro si „minimalist” in simplitatea sa imaculata, incat magnetizeaza simpatii.

E albul simplu si pur cu care Anglia isi apropia Cupa Mondiala in ’66. Are guleras, semnul distinctiv in forma de romb al celor de la Reebok, firma de echipament sportiv lansata in 1924 in Bolton si al carei nume e purtat de sponsorul clubului local Wanderers si de stadionul din localitate, plus emblema celor 3 lei in piept. Atat si nimic mai mult. Nu tu briz-brizuri, cute si combinatii suparatoare de culori. Alb.

Mai mult, optiunea a fost a jucatorilor. Patru dintre ei, printre care David Beckham, au ales tricouri cu maneca lunga. Indiferent insa de alegere, vorba lui Rio Ferdinand, le-a stat bine. Ocos, fundasul a adaugat „cel putin pe mine”. Dar cea mai grozava chestie e ca Fabio Capello a sugerat ca tricourile sa fie croite pe dimensiunile fiecarui jucator in parte. Nu tu S, M, L, XL sau XXL. Ci in functie de anatomia fotbalistului. Selectionatii au trecut pe la croitor, au fost masurati de la gat in jos, si au descins ca scosi din cutie. Alb imaculat si 4-0. Asta da revolutie. Cam acest aspect ma inmuia la adresa Angliei, la Mondialul mexican din ’86. Albul aproape imaculat, cu sorturile acelea albastre, ridicol de scurte. Moda s-a schimbat, insa nu fara a completa un cerc intreg. O binevenita intoarcere in 1966. 2010 dupa 1966?

Cu Capello la carma, n-as miza impotriva Angliei, chiar daca Slovacia nu e Brazilia iar Ucraina, in primul joc oficial in 2009, ar putea ridica primele semne de intrebare in privinta adevaratului potential al Albionului. Insa, pentru moment, Albionul a reales inspirat albul si si-a croit echipamente individualizate. Paradoxal, spiritul de echipa ar putea fi fortificat, chiar daca un Gerrard ori Lampard nu sunt la unison in ceea ce priveste marimea tricoului…

Singurul minus, un asemenea produs nu poate fi ieftin. 50 la prima strigare, chiar 55 cel cu maneca lunga. Reducerile ar putea surveni inaintea Mondialului, intru echiparea intregii natiuni in alb. Pana atunci, magazinul Soccer Scene din Covent Garden a rezervat una dintre cele doua vitrine celor de la umbro, care si-au expus produsul si detalii ale procesului de comnceptie si design. O marca inregistrata din 1924, cam de cand Anglia se muta pe Wembley. Umbro si albul sunt parte a decorului aproape in aceeasi masura ca alte simboluri ce produc efectul scontat cand vine vorba de England.

Totusi, e de mentionat ca a trebuit sa vina un italian pentru ca batatura insulara sa adopte un „fresh look” de forma si continut.