Posts Tagged ‘Southampton’

Tehnologie Liebherr pentru So’ton

aprilie 10, 2010

Aminteam recent ca „Sfintii” au triumfat pe Wembley, dand incet uitarii anii cu doua retrogradari, de restriste financiara, si in care au cedat jucatori confirmand la alte curti. Joi seara, intre invingatorii lui Roy Hodgson la Wolfsburg s-a aflat si un anume sesar Chris Baird, nord-irlandez care in urma cu 3 ani o parasea pe Southampton, cu care jucase finala Cupei Angliei in 2003, pentru Fulham, pe 3,025 milioane lire. Si iata-l in semifinalele Europa League. Fanii „Sfintilor” ar putea lesne alcatui un <11> de jucatori „ajunsi” prin alte parti. Cam pe aceste linii am scris ultimul <Football Made in UK> pentru Fotbal Vest…  

Wembley isi asteapta zilele acestea semifinalistele Cupei Angliei, cu torpilata de pe coasta de sud cu tot, Portsmouth, insa o alta echipa de pe acelasi tarm afundandu-se recent in nisipurile fotbalului englez a savurat Pastele cu gandul la recentul triumf in noul Templu, spre deliciul celor 44.000 fani care au insotit-o duminica precedenta la Londra, cu ocazia finalei Johnstone’s Paint Trophy.

A fost 4-1 (2-0), Lambert, din penalty, Lallana, Papa Waigo si Antonio punctand pentru Southampton in fata a 73.476 spectatori, atentie!, la un joc in fond de liga a treia, finalistele fiind rasplatite in mod egal din incasari, cu 350.000 lire. 

Desigur, “Sfintii” n-ar fi ajuns sa participe in aceasta competitie knock-out, de fapt o Cupa a Ligii rezervata doar gruparilor din esaloanele trei si patru, daca nu s-ar fi vazut retrogradati anul trecut din liga a II-a, dupa o jumatate de secol.

Insa Southampton a luat-o in serios, ca un refugiu la problemele din campionat, trecand pe rand in sectiunea sudica de Torquay, la lovituri de departajare, apoi de Charlton si Norwich, din nou la penaltyuri, in toate cazurile beneficiind de avantajul arenei proprii, iar in finala zonala de MK Dons, cu 1-0 si 3-1. In contrast, Carlisle United, castigatoarea sectiunii nordice, a avut de trecut la penaltyuri de Morecambe, in deplasare, in turul I, de care “Sfintii” au fost scutiti, iar in finala zonala de favorita Leeds United, cu 6-5 la lovituri de departajare, dupa 3-2 pe Elland Road si 1-2 acasa.

Altfel spus, micuta Carlisle, a se pronunta “carlail”, a meritat cu prisosinta sa atinga recordul de 5 aparitii in finala acestei competitii a Football League, lansata la apa in 1983 iar acum sponsorizata pentru al treilea sezon la rand de firma de vopsele Johnstone’s.

Iar suporterii “Sfintilor” si-au rasplatit favoritii pentru abnegatia cu care au tratat “Cupa vopsita”, cum e usor luata in deradere competitia, o asistenta de 29.901 spectatori aplaudand pe St. Mary’s la acel retur academic al finalei sudice cu Milton Keynes Dons. Dar reingrosarea randurilor are si o alta semnificatie.

Anul trecut, penalizata fiind cu 10 puncte pentru dezastrul financiar de la club, Southampton s-a vazut pur si simplu torpilata din liga a doua. Era un cosmar, dupa ce in vara lui 2003, ca finalisti invinsi ai Cupei Angliei si incheind pe 8 in Premier League, “Sfintii” se pregateau de drumuri europene ce aveau sa-i duca si in Ghencea. Comparatia nu-si are poate rostul, dar adversara lor in finala de duminica trecuta de pe Wembley, Carlisle, retrograda in acelasi 2003-2004 din fotbalul profesionist, in esalonul cinci…

Southampton a avut insa norocul sa fie ochita in cel mai disperat moment al istoriei sale recente de Markus Liebherr, nimeni altul decat urmasul intemeietorului reputatei firme de masinarii, si care a descins in port cu rigurozitatea tipic teutonica, un plan pe termen lung si cu un cumpatat finantist actionand principial, Nicola Cortese. Markus, candva actionar in renumita companie a tatalui sau, si-a construit apoi propriul imperiu, MALI Group, disciplina germana mulata pe precizia elvetiana insufland un aer tare si la St. Mary’s. Un caz fericit, o poveste ce te duce cu gandul la Pasarea Phoenix si sperante realimentate pentru loialii fani incercati ai “Sfintilor”.

De fapt, daca gruparea fondata in 1888 n-ar fi fost penalizata doar la finele editiei trecute, ci si la debutul sezonului 2009-2010, cu alte 10 puncte, atunci s-ar fi aflat in coasta trupelor de pe pozitiile 3-6, tragand la barajul de promovare, si nu cu 12 puncte in urma, pe locul zece, deasupra lui… Carlisle. Insa “Sfintii” si-au gasit greu cadenta in toamna, dupa socul retrogradarii cu o dubla depunctare, noului antrenor Alan Pardew, candva in elita cu West Ham, luandu-I timp sa coaguleze echipa in jurul redutabilului puncher Rickie Lambert, adus de la Bristol Rovers pe un million rasplatit déjà cu peste 30 goluri, o dovada a statutului recastigat de club.

Dintr-o grupare cedand nonsalant jucatori, pentru a-si acoperi pierderile, si care transferati sfarseau invariabil prin a marca la reintalnirea cu “Sfintii”, Southampton a redevenit clubul cu prestanta si planuri concrete de viitor. A se citi Premier League. Daca Theo Walcott, un produs al academiei locale, o va intepa la randul sau, depinde mai intai de ascensiunea ros-alb-negrilor.

Bani si chibzuinta ar fi, dupa cum reiese din vorbele presedintelui executiv, elvetianul Cortese: “Daca ajungem in Premier League, as vrea sa fim in postura in care sa n-avem nevoie de fondurile ulterioare tv, de <parasutare>. Nu este un model sustenabil. Cluburile cheltuie bani pe care nu-i au, risipind veniturile pe sezonul urmator ori sume ce-ar urma sa le fie virate in 2 ani, spunandu-si <aaa, dar vom avea rezultate si implicit mai multe resurse cu care sa acoperim platile>”. Evident, daca toate gruparile si-ar baza activitatea pe calapodul fair-play expus de Cortese in interviul acordat celor de la suplimentul <The Game> al cotidianului de luni <The Times>, altele ar fi si datele fotbalului in general.

Dar cum realitatea e subjugata de succesul cu orice pret peste noapte, toate sperantele neutrilor sunt puse in izbanda unor cluburi gen Southampton. Pentru inceput, greu va fi de promovat din liga a treia. Nottingham Forest si Leeds United au constatat recent ca nu-i floare la ureche, mai descurcareata in aceasta privinta fiind Manchester City, care in 1998-’99, ca o prima ex-castigatoare de cupa europeana retrogradata in esalonul trei intern, a revenit la prima strigare.

Oricum, senzatia e ca Southampton a intrat pe maini bune, o noutate in port, schimbare de macaz remarcata de fanii umpland St. Mary’s ori jumatatea alocata pe Wembley. Acolo unde “Sfintii” cucereau unicul trofeu major, Cupa Angliei, in 1976, la un sezon dupa ce micuta adversara Carlisle trecuse meteoric atat prin elita cat si prin sferturile F.A. Cup.

De fapt, cea mai buna masura a decaderii lui Southampton il ofera tocmai Carlisle United, vecina sa de clasament la ora finalei. “Buturuga mica” se scalda in a patra editie la rand in liga a treia, dar dupa 9 petrecute cel mult in esalonul patru. Mai mult, pe cand vicecampioana din 1984 a Albionului isi asigura in ultima etapa mentinerea in Premier League, in ’99, gratie letonului Pahars si a vesnicului Matt “Marea Evadare” Le Tissier, Carlisle se afla in mult mai disperata postura de a supravietui in fotbalul profesionist al ligii a patra cu un gol cu capul al unui portar imprumutat de urgenta dupa perioada de transferari, Jimmy Glass, in al patrulea minut de prelungire al rundei finale…

Ambele n-aveau insa sa mai evite deznodamantul, in cazul “Sfintilor” in 2005, dupa 27 de ani in elita, cu Redknapp la timona. Dar poate Southampton a trebuit sa ajunga sa dispute finala acestei “Cupei vopsite” cu cel mai implicat club in ultimul act al competitiei – si care Carlisle avea sa-l castige la penaltyuri in ’97, la doi ani dupa ce devenea prima grupare rapusa prin “golul de aur”, de catre Birmingham – pentru a-si incepe cu adevarat resurectia.

In “era” Liebherr, Southampton pare a redeveni clubul cumparand chibzuit, gen un Rory Delap adus candva tocmai de la Carlisle,si  inca aruncand pana in careurile elitei de la margine, un Kevin Phillips egaland-o recent pe Arsenal in ultimele clipe si fiind un adevarat tartore pentru Sfinti” la reintalniri ori chiar un nordic june Alan Shearer ce lua piuitul Premier League de pe vechiul The Dell.

Reclame

Vopsea Johnstone pentru „Sfintii” lui Cortese

martie 28, 2010

Wembley Stadium a gazduit duminica a doua finala stagionala, dupa cea dintre United si Villa, in care „Diavolii rosii” au cucerit Cupa Ligii. Pai cum, s-a jucat deja finala Cupei Angliei!? Nicidecum.

Dar Johnstone’s Paint Trophy, Cupa Ligii rezervata exclusiv cluburilor din ligile a treia si a patra, si-a derulat ultimul act, intre vecinele de clasament Southampton FC si Carlisle United, plasate pe locurile zece respectiv 11, despartite de 5 puncte, in Coca Cola League One.

Paradoxal, micuta Carlisle, sosita din nordul Angliei, din comitatul Cumbria, in calitate de castigatoare a zonei nordice a competitiei, 6-5 la penaltyuri in returul cu Leeds United, a adunat astfel cele mai multe prezente peste ani in finala „Cupei vopsite”, cum este alintata (sau luata usor peste picior) competitia sponsorizata in ultimele trei editii de firma de vopsele Johnstone. Insotiti de 20.000 suporteri, „The Blues”, aliniind inclusiv un semifinalist de Champions League, si anume irlandezul Ian Harte, fost candva la Leeds, au descins pentru a cincea oara pe Wembley in ultimul act al competitiei Football League Trophy, pornite la drum in 1983.

In contrast izbitor, Southampton este la prima sa finala in aceasta competitie, pentru simplul motiv ca abia anul trecut, dupa o jumatate de secol, a retrogradat pentru prima oara in liga a treia. Deci n-a avut pana acum ocazia sa se alinieze la start. Insa „Sfintii„, calificati din oficiu in primul tur iar apoi profitand de avantajul terenului propriu, contra lui Torquay, Charlton Athletic si Norwich, au dispus in finala in dubla mansa a zonei sudice de MK Dons, 1-0 in deplasare si 3-1 pe St. Mary’s, retur urmarit de aproape 30.000 fani, ajungand astfel pe Wembley.

Unde duminica si-au onorat cartea de vizita, de fosti castigatori in vechiul Templu, in finala Cupei Angliei din 1976, contra lui Manchester United, impunandu-se acum cu un scor ce copiaza cele mai categorice victorii in finala Johnstone’s Paint Trophy, obtinute de Bolton in 1989 si Blackpool in 2002.

A fost 4-1 pentru „Sfinti”, care au condus cu 2-0 la pauza, prin golurile golgeterului Rickie Lambert si Adam Lallana, la reluare punctand Papa Waigo si Michail Antonio iar in final si Gary Madine, pentru Carlisle. Nu mai putin decat circa 44.000 fani ai lui Southampton au fost prezenti pe Wembley si au avut motive de mare bucurie, poate prima dupa ani in care ros-alb-negrii au tot decazut, de la retrogradarea in 2005 din Premier League, dupa 27 ani in elita.

In 2003, Southampton pierdea finala Cupei Angliei, 0-1 cu Arsenal la Cardiff, intr-o aceeasi primavara in care incheia a opta in Premier League, anul continuand pentru baietii lui Strachan cu un parcurs in Cupa UEFA, ce s-a izbit de Steaua. Dar de-atunci tot pe panta in jos, dezastrul financiar de la club fiind pedepsit de Football League, care a penalizat-o cu 10 puncte spre finele editiei trecute, suficiente pentru retrogradarea si din liga a doua, si cu alte 10 la startul actualei campanii, handicap ce a impiedicat-o sa se mai afle la ora actuala in cursa pentru barajul play-off de promovare al locurilor 3-6. Cu cele 10 puncte in cont, „Sfintii” ar fi fost intr-adevar la un singur punct in urma ocupantei locului sase. Dar asa, se afla doar deasupra lui… Carlisle United.

Oricum, semne bune pentru Southampton, care vara trecuta a fost preluata de industriasul Markus Liebherr, fiul intemeietorului renumitei companii cu acelasi nume, si care pe langa fonduri de investitii in achizitii de jucatori, cum ar fi mai ales prolificul golgeter Rickie Lambert, adus de la colega de esalon din Bristol pe suma de 1 milion lire, mare pentru liga a treia, a numit in presedintele executiv Cortese, un finantist elvetian, si managerul Pardew, fost in Premier League si cu West Ham, doi profesionisti capabili sa ii readuca pe „Sfinti” macar in liga a doua.

Pana atunci insa, insotiti de 44.000 suporteri, „Sfintii” si-au trecut in palmares aceasta „Cupa vopsita”. Par departe zilele cand Southampton devenea vicecampioana a Angliei, in 1984, insa fanii pot privi cu optimism spre noul sezon. Clubul nu mai pare a ceda jucatori pentru a-si acoperi datoriile, cum s-a intamplat pe banda rulanta in ultimul deceniu, ultimul nume sonor plecat de la St. Mary’s fiind Walcott, ci a aratat prin aducerea lui Lambert, care a confirmat deja cu peste 30 de goluri in stagiune, ca revine la zilele cand un june Alan Shearer isi facea debutul furtunos in elita tocmai la vechiul The Dell.

* Uneori un 6-1 in deplasare urmat de un 8-0 par a fi insuficiente! Este cazul lui Luton Town, dezlantuita in ultimele doua etape ale ligii a cincea, Blue Square Premier, pe terenul lui Ebsfleet si apoi acasa, cu Hayes & Yeading. Insa „Palarierii” sunt la cinci puncte in urma liderei Stevenage Borough, o vecina din zona care are si un joc mai putin disputat plus avantajul terenului propriu in derbyul din sambata de Pasti. E asadar de asteptat ca ex-prim-divizionara Luton sa se multumeasca la finele editiei de campionat, pe 24 aprilie, cu un loc in barajul play-off de promovare, rezervat clasatelor pe pozitiile 2-5. Intre care s-ar putea regasi Oxford United, acum la egalitate de puncte cu Luton, si Rushden & Diamonds, pe al carei teren „Palarierii” urmeaza sa ajunga cat de curand…

Acolo se anunta un duel intre recente invingatoare cu 8-0, Rushden si „Diamantele” in dauna lui Gateshead iar Luton sambata, impotriva lui Hayes & Yeading. Cand a fost 7-0 deja in minutul 35, inclusiv cu o „dubla” a veteranului Kevin Gallen, un nume candva cu rezonanta in Premier League.

Remember Gallen? Semna la implinirea varstei de 17 ani cu QPR, club vest-londonez din aria in care vazuse lumina zilei, si debuta pentru alb-albastri, la nici 19 ani, in prima etapa a editiei 1994-1995, tocmai pe Old Trafford. Au fost insa doar doua sezoane in elita pentru abilul marcator, odata parteneriatul ofensiv cu Les Ferdinand destramat, prin plecarea ciocolatiului la St. James’ Park, si sansele lui Rangers de salvare naruindu-se. In filmulet, crampeie din remarcabila cariera a celui devenit al saselea marcator all-time pentru clubul de la Loftus Road…

Si imediat retrogradat in liga a doua, Gallen s-a accidentat grav la genunchi, in etapa a treia, dupa un start cu 3 goluri marcate, ghinion ce i-a intunecat oarecum cei 15 ani, cu un singur sezon si ceva de ratacire prin nord, petrecuti la QPR, pana in 2007. Gallen se regaseste de un an si jumatate in trupa „Palarierilor” de la Luton, cu care a retrogradat din Football League in Conference si datorita unei irecuperabile penalizari de 30 puncte, sperand intr-o revenire in ligile profesioniste inca din aceasta primavara. Ca la Kenilworth Road se mananca fotbal pe paine sta marturie si asistenta de sambata, 6.761 spectatori venind sa-i incurajeze pe „portocaliii” cu Kevin reactivat de Richard Money in atac, la cei 34 ani ai sai, dupa aparitii si ca mijlocas…