Archive for August 2010

Spre Ucraina de la „Level 42”?

August 17, 2010

În editorialul ŞUTURI ÎN ZID, publicat în Fotbal Vest, am amintit de abordarea de pe o poziţie mai şubredă a preliminariilor CE2012 de către „tricolori”…

A fi într-o grupă cu Belarus, Albania şi Luxemburg nu poate stârni decât amintiri plăcute. Cu 18 puncte de furnicuţă în dauna acestora, România se califica la EURO 2008 înaintea Olandei, sfârşind en fanfare cu un 6-1 contra Shqiperiei.

A fi însă în Grupa D cu aceleaşi trei mai modeste adversare nu mai garantează azi nimic, după o şocantă campanie de Mondial naufragiată pe 5 şi o ultimă poziţie prinsă într-a doua urnă valorică a tragerii la sorţi de la Varşovia, cu doar 92 sutimi în faţa Israelului.

Preliminariile UEFA EURO 2012 au debutat miercurea trecută la Tallinn, cu Estonia – Insulele Faroe 2-1, iar senzaţia e că  „tricolorii”, răpuşi de turci cu 2-0, sunt nepregătiţi şi pentru acest cel mai scurt drum spre turneul final de peste graniţă, din Ucraina dar şi Polonia, mai scurt şi graţie celor doar 10 jocuri din <D>.

Mă îndoiesc că la anul, în octombrie, România va avea de bifat o formalitate cu aceeaşi Albania, la Tirana, aşa cum punea punct în noiembrie 2007, şi asta şi pentru că locul 2 nu mai este acum suficient pentru o calificare directă. Doar dacă eşti cea mai bună a doua clasată din cele 9 grupe! Cât despre baraje, mai bine nu.

Criteriul de calificare te forţează să câştigi grupa şi n-ar fi doar faptul că noul selecţioner al „Cocoşului Galic”, Laurent Blanc, e cu mai bine de 3 ani mai mare decât Lucescu Jr., dar ambiţiosul ex-fundaş cu 97 selecţii e capabil să pună lucrurile la punct. 

Desigur, n-are Răzvan nici o vină că e prea tânăr şi necopt pentru asemenea mare pălărie, rezervată mai degrabă unor seniori bătând spre retragere, cum s-a văzut nu doar pe băncile finalistelor Mondialului, fiind vorba de o alegere federală pe baza încetăţenitului nepotism românesc, dar la asemenea investitură nu-i de jelit a mirare după război. Ci e vorba de un deznodământ previzibil.

Şansa României ar fi fost ca F.F.F. să mai muşte la fel de rău ca şi cu Domenech. Dar cum repetarea unei asemenea farse era descalificantă, francezii l-au ales pe triumfătorul din 2009 în Ligue 1 cu Girondins, schimbând astfel radical datele problemei. Un proaspăt sfertfinalist de Champions League cu Bordeaux, elevat la naţională la nici 45 ani, dar flămând nevoie mare să cureţe ograda Hexagonului, Blanc îl aşteaptă în 9 octombrie pe un dublu câştigător în poarta Rapidului al Cupei României şi-atât.

Dar repet, FRF l-a aruncat pe Jr. leilor, iar rezultatul s-a văzut pe Maracana belgrădeană, aşa încât e doar o chestiune de iresponsabilitate opţională federală. E ca şi cum te-ai mira că Filarmonica falsează sub bagheta unui june aspirant. Iar cum peştele de la cap se-mpute, suflarea noastră fotbalistică poate găsi vinovaţii anticipabilului rateu în aceleaşi birouri care au gestionat şi alunecarea pe locul 42 în dubioasa ierarhie FIFA. „Level 42”, adică nivelul 42, e numele rockerilor englezi fondaţi în ´79 şi numărul etajelor unui înalt turn londonez…

Optimiştii pot reaminti că România s-a calificat înaintea Franţei la EURO ´96 dar pe vremea aia încă se trăgeau de păr roadele generaţiei ce-a scos „tricolorii” în lume în deceniul X. Diferenţa e ca de la cer la pământ iar momentul reîntâlnirii cu leul rănit e mai neprielnic ca niciodată, chit că Blanc, cu 6 debutanţi, a fost învins cu 2-1 la Oslo după ce Ben Arfa deschisese scorul după pauză. Chiar vor ieşi Raţ & Co. iar neînvinşi din alte 180 de minute cu „Cocoşul galic”?

Iar după scufundarea sub Austria, ce-a luat României 4 puncte, şi Lituania, cu acel 0-3 la debut, aş zice că locul 2, în faţa unor Bosnia şi Herzegovina ori Belarus, ar constitui o revenire onorabilă, ba chiar lăudabilă. Deşi bosniecii au obţinut ultimul loc în urna a treia valorică doar în baza calificării din oficiu a gazdelor Ucraina şi Polonia, anunţându-se deci drept cel mai accesibil adversar posibil, este însă plauzibil ca România să se chinuie din nou cum a fost cazul cu austriecii, asta şi prin prisma eşecurilor din acest an cu naţionale din zonă… 0-2 cu Israel, 2-3 în Ucraina, 0-1 cu Macedonia.

N-am nici o satisfacţie din „bucuria de a-l vedea pe cel de lângă noi eşuând”, cum preciza selecţionerul Lucescu referitor la răstălmăcirile cu „lumea a treia”, ci iau ca punct de reper ultimul joc oficial de calibru, cel din Serbia, şi nu „apa rece” cu Honduras, pentru a estima că întoarcerea la Piatra Neamţ, unde încheiam contra feroezilor săltând de la doar 9 puncte şi numai 9 goluri, în vederea debutului din 3 septembrie cu Albania, urmat la doar 4 zile de deplasarea în Belarus, anunţă o toamnă mai dificilă decât pare. Şase puncte? Să fim fericiţi! Şase au strâns cele două în amicalurile de miercuri…

Păi cu cine? Lobonţ, Tamaş, Chivu, Raţ, Rădoi şi Cociş par a alcătui noua osatură, cu Deac, Ghioane, Marica, Daniel Niculae şi Bilaşco prin preajmă, cel puţin prin prisma testelor din 2010. Nu prea încurajator, nu-i aşa? Zău, ca aerul ar fi o reevaluare radicală a priorităţilor, pentru ca mai mulţi şi mai valoroşi Tamaş să răsară. Cum? Cu răbdare.

De exemplu mi-a păsat mai mult zilele trecute de iniţiativa privată a Academiei lui Gheorghe Hagi de a găzdui Talent Cup, sub 17 ani, cu Barcelona, Real şi Galatasaray, plus Cupa Stelelor Estului, sub 15 ani, cu Galatasaray, Partizan Belgrad, Dinamo Moscova, Dinamo Kiew, Academia de Fotbal „Ferenc Puscas”, Levski Sofia şi Legia Varşovia, decât de eronat canalizatul interes naţional spre amicalul din Turcia. Iar penaltiurile în direct de la jocul Academia Hagi – Galata au fost mai atractive decât opintelile lui Dănănae…

 Aşa inutilă şi degeaba cum ţi-e Divizia C cu vreo sută de cluburi din propria ogradă, pe măsură e şi imaginea ta FRF-ule în lume prin „naţionala” lui Răzvan. Chiar e de compătimit că-şi risipeşte cariera…

Anunțuri

Hercules sub lupă în zodia lui 1-1 pentru La Roja

August 17, 2010

Debutul Ligii BBVA de la finele săptămânii viitoare e pătat de scandalul „Caso Brugal”, implicând-o pe Hercules Alicante, a cărei revenire în elită după 13 ani ar urma să fie inaugurată de jocul acasă cu Athletic Bilbao. Deşi judecătorul cazului de corupţie a spus că n-ar înainta federaţiei şi guvernului casetele incriminatoare, cu înregistrarea audio a pare-se acţionarului principal al nou-promovatei, Enrique Ortiz, destăinuindu-se despre suma de 100.000 euro plătită portarului Cordobei, Raul Navas, pentru a înlesni golul de 1-0 al lui Tote într-o vitală victorie cu 4-0 din mai, secretarul de stat Jaime Lissavetzky n-a exclus în schimb posibilitatea ca Hercules să fie pedepsită.

Va porni la drum prima ligă cu doar 19 cluburi? Foarte puţin probabil, dacă ar fi să notăm şi vorbele căpitanului lui Hercules, Abraham Paz: „Nimeni nu dovedeşte niciodată nimic”. Şi totuşi, speriată de amploarea cazului, catalogată de către fanii din Alicante drept „o linşare mediatică”, El Pais fiind vârf de lance, nou-promovata a ajuns să se distanţeze de Ortiz, după ce iniţial clubul negase orice acuzaţii.

În vreme ce Ortiz e investigat pentru ilegalităţi pe coasta estică legate de contracte de salubritate şi reclasificări de terenuri, Real Betis, imediat sub linie în cursa promovării, şi mai ales Carlos Suarez, preşedintele retrogradatei Valladolid, insistând pentru reprimirea locului în elită, încing şi mai mult spiritele.

 În această notă au urmărit circa 4 milioane de spanioli amicalul noilor campioni mondiali difuzat de TVE de pe Stadio „Azteca”, unde au egalat prin numărul 21 David Silva în minutul 91, când momente ale golului la colţul lung, din pasa lui Xavi, au ridicat brusc asistenţa TV în Spania la peste 10 milioane privitori.

Mexicanul Hernandez l-a învins în minutul 12 pe Casillas, care a încasat astfel primul gol după 445 minute, drept unul dintre cei 3 titulari la Ciudad de Mexico dintre aleşii lui Del Bosque la startul finalei Mondialului, alături de Puyol şi Busquets. Doar Iniesta a scăpat de deplasare dintre barcelonezi, la insistenţele clubului catalan, în amicalul după exact o lună de la finala sud-africană fiind în schimb titularizat, ca al 16-lea debutant în „era Del Bosque”, mijlocaşul de picior stâng Bruno Soriano Llido, 26 ani, crescut de Villarreal, care-i oferea „botezul focului” acum nici 4 ani, într-un 2-1 la Mallorca.

Spre final, alergând după egalare, Spania l-a avut atacant central pe Sergio Ramos, după ce-i periclitase pe mexicani doar prin transversala lui Santi Cazorla, înaintea pauzei. Au jucat Casillas (45, Valdes) – Arbeloa, Puyol (45, Navas), Marchena (66, Pique), Monreal Bruno Soriano (72, Pedro), Busquets (62, Xavi) – Santi, Fabregas (45, Alonso), Mata (45, Silva) – Llorente (45, Ramos).

Ce urmează pentru La Roja? Debutul în preliminarii, pe 3 septembrie, în Liechtenstein, pe Rheinpark din Vaduz, apoi în 7 amicalul de la Buenos Aires, şi jocurile din octombrie ale Grupei I, acasă cu Lituania, egală a pe-atunci campioanei mondiale Italia, imediat după Weltmeisterschaft 2006, şi din Scoţia, pe 12.

l Dacă Iniesta şi trupa par a-i avea rivali doar pe cehi în drumul spre EURO 2012, în schimb Spania sub 21 ani a ratat şefia Grupei D, a Olandei, în urma unui 1-1 în Finlanda, cu Bojan egalând din penalti în minutul 31. Ibericii nu par a ajunge la C.E. tineret Danemarca 2011, mijlocaşul lui Bilbao, Javi Martinez, unul dintre cei 5 campioni mondiali nedeplasaţi în Mexic, fiind căpitan în formula De Gea – Azpilicueta, Botia (45, San Jose), Dominguez, Canella – Martinez, Parejo – Jefren, Fran Merida (46, Herrera), Capel (80, Lopez) – Bojan.

Pe piaţa transferurilor, Mourinho l-a adus pe Bernabeu, ca şi acum 6 ani la Chelsea, pe fundaşul de 32 ani Ricardo Carvalho, „stânca” sa triumfătoare în Champions League cu Porto. Iar amicalul de sâmbătă de la Munchen, cu Bayern, scor 0-0 (4-2 la penaltiuri pentru iberici), a fost marcat de speculaţiile despre achiziţia lui Mesut Ozil de la Werder. Real: Casillas – Ramos (59, Lass), Carvalo (89, Granero), Marcelo (86, Drenthe), Garay (46, Albiol), Khedira, Xabi Alonso, Pedro Leon (58, Di Maria), Canales (58, Van der Vaart), Ronaldo, Higuain (61, Benzema). Real joacă marţi la Liege, cu Standard.

Tot în weekend, la Sevilla, a fost şi manşa tur a Supercupei, între gazda devenită în 2007 a şaptea grupare cu un triumf în această competiţie, şi campioana Barca, o învingătoare de 8 ori, ca şi Real, în cele 26 ediţii: 3-1 (Luis Fabiano 61, Kanoute 72, 82 – Ibrahimovic 20). Fără spaniolii de lot şi cu Messi din minutul 52, catalanii nu i-au rezistat lui Kanoute, intrat în minutul 64. După returul de sâmbătă, blau-grana vor primi pe 25 august şi pe AC Milan, într-un duel pentru „Trofeul Jean Gamper”. Mai greu e pentru Sevilla, implicată între cele două manşe şi în play-offul Champions League, acasă cu Braga.

În eurocupe intră joi şi Villarreal, acasă în Europa League cu bieloruşii de la Moghilev, galben-albaştrii cedând deja înaintea pauzei, în amicalul de la Zaragoza, scor 2-1, avantajul luat de Nilmar în minutul 2, în formula J Carlos – Musacchio, Catala, Mario, Joan Oriol, Matilla, Cristobal, Natxo Insa, J Montero, Ruben, Nilmar.

În fine, Espanyol s-a pozat la Cadiz cu trofeul „Ramon de Carranza” şi cu poza regretatului ei căpitan, Dani Jarque, dispărut dintre noi acum un an, catalanii dispunând la penaltiuri, 4-3, de Atletico Madrid, care i-a folosit pe Joel – Valera, Perea, Filipe, Ujfalusi, Assuncao, Raul Garcia (72, Suarez), Reyes, Simao (68, Salvio), Jurado, D Costa (45, Aguero). Au ratat de la punctul alb Filipe şi Reyes, după ce cu două zile înainte cuceritorii Europa League, tot fără repauzatul golgeter Forlan, tranşau cu 6-5 la penaltiuri, la fel, după 1-1 în meci, disputa cu gazda Cadiz.

BLUE MOON dulce amară

August 17, 2010

(mai jos, pe ce-am pus azi semnătura în <Fotbal Vest>)

Poate-o fi cel mai tare din lume la cumpărături scumpe, dar clubul fondat în epoca victoriană de Anna Connell pe lângă o biserică din estul sărac al Manchesterului are un palmares intern şi internaţional „subţire” comparativ cu granzii Angliei.

Istorie şi tradiţie? Unice şi inconfundabile, ca ale multor alte grupări insulare. Dar rezultate? Ei bine, locul 5, ce o aduce pe City la Timişoara, copiază excepţia din 1990-´91, după care azuriii au ajuns şi prin liga a treia.

Până în 2007, când „Thai” Thaksin se înfiinţa la ocupanta locului 14, obsesia fanilor era să câştige derbyul local cu United. Aspiraţiile lor au crescut apoi în pas cu sumele transferurilor, mai întâi visând la un trofeu, cât de banal, gen Cupa Ligii, ultima înhăţată, în ´76, iar mai nou la calificarea în Champions League. Dorinţe ce-i înflăcărează în intonarea lui Blue Moon, un imn altfel melancolic.

Nota interpretării lor e una optimistă însă „Lună albastră” parcă induce iluzii deşarte şi seri decepţionante, cărora fanii le-au pus de ani buni eticheta „tipice pentru City”. E atipic restului şi unicat în Albion ca o campioană naţională la zi să retrogradeze. A păţit-o însă City în ´38.

La asemenea deziluzii, rezilienţa suporterilor a rămas însă remarcabilă. S-au strâns şi 32.471 în acel sezon 1998-´99, de liga a treia, pe vechiul Maine Road cu a sa tribună Kippax, cea mai mare cu locuri în picioare din ţară, la finele respectivei ediţii, la barajul de pe Wembley, ducându-se mult mai mulţi, cât să rotunjească asistenţa la aproape 77.000…

Ulterior, în 2003, marele „trib” al fanilor lui City, cu tot cu fraţii Gallagher de la Oasis şi boxerul Hatton, s-a mutat niţel, în Eastlands, pe arena municipală gazdă a Jocurilor Commonwealth. De la dârdâială în picioare, la plasticul mileniului III. Banul la loje trage, urmând firesc târcoalele date de asiatici şi şeici.

Fie pe Maine Road, fie pe City of Manchester Stadium, susţinătorii azuriilor îi tot împung cu făloasă frondă pe fanii „roşiilor” lui United că sunt mult mai mulţi de-ai locului, aproape jumătate dintre abonaţii anuali ai aspirantei fiind localnici, comparativ cu nici 30% ai vicecampioanei. Într-o asemenea solidaritate de grup, fanii lui City n-au complexe, ba le şi râd în nas „Diavolilor”, la replicile şicanante despre „noii îmbogăţiţi”, şi refuză total ideea cu City în umbra lui United.

Doar că, evidenţa o spune, Sir Matt Busby, arhitect al renaşterii lui United, a fost înhăţat din azuriul în care transpira la cucerirea Cupei Angliei pentru City, în 1934, iar Eric Cantona, rătăcit prin Albion, a crezut că semnează pentru City, luminându-se doar la vederea lui Fergie. Eroi care alterează destine…

În lipsa eroilor, nouă, 16, 8, 15, 14, iar 9, 10, 5. Sunt poziţiile lui City de la revenirea în elită. Care-şi caută inspiraţia la Old Trafford, trecerea lui Tevez în azuriu fiind punctată cu „Welcome to Manchester” pe panourile pe fond albastru din oraş. Cum că City ar fi de fapt echipa conurbaţiei.

Ei bine, la asemenea nume de potenţiali eroi, şi Blue Moon poate suna mai bine, estompând eşecurile trecutului. Nu doar interne, ci şi în eurocupe. De la 1-2 la Fenerbahce, în ´68, şi eliminată din prima din Cupa Campionilor, şi până la 1-3 la Hamburg, la ultima apariţie, în primăvara lui 2009, într-un sezon de Cupa UEFA în care acum două veri, pe 28 august, City evita umilinţa eliminării premature în Danemarca abia în minutul 89, printr-un autogol, calificându-se la penaltiuri în formula Hart – Corluka, Ben Haim, Dunne, Ball – Richards, Johnson, Ireland, Petrov – Elano, Jo, dintre care doar unul-doi ar mai fi în planurile măreţe ale lui Mancini. Vor schimba banii destine sau şi italianul va întârzia cu omogenizarea?

Cercetările studenţilor nemţi, „cheia” umilirii Angliei

August 11, 2010

I-au studiat timp de un an, au compilat o bază de date, au tras concluzii legate de stoparea pieselor „cheie” Gerrard, Lampard ori Rooney şi de vulnerabilităţile adversarei, au înmânat dosarul lui Low iar restul a fost istorie: Germania 4 – Anglia 1. Ulterior, Bierhoff le-a mulţumit studenţilor cercetători din Koln. Cât de simplu poate fi totul!

http://uk.eurosport.yahoo.com/11082010/58/international-football-germany-beat-england.html

„Tânărul băiat” Bienvenu nu e binevenit pe Sarakoglu

August 10, 2010

În rubrica din ediţia de azi a <Fotbal vest> am avut în vizor faza preliminară a Cupelor Europene… Ca un fapt remarcabil, Gyor ETO, din Ungaria, a fost unica grupare învinsă acasă în prima manşă a Europa League dar care s-a calificat totuşi în play-off, în Franţa, după prelungiri şi penaltiuri, deşi rămăsese în 10 jucători încă din minutul 35, în vreme ce Hajduk Split a remontat în retur cel mai mare handicap din aceeaşi competiţie, 1-3 la Bucureşti.

În Champions League, deşi 6 calificate au câştigat atât acasă cât şi în deplasare, pe când o unică învinsă iniţial, Hapoel Tel Aviv, a răsturnat ortodox balanţa pe teren propriu, turul III preliminar a avut totuşi scântei, trei dintre cele 7 gazde ţinute în şah cu remize în tur jubilând în revanşe.

Artiom Haciaturov, moldoveanul de 18 ani introdus de bielorusul Sasnitski în minutul 79 în locul lui Fred, unul dintre cei 3 brazilieni ai lui Sheriff, a amuţit arena „Maksimir” din Zagreb în cea de-a patra serie a morţii subite. A fost 1-1, ca şi la Tiraspol, acelaşi brazilian Sammir egalând pentru Dinamo, în minutul 55, din penalti, în urma faultului slovenului Samardzic asupra căpitanului Igor Biscan. Care a deschis cu gol ghilotina loviturilor de departajare, copiat fiind de colegii săi Cufre, Luis Ibanez, Etto şi Calello, însă tocmai Sammir, iar apoi Badelj, Vrsaljko şi rezerva „cariocas” Dodo, decisiv, au ratat pentru gazdele croate.

Sheriff, fără vreun moldovean titular, a triumfat cu Stoyanov (bulgar) – Vranjes (bosniac), Samardzic (sloven), Nadson (cpt., brazilian; 95, Scripcenco), Brankovic  – Volkov (sârbi), Erokhin (rus), Adamovic (sârb), FrancaFred (brazilieni), Diedhiou (senegalez; 72, Nikolic).

De la alt 1-1 pe teren propriu, pe ArenA, s-a calificat şi Ajax, tot în Balcani, dar la Salonic, pe Toumba, unde PAOK spera să-şi aniverseze jocul centenar în eurocupe răzbunând eliminarea în faţa altei olandeze, Heerenveen, în play-offul Europa League din sezonul trecut, primul pentru alb-negrii eleni în Europa după o absenţă de trei ani. Iar Vieirinha, lusitanul de 24 ani, chiar a dat speranţe clubului revigorat de revenirea acum 3 ani a eroilor locali Theo Zagorakis, ca preşedinte, şi Vryzas, actual director tehnic: 1-0. Însă Ajax nu e Olympiacos Pireu, învinsă de PAOK în play-offul grecesc şi trimisă în Europa League, căpitanul Suarez, Siem De Jong, şi Lindgren marcând în minutele 48, 50 şi 55.

Salpingidis, la redebutul „acasă” după cei 4 ani la Panathinaikos, a ripostat imediat, iar sârbul Ivic a egalat la 3, după ce ratase un penalti în minutul 77, însă Pavlos Dermitzakis, investit cu 6 zile înaintea jocului tur, n-a reuşit până la urmă minunea, într-o vară în care antrenorul Santos s-a despărţit de greci iar italianul Beretta a rezistat doar… o lună!

După 2-2 acasă, la Berna, şi mai greu i-a fost lui Young Boys în Istanbul, pe „Sukru Saracoglu”, colivia lui Fenerbahce, trupă antrenată de fostul vârf al „Canarilor galbeni”, Aykut Kokaman, 45 ani. Însă „tinerii băieţi” helveţi ai bosniacului Vladimir Petkovic  au dat în minutul 40 lovitura, prin camerunezul de 22 ani Henri Bienvenu Ntsama , venit în iarnă din Tunisia, şi apoi s-au baricadat în faţa porţii lui Marco Wolfli, profitând atât de absenţa de la turci a lui Diego Lugano, încă în vacanţa după locul 4 cu Uruguay, cât şi de jocul slab al căpitanului Alex, înlocuit la pauză, şi de eliminarea în minutul 53 a micuţului slovac Miroslav Stoch.

Sparta lui Chovanec, cu doiarul căpitan Repka „îngălbenit”, s-a impus la vecinii polonezi, la Poznan, bătând-o iar cu 1-0 pe Lech, prin penaltiul lui Jiri Kladrubsky, apoi spre final, în nici 5 minute, fiind eliminaţi căpitanul leş Bosacki, respectiv Sionko şi Matejovsky, revenit de la Reading. Paradoxal, deşi la al doilea eşec la rând acasă fără gol marcat, polonezii rămân în eurocupe. O merită oare, fie şi „retrogradaţi” în Europa League?

Tensiuni şi peste graniţă, în Slovacia, după 1-1 în tur, la Lovech. Robert Jez, căpitanul gazdei Zilina, a ratat un penalti în minutul 22, iar la reluare decarul brazilian de 30 ani Sandrinho a serbat cu gol debutul în urmă cu 5 ani în eurocupe pentru Litex: 0-1. Însă în următoarele 4 minute nouarul ex-internaţional ceh de tineret Emil Rilke a egalat în urma unui corner iar căpitanul bulgar Ivelin Popov a fost eliminat, Zilina profitând prin Oravec, la puţin timp după ce Bratu intrase în minutul 66 în locul francezului Niflore.

Marcator în deplasarea precedentă de 1-0 la Pyunik Erevan, brazilianul Cleo, care luni a împlinit 25 ani, a înscris în minutele 9 şi 90 la Helsinki, Partizan copiind succesul finlandez al Timişoarei: 2-1. Nu departe, la Sankt Petersburg, Danny, decarul lui Queiroz, cu 177 minute jucate la Mondial, şi-a făcut cadou un gol de calificare pentru împlinirea sâmbătă a 27 ani.  

Cu „dubla”gigantului de 17 ani Romelu Lukaku la un sfert de oră după ce fusese introdus în joc de Ariel Jacobs, Anderlecht a îndeplinit o formalitate, aliniind printre alţii 2 cehi de 20 ani, Lecjaks şi Marecek, pe sârbul Rnic şi căpitanul maghiar Roland Juhasz.

Suedezul Rade Prica, 30 ani, a desprins-o pe lidera Rosenborg Trondheim în faţa chinuitei AIK Stockholm, amendată cu 15.000 euro pentru tulburările din jocul tur şi tot pe 14 în Allsvenskan, în ciuda recentei instalări a scoţianului Alex Miller, aflat în stafful lui Benitez la vremea câştigării Ligii în 2005. Tot în Scandinavia, la Copenhaga, danezii vikingului Solbakken s-au calificat graţie senegalezului Dame N´Doye, marcator în minutul 59, după ce fuseseră egalaţi la 2 de BATE înaintea pauzei.

Turul III preliminar, manşa a doua: Anderlecht – The New Saints 3-0 (în tur 3-1); Hapoel Tel Aviv – FC Aktobe 3-1 (0-1); FC Salzburg – Omonia Nicosia 4-1 (în tur 1-1); MSK Zilina – Litex Lovech 3-1 (1-1); KAA Gent – Dinamo Kiev 1-3 (0-3); Zenit – Unirea Urziceni 1-0 (0-0); Lech Poznan – Sparta Praga 0-1 (0-1); FC Copenhaga – BATE Borisov 3-2 (0-0); Dinamo Zagreb – Sheriff Tiraspol 1-1 (1-1), 5-6 (lovituri de departajare); Basel – Debrecen 3-1 (2-0); Fenerbahce – Young Boys 0-1 (2-2); HJK Helsinki – Partizan Belgrad 1-2 (0-3); PAOK Salonic – Ajax 3-3 (1-1); Celtic – Braga 2-1 (0-3); Rosenborg – AIK Stockholm 3-0 (1-0).

În play-off, pe 17/18 şi 24/25 august, sunt 5 jocuri pe „Ruta Campionilor”, reunind doar calificate din turul III preliminar, şi anume Salzburg – Hapoel Tel-Aviv; Rosenborg – FC Copenhaga; Basel – Sheriff Tiraspol; Sparta Praga – MSK Zilina şi Partizan – Anderlecht,  şi alte 5 pe „Ruta Ligii”, implicând cele mai slab clasate reprezentante din Anglia, Spania, Italia, Germania şi Franţa: Young Boys Berna – Tottenham; Braga – Sevilla; Werder Bremen – Sampdoria; Zenit – Auxerre şi Dinamo Kiev – Ajax.

Europa League

Ciprioţii, trei victorii, cu ruşi, belgieni şi cehi…

Returul s-a urnit din loc marţea trecută, la Viena, unde „dubla” croatului de 25 ani Nikica Jelavic i-a calificat la pas pe verzii lui Peter Pacult. Tot două goluri, ultimul chiar al calificării, în minutul 90, a marcat Anton Potilo în Dinamo Minsk – Maccabi Haifa 3-1, lusitanul de 32 ani Cafu reuşindu-le chiar pe toate trei, în minutele 45, 60 şi 87, pentru Anorthosis Famagusta, care a trecut astfel şi ea „la mustaţă” de Cercle.

Sugestiv faptul că 15 dintre dueluri, adică aproape jumătate, au fost tranşate cu „duble” victorii, unicul joc împins în prelungiri fiind pe „La Mosson” din Montpellier, de croatul Babic, pentru oaspetea Gyor, care a rezistat fie şi fără sârbul Lazar Stanisic, eliminat înaintea pauzei. Pitau a văzut şi el roşu la începerea loviturilor de departajare, tranşate de maghiari prin Babic, Pilibaitis, Zoltan Feher şi Tokody, în vreme ce Camara şi Estrada au ratat pentru gazde. Gyor e de fapt unica grupare calificată după ce a cedat acasă în tur, în vreme ce Hajduk Split e clubul care a surmontat cel mai mare handicap, 1-3.

După ce a devenit a doua grupare azeră învingătoare cu 1-0 în Polonia în răstimp de 7 zile, Qarabag Agdam s-a distanţat la 3-0 în 7 minute înaintea pauzei în dauna Wislei, ajungând din nou în play-off, ca şi anul trecut, când se lovea de Twente.

La Salonic, croatul Danijel Cesarec  a evitat prelungirile pentru Aris, din penalti, în minutul 75, ceilalţi greci, Olympiacos, fiind torpilaţi la Tel-Aviv de Colautti. Un alt club cu oarecare pretenţii, VfB Stuttgart, se vedea condus acasă, la pauză, cu un scor eliminatoriu de vikingii de la Molde, aşa încât uluiala timişoreană nu trebuie să mire într-atâta. A tremurat şi Sporting, odată ce s-a văzut egalată la unu de suedezul Lawan, marcator pentru inedita Nordsjaelland, trupă cu Morten Wieghorst la cârmă şi Andreas Laudrup, fiul lui Michael, la mijloc…

În formula Stamenkovic – Tosic, Vilotic, S. Djordjevic (cpt), Ninkov – Koroman, Issah, Vesovic, MilovanovicKadu, Trifunovic, Crvena Zvezda s-a scufundat pe Dunăre în sus, la Bratislava, Kadu doar egalând reuşita togolezului Guede din minutul 2 al unui joc cu două eliminări.

Turul III preliminar, manşa a doua: Rapid Viena – Beroe Stara Zagora 3-0 (în tur 1-1); Cliftonville (Irlanda de Nord) – CSKA Sofia 1-2 (0-3) ; Apollon Limassol – Sibir (Rusia) 2-1 (0-1); Dnipro (Ucraina) – Spartak Zlatibor (Serbia) 2-0 (1-2); Banik Ostrava – Dnepr Mogilev (Belarus) 1-2 (0-1); FC Timişoara – MyPa 3-3 (2-1); KRC Genk – Inter Turku 3-2 (5-1); Austria Viena – Ruch Chorzow 3-0 (3-1); Zestafoni (Georgia) – Karpaty Lvov (Ucraina) 0-1 (0-1); Teteks (Macedonia) – Elfsborg 1-2 (0-5); Lucerna – Utrecht 1-3 (0-1); VfB Stuttgart – Molde (Norvegia) 2-2 (3-2); Lausanne – Randers (Danemarca) 1-1 (3-2); Motherwell – Aalesund (Norvegia) 3-0 (1-1); Jablonec (Cehia) – APOEL 1-3 (0-1); Zrijnski (Bosnia) – Odense 0-0 (3-5); Levski Sofia – Kalmar FF 5-2 (1-1); Dinamo Minsk – Maccabi Haifa 3-1 (0-1); Qarabag (Azerbaidjan) – Wisla Cracovia 3-2 (1-0); Anorthosis – Cercle Bruges 3-1 (0-1); Hajduk Split – Dinamo 3-0 (1-3); OFK Beograd – Galatasaray 1-5 (2-2); Sporting Lisabona – Nordsjaelland (Danemarca) 1-0 (1-0); Hibernian Edinburgh – Maribor 2-3 (0-3); Slovan Bratislava – Crvena Zvezda 1-1 (2-1); Beşiktaş – Viktoria Plzen 3-0 (1-1); Maccabi Tel Aviv – Olympiacos 1-0 (1-2); Dinamo Tbilisi – Sturm Graz 1-1 (0-2); Montpellier – Gyor 0-1 (1-0), 3-4 la lovituri de departajare; Bangor City (Ţara Galilor) – Maritimo Funchal 1-2 (2-8); Juventus – Shamrock Rovers (Irlanda) 1-0 (2-0); IFK Goteborg – AZ Alkmaar 1-0 (0-2); Aris Salonic – Jagiellonia Bialystok (Polonia) 2-2 (2-1); Liverpool – Rabotnicki (Macedonia) 2-0 (2-0); Brondby – Buducnost Podgorica 1-0 (2-1).

În play-off, pe 19 şi 26 august, se regăsesc cele 35 calificate din turul III preliminar, 15 cluburi eliminate din aceeaşi fază a Ligii Campionilor şi 24 grupări din ţări cu coeficienţi superiori în clasamentul UEFA, urmând ca Atletico Madrid să intre în focuri în faza grupelor, ca deţinătoare a trofeului: PSG – Maccabi Tel-Aviv, Bayer Leverkusen – Tavriya Simferopol (Ucraina), CSKA Moscova – Anorthosis, Hajduk Split – Unirea Urziceni, Feyenoord – Gent, KRC Genk – Porto, Debrecen – Litex Lovech, Aris Salonic – Austria Viena, Galatasaray – Karpaty Lvov, Palermo – Maribor, Bruges – Dinamo Minsk, Omonia Nicosia – Metalist Harkov (Ucraina), Vaslui – Lille, Napoli – Elfsborg, Sporting Lisabona – Brondby, Grasshopper Zurich – Steaua, Liverpool – Trabzonspor, Celtic – Utrecht, Borussia Dortmund – Qarabag, AIK Stockholm – Levski Sofia, Sturm Graz – Juventus, Getafe – APOEL, Dundee United – AEK Atena, AZ Alkmaar – Aktobe, Dnipro (Ucraina) – Lech Poznan, Rapid Viena – Aston Villa, CSKA Sofia – The New Saints, Beşiktaş – HJK Helsinki, Slovan Bratislava – VfB Stuttgart, Sibir – PSV, BATE Borisov – Maritimo Funchal, Lausanne – Lokomotiv Moscova, Gyor – Dinamo Zagreb, Odense – Motherwell, PAOK Salonic – Fenerbahce, Villarreal, Dnepr Mogilev (Belarus) şi FC Timişoara – Manchester City. Tragerea la sorţi a avut loc tot vineri la Nyon.

Până şi „Slavă ţie Studenţie” cade pradă intereselor?

August 2, 2010

În ŞUTURI ÎN ZID am pomenit de soarta recentă a Universităţii Cluj, denaturată în 2010 de cai troieni dinamovişti în oraşul de sub Feleac, după 9 decenii de mândră nedeterminare a alb-negrilor…

Ce-i oare mai frumos decât să fii suferit de departe cele mai multe eşecuri din istoria primei ligi, 637, şi să continui totuşi să lupţi „în iarbă” şi să răguşeşti în peluze? Ce-i oare mai grozav decât să-ţi fii conservat tradiţia datând din septembrie 1919, rezistând multor retrogradări iar acum unei a doua strămutări departe de casă? Alţii ar fi aruncat poate prosopul sau ar fi cumpărat locuri ori fuzionat, căci e la modă.

N-a fost însă cazul în jumătatea alb-neagră a Clujului, din care s-ar putea găsi simpatizanţi de ocazie ai Timişoarei, cu ocazia vizitei de peste câteva zile a CFR-ului campion. Din mia aia de fani deplasaţi în iunie la Lupeni, pentru a asista la repetarea promovării în elită reuşită în 2007 de Universitatea lui Falub. Sau dintre cei 4.500 suporteri ai „Şepcilor roşii” ce-au dominat arena plină ochi din Alba Iulia, la redebutul cu 1-2 contra Stelei. Ori fie şi dintre cei doar 300 de iubitori ai lui „U” ce şi-au luat abonament anual pentru sezonul cu jocuri „acasă” în cetatea înscăunării lui Mihai Viteazul.

E drept, orice promovare stârneşte o emulaţie iar un prim pas contra Stelei sporeşte interesul, însă pasiunea pentru cândva prima echipă a Clujului e o stare de spirit şi o pildă demnă de urmat. În fond, e în sângele alb-negrilor. În mai 1920, pentru primul joc al Universităţii, pierdut cu 1-3 la Arad în faţa Gloriei, 80 de suporteri s-au deplasat cu trenul din Dealul Feleacului până pe malul Mureşului. Iar firul continuităţii clubului alb-negrilor s-a păstrat intact în ciuda celor 5 ani petrecuţi în exil la Sibiu, între 1940 şi ´45, ca unică soluţie de supravieţuire în competiţie în urma Dictatului de la Viena ce rupea Transilvania, sau a retrogradărilor la rând până în <C>, în 2000, după nefastul mariaj cu final previzibil cu Banca Dacia Felix.

S-ar putea să supăr dar, comparativ cu farsa din 2002 a Timişoarei, retrogradată în liga a treia însă reinstalată în aceeaşi vară în elită, „U” nu şi-a pătat până deunăzi blazonul, ci l-a adus pe Ioan Ovidiu Sabău şi a repromovat imediat „în iarbă”. Desigur, mândrilor alb-negri nu le-a căzut bine să sufere din 1999 şi până-n 2007 departe de prima ligă dar nici n-au lăsat o tradiţie cu doar doi ani de <B> într-o perioadă „de elită” 1946-´76 să fie întinată cu mâini întinse şi profit nemeritat.

Poate li se „trăgea” de la vorbele rostite de Iuliu Haţieganu, fondatorul clubului, în 1932, la lansarea la apă a Universităţii în campionatul României: „Scopul nostru nu este de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie; nu ură ci camaraderie; nu victorie personală ci victoria naţiunii; nu speculă, ci jertfă”. Bine zis! Am avea nevoie de mulţi Haţieganu în Liga 1 şi în zilele noastre în general…

Ori poate li se „trage” de la tăria acumulată în deceniile de obositor pelerinaj. Acum la Alba Iulia, anul trecut pe „Clujana”, o arenă abia renovată şi extinsă la 2.000 locuri, pe care mai jucaseră în trecut, din ´36, Dermata şi chiar CFR, timp de 6 sezoane. Dar nu şi „U”. Care a fost practic evacuată de pe vechea „potcoavă” inaugurată în 1961 şi redenumită „Ion Moina” după aşa zisa revoluţie, cu păcăleala din partea Consiliului Judeţean de sistare în 2005 a renovării sale. Degeaba o omologa Direcţia de Licenţieri a FRF în 2007, căci era vorba de un provizorat stânjenitor. Cu doar 7.600 locuri la „principală” şi peluză.

Iar „U” a rămas cu atât mai demnă în faţa ascensiunii pe schele şi peste noapte a de-acum dublei campioane CFR. Mă întreb cum ar fi înghiţit poliştii un asemenea scenariu, cu CFR eclipsându-i în Timişoara!? De neimaginat.

Ei bine, Universitatea a suferit dar nu şi-a pierdut sufletul, atât de preţios şi, se vede la alţii, greu de recuperat. Şi poate că „U” va dansa numai un sezon în Cetate dar „doar” vicecampioana din 1933, la debut, în urma Ripensiei, şi câştigătoarea unei unice Cupe a României, în ´65, cu Sepsi şi Cosmoc antrenori, poate întreţine flacăra imnului <Slavă ţie, Studenţie>.

Nu zău dar într-un fotbal în care Olanda a degenerat de la Frumoasa Portocală a anilor ´70 la karate-kid într-o finală de Mondial iar inventatoarea Anglia a conservat minimul în faţa Sloveniei cu 3 minute de cinism la colţul terenului, un club plimbat cu cortul peste… graniţe şi cu liftul între ligi putea fi mândru că e intact şi cu 4.500 de susţinători „acasă” dar în deplasare într-o ţară lovită de o aşa zisă însă prefabricată criză. Şi nu-mi cântaţi că e vorba de fani gata de cafteală, căci fiecare pădure are vreascurile ei iar orice exagerare e deliciul presei, lovitura venind în schimb de la oameni nesănătoşi, asta apropo de crezul lui Haţieganu, care au deturnat simbolul „U” pe linii „dinamoviste”, drept „căpuşă” în coasta CFR-ului…

Cinic e faptul că „U” a fost ţinută până în ultima clipă pe jar cu gazul pe foc aruncat de Jandarmerie cum că până şi arena „gazdă” din Alba Iulia nu s-ar preta Ligii 1 şi e amânată de anulări şi incompatibilităţi în încurcături cu comisii şi licitaţii legate de viitorul ei stadion. Un club cu 3 titluri naţionale la tineret şi 8 la juniori ar fi meritat să-şi savureze cel de-al zecelea demn veac de existenţă şi nu să servească intereselor lui Dinamo cu Walter tot aşa cum a fost proptită şi ridicată de nicăieri o concitadină acum campioană.