Posts Tagged ‘Burnley’

Transferuri de iarna: Mutu inapoi in Londra?

ianuarie 7, 2010

None. Sositi: none. Plecati: none. Nici unul. Mai putin Landon Donovan, care a trecut Atlanticul, aterizand la Everton. Suntem inca in zilele de tatonari si negocieri. Situatia se va schimba insa spre finele perioadei intermediare de transferari din iarna. Iar conform unor surse din ziare londoneze, Adrian Mutu s-ar afla in vederile lui Gianfranco Zola, West Ham fiind tentata sa-l readuca in Londra si pe fostul coleg al tricolorilor la Chelsea, Mateja Kezman.

Cert e doar ca Bolton Wanderers s-a miscat rapid, inhatandu-l pe Owen Coyle de la carma nou-promovatei Burnley si instalandu-l la Reebok Stadium. Cine-l va inlocui insa la Turf Moor? Darren Ferguson, fiul, a optat deja pentru oferta lui Preston North End si desi destui manageri sunt pe liber, daca e sa ne gandim numai la Southgate, Curbishley ori Burley, foarte putini ar fi cei care s-ar incumeta sa incerce marea evadare cu o „buturuga mica” modelata dupa chipul si asemanarea lui Coyle.

Revenind la jucatori, de urmarit cum va demara romanul Gabriel Tamas in Birmingham, cu West Bromwich Albion. „The Baggies” joaca maine seara / vineri 8 ianuarie / in uvertura etapei a 25-a, acasa, cu Nottingham Forest, ce-i sufla in ceafa in lupta pentru locul doi. Fundasul a asistat deja la un meci oficial al noii sale echipe, in deplasarea castigata cu 2-0 dupa Anul Nou la trupa de liga a treia Huddersfield, contand pentru Cupa Angliei, si e in carti din moment ce ivorianul Meite se afla cu selectionata tarii sale la Cupa Africii, ce incepe duminica in Angola. 

West Brom, aflata la 6 puncte in urma liderei Newcastle United, dar cu un meci mai putin jucat, in deplasare la Blackpool, respectiv cu doua puncte in fata „Padurarilor”, are toate sansele sa pastreze traditia ultimilor ani, de a promova in Premier League.

Trupa de la The Hawthorns promova in 2002 cu 89 puncte in cont, zece mai putine decat Manchester City. West Brom promova din nou si in 2004, cu 86 puncte, dupa Norwich City, ascensiune ce se solda cu doua sezoane petrecute in Premier League. Doar in 2007 alb-albastrii in dungi verticale nu si-au croit drumul inapoi in primul esalon, pierzand finala barajului play-off, 0-1 cu Derby County. Rateu ce-a fost dat uitarii in 2008, cand Tony Mowbray a ghidat trupa Boing-Boing la promovare, castigand The Championship cu 81 puncte si 88 goluri marcate, fiind urmata de Stoke si Hull, cu 79 respectiv 75 puncte. Cele doua s-au mentinut in elita, West Brom continuand insa pe refrenul ABBA si regasindu-se acum, cu Di Matteo la timona, secondat de fostul sau coleg de la Chelsea, Newton, si ex-sprinterul de Jocuri Olimpice Ade Mafe, in alta lupta pentru promovare.

In final, iata un link spre piata de transferari, asa cum e aceasta reliefata de gazetarii de la Daily Mail…http://www.dailymail.co.uk/sport/football/article-1240041/JANUARY-TRANSFER-WINDOW-2010-All-moves-Premier-League-club.html

Doar Drogba inaintea lui Burnley

septembrie 21, 2009

Orice verdict e vremelnic dar cateva impresii pot fi impartasite. In fond, s-a scurs deja o treime din turul Premier League 2009-2010.

Incep prin a reaminti un paragraf din editorialul „Fotbalul, pe locurile 14-15”, pe care-l semnam in Fotbal Vest in luna iulie, pe cand prim-divizionarele abia isi incepusera pregatirile precompetitionale, si in care le aminteam pe Portsmouth, Bolton Wanderers si Hull City drept ocupante ale locurilor retrogradante, 18, 19 si 20, la finele actualei editii, in mai 2010: „Culmea ironiei e ca si la anul focurile retrogradarii ii vor perpeli probabil tot pe antrenorii englezi iar de-ar fi sa ma dau bookmaker pentru o zi, le-as trece pe Portsmouth, Bolton si Hull pe lista neagra, prima fie ea si preluata de un bogatas arab, dupa modelul de la Man. City, cu tot cu petrodolarii sai dar fara a fi fost pus la “testul de prestanta” in ceea ce priveste standardele Premier League. Adica Hart, Megson si Brown, asta daca luna mai ii va regasi in posturi. Dar nu incercati si Dumneavoastra acasa, sa aruncati bani pe aceasta speculatie cu cele trei, caci s-ar putea sa va arda. Am presupus si eu, asa…”

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Dar nu la cele trei ma voi referi, ci la nou-promovata Burnley Football Club, principala candidata a bookmakers la retrogradare, conform cotelor dinaintea inceperii stagiunii. Caci Burnley a infirmat sambata proverbul cu ulciorul care nu merge de trei ori la apa, invingand din nou acasa, in primul joc al rundei a sasea, televizat pe Sky Sports, 3-1 cu Sunderland.

Turf Moor, datorita capacitatii sale restranse, a inregistrat cea mai mica asistenta a etapei din elita, doar 20.196 spectatori, insa… ce mai spectatori. Vorba unui suporter al visiniu-albastrilor, fanii au cantat si scandat la nesfarsit, o ora si jumatate plus prelungiri si la lovituri de departajare, in editia trecuta, cand viitoarea nou-promovata a descins pe Stamford Bridge, a remizat cu Chelsea, si finalmente a eliminat-o din Cupa Ligii, in urma suturilor de pe punctul cu var. A fost o campanie a competitiei K.O. in care Burnley nu doar a facut 1-1 acasa la Chelsea, dar le-a invins la Turf Moor si pe Fulham, Arsenal si Tottenham, fiind eliminata abia de ultima, in prelungirile mansei a doua a semifinalei, datorita golurilor in plus marcate in deplasare. Pazea, vine Burnley!

Fanii sunt acum si mai entuziasti, si mai calzi, ridicandu-se, aidoma echipei, la nivelul elitist al Premier League si percepand insemnatatea momentului. Incredibil dar adevarat, dupa 6 etape, doar Chelsea lui Ancelotti, lidera fara punct risipit, are o linie de clasament superioara lui Burnley in meciurile de pe teren propriu.

Burnley avea sa debuteze in Premier League cu un dus rece la Stoke, promovata de anul trecut, esec care o punea deja sub lupa scepticilor. Dar trupa lui Owen Coyle a strans imediat randurile, inregistrand doua succese de moral, pe teren propriu, in decurs de o saptamana de la debutul campionatului. A fost mai intai acel neverosimil 1-0 cu Manchester United, cand campioana a ratat inclusiv un penalty in jocul de la mijloc de saptamana, iar apoi un alt 1-0, tot in dauna unei „europene”, Everton Liverpool, si ea „inghetata” la punctul alb de danezul din poarta nou-promovatei, Jensen. Saha l-a copiat pe Rooney iar Burnley a strans 6 puncte din doua meciuri creditate cu… „2”.

Sambata, Burnley s-a impus in acel gen de confruntare tipic pentru echipele amenintate de retrogradare. Un meci de… 6 puncte. Sunderland e in aceeasi luntre si, doar invingand formatii mai mult sau mai putin de calibrul ei, Burnley isi poate consolida postura in elita. Restul, gen victorii contra campioanei en-titre, sunt bonusuri mai mult decat binevenite, excelente pentru moral, insa nu neaparat jocuri deseori amintite drept fiind de 6 puncte.

Remarcabil e si faptul ca Owen Coyle n-a facut nu stiu ce achizitii, in mare aceeasi jucatori ce au urcat treapta in elita, via – Wembley, purtand falnic stindardul clubului din Lancashire si in Premier League. Tot Wade Elliott, marcatorul unicului gol din finala play-off, 1-0 contra lui Sheffield United, s-a aflat la originea primului gol de sambata, smulgand un penalty, si tot scotianul Alexander, veteranul capitan, si-a reconfirmat precizia de la 11 metri.

Abia dupa pauza, cand era introdus in minutul 57, un nou recrut a pus si el umarul la redistantarea lui Burnley. David Nugent, abia reintors in Lancashire, dar nu la Preston, unde isi facea un nume cu care debuta cu gol in nationala Angliei, ci la micuta Burnley, si-a redescoperit pofta de gol pierduta la Portsmouth, reusind o dubla de efect, cu capul si cu stangul, din pirueta, dinafara careului: 3-1. Lui Nugent li se adauga fundasii Mears, sosit de la Derby County, via – Marseille, unde a fost imprumutat, si africanul Bikey, un munte de om ce n-a inghitit ratarea revenirii in elita, cu Reading.

Coyle a adaugat ici-colea, prin partile esentiale, dar colectivul unit ce a surprins Albionul, promovand la mustata, continua sa minuneze, pastrand procentajul maxim la Turf Moor. O fi arena cea mai mica din elita, dar vocea suporterilor se face auzita. Iar idolii raspund pe masura, cu 1-0 si 3-1.

In contrast, un club care era egalat in prelungiri de AC Milan, in 27 noiembrie 2008, intr-un joc din grupele Cupei UEFA, n-a acumulat inca nici un punct in Premier League si a incasat o medie de doua goluri pe meci in primele 6 etape. Portsmouth, caci despre „Pompey” este vorba, s-a despartit si de sus-amintitul Nugent, care nici nu figura in acel 2-2 de la Fratton Park, ce a fost… 2-0 pana in minutul 84. Atunci au iesit la rampa Ronaldinho si Inzaghi.

Altii insa, dintre care cei mai remarcabili ar fi Johnson, ajuns la Liverpool, Distin, la concitadina Everton, Crouch, dupa Redknapp, la Spurs, ori Davis, inhatat de Bolton, au parasit Titanicul din portul Portsmouth, la fel ca veteranul Sol Campbell, neutilizat in acel joc de referinta cu milanezii, dar care, transferandu-se tocmai in liga a patra, la Notts County, trupa avandu-l drept director pe Eriksson, a dat masura completa a necesitatii sariturii de pe punte. Tony Adams, la carma contra rosso-nerilor, si-a frant si el de-atunci gatul, iar Paul Hart, inlocuitorul, a tesut cu chiu cu vai plasa mentinerii in elita insa nu mai are solutii si pe 2009-2010.

Portsmouth s-a anuntat a fi drept o victima previzibila, iar startul ei confirma temerile, nu datorita numelui lipsit de sonoritate de pe banca tehnica, Paul Hart, nume ce a atras in intersezon recruti pe masura, jucatori de nivelul doi, cu care doar poti sfarsi sub elita, ci mai ales datorita instabilitatii de la conducerea clubului, destabilizat de interminabilele discutii din cursul verii legate de preluarea gruparii de catre un consortiu arab. Pestele de la cap se impute si incertitudinea de la Fratton Park se rasfrange evident asupra rezultatelor din teren. Cele doua coordonate sunt inseparabile, orice delimitari ar vrea unii sa faca…

Portsmouth e macar la… zero, insa vecina – rivala de pe coasta sudica, Southampton, sta chiar mai rau. Pornind cu un handicap de zece puncte, din nou pe motive legate de imputirea pestelui de la cap, „Sfintii” abia au inregistrat primul succes stagional, 2-0 acasa cu Yeovil Town, in fata a peste 19.000 suporteri, pe St. Mary’s, oaspetii declarandu-se insa dezgustati de acordarea celor doua penaltyuri din care noul recrut Rickie Lambert a asigurat primele puncte alb-rosilor.

Macar Portsmouth e inca in Premier League, cu amintirea unui joc cu milanezii, in Cupa UEFA, acum nici zece luni. Insa Southampton, adversara Stelei in Cupa UEFA, in toamna lui 2003, e lanterna rosie a ligii a treia, si desi handicapul e surmontabil, „Sfintii” fiind la -2 si deci la opt puncte in urma unei clasate pe o pozitie salvatoare, si anume tocmai Yeovil, exemplele nefericite din editia trecuta pot pune sub semnul intrebarii capacitatea clubului de a raspunde adversitatii. Luton s-a scufundat, torpilata de cataroiul din start, -30 puncte. Altele s-au salvat…

Dar sa se fi inclinat oare Anglia aidoma Titanicului, cu coasta sudica luand apa? Nu de alta dar si „verzii” de la Plymouth Argyle, fara succes in 8 etape, proptesc ierarhia ligii a doua…

Unii se scufunda, nou-promovata Burnley exulta. Si nu pare a fi doar un foc de paie. Cata vreme „visiniii” vor invinge si tine la distanta adversare directe, „ambarcatiuni usoare”, gen Birmingham City, si ea o nou-promovata, viitoare oaspete pe Turf Moor, trupa lui Coyle va putea spera la supravietuire. In fond, calculele spun ca si 39 de puncte pot fi suficiente, iar Burnley a strans deja noua.

Urmatoarele luni doar vor confirma (sau infirma) speculatiile rezultate din primele confruntari. Dar Burnley pare a avea vant bun. Si poate ca proximul derby local, la vecina de pe Ewood Park, Blackburn Rovers, va aduce clubului fondator al The Football League, participant la acea memorabila prima editie de campionat din 1888, si primele puncte externe. Ce ziceti, Alexander si Nugent? Se poate…

Ziua 163. Exclusiv de pe Wembley… Un derby de secolul XIX

iunie 4, 2009

Saptamana trecuta am asistat pe Wembley la revenirea in prima liga a clubului celui mai mic oras din Premier League, Burnley, elevare cu atat mai mult aidoma unui basm cu cat aproape intreaga  sa populatie ar incapea in tribunele retrogradatei Newcastle.

Finala barajului de promovare in Premier League e cotata in Albion drept disputa cu cea mai mare miza din intregul sezon competitional, datorita potentialului de castig de 60 milioane lire sterline, reversat din varii surse, si mai ales din drepturi de televizare, la reusita urcarii treptei din Championship in elita. Iar jocul Sheffield United – Burnley, intre “nordicele” din comitatele rivale in Razboiul celor doua roze, Yorkshire si Lancashire, a generat o atmosfera de mare meci, detectabila inca de la iesirea din statia de metrou Wembley Park.

Sheffield United - Burnley la ora startului finalei, pe Wembley... 80.158 spectatori

Sheffield United - Burnley la ora startului finalei, pe Wembley... 80.158 spectatori

Agitatie, larma, rosu-alb-negrul lui Sheffield si visiniu-albastrul lui Burnley. Babilonie. In fata hotelului Holiday Inn, o mare “rosie” incercand sa acopere cu scandari sarcastice la adresa rivalilor locali din Sheffield, Wednesday, considerati “the pigs”, porcii, asurzitoarele cantece bubuind din boxe ale diverselor renumite formatii din nordul industrial. Printre care si un refren al lui The Stone Roses, trupa din Manchester, difuzat invariabil la intrarea “Diavolilor” la meciuri pe gazonul lui Old Trafford.

Un baietel tinand cu Sheffield United si avand pana si parul vopsit intr-o tenta rosiatica, a aratat calea spre Wembley. Intortocheat e drumul spre elita...

Un baietel tinand cu Sheffield United si avand pana si parul vopsit intr-o tenta rosiatica, a aratat calea spre Wembley. Intortocheat e drumul spre elita...

Incerc sa ma inteleg cu un fan din Sheffield. United sau Burnley? Imi arata cuponul de pariu, cu o lira mizata pe Brian Howard deschizand scorul si favoritii invingand cu 2-1. Si-mi spune ca nu si-a reinnoit abonamentul anual de 280 lire pentru ca gruparea de la Bramall Lane n-a facut inca nici o miscare, asteptand deznodamantul de pe Wembley. Dar cum a tot mers sa-i vada pe “Lancieri”, de la varsta de 5 ani…

In optimismul lor, fortificat de parcursul bun in retur, fanii din Sheffield nu s-au sfiit sa le ceara pana si politistilor sa-i pozeze in grup... Sumedenie de produse cu simbolurile Lancierilor. O mare "rosie"

In optimismul lor, fortificat de parcursul bun in retur, fanii din Sheffield nu s-au sfiit sa le ceara pana si politistilor sa-i pozeze in grup... Sumedenie de produse cu simbolurile Lancierilor. O mare "rosie"

Optimismul celor din Sheffield e mai mare, aidoma orasului. Un grup de fani cer unui politist sa-i pozeze, altii au vestimentatii exotice, ce nu le-acopera nici fesele. Dar pe balconul din fata Wembleyului, dominat de statuia lui Sir Bobby Moore, flutura falnic un urias steag visiniu-albastru, al celor din Burnley. Sa fie oare un semn prevestitor?

Unul si mare, fluturand la loc de cinste, la capatul Wembley Way, sub statuia lui Moore, a sugerat cine ar putea umfla potul. Visiniii...

Unul si mare, fluturand la loc de cinste, la capatul Wembley Way, sub statuia lui Moore, a sugerat cine ar putea umfla potul. Visiniii...

In stadion, fanii, jumi-juma, complet separati, cu un vag fum parca de petarde emanand dinspre potcoava lui Burnley. To burn, adica a arde. Tensiune. Cazan in clocot. Si Wade Elliott nu pierde vremea, fostul amator ochind vinclul cu dreptul, in minutul 13, de la 25 metri: 1-0 pentru Burnley. Ma gandesc la fanul parior. Ei bine, avea de fapt sa fie unicul gol, o reusita de… 60 milioane lire! Cu toate caznele lui Sheffield, retrogradata controversat din elita in 2007, cand cu “cazul Tevez”, visiniu-albastrii au meritat cu prisosinta succesul si implicit promovarea. Spre fericirea jumatatii din cei 80.158 spectatori. Cati!?!

De pe strazi, rosiii, in "jumatatea" vestica. 40.000 de fani ai lui United!

De pe strazi, rosiii, in "jumatatea" vestica. 40.000 de fani ai lui United!

“De unde naiba au rasarit? Cine si-ar fi imaginat!?” isi revarsau naduful fani din Sheffield, unul chiar recunoscand ca se astepta la un 4-0. Dar tocmai in aceasta consta cheia succesului “Visiniilor”. Calul negru de pe turnanta, decis sa reinnoiasca o istorie altfel remarcabila. Daca numerosi chibiti de fotbal din Anglia vedeau in Burnley trupa retrogradata in 1976 pe vecie din elita, si care se redresa oarecum abia in anul 2000, cand revenea in liga a doua, dupa ce fusese intre timp amenintata nu doar de liga a cincea, semiprofesionista, dar si de desfiintare, in schimb putinii localnici care au tinut clubul in viata au crezut cu tarie ca va veni si ziua lor.

Ca si fanii sai, irlandezul Paddy Kenny a abordat finala scaldat in soare, in poarta... fara umbra. Peste 13 minute avea sa scoata mingea din ate...

Ca si fanii sai, irlandezul Paddy Kenny a abordat finala scaldat in soare, in poarta... fara umbra. Peste 13 minute avea sa scoata mingea din ate...

Vis impartasit apoi cu vorba masurata, bun simt si realism, in interviuri, de toata suflarea celui mai mic oras din elita, de la presedinte si pana la copilandri. Fostul oras minier o aduna doar 73.000 de suflete, din care aproape 40.000 au descins pe Wembley, dar clubul de fotbal nu e deloc de ici de colo.

2. Aston Villa. 3. Wolves. 4. Blackburn. 5. Bolton. 8. Everton. 9. Burnley. 12, ultima pozitie, Stoke City. Acestea sunt prim-divizionarele actuale, din 2009-2010, sapte la numar, si locurile ce le-au ocupat la intaia editie de campionat din istoria fotbalului, in indepartatul 1888-1889. Asadar Burnley, fondata in 1882 si jucand pana si astazi, din 1883, pe legendarul Turf Moor, longevitate depasita doar de Preston North End, cu al ei Deepdale, are o istorie cu filigran de aur fin. Burnley a fost la inceputuri, Burnley a castigat si prima liga engleza, in 1960. Iar peste un an sosea la Turf Moor, in sferturile C.C.E., Hamburger SV…

Celalalt capat, la racoare si... imaculat. 270 de minute de play-off fara gol primit de danezul Jansen, care si-a confirmat si pe Stamford Bridge renumele de... pantera la penaltyuri, cand contribuia la eliminarea lui Chelsea, in toamna lui 2008. Jensen are oarecum traiectoria lui Leese, un neamt care se trezea promovand cu o alta "buturuga mica" din nordul minier, Barnsley, in deceniul trecut.

Celalalt capat, la racoare si... imaculat. 270 de minute de play-off fara gol primit de danezul Jansen, care si-a confirmat si pe Stamford Bridge renumele de... pantera la penaltyuri, cand contribuia la eliminarea lui Chelsea, in toamna lui 2008. Jensen are oarecum traiectoria lui Leese, un neamt care se trezea promovand cu o alta "buturuga mica" din nordul minier, Barnsley, in deceniul trecut.

Barry Kilby, localnicul presedinte al clubului, si care in cei 10 ani la carma s-a inconjurat de oameni de-ai urbei ce-au adus bani de-acasa in momentele de cumpana, stia bine pe ce tezaur sade. Burnley, ca vechime, traditie si palmares, incluzand doua titluri nationale si Cupa Angliei, le intrece pe vecinele din zona, Wigan, Bolton si chiar si Blackburn Rovers.

Iar aici e marea rivalitate, despartita de nici 20 kilometri. Blackburn – Burnley, mai asteptata de fani, chiar si de adolescenti, pana si decat descinderea lui Man United la Turf Moor. E vorba de mandrie, de punerea lucrurilor la punct. Cand si Blackburn se intorcea de nicaieri in elita, cu banii lui Sir Jack Walker, ba chiar castiga si Premier League in ’95 cu Shearer in atac, Burnley plangea prin subsoluri. Ascensiunea a fost anevoioasa iar acum, la promovare, scepticii au iesit déjà la atac. Ca Turf Moor e prea inghesuit si vechi, cu putin peste 20.000 locuri, ca echipa se strange in jurul scotianului Graham Alexander, cu doar cateva minute nejucate in intreaga campanie, desi la 37 ani, ca aerul elitei e altul decat acum 33 ani, cand Burnley il respirase pentru ultima data, ca doar 7 dintre cele 17 promovate la baraj au rezistat primului an in Premier League, ca bookmakers ii coteaza déjà drept candidati detasati la retrogradare.

Chibzuit, bonomul Kilby si-o fi zis in barba ca si Blackburn, obsedanta Rovers, a urcat direct pe 4 dupa promovarea la baraj, dar a dezarmat intregul Albion marturisind ca-si tine promisiunea de a reinnoi pe gratis abonamentele anuale ale celor 6.300 fani sezonieri, asta “pentru loialitatea lor peste ani, cand si la foarte greu”. Mai toti presedintii, la promovare, ar fi umflat modestele tichete a circa 300 lire, in ciuda revarsarii amintitelor 60 milioane, insa Burnley are alte principii, cu micuta comunitate locala rasplatita si la loc de cinste. Ca Burnley a ars si prin zile negre, sustinuta cu larcimi, o spune si faptul ca doar ea si nou-promovata de pe locul 1, Wolves, dintre toate elitistele actuale, au castigat peste ani toate cele 4 ligi profesioniste. Print si cersetor.

Fanilor din Sheffield nu le-a venit sa creada deznodamantul finalei. Dar a fost cat se poate de clar. Clubul considerat mai mic a fost mult mai voinic. Sheffield, la anul? Cu Newcastle si Boro prin preajma, din nou cu West Brom in a doua, cu alte pretendente in coasta, sansele par de-acum mai mici...

Fanilor din Sheffield nu le-a venit sa creada deznodamantul finalei. Dar a fost cat se poate de clar. Clubul considerat mai mic a fost mult mai voinic. Sheffield, la anul? Cu Newcastle si Boro prin preajma, din nou cu West Brom in a doua, cu alte pretendente in coasta, sansele par de-acum mai mici...

A fost lunea unui lot restrans, strunit de iscusitul Owen Coyle, un ex-atacant cu o selectie pentru Irlanda si rodat in fotbalul scotian. A fost lunea reinnodarii unui basm de 127 ani. Ce n-a reusit in ianuarie, cand, dupa ce era invinsa de Spurs la Londra cu 4-1, a “intors” incredibil in returul semifinalei de pe Turf Moor la 3-0, scor insa insuficient pentru accederea in finala datorita neaplicarii in Cupa Ligii a regulii golului in plus marcat in deplasare, ulterior fiind impunsa in minutul 117 din prelungiri, Burnleyul lui Owen Coyle a izbutit in schimb absolut pe merit in mai. Nu doar ca a ajuns pe Wembley, ci si in Premier League. Iar scepticii ar fi bine sa noteze parcursul lui Burnley pana in semifinala de 3-0 cu Tottenham… 1-0 pe Turf Moor cu Fulham, locul 7, 2-0 cu Arsenal, locul 4, plus un 1-1 si calificare la penaltyuri pe Stamford Bridge, acasa la Chelsea…  Sa vina Blackburn!

Ziua 158. Burnley, de pe Wembley in Premier League

mai 28, 2009

Incredibil dar adevarat, sosirea subapreciatei si parca demodatei Burnley Football Club in Premier League a devenit fapt implinit in calduroasa ultima zi de luni din mai 2009. Dupa 33 de ani, o dubla fosta campioana a Albionului a revenit la masa bogatilor.

Istoria indelungata a clubului, traditia sa, alinierea visiniu-albastrilor intre fondatoarele Football League, ce participau la prima editie de campionat din istoria fotbalului, sunt tot atatea motive, si mai seminificative decat reculul din ultimele decenii, cand The Clarets nu doar s-au zbatut sa ramana in fotbalul profesionist al ligii a IV-a dar si sa fiinteze, pentru a saluta cu toate onorurile elevarea reprezentantei celei mai mici localitati din elita intr-o competitie cosmopolita, la care parca nu s-ar preta.

Visiniii din Burnley au adus cu ei pe Wembley aproape 40.000 suporteri. In potcoava estica a arenei a fost o mare visinie. Si cand te gandesti ca oraselul n-are nici 75.000 locuitori...

Visiniii din Burnley au adus cu ei pe Wembley aproape 40.000 suporteri. In potcoava estica a arenei a fost o mare visinie. Si cand te gandesti ca oraselul n-are nici 75.000 locuitori...

Dar tocmai in caracterul aparte al clubului si comunitatii ce-o reprezinta, cu un pronuntat iz localnic, sta frumusetea povestii acestei promovari si a redobandirii unui statut de invidiat. Intr-o competitie in care cluburile sunt cumparate ca in lumea afacerilor de nord-americani, rusi ori arabi, ascensiunea lui Burnley cu conducatori localnici la carma si un corp tehnic fara veleitati ori vreun buget mamut este poate cel mai frumos triumf al fotbalului de data recenta in Premier League.

Cu o zi inainte, alti visinii albastri, de la Scunthorpe, din alt orasel din nordul Angliei, promovau in urma unei finale de play-off, pe Wembley. A fost ca un semn… Din nou, sfidand asteptarile, Burnley F.C. a invins-o cu 1-0 pe Sheffield United tot asa cum in semifinale trecea cu victorii in dubla mansa, fara sa incaseze gol, de prim-divizionara pana in 2008 Reading F.C.

Fanii lui Sheffield s-ar putea declara dezamagiti de deznodamantul final, dupa ce trasesera la promovarea directa, in lupta cu Birmingham City, pana spre finalul campaniei. Dar ultimul act de pe Wembley le-a dovedit cine e de departe echipa mai valoroasa, mai sudata, mai abila. Burnley…

Odata promovati si reveniti de pe Wembley cu picioarele pe pamant, in orasel, The Clarets au purces la o scurta parada avand drept puncte de referinta stadionul clubului, Turf Moor, folosit neintrerupt pana in zilele noastre inca din deceniul noua al secolului al nouasprezecelea, precum si primaria localitatii. Parca tot Burnleyul iesise in strada. Fericire absoluta!

Iar odata sampania bauta, bonomul presedinte Barry Kilby a pus punctul pe i. Burnley Football Club va ramane un club adevarat, servind comunitatea locala si avand drept principal reper radacinile-i adanci in viata urbei, si nu o „afacere”, cum se dovedesc a fi, pe zi ce trece, tot mai multe grupari din elita. Kilby a promis ca Burnley isi va pastra valorile traditionale, va conserva etosul clubului si nu va sucomba presiunii majoritatii. Iar avalansa de 60 milioane, generate din drepturile de televizare si alte contracte castigate prin promovare, nu le va lua capul de pe umeri…

Kilby va pastra status-quo la nivel operational iar Owen Coyle, antrenorul „minune”, va continua ascensiunea inceputa cu „Visiniii”. Intr-adevar, se cer intariri, mai ales in linia ofensiva, dar structura compacta a lotului, cu doar 23 jucatori folositi in campania de promovare, isi va pastra aura familiala, de camaraderie. Ascultandu-l pe marcatorul Wade Elliott la putine minute dupa decernarea trofeului invingatoarei finalei, amintindu-si de zilele sale in amatorism ori de colegii si prietenii intalniti in traiectoria carierei sale, am avut o mostra de bun simt, chibzuinta, intelepciune, picioare pe pamant, profesionalism.

Stoke City si Hull City, promovate anul trecut in urma campioanei diviziei, West Brom, au rezistat neasteptat in elita. Deci se poate! Supravietuirea lor da sperante uneia ca Burnley si e semn ca nu trebuie sa fii neaparat mare si tare pentru a-ti apara sansele pana la capat. De fapt, prin prisma jocului prestat de Burnley, unii opineaza ca The Clarets ar fi mai pregatiti sa faca fata rigorilor crescute ale elitei decat Birmingham City, promovata automat de pe locul 2, o deja complexata de sindromul A-B-B-A.

Burnley, revenita dupa 33 ani, n-are decat de castigat… Acestea ar fi niste prime consideratii pe marginea promovarii unei echipe putin cunoscute in peisajul recent al fotbalului englez dar care, de fapt, are in spate o istorie cel putin la fel de semnificativa ca si Rovers, vecina din orasul Blackburn, situat la o scurta plimbare cu autobuzul, si care a spart unica data de la lansarea Premier League in 1992 suprematia la titlu a favoritelor Man United, Arsenal si Chelsea. Iar daca Blackburn a reusit nu doar sa promoveze, si tot la baraj, ci sa si castige campionatul, atunci Burnley, cel putin in ochii sustinatorilor ei, era obligata de concurenta sa forteze marele salt. La brat cu rivala Rovers, ce o spulbera la Turf Moor in acea prima editie din 1888-1889, Burnley s-a aflat inca de la inceputuri pe meterezele unei competitii remodelate sub numele Premier League, asta pe cand actualele grupari in voga, Man United, Arsenal, Chelsea ori Liverpool, au stralucit atunci prin absenta.

Burnley si promovarea ei au facut un imens bine fotbalului englez, invadat la varf de comercialism, mercantilism, corporatism si desfranare financiara. Burnley e antiteza pozitiva a tot ceea ce permeaza fotbalul cu puterea banului si basmul ascensiunii Visiniilor trebuie perceput in acest context. Iar pentru a indeparta orice dubii, Kilby a admis cu calm ca The Clarets vor ramane loiali inghesuitului Turf Moor, cu toate inconvenientele gazduirii unor jocuri cu urias potential de incasari pe o arena veche de peste 125 ani, sugerand totodata ca destulor prim-divizionare nu le va surade sa descinda in atmosfera partizana de pe un stadion transpus parca dintr-o alta epoca.

Pentru o dupa-amiaza de vis, fanii Visiniilor au savurat triumful in "buricul" fotbalului englez, pe Wembley. Desi pe Turf Moor nu-si permit luxul de a se lafai in spatiu, suporterii The Clarets au dreptul sa spere la cateva scalpuri...

Pentru o dupa-amiaza de vis, fanii Visiniilor au savurat triumful in "buricul" fotbalului englez, pe Wembley. Desi pe Turf Moor nu-si permit luxul de a se lafai in spatiu, suporterii The Clarets au dreptul sa spere la cateva scalpuri...

Telespectatorii romani au avut ocazia sa vizioneze un crampei de Turf Moor si Burnley in returul semifinalei Cupei Ligii, cand Visiniii au intors deficitul de 1-4 de la Londra, cu un neverosimil 3-0 contra lui Spurs. Asadar se poate, chiar si in dauna unor reprezentante in Cupa UEFA. Burnley, atat de privita de sus, atat de neinsemnata, dar de fapt cu un suflet atat de mare, cu un blazon glorios, cu un sambure tinand de valorile initiale ale jocului in Albion mult mai nealterat decat mai renumite tartore.

Pentru conformitate, insirui numele eroilor de pe Wembley, cu mentiunea ca revin curand cu alte clisee sesizate la finala… Asadar: Jensen – Duff, Carlisle, Caldwell, Kalvenes, Elliott, Alexander, McCann (Gudjonsson), Blake (Eagles), Thompson (Rodriguez), Paterson. Iar numele Carlisle ma imboldeste sa fac o comparatie, cu QPR. Masivul fundas mulatru, desemnat jucator al finalei, evoluase candva pentru QPR. In nesfarsitul du-te vino de jucatori si antrenori de la Rangers, perpetuat cu si mai mult sarg de cand cu preluarea londonezei de catre „miliardari”, Carlisle a constituit si el o… suma cu multe zerouri, o… afacere. In vreme ce QPR, cu potentul triumvirat Mittal-Ecclestone-Briatore, a tusit in incercarea esuata de a prinde barajul, Burnley cu Carlisle in restransul lot, migalos constituit, a ajuns in elita. Este diferenta dintre oamenii adevarati de fotbal, cu pasiunea pentru joc in suflet si cu o intelegere aprofundata a legilor sale nescrise, si arivistii intr-un sport pe care nu-l inteleg cu adevarat si nu-l apreciaza la adevarata valoare, folosindu-l in schimb doar drept vehicul al pomparii faimei si intereselor personale.

De la A la Z, de la fiecare pasa in teren si pana la fiecare cuvant rostit de antrenorul Coyle ori presedintele Kilby, Burnley a dovedit cu prisosinta ca pana si in aceste zile de un cumplit mercenariat mai e loc si pentru „buturugi mici” veritabile. Cine indrazneste, reuseste. Cutezatorii Visinii nu pot fi decat aplaudati la scena deschisa.

Nu mai e nevoie sa ne frecam la ochi, caci in calendarul competitional pe 2009-2010 vor exista jocurile Burnley – Manchester United si Burnley – Chelsea. Burnley, intregind la opt numarul prim-divizionarelor din nord-vestul industrial. Cate doua din Manchester si Liverpool, plus Bolton Wanderers, Wigan Athletic, Blackburn Rovers… The Clarets, la mai mare…

Ziua 143. Visiniii pe Wembley!

mai 12, 2009

Nu Rapid si nici mult mai renumitii visiniu-albastri insulari, Aston Villa si West Ham United. Va promova oare in Premier League, cu ocazia finalei barajului de pe Wembley din lunea de vacanta Bank Holiday, 25 mai, o a treia grupare imbracand albastru-visiniul?

Rabdare si tutun pana la finala play-off, cu Sheffield United, dar pana atunci jos palaria in fata „Visiniilor” tocmai calificati pe Wembley. Pentru indelungata lor istorie, pentru renasterea recenta, salutari si felicitari, papelitos si urale pentru „micuta” Burnley FC.

Burnley e un orasel in comitatul Lancashire, din nordul Albionului. Un orasel si nimic mai mult din inima zonei Revolutiei Industriale. Dosit acolo, intre coline golase. Un alt oras cu numeroase cosuri de fum, ca urbea vecina de exemplu, Blackburn…

Dar Burnley FC a fost de la inceput pe harta fotbalului englez. Membra fondatoare a Football League si participanta la prima editie de campionat din istoria fotbalului mondial, in 1888-1889. Locul 9. Urma un loc 11, pentru gruparea fondata in 1882 si evoluand din 1883 si pana in ziua de azi pe acelasi Turf Moor. Un stadion sacru.

Ei bine, pe Turf Moor s-ar putea sa ajunga si Manchester United, candva din toamna incolo. Burnley ar putea reveni astfel la zilele bune cand castiga titlul national al Angliei, in 1921 ori 1960, sau o aducea pe Hamburger SV in propriul barlog, intre coline, intr-un sfert de finala din Cupa Campionilor Europeni, in 1961, plus pe Eintracht, in alte sferturi, din Cupa UEFA, in ’67. Remarcabil, Visiniii au in palmares si trofeul Cupei Angliei, dupa un 1-0 contra lui Liverpool, in finala din 1914. O istorie veche dar cu o evidenta efervescenta recenta…

Lui Burnley nu i-a mers grozav dupa retrogradarea din prima liga, in 1976. Mai rau, in 1987 abia a evitat retrogradarea din liga a patra si implicit din fotbalul profesionist, in cele 7 sezoane incepute in ’85 petrecute in temnita Football League. Dar din anul 2000, soarele ligii secunde a incalzit din nou la Turf Moor. Iar acum, in mai 2009, sansa revenirii in elita e uriasa. Burnley, la 90 de minute de Premier League. Ce parere ai, Sheffield United?

Adevarul e ca daca sezonul s-ar fi sfarsit la Craciun, Burnley ar fi fost deja promovata. Era in coasta liderei. Insa „distractia” participarii cu un lot restrans, de 16-17 mari si lati, si pe fronturile Cupei Angliei si Cupei Ligii, cu oarecare succes, a deraiat-o de la parcursul in Championship.

Burnley a socat deja elita in acest sezon. In turul III al Cupei Ligii, o elimina cu 1-0 la Turf Moor pe Fulham, care, iata, trage la Cupa UEFA. Apoi, uluitor, Burnley s-a dus pe Stamford Bridge, la „vecina” alb-negrilor, Chelsea, si a eliminat-o in 11 noiembrie, la penaltyuri, 5-4. Ade Akinbiyi egalase reusita lui Drogba si Burnley a tirit-o pe Chelsea spre loviturile de departajare… Si asta in Londra!

Zborul Visiniilor a continuat: 2-0 in sferturi, pe Turf Moor, contra Arsenalului. Scurt pe doi. In semifinale, a patra londoneza la rand, Tottenham. In tur, in capitala, dezastru. 4-1 pentru Spurs, in 7 ianuarie 2009. In retur, pe Turf Moor, incredibil dar adevarat, acelasi Rodriguez care o elimina pe Fulham in minutul 88, marca in acelasi minut pentru a urca scorul la 3-0 si a o arunca pe Spurs in prelungiri. Daca s-ar fi jucat dupa criteriul „european”, al golului in plus marcat in deplasare, dupa 1-4 si 3-0, Burnley ar fi fost de fapt in finala! Dar in prelungiri Tottenham a impuns pumnalul, in minutele 118 si 120. Exact oboseala ce o lovise pe Burnley si in campionat…

Pana in semifinale in Cupa Ligii, pana in turul V, optimi de finala, si in Cupa Angliei. Visiniii, eliminati abia pe Emirates… Aceste trasee paralele au scurtcircuitat oarecum sezonul lui Burnley, ajunsa abia in turneul play-off de promovare. Dar in semifinale, ce n-a mers bine cu Spurs, in penultimul act din League Cup, a mers snur contra lui Reading, zilele trecute.

1-0 pe Turf Moor, cu vicecapitanul scotian Alexander marcand din penalty, in minutul 84. 2-0 peste trei zile, in returul de la Reading, cu Martin Paterson, golgeterul sezonului, si Steve Thompson dovedind ce adevarata forta e Burnley. 3-0 per total si… in finala, pe Wembley. Ce va fi?

Momentan, la Reading, in peluza, s-a cantat Que sera/sera… Fanii lui Burnley, innebuniti de fericire. Invingatorii lui Fulham, Chelsea si Arsenal, amenintand cu sosirea in elita. 16-17 mari si lati. Suflete mari. Micuta Burnley, la 90 de minute de reintalnirea cu destinul? O reintoarcere in elita la care participau initial, in 1888?

Lucrurile au mers tot mai bine de cand la Turf Moor a fost investit, in noiembrie 2007, irlandezul de 42 ani nascut in Scotia, Owen Coyle, ex-atacant cu o selectie ca rezerva pentru „verzi”, intr-un ’94 cand prindea lotul pentru Mondialul american, si figurand in filmul „A Shot to Glory”, o romanta despre Cupa Scotiei, din 2000, cu Robert Duvall din The Godfather si Michael Keaton in roluri principale.

Ex-atacantul-actor a coagulat un lot restrans dar valoros, cu o coloana vertebrala „cimpoiera”, si a urcat-o pe Burnley pe culmi neatinse de decenii. Ar fi o zi mareata nu doar pentru fostul orasel industrial, ci pentru intreg fotbalul englez. Va fi o finala ca pe vremuri, intre „nordicele” Sheffield United si Burnley. O finala nascuta din ceata istoriei.

La anul, un derby local Burnley – Blackburn Rovers? Inca un club din Lancashire in elita, pe langa renumitele din Manchester? Nimeni nu s-ar supara… Un club prietenos pentru absolut toata lumea… Visiniul la putere.