Posts Tagged ‘Tevez’

Fotoreportaj din Manchester la City 2 – Timişoara 0

septembrie 3, 2010

"O dragoste nebună de fotbal, de celebrări, de muzică", e citatul lui Eric Cantona despre oraşul Manchester, din vitrina punctului informaţional pentru vizitatori. "Oraşul are de toate, mai puţin o plajă", e părerea expusă a lui Ian Brown, solist de la The Stone Roses pe ale cărei şlagăre iese United de la vestiare în zi de meci, iar "Totul vine de-aici" e părerea lui Noel Gallagher, de la Oasis şi mare fan City...

 Sub titlul <Un cal mare, City, o inocentă nonvioletă şi nici-un galben> am corespondat de pe City of Manchester Stadium pentru Fotbal Vest, scoţând în evidenţă replica lipsită de dârzenie a outsiderei.

 E oare seară de Europa League? Mai sunt 4 ore până la meci şi… nimic. Nici „Manchester Evening News” nu zice ceva, avancronica fiind despre ultima şansă dată titularizatului Jo. Poate că interesul se epuizase miercuri, odată cu inspecţia delegaţilor FIFA legată de candidatura Angliei la C.M. 2018.

Înaintea returului lumea a vizionat pe ecranul din faţa Eastlands şi reportajul despre acţiunea "Împreună putem învinge cancerul", purtată de jucătorii lui City la Timişoara. Pe ecran, căpitanul Tevez şi un băiat din Timişoara...

Doar în colţul agenţiei Betfred un talon de pariuri sugerează 2-0 pentru City, cu cota cea mai mică, 11/2, şi cu unicele cuvinte îngroşate că Timişoara nu înscrie, la 11/1. „1” pauză-final e detaşat, la 3/10, iar ca primi marcatori aleşi de Press Association ar fi Mansour şi Goga, la 16/1, respectiv Tevez şi Balotelli, la 3/1. Nicicare nu avea să înceapă…

Două generaţii pentru City. Milner abia debutase luni dar Jake, 17 ani, îi purta deja numele. Fiecare literă costă pentru a fi imprimată.

Şi-mi amintesc că sud-coreenii cu care am călătorit în autocar de la Londra veniseră să viziteze Old Trafford, fără a avea habar de jocul lui City. În fond în Manchester sosise doar FC Timişoara, discreditată de bookmakers cu un handicap de două goluri… Misiune imposibilă, în trecut doar Chelsea câştigând pe vechiul Maine Road, în semifinala Cupei Cupelor din ´71, iar daneza Midtjylland repetând acel 0-1 în august 2008, în fosta Cupa UEFA, altfel palmaresul „azuriilor” acasă în eurocupe fiind 19-6-2.

Memorialul lui Marc-Vivien Foe, ultimul marcator pentru City pe vechiul Maine Road, într-o grădină memorială de la poarta S, dedicată fanilor dispăruţi ai "azuriilor"

Şi-mi mai spun că păcat de Cisovsky, al cărui cap de 3-3 a adus Petroleumul balcanic în faţa petrodolarilor lui Mansour, şeic care „debutase” la Eastlands cu 3 zile înainte, într-un 3-0 cu Liverpool, odată cu inutilizabilul Milner, cel botezat în arena internaţională la echipa sub 14 ani a Irlandei.

Numele abonaţilor anuali sunt imprimate pe fiecare cale spirală de acces în tribune

Păcat şi de Viorel Jurcuţ, trimisul Radio Timişoara, căruia i-a fost refuzat de gazde dreptul transmisiei integrale pentru la o adică o nimica toată de 1.500 euro, poate în replică la cei 5.000 ceruţi de club în tur lui BBC Manchester, neînţelegere ce reaminteşte de solicitările lui Celtic din ´80, mediate la Glasgow de Pişti Covaci în favoarea lui Nicolae Secoşan.

Violeţi din Londra, alături de Poli. Au fost cel puţin 40 de polişti "englezi"... Iar alţi români au fost răsfiraţi, pe cont propriu, în arena ce a strâns cam 23.500 spectatori...

Adriana şi Vasile au călătorit şi ei din Londra. Pentru a fi siguri că au bilete, au achitat 190 lire unei agenţii online, la ora la care City nu pusese încă în vânzare prin club tichetele de joc, la fel şi FC Timişoara

Remarcabil, alături de Timişoara au fost şi fani ai Universităţii Cluj, Flo, membru marcant al galeriei, cu 1919 în piept, şi "englezul" Paul

Dar iată-ne la stadion. Unde în dreapta intrării în tribuna „mare”, Colin Bell, e placa Marc-Vivien Foe 1975-2003, în memoria căruia City a retras tricoul cu numărul 23, parte din „Grădina Memorială” cu fani „azurii” dispăruţi. În schimb pe spiralele de acces în tribune, numele complete ale celor… vii, peste 27.000 abonaţi anuali, printre care şi John, frecventând din gimnaziu Maine Road, veteran aducându-şi acum fiul, Jake, 17 ani, un lungan cu şaptele lui Milner pe spate: „E un club familial, strâns unit. Iar cele 450 lire pe sezon nu se compară cu jupuiala de la Old Trafford. Dar totul e însă să prindem măcar locul 4, altfel… A, şi să scăpăm şi de alde Robinho. Câţi brazilieni au reuşit cu adevărat pe-aici!? Iar dacă nu ţine neapărat, la drum, ca şi Daniel Sturridge, care era chiar din Academie. Dar s-a lăcomit cerând mai mult de 20.000. Şi-acum ce face la Chelsea!?

Blue Moon Rising e o ecranizare despre fotbal şi suporteri, pornind de la imnul lui City, "Blue Moon", lună albastră, şi noile speranţe de la Eastlands. Reclama e uriaşă, pe tribuna "mare" Colin Bell

City - FC Timişoara s-a jucat cu balcoanele tribunelor principale închise

  Văd şi primii „violeţi”. Cătălin, 34 ani, de pe Calea Girocului, dar acum londonez, a venit cu colegi din Bacău, zicându-mi c-ar fi un grup de 40 de polişti „englezi”. Şi văd tot mai mulţi! Patru veniţi din Dublin. Alţii, Vasile, 40 ani, şi Adriana (39), suporteră de la 6 ani, deplâng că nu pot s-o vadă pe Poli la TV în Anglia: „De-aia am şi dat 190 lire pe bilete, printr-o agenţie online”. Şi mă întreabă dacă aici ajung echipele. Nu, ci printr-un „invizibil” lung tunel subteran ce le duce direct sub tribună! Tăcem însă când pe principalul ecran panoramic din faţa stadionului curge reportajul „Împreună putem învinge cancerul”, pe urmele campaniei „Poţi şi tu!”, susţinută de City la Timişoara, imaginile cu Shaun, Tevez sau Barry semnând şi jucându-se cu micuţii bănăţeni fiind înduioşătoare.

Galeria polistă, la balcon în North Stand

Tunător e interviul în direct din preajmă, difuzat pe ecranul din faţa „Summerbee Bar”, verdictul fostului star Andy Hinchcliffe fiind „Timişoara n-are absolut nici o şansă!” Dialogul e însă despre marea problemă a locului 4, primordial în opinia fundaşului.

Niţel mai încolo îmi sare în ochi 1919. E Flo, membru marcant al galeriei lui „U” Cluj, cu milionul plătit pe turul de campionat la Alba Iulia, în alb-negrul „Şepcilor roşii”, împreună cu prietenul său Paul: „Uite că ţinem cu Poli nu doar împotriva CFR-ului şi a bucureştenelor!” Ne pozăm sub uriaşul afiş „Înălţarea Lunii Albastre”, aluzie la imnul şi condiţia actuală a lui City, şi zâmbim în barbă că n-avem parte de tradiţionala ploaie Mancuniană, conturându-se în schimb o uriaşă lună plină.

Fără căpitanul Tevez şi vicele Kolo Toure, de fapt fără mulţi alţii dar cu 4 băieţi din Academia proprie şi 5 noi titulari faţă de tur, City a făcut un antrenament cu public, chiar dacă Timişoara a rezistat 42 minute...

Apropo de burniţa nord-vestului, poate că soarele Banatului i-a stârnit nostalgia lui Mancini după tot ce e peninsular, managerul admiţând pe Bega presei londoneze că-i lipsesc „obiceiurile, modul de viaţă, abilitatea de a rezolva lucrurile în vâltoarea momentului, fără încorsetarea rigidităţii, ce mai, totul…” Dar să laşi în urmă o investiţie de 350 milioane, din care 130 doar în vară, incluzându-l pe Yaya cel cu 220.000 lire pe săptămână preimpozitate la 50%!?

În bufetul presarilor, un cuplu neinteligibil din Tailanda, trimisul lui Daily Mirror fiind însă mai clar: „3-1!” Şi convins că „azuriii” vor penetra în „top 4”. După joc, întrebându-l, comentatorul BBC Radio 5 îmi confirma că rareori văzuse în eurocupe oaspete mai puţin câinoase în Albion… Altceva îmi zic cameramanii Digi, fără comentatorii rămaşi să transmită din studio: „Bine c-am plătit 30 milioane euro pe drepturile Premier League dar n-avem acces pe stadioanele lor!” Are în schimb British Eurosport, descinsă cu tot cu… comentator.

La masa presei, sub nas cu foaia de joc insistând, ca şi în tur, pe acelaşi număr 33 al de fapt pătrarului nou căpitan Kompany, şi cu programul de meci în 64 pagini, la 2,5 lire, inclusiv cu clişeele coperţilor West Ham – Poli şi Celtic – Poli, deplasări de-acum 30 de ani. Coperta actuală e cu belgianul de 20 ani Dedryck Boyata, cules de Mancini din „Academie” chiar pentru primul joc după preluarea cârmei de la Mark Hughes. Iar fundaşul n-avea să fie doar unul din cei 5 noi titulari faţă de tur, ci şi marcator, deşi nu s-a regăsit între cei 17 de la City cu cote la pariuri de a înscrie…

Primesc şi pliantul deja „depăşit” cu oferta turului stadionului, pe 7,5 lire, cu o poză cu bannerul spânzurând de la balcon „Ireland Superman”. Ireland e dus, la Villa, celălalt afiş, „Nu suntem cu adevărat aici”, rezistând încă. E vorba despre oful şi nostalgia fanilor după fosta arenă, Maine Road, pe la care am dat o raită, poveste pentru săptămâna viitoare…

Remember de la un joc cu Wigan, din 2 ianuarie ´71, pe când City era câştigătoare la zi a Cupei Cupelor. E pe zidul interior de la masa presei, în incinta circularei cu baruri şi restaurante din brâul tribunei Bell

Citesc şi „Manchester Thank You, Sheik Mansour!”, redactat şi în arabă. Sau „În cea de-a şasea zi Dumnezeu a creat Manchester City”. Ori „<Citizens> of Sweden”. Multe sunt şi steagurile celor 200 fani polişti din sectoarele L şi LM ale balconului peluzei North Stand. Iar imnurile lor, pe măsură, răsunând într-un stadion cu balcoanele superioare ale tribunelor principale închise…

NU CĂLCAŢI VĂ ROG IARBA. O fac după joc doar cele 10 maşini renivelând Eastlands...

Steagurile, violete. Echipamentul, galben-negru. Iar odată ce Shaun toarnă decisiv plumb înaintea pauzei, Timişoara rămâne doar cu amintirea dublei, nereplicând nici măcar cât de-un cartonaş galben. 2-0. Concluzia? „Aici e jocul cel mai frumos şi te simţi cu-adevărat fotbalist”, rostită de nouarul Axente în numele unei echipe nearţăgoase, neridicate la înălţimea momentului.

", nu suntem cu adevărat aici, e legat de nostalgia fanilor după vechiul stadion Maine Road, din 1923 până în 2003 al lui City...

Vieira pleacă în Mercedesul său Jeep cu număr de Italia, Adam Johnson, cu ochiul tumefiat, tot cum a venit, cu taxiul, mai ca la antrenament, iar Greg Cunningham, junele irlandez intrat în locul finalistului De Jong, la urmă, cu o maşină de duzină. Îl întreb de predecesorul său la City, ”captain” Richard Dunne: „I-am preluat numărul 22, din admiraţie, dar am abia 4 ani în Academie, comparativ cu cei 10 ai săi aici! Am o mare pălărie de purtat dar <îl citesc> şi miercuri, când călătorim laolaltă pentru jocul de vineri din preliminarii, în Armenia”. Chemat contra Braziliei, jucând contra Argentinei, „verdele” de 19 ani e în cărţile a doi italieni. În lotul unui altuia fiind un anume Gabi Tamaş, spectator cu familia pe Eastlands, unicul român încercând să ţină piept rigorilor elitei Albionului…

Bratu, antrenorul cu portarii, s-a ales cu o cască de poliţist britanic, de "Bobby"...

Pentru conformitate… Nu s-a „luat” nici un cartonaş galben! Fotbal sau… bal!?

Manchester City – FC Timişoara 2-0 (1-0)

26 august 2010, ora locală 19,45. Stadion „City of Manchester”, spectatori: 23.542.

A marcat: 1-0 WRIGHT-PHILLIPS (43), cu un şut pe jos din centrul careului, în colţul stâng, fiind servit frontal la firul ierbii de Vieira; 2-0 BOYATA (59), cu capul, de la colţul lung, din lovitura liberă pentru un fault asupra lui Wright-Phillips, executată de Silva de pe dreapta.

Manchester City (antrenor Roberto Mancini): Hart – Richards, Boyata, Kompany (cpt), Zabaleta – Vieira, De Jong (64, Cunningham) – Wright-Phillips, Silva, Jo – Adebayor.

Pe bancă: Given – A. Johnson, Barry, Lescott, Tevez, Y. Toure.

FC Timişoara (antrenor Vladimir Petrovic): Pantilimon – Contra, Mera, Burcă, Luchin, Sepsi – Curtean (56, Goga), Alexa – cpt (81, Chiacu), Bourceanu, Magera (46, Zicu) – Axente.

Pe bancă: Taborda – Tameş, Scutaru, Poparadu.

Arbitri: J. De Sousa – J. Ramalho, V. Carvalho (toţi din Portugalia).

Reclame

Chelsea si Man U isi trec in cont primul 1

decembrie 13, 2009

N-au adus primele sapte etape, ce a pravalit runda a 16-a in Premier League. Sase remize, dintre care una semnificativa, lidera Chelsea cedand primele puncte la Stamford Bridge in acest sezon.

„Albastrii” lui Ancelotti nu mai sunt imaculati pe coloana meciurilor egale, alti albastri, Everton, avand taria sa revina de doua ori in capitala, la 3-3, dupa ce in runda precedenta se salvasera in fata altei londoneze, Spurs, de la 0-2. Daca elevii lui Moyes au convins in aceste zile ca au „fibra” si deci n-au fata de retrogradare, in schimb acest nou derapaj al lui Terry & Co dovedeste ca lupta in frunte e departe de a fi transata.

In noiembrie, dupa lovitura libera executata de Lampard, deviata cu capul de capitanul Terry si oarecum stearsa de Drogba, suficient pentru un 1-0 contra lui Manchester United, s-a vorbit deja de greutatea la cantar a unui asemenea rezultat, in cursa dupa onoruri. Mai apoi, cand Chelsea a zdrobit-o pe Arsenal chiar pe Emirates Stadium, 3-0 in urma caruia Wenger a fost luat peste picior pentru „obrazul” de a se mai lega de un gol invalidat „tunarilor” sai la scorul de 2-0 pentru oaspeti, si mai multi au opinat ca balanta cantarului s-a dat peste cap in favoarea celor „de la pod”.

Surprinzator, pana si Ancelotti, trecut prin multe intr-o cariera stralucita de jucator, prelungita in antrenorat, s-a aratat entuziasmat de proportiile succesului cu care si-ar fi eliminat un adversar direct, pastrand avansul de 5 lungimi de barca in fata campioanei din Manchester. „Titlul e al nostru„, o explozie de optimism in doar primul sau tur de campionat in fotbalul englez.

Ei bine, etapa de sambata, cu ale sale sase remize, fata de numai patru in intregul primelor 7 runde, a demonstrat cat de incurcate sunt caile fotbalului. Daca lidera s-a deconectat prematur si si-a pierdut implicit precisa focalizare, va fi dezvaluit intr-adevar de aceste dificile etape din decembrie, venind in cascada, cate doua inainte si dupa Craciun. Cert este insa ca „albastrii” italianului au evoluat in spiritul sarbatorilor, cu o darnicie periculoasa, incasand 3 goluri la Blackburn si fiind eliminati din Cupa Ligii, apoi cedand de la 1-0 la Manchester City si vazandu-se egalati la doi si in UEFA Champions League, de neinvitata din Nicosia, 2-2 pe Stamford Bridge.

Deodata, acele crapaturi vizibile in derbyul cu Manchester United, neexploatate insa de campioana, s-au cascat vizibil, cu 10 goluri primite in ultimele 4 jocuri si o unica intrebare: are Chelsea „fata” de noua campioana?

Comparativ, pe acelasi interval al editiei trecute, Manchester United enerva de-a dreptul prin consistenta cu care tinea cu dintii de zeroul la goluri primite. „Diavolii rosii” n-au fost perturbati nici de deplasarea in Japonia, de unde se intorceau cu trofeul mondial al cluburilor, neprimind gol in campionat din 8 noiembrie, cand Nasri semna cu o dubla un 2-1 pe Emirates Stadium, pana in indepartatul 21 februarie, cand Santa Cruz egala pentru Blackburn pe Old Trafford.

Intre aceste limite, secventa „Diavolilor rosii” a fost dezarmanta. 5-0, 0-0 in deplasare, 1-0 afara, 1-0, 0-0 in deplasare, iar 1-0 afara, 1-0, 3-0 chiar cu Chelsea, 1-0, iar 1-0 afara, 5-0, 1-0 si obsedantul pentru altii 1-0 in deplasare. A fost probabil siragul care a apropiat titlul de Old Trafford, United incepand anul 2009 in Premier League cu demolarea contracandidatei londoneze.

Anul trecut pe vremea aceasta, in miez de decembrie, United pleca in Japonia. Acum, campioana a devenit a treia trupa din „careul de asi” rapusa in acest tur de campionat de Aston Villa, trupa din Birmingham care a adaugat cu un 1-0 semnat Agbonlahor, pe Old Trafford, succeselor cu 3-1 pe Anfield Road, in august, si cu 2-1 contra lui Chelsea, cand a intors rezultatul pe Villa Park. In a doua zi de Craciun, pe 27 decembrie, la pranz, Emirates Stadium va tremura la vizita visiniu-albastrilor antrenati de Martin O’Neill.

Daca Everton a ratat startul sezonului, supta de tevatura cu plecarea fundasului Lescott la Manchester City, iar Tottenham dovedeste cu al treilea esec la White Hart Lane ca nu are cadenta unei pretendente absolute la patrunderea in „careu”, in schimb Aston Villa a cules 9 puncte din tot atatea posibile, incluzand doua deplasari, primelor trei clasate in 2009.

A fost primul esec in acest campionat pe Old Trafford pentru „Diavolii” campioni, cu atat mai semnificativ cu cat a traznit dupa trei succese la scor, 3-0 cu Everton, 4-1 la Portsmouth si 4-0 la West Ham, descatusare survenita in urma frustrantului esec din derbyul de la Stamford Bridge. Iar comparativ cu sus amintita secventa de 13 meciuri de campionat fara gol primit, vreme de aproape 3 luni si jumatate, anul trecut pe vremea asta, infrangerea cu 1-0 cu Villa e cu atat mai socanta.

Van der Sar, ingerul pazitor grebland atunci recorduri, e inlocuit de rezervele sale, cum e cazul si cu „stanca” Rio Ferdinand, iar Ronaldo isi arata muschii in Spania si Tevez marcheaza pentru concitadina City. Sa aiba oare de-a face aceste modificari de personal cu puseurile neconvingatoare ale campioanei? Cert e ca United a aratat slabiciuni si in grupa UEFA Champions League, revenind de la 0-1 pe Old Trafford cu Wolfsburg, apoi incasand trei de la CSKA Moscova si fiind chiar invinsa, cu un unic gol marcat de Besiktas cam la mijlocul primei reprize, aidoma lui Agbonlahor, la care n-a mai avut replica.

Nici United nu mai are asadar siguranta defensiva si dezinvoltura din sezonul trecut. Iar esecurile la rand, fara sa marcheze, 2-0 la Liverpool si 1-0 la Chelsea, reamintesc pe undeva ca succesul din august, 2-1 cu Arsenal, a fost tras de par si impins disperare.

Deci? Unde sunt concluziile extrase deja in graba, la pragul intre noiembrie si decembrie, de analisti londonezi pripindu-se sa dea prea multa greutate unor rezultate echivaland nici mai mult nici mai putin cu doar 3 puncte in clasament, trei dintr-un total necesar foarte mare!?

O ordine de drept pare a fi inca nezdruncinata. Chelsea si United trag la titlu, pe cand duelul Liverpool – Arsenal poate oferi doar o minora reducere a handicapului fata de fruntase. Adversarele de azi de pe Anfield par insa a fi mai ingrijorate de cresterea urmaritoarelor in oglinda retrovizoare, cu Villa dezvaluind o tarie nebanuita de a da de pamant cu primele clasate si cu Tottenham si Manchester City reconfirmand statutul recent de cluburi de „top 6”, fortand usa.

Etapa cu multe remize a oferit un verdict clar: lupta la varf se ascute, fie pentru sefie, fie pentru locul trei, iar disputa e mai deschisa ca niciodata. Decembrie, nu doar luna cadourilor, ci si a surprizelor. Iar la multitudinea de meciuri din program, permutarile in ierarhie pot deveni ametitoare, totusi tinand cont de remarca inteleptului Martin O’Neill, dupa Villa – Chelsea 2-1: „Daca va fi vreun club capabil sa-i devanseze pe <albastri>, poate fi convins ca pune mana pe titlu”.

Miliardara fara gel, demascata de nou-promovata frugala

noiembrie 9, 2009

Manchester City a aliniat o aparare inchegata din 58 de milioane lire sterline dar tot a incasat trei goluri pe teren propriu de la nou-promovata cu cel mai mic buget si din cel mai mic oras reprezentat in Premier League. Iar al treilea gol, al mijlocasului scotian Kevin McDonald, abia intrat in teren, a condamnat echipa lui Mark Hughes la a cincea remiza la rand.

3-3 acasa cu Burnley, ce incasase 17 goluri in precedentele 5 deplasari de la sosirea in elita, nu suna deloc bine pentru „miliardara” City. Cu acest bilant recent a zburat Hughes si neselectionabilii sai la loturi nationale in Dubai, pentru un intermezzo cu scop de pregatire si reincarcare a bateriilor. Prilej cu care proprietarul azuriilor, seicul Mansour, isi va vedea pentru prima oara jucaria la lucru, intr-un amical cu nationala gazda.

Hughes se va scuza in Golf cum a tot repetat in declaratiile sale, ca echipa are nevoie de timp pentru a se omogeniza. A tot repetat verbul „to gel”. A se inchega. Gelul cu rol de ungere a relatiilor de joc nu si-a facut inca efect iar linia defensiva Zabaleta – Toure – Lescott – Bridge, cu ultimii trei alipiti in acest an argentinianului, a fost demascata de 3 scotieni ai lui Burnley.

Si nici atacul de multe karate si 72 milioane n-a punctat, Adebayor si Tevez fiind ajutati de-aceasta data de capitanul Kolo Toure si aripile Wright-Phillips si Bellamy.

City mai are timp, Hughes poate nu chiar la fel de mult, dar cert e ca banii n-aduc nici succesul instantaneu, nici fericirea, Sir Alex Ferguson parand a avea momentan dreptate: „City nu e un pericol pentru suprematia lui United”. Pasatul Tevez nu e intre golgeterii campaniei iar trupa lui Hughes are mai putine puncte si sigur mai putini admiratori pentru stilul ei de joc comparativ cu garnitura lansata ca din pusca in 2007 de Sven-Goran Eriksson, pe mai putini bani, la inceputul formei de proprietate straine, de extractie asiatica, de la City of Manchester Stadium.

Thaksin i-a cedat jucaria lui Mansour, ce a decartat sutele de milioane, dar fara ingredientul aici pe nume gel parul fanilor e inca ridicat maciuca de alde nou-promovate ca Burnley. Care cat a costat sa puna de-un unsprezece? Parca opt milioane…

A inceput si in Anglia… Si va rezista oare Everton lui City?

august 7, 2009

Ei au evoluat la caderea cortinei peste stagiunea trecuta, tot ei au jucat meciul inaugural al noului sezon. In 25 mai, intr-o zi de luni, „Lancierii” de la Sheffield United pierdeau pe Wembley finala play-off de promovare in Premier League.

Au trecut putin peste doua luni si vineri 7 august, in deplasare la Middlesbrough, ros-alb-negrii au luat-o de la capat, in editia 2009/2010 a Championship. Asa le-a harazit calendarul competitional, sa aibe parte de cea mai scurta pauza…

A fost Boro – Sheffield United 0-0, reflectand intr-un fel deziluzia celor doua grupari la finele sezonului trecut, cand gazdele retrogradau din Premier League iar „Lancierii” nu reuseau pasul in sens invers, via baraj. Care va fi reactia trupei din Sheffield la esecul de pe Wembley? Va gasi oare resursele psihologice sa treaca peste dezamagirea ratarii promovarii si sa atace din nou unul dintre primele sase locuri, acum intr-o confruntare chiar si mai acerba? Kevin Blackwell si-a pastrat in mare jucatorii, unii facand totusi saltul, prin transfer, cum e cazul lui Kyle Naughton. 

Si apropo de transferuri, cat prim-divizionarele sunt inca pe pace, pana sambata viitoare, 15 august, ba chiar si apoi, pana la finele lunii, unele mutari s-ar putea dovedi semnificative. Momentan a pornit la drum Championship, cu uvertura de pe Riverside, iar meciul de Supercupa de duminica, de pe Wembley, dintre United si Chelsea, ne sugereaza ca Premier League e in bloc-starturi. Apoi, marti, va porni la drum si Cupa Ligii, Carling Cup, cu jocurile turului intai, iar in sambata demararii competitiei de elita va porni la drum si caravana Cupei Angliei, cu cea mai umila dintre faze, a celor mai mici buturugi, reunite intr-o runda extrapreliminara.

Pentru cluburile din elita, mai e timp de cateva ultime ajustari, cum a fost  si cazul lui Everton, invingatoare cu 2-1 pe Goodison, contra Malagai, la ora la care Sheffield United dadea la o parte cortina. Multi au fost cu ochii pe Everton Liverpool pentru simplul motiv de a vedea daca fundasul Joleon Lescott e inca pe zona, sau insistentele lui Manchester City il vor fi magnetizat la Eastlands.

La prima vedere, nu e mare lucru de capul acestui transfer. Si totusi! Manchester City a reusit sa transfere de la campioana concitadina United, luandu-l pe Tevez. A cules si de la Arsenal, doi africani, si anume Toure si Adebayor. L-a suflat si pe conducatorul de joc al lui Aston Villa, Barry. Si a fortat usa chiar si la Stamford Bridge, pentru capitanul lui Chelsea, Terry. Cu alte cuvinte, Hughes cu petrodolarii arabilor a achizitionat jucatori de la trei cluburi consolidate intre primele sase clasate, a strans cu usa o a patra grupare si insista pentru fundasul central al unei a cincea, Everton, in tricoul careia Lescott prindea trenul reprezentativei Angliei.

Money talks… Sau nu? Isi va dovedi oare Lescott loialitatea? Un refuz care ar putea echivala, la finele stagiunii, in mai 2010, cu o mentinere a ierarhiei in forma ei actuala, si anume Everton in top sase, tot deasupra lui City, care numai dupa „fusta” lui Liverpool n-a alergat, dintre primele clasate. Purjand la mare presiune cu sume mari, City pare a vrea sa destabilizeze structura status-quo. Si mai bate si toba, pe panouri publicitare uriase, cum ca Tevez ar fi sosit in oras, adica „City”, spre dezgustul managerului concitadinei United.

Campania de transferari ne va mai rezerva ea surprize, la fel si noul sezon. Cert e ca pretendentele la titlu in 2009, United si Liverpool, au pierdut jucatori iberici spre o aceeasi destinatie, Real Madrid, de unde ca, orice s-ar zice, Premier League porneste la drum nitel mai saracuta. Cu Arsenal chiar ingrijorator de slabita. Sau sa fie doar o impresie? Ori senzatia unora, ca „Tunarii” vor pierde locul in careul cu asi, se va dovedi a fi clara ca lumina zilei. Intrebarea ar fi, cine-l va deposeda pe Wenger… Moyes, cu a sa Everton tinand piept lui City in cazul lui Lescott, ori insasi City?

Ziua 157. Man United din nou zero

mai 28, 2009

Inainte de a sublinia doua consideratii esentiale legate de esecul „Diavolilor rosii” in Cetatea Eterna, as incepe cu… sfarsitul.

Daca e cineva care merita sa fie pus la punct de impunsaturile de 2-0 ale lui Eto’o si Messi, din finala UEFA Champions League de pe Olimpico, atunci acesta e Richard Scudamore, presedintele executiv al Premier League. Pastorul competitiei de elita din Albion s-a intrecut in cateva randuri in superlative la adresa puterii acesteia, amintind de  invidia cu care este privita de pe Continent.

Ei bine, pentru o seara, dar cat de importanta seara, Scudamore a fost redus la tacere si poate a aflat de vorba cu lauda de sine nu miroase a bine. Intr-adevar, Premier League a facut in ultimii 4-5 ani pasi decisivi in a se distanta valoric de structura Football League si in a redresa balanta de forte in cupele europene, propunand cateva reprezentante, din amintitul „careu cu asi”, care au patruns pe rand pana in finalele Champions League. Liverpool in 2005, Arsenal in 2006, din nou „Cormoranii” si in 2007, de aceasta data pierzand, apoi Manchester United si Chelsea anul trecut si iarasi „Diavolii rosii”, in ultimul act de la Roma. Revenirea in forta a „englezelor” s-a materializat intr-o recolta de doua trofee, ambele obtinute la lovituri de departajare, in acest deceniu. Zece finale, dintre care ultimele 5 cu implicare engleza, si doua cupe. E mult? E putin? E mai putin decat „norma” spaniola, ori italiana, dar e un nou inceput, macar din punctul de vedere al insularilor.

Intr-o singura seara, pe taram roman, presupusa hegemonie a fortelor din Premier League in UEFA Champions League, si nu neaparat a competitiei de varf din Albion in intregul ei, a fost serios pusa sub semnul intrebarii. Campioana Angliei a fost surclasata, dejucata fotbalistic, mental si psihic. Premier League ca un tot unitar, daca e sa amintim de unicul succes englez in defuncta Cupa UEFA de la mijlocul anilor ’80 incoace, al lui Liverpool, in 2001, e cu atat mai labila scrutinizarii vizavi de pompozitatea autodecernarii titlului de cea mai valoroasa competitie interna continentala.

Confuzia din estimarile lui Scudamore tine de impresia ca finantele generate din contractul cu BSkyB si cu alte forte comerciale implica automat valoarea de necontestat, drept cea mai buna, a Premier League. Eroare. La banii pompati recent, Anglia ar fi trebuit sa defileze mai abitir prin Europa. Faptul ca restul cluburilor, catarandu-se din pluton pe locurile de Cupa UEFA, n-au rupt deloc gura targului, desi beneficiasera si ele de finantari serioase din amintita afacere cu difuzorii TV, spune multe despre valoarea intrecerii interne. Foarte buna dar neconvingatoare la ora duelurilor internationale. De ce oare?

Anglia n-a intrecut deloc asteptarile ba din contra, in ochii unora, in insula, recoltele puteau fi mai bune. Iar faptul ca Manchester United, antrenata de vesnicul scotian, a aliniat pe Olimpico doar doi fotbalisti englezi, un al treilea intrand in ultimele minute ale finalei, ar trebui sa dea si mai mult de gandit unora ca Scudamore. Roma le-a servit drept nivel de coborat cu picioarele pe pamant. Era nevoie de o confruntare cu realitatea…

A surprins inaintea finalei optimismul depasind moderatia al taberei engleze, de la mass-media si pana la fani, cu totii dusi de val de declaratiile lui Sir Alex Ferguson, altfel foarte chibzuit si ponderat. Cei de la Old Trafford au crezut cu tarie in sansa lor si, cum s-a dovedit in trecut, insularii sunt cei mai vulnerabili cand se simt pe cai mari. Rezultatele din sezonul abia incheiat ar fi trebuit insa sa-i puna in garda pana si pe cei mai neavizati pariori, carora succesele lui United ar fi putut sa „le ia fata”.

Ei bine, va vine sa credeti sau nu, dar Manchester United n-a inscris nici un gol in fazele finale ale competitiilor K.O. disputate in 2008-2009. Un prim semn demn de luat in seama a fost oferit in uvertura sezonului: 0-0 cu Portsmouth, in Supercupa Angliei. United s-a impus la penaltyuri. In februarie, in finala Cupei Ligii, a urmat un alt 0-0, dupa prelungiri. Cu Tottenham. United avea sa se impuna la penaltyuri. In aprilie, tot pe Wembley, United era eliminata din Cupa Angliei la lovituri de departajare, de Everton, dupa 120 de minute de 0-0. Trupa din Liverpool se califica in finala… Iar la Roma, zeroul a fost in vazul tuturor. Deja al patrulea…

Mai mult, in drumul spre Roma, dar uitate in toamna, au fost remizele albe cu Villarreal, atat pe Old Trafford cat si in Spania. Iar in campionat, desi a castigat titlul, Manchester United n-a convins in meciurile cu celelalte cluburi din „careul de asi”, Liverpool batand-o cu 2-1 la Anfield si cu 4-1 la Old Trafford, iar Arsenal invingand-o si ea, 2-1 pe Emirates, si remizand alb in fieful „Diavolilor rosii”. Doar cu Chelsea, 3-0 si 1-1, si-a pastrat United dominatia… 6  1  2  3  7-9 ar suna o linie de clasament neoficiala, cu observatia ca Rooney si compania au marcat intr-un singur meci rivalelor la titlu mai mult de-un gol in 90 de minute.

Cu aceste rezultate in palmares, United ar fi trebuit sa abordeze mai circumspecta duelul cu Barcelona. De fapt, s-a lasat dusa de valul „dublei” 1-0 si 3-1 din semifinala neelocventa cu inconstanta Arsenal. Iar daca n-ar fi fost un anume Macheda, la inceput de aprilie, in weekenduri consecutive, sa inscrie pe final golurile victoriilor cu Villa si de la Sunderland, ma intreb cine ar fi facut-o. Pentru ca, parcurgand rezultatele amintite mai sus, un lucru e cert. Ca Rooney, Berbatov, Ronaldo, Tevez si intr-o oarecare masura Park si Giggs, si ei cu un pronuntat profil ofensiv, adunati la un loc, n-au oferit avalansa de goluri care ar sugera-o trecerea in revista a numelor lor…

A doua observatie as face-o pe marginea formulei de start aleasa de Sir Alex Ferguson. A adus a exacerbare a increderii in fortele proprii sa aliniezi in fata unor mijlocasi campioni europeni en-titre, „sudati” in jocurile pentru catalani si ale Spaniei, si anume Xavi si Iniesta, niste jucatori care nu deseori au fost folositi laolalta in linia mediana. Ori a fost desconsiderata forta cuplului Xavi – Iniesta sau s-a bazat prea mult pe alesii sai, sigur e insa ca Anderson si Carrick au fost „dovediti” fara mila. Anderson, mai in etate doar decat Busquets dintre finalisti, a fost ineficient iar Carrick a dovedit din nou ca nu e croit pentru cel mai inalt nivel. Are limitele sale iar cand faza primului gol a fost declansata, s-a vazut intrecut de mijlocasii blau-grana.

De fapt, si pe hartie, formula Giggs – Carrick – Anderson – Park nu suna deloc bine. Nu parea la inaltimea unui act final. Si asa a fost. Giggs, la apus, Anderson, prea necopt, cu Carrick si Park jucatori foarte buni dar atat. O combinatie care n-avea cum sa functioneze propice, mai ales in fata unor Xavi si Iniesta, cu Messi misunand prin preajma, asteptand sa vrajeasca balonul. Iar daca in 1999, in urma cu 10 ani, cand desi se vedea condus de Bayern inca din minutul 6, Sir Alex Ferguson a dres busuiocul prin introducerea lui Sheringham si Solskjaer, care au declansat o memorabila rasturnare de scor, acum insa inlocuirile facute n-au mai salvat un deznodamant previzibil odata ce Eto’o i-a depasit pe Vidic, Carrick si Van der Sar.

Tevez, pentru numeroasele sale goluri cheie, ar fi avut un alt impact ca titular, decat de la pauza, cand il lasa la cabine pe Anderson. Iar Tevez cu Berbatov, prin „greutatea” lor, ar fi dat consistenta 11-lui trupei din Manchester si evolutiei acesteia. Dar asa, introdusi la 0-1, n-au mai avut luciditatea sa intoarca soarta intalnirii. Ferguson nu s-a inselat decat in privinta lui Scholes, un alt fault de maidan al acestuia dovedind ca ar fi consitituit un risc pentru propria echipa. Nimanui nu-i place sa joace o finala in inferioritate numerica. Dar asa, introdus la 0-2, pe final, stinsul roscovan n-a mai avut timp sa colectioneze rosul, ci doar un galben. Scholes, al carui unic gol in dubla mansa din 2007-2008, elimina Barcelona si continua marsul lui United…

A fost in principal esecul lui Ferguson, care a recunoscut cu sportivitate superioritatea catalanilor, iar in extensie al unui fotbal englez cocosat de bani dar nu si de trofee. Un total de trei in ultimele 10 editii, din anul 2000 incoace, deci din douazeci puse la bataie, inseamna nitel mai mult de-o septime. Hegemonie a Premier League in Europa? Cea mai cea? As… Iar doi spanioli, conducand orchestra pentru un club spaniol, si servind un african si-un sud-american pentru 2-0, au demonstrat cat de mult teren mai au „englezele” cu straini de recuperat. O fi Premier League foarte spectaculos, atractiv, valoros, pasionant si electrizant, dar pana si elita din Albion are limitele sale evidente… Arsenal in 2006, la Paris, contra Barcelonei, iar Manchester acum. Nu-i asadar de mirare ca, dorindu-si cu sarg UEFA Champions League, Henry si-a facut calculele la rece si a dat Arsenalul, Londra, Anglia si „cea mai valoroasa” Premier League pe Barcelona. Alegere corecta. Cat despre Pique, „infractorul” de pe Stamford Bridge, diferenta intre felul cum l-a oprit prin body-check, la 0-0, pe Ronaldo, si fenta cu care a fost insurubat Vidic de camerunez, ar fi putut sa-l faca pe Sir Alex Ferguson macar pentru o secunda sa fi regretat ca nu l-a tinut in ograda sa. Macar asa, sa nu ajunga inlocuitor al titularilor la invinsii sai de la Roma. QED.

Cat despre viitor, lumea fotbalului nu detine globuri de cristal dar Platini, trecand trofeul din posesia lui United in mainile lui Puyol, a purces fara oprelisti si mai mult ca sigur cu voie buna la redistributia de forte, Cuiul lui Pepelea ramanand „regula lui 6+5”. Daca se va vedea stransa cu usa in aceasta privinta, United si-ar lua mai bine masuri de prevedere inca de pe-acum, nu de alta dar doar O’Shea si Giggs, dintre titularii la Roma, fiind considerati produse proprii ale clubului, alti 4 jucatori fiind transferati din Premier League iar ceilalti cinci chiar de peste hotare. Si din acest punct de vedere, pe termen mediu, hegemonia inchipuita de Scudamore e mai stravezie decat pare. Iar la socantul deficit financiar ce l-a anuntat, coroborat cu imprumuturile cu dobanda de care e impovarata, si care nu s-au subtiat dupa finala pierduta si cu bani mai putini incasati, United ar face bine sa mai modeleze o generatie Beckham – fratii Neville – Butt – Scholes. Altfel, Scudamore nu va mai avea cu ce sa se laude… 

Vorba aceea, tare putini au fost cei care au vazut venind „criza” economica. Sa fi prevestit oare rezultatul de la Roma, cu un tunet inabusit, un viitor cu fulgere si descarcari electrice chiar si pentru „giganti” la prima vedere intangibili? Un  prim raspuns, deja la anul.