Posts Tagged ‘Stoke City’

Romanul Patulea o califica pe Orient in sferturi

octombrie 9, 2009

E vorba doar de Johnstone’s Paint Trophy, poate cel mai putin prestigios trofeu al unei competitii knock-out din Albion, dar finala programata in 28 martie 2010 e gazduita, conform traditiei, de stadionul Wembley, ceea ce se constituie intr-un stimulent in sine.

Marti 6 octombrie, in nocturna, pe Brisbane Road din estul Londrei, Leyton Orient s-a calificat in sferturile de finala ale zonei sudice a competitiei, gratie golului din minutul 88:46′ al atacantului roman Adrian Patulea: 1-0 contra colegei de esalon Brighton & Hove Albion. De fapt, Johnstone’s Paint Trophy, sponsorizata de o firma de vopsele, reuneste doar cluburile profesioniste din ligile a treia si a patra, drept o varianta mai lesne de a accede intr-o finala pe Wembley, in conditiile in care Cupa Angliei, FA Cup, si Cupa Ligii, Carling Cup, reunesc inclusiv prim-divizionarele favorite.

Leyton Orient n-are un sezon stralucit in esalonul trei, Coca Cola League One, in care Patulea nu si-a deschis momentan contul golurilor dupa sosirea in vara de la Lincoln City, din liga a patra, in schimb e in urna tragerii la sorti a sferturilor, a carei imperechere pentru zona sudica e efectuata in weekend, sambata 10 octombrie. Jocurile vor avea loc in noiembrie, urmand ca semifinalele sa se dispute in decembrie iar finala pe zone, nordica respectiv sudica, in dubla mansa, in ianuarie si februarie.

Patulea mai inscrisese in schimb in turul incipient al Cupei Ligii, in 11 august, cand deschidea rapid scorul la Colchester, contra lui United, o alta trupa din League One, pe care o elimina cu 2-1. In turul doi, la finele lui august, Orient a cedat abia in prelungiri, acasa, pe Brisbane Road, in fata consolidatei prim-divizionare Stoke City. Iata insa ca raza de lumina oferita de Patulea a venit in Johnstone’s Paint Trophy si Orient e inca pe drumul spre Wembley. Jocurile in regim K.O. nu strica si in perspectiva alinierii in Cupa Angliei, in care, in calitate de club de liga a treia, Orient va intra in focuri in turul doi, la inceput de decembrie.

Patulea a inceput ca titular, in parteneriat ofensiv cu Jarvis, iar dupa pauza cu James Scowcroft, un varf candva in elita, romanul avand cateva suturi pe poarta si ratand de putin coltul stang, in minutul 86. A fost precis putin mai tarziu, ochind acelasi colt, cu piciorul stang. Unicul minus ar fi ca la un meci in nocturna la mijloc de saptamana, si intr-o competitie de mai mica anvergura, alb-rosii au strans doar 1.847 spectatori, cea mai mica asistenta in acest sezon.

Dar cum in competitie se afla inca si Southampton FC, un club de cupe europene acum sase toamne, Johnstone’s Paint Trophy capata greutate in sectiunea sa sudica. Anul acesta, finala pe Wembley a competitiei demarate in 1983 si ce reuneste la start 48 cluburi a fost adjudecata de Luton Town, retrogradata din liga a patra, cu un 3-2 dupa prelungiri contra lui Scunthorpe United, ce a reusit promovarea in esalonul doi. Cu alte cuvinte, finalistele din 2009 nu si-au putut apara trofeul, iar laurii pe 2010, fie ei cat de… patati cu vopsea, merita efortul.

Hereford United va fi la rand pentru Orient si Patulea, in sferturi, tot acasa, pe Brisbane Road Stadium. Marcator in doua competitii K.O. in acest sezon, romanul a asigurat deja doua calificari. La mai mare!

Sansele lui Orient sunt reale pentru calificarea in semifinale, unde se anunta adversare dintre nu demult prim-divizionare. Aminteam de Southampton, care „Sfinti” vor primi in sferturi vizita lui Charlton Athletic, cu care retrograda in mai la brat, din liga a doua. A treia retrogradata din Championship, Norwich City, e si ea inca in cursa, la Swindon Town, de unde ca trofeul e luat in serios, si nu doar in sectiunea sudica, din moment ce Leeds United e favorita in cea nordica, unde o va primi pe Grimsby in sferturi…

Reclame

Ziua 113. Demodata dar nu-i pasa

aprilie 14, 2009

Din mai anul trecut, cand reusea o miraculoasa promovare impotriva tuturor calculelor hartiei, Stoke City a fost intr-una tachinata ca se va face de ras in elita. De-ar fi stiut englezii de un nenorocit si de pomina sezon retrogradant al lui ASA Targu Mures, ar fi zis ca Stoke va face „un ASA”.

3  8  31  24-91  17 puncte. Aceasta a fost linia de clasament cu care Stoke City retrograda in 1985 din prima liga, intr-un sezon in care nimerise din greseala pe-acolo, naufragiata la 23 de puncte in urma penultimei clasate, Sunderland, pe locul 21. Stoke facuse asadar „un ASA” si unele ziare si destui carcotasi s-au grabit in vara sa reaminteasca inegalabila performanta, ironizandu-i pe „Olari” si aruncandu-se sa afirme ca si-ar putea… bate recordul. Citindu-le lotul, nu multi i-ar fi dat sanse sa scape. Ba unii chiar ar fi pregatit niscaiva rime la 1985. Dar Tony Pullis, demodatul manager cu „baseball cap”, pentru a-si acoperi calvitia ori pentru a afisa spiritul celor din Stoke, a declarat cu incredere in fata intregii natiuni, intr-un talk-show „incalzire” la BBC Match of The Day, ca alb-rosii vor pregati cateva surprize nu doar colegelor de suferinta din subsol si ca, de va fi sa lupte pentru supravietuire, o vor face pana in ultima clipa sau pana sansele li se vor fi risipit. Zis si facut.

Putini l-au luat in seama pe Pullis, multi au desconsiderat-o pe Stoke si si mai multi au sfarsit prin a le parea rau ca au abordat-o de sus pe nou-promovata. Adevarul e ca dupa 22 noiembrie, cand Stoke o invingea pe colega nou-promovata West Brom, mai mereu o „lanterna rosie”, „Olarii” au ajuns sa schioapate vizibil, atragand remarcile malitioase ale atotstiutorilor… „V-am zis eu, Stoke va fi praf”.

Stoke nu doar ca a inceput sa piarda sistematic dar si jocul ei, destul de demodat, arhaic, cu mingi lungi, la bataie, dueluri aeriene si „osul” pana la capat, a starnit huiduielile multor fani obisnuiti cu ani de macrameuri cusute de importuri straine. La un dribling fin, Stoke raspundea cu o aruncare lunga de la margine, marca Delap. La un un-doi, Stoke reactiona cu un tackling feroce. Spre meritul ei, promovata nu s-a descurajat si nu a incetat sa incerce sa practice ce stie mai bine. Jocul de lupta.

La urma urmei, si-or fi zis cei de la Stoke, Chelsea o fi ea plina de staruri si bani, mangaiata de luminile metropolei, insa noi reprezentam al doilea club profesionist ca vechime din fotbalul englez. Stoke City, membra fondatoare a Football League, participanta in consecinta la primele doua editii de campionat din istoria fotbalului. Ca incheia pe acelasi ultim loc 12, e o alta poveste. Ca reusea contraperformanta de a astepta 109 ani pentru a evolua cu trofeul pe masa pe Wembley, mai mult decat toate cluburile profesioniste engleze mai putin unul, e la fel de adevarat. Dar Stoke, mereu invinsa, mereu luata in deradere si de sus, avea farama ei de mandrie.

Iar mamaliga a explodat in 31 ianuarie. Poate ca tocmai descalecarea miliardarilor la Britannia Stadium, intr-un Stoke la fel de demodat ca echipa, i-a descotorosit pe elevii lui Pullis de inhibitia celui pus la colt. N-aveau nimic de pierdut. Si James Beattie, noua achizitie, i-a „bagat mortul in casa” lui Manchester City: 1-0. Era prima din cele 4 victorii in campionat reusite de-atunci de Stoke, care, adunate la 3 remize, i-au ridicat pe alb-rosii de pe locurile retrogradante, pe o pozitie la fel de vulnerabila, dar in care macar e timp de-o gura de aer.

De fapt, anul nu pornise prost, cu un 0-0 cu Liverpool si un esec la limita, pe final, la Chelsea, dupa ce Delap deschidea scorul dupa pauza, semn ca Pullis avusese dreptate in privinta surprizelor rezervate nu doar codaselor. Stoke se dovedea o nuca mai tare decat si-ar fi imaginat oricine. Doar Shawcross si trupa crezusera in steaua lor. Iar acum, la doar doua puncte in urma lui… Manchester City, Stoke chiar ca ar merita sa-si apere cu succes pana la capat statutul nou castigat.

Poate ca, pe ansamblu, City urateste fata cosmopolita a Premier League, prin jocul etalat, prea direct si in forta. Dar Stoke e pe de alta parte tocmai gruparea care ofera o alta dimensiune a jocului intr-un fotbal tot mai chiuretat de intrarile „barbatesti”. Deloc pe placul lui Wenger, care se dadea la abordarea lui Pullis dupa ce pierdea pe Britannia, dar cu cativa fani castigati intre nostalgici ai jocului satui de piruetele, plonjoanele si ifosele unor primadone in bocanci chiar roz.

Daca Stoke va supravietui, nu e atat masura inabilitatii adversarelor sale de a-i contracara jocul lung, de angajament, uneori prea distructiv, ci meritul lui Pullis de a exploata eficient potentialul redus al nou-promovatei. Vorbim aici de-un club caruia vantul ii sufla acoperisul de pe tribuna de la vechiul Victoria Ground, prin anii ’70. Cu resurse limitate, Stoke nu doar ca s-a tinut pe picioare dar a mai tintit si cateva crosee care au deviat lupta pentru titlu. „Miracolul” Macheda o fi adaugat 4 puncte improbabile la un moment dat in tolba lui Sir Alex Ferguson la Man United, dar tot atatea puncte a pierdut si contracandidata „Diavolilor” campioni, Liverpool, cand s-a impoticnit de doua ori cu 0-0 de Stoke.

De la doar 3 succese in 1984-1985, la numai doua esecuri in doua luni si jumatate, cand ii ardea buza mai tare, iata masura indarjirii unei demodate atat de persiflate. Supravietuirea ar fi cu atat mai dulce, in dauna tuturor comentariilor malitioase. Va reusi intr-adevar Pullis sa-i duca pe „Olari” la mal? Sau ulciorul se va sparge taman cand se vor fi crezut cu sacii in caruta?

Ziua 42. Cine n-are batrani…

februarie 2, 2009

… sa-si cumpere. In 1961, la varsta de 46 de ani, Stanley Matthews revenea la vatra, la divizionara secunda cu probleme Stoke City, cu care avea sa promoveze in elita in primul sau sezon complet cu „Olarii”, repetand astfel performanta de la startul carierei sale, cand, dupa ce se remarca pe extrema deja la varsta de 15 ani, la aceeasi Stoke, in indepartatul 1930, se vedea elevat in divizia intai la prima strigare!

Matthews ramane in continuare unicul fotbalist inobilat de casa regala cat era inca in activitate, de Anul Nou, in 1965, cand avea sa-si atarne ghetele in cui, la finele sezonului. Matthews ramane in sufletul fotbalului englez ca un modest gentleman pe teren si inafara lui, longeviv la cel mai inalt nivel, imbracand tricoul Albionului la varsta de 39 de ani.

Desi s-a lansat si s-a retras din fotbal la Stoke, Matthews a cunoscut gloria cu Blackpool, pe plaja la Marea Irlandei, cu care a jucat trei finale de Cupa Angliei pe Wembley, in 1948 si ’51, cand s-a numarat printre pierzatori, si in 1953, cand centrarile sale au intors incredibil rezultatul in dauna lui Bolton, de la 1-3 la 4-3, golul victoriei fiind semnat de Stan Mortensen in minutul 90.

O placheta aniversara strajuie intrarea in tribuna principala a arenei lui Blackpool, denumita Sir Stanley Matthews Stand, enumerand numele invingatorilor de pe Wembley, iar la noul stadion al prim-divizionarei Stoke City, Britannia Stadium, statuia lui Matthews aminteste de alte vremuri.

Acum aproape un secol, in 1 februarie 1915, Stanley Matthews vedea lumina zilei… Nostalgia amintirilor n-a impiedicat-o pe Stoke City sa invinga sambata cu 1-0 pe Manchester City.