Posts Tagged ‘Zambon’

Alba-neagra cu sufletele polistilor?

Octombrie 14, 2009

FC Timisoara nu s-a ridicat in plan logistic la inaltimea momentului oferit de calificarea in Europa League, o optiune paguboasa transformand o potentiala sarbatoare fotbalistica a intregii urbe intr-un fiasco in urma caruia ma tem de eventuale repercusiuni si la vizitele unor multiple cuceritoare ale continentului, Anderlecht si Ajax, si ma intreb daca nu cumva inimile de polisti cu sange alb-violet sunt confundate de unii cu niste banale portofele.

Cu totii avem dreptul sa ne refugiem in vise si iluzii, fie ele si desarte. E un deliciu in jocul vietii de a ne desfata cand si cand cu luxul fantasmelor, ceea ce imi imaginam si de un dram speranta si in “Amintiri despre viitor”, o inchipuire publicata in ultima editie dinaintea Craciunului din anul 2000, in pagina a noua, de “puzzle”, a Fotbal Vest din acel 19 decembrie, si care este rememorata la finele acestor randuri…

Pe-atunci, cu Poli in Divizia B, am visat nebuneste cu ochii deschisi la viitorul de peste un deceniu al fotbalului de-aici. A fost un joc al imaginatiei.

Visul s-a intrupat si, dupa ce anul trecut, in 2 octombrie, Poli pierdea fara macar un punct smuls lui Partizan Beograd trenul grupelor Cupei UEFA, iata ca anul 2009 i-a adus in cale Timisoarei detinatoarea la zi a acelui trofeu cazut prada istoriei.

Si absolut remarcabil, FC Timisoara i-a eliminat pe ucrainieni, facandu-si cadou aducerea pe malurile Begai a cremei Beneluxului, Anderlecht cea cu Cupa Cupelor si Cupa UEFA in palmares, plus Ajax cu C1 + C2 + C3 in cabinet. Se anunta a fi un festin al Banatului, un punct culminant rar si pretios dintr-un periplu european mai lung ca niciodata. Un moment demn de savurat cu sampanie…

Dar sansa a fost spulberata, visul a fost destramat cu o nonsalanta nechibzuinta. Cu un “pachet”. Suporterii patimasi pentru alb-violet au fost buni cand au ragusit scandand in diferitele lor luari de pozitie prin oras pentru numele, culorile, palmaresul si spre binele lui Poli, dar n-au mai fost la fel de buni, fiind nu rasplatiti pentru loialitatea lor ci tradati, cand a venit vremea jocurilor de pe “Dan Paltinisanu” din Europa League. Cum adica “pachet” si nu bilete de meci!?! Goliciunea arenei a spus totul intr-un moment, cel al meciului contra acestui obsesiv nume Dinamo, ce se anunta unul de slefuire a onoarei si mandriei incercatului club.

Dar “pachetul”, si normal, n-a fost inghitit iar rezultatul s-a vazut atat in teren cat si in navala prin tribunele goale a fanaticilor oaspetei. Oare isi vor calca pe mandrie, dupa un 0-3 acasa si imediat apoi introduse mai scumpe bilete pentru un singur meci, cei insultati si franati cu acel “pachet”? Lasati-ne sa visam si sa ne vedem visul cu ochii!

Nu fortificati “Dan Paltinisanu” cu “pachete” ci deschideti-i sufletul, sa se umple cu zeci de mii intr-un glas ce-l inaltau pe Tata Mare impotriva Celticului! Plang, sangerand lovit de un “pachet”…

Si-acum, “Amintiri despre viitor”, asa cum era publicat in 19 decembrie 2000, in Fotbal Vest…

AMINTIRI DESPRE VIITOR

O, ce zi mare pentru fotbalul din vestul tarii! Wilhelm, fanul alb-violetilor nascut in zilele Revolutiei, si-a lasat masina electrica “Mercedes” la etajul trei al parcarii stadionului “Dan Paltinisanu”. Forfota se face déjà resimtita… nu mai sunt nici 30 minute pana la meciul echipei sale de-o viata, Poli, cu AS Roma, in faza a doua a grupelor Cupei UEFA.

Ambitia avuta de italianul Claudio Zambon la sosirea sa la Timisoara, in anul 2000, ca polistii sa joace in cupele europene cu giallo-rossi romani, devenise realitate. Cum timp mai avea, a intrat in restaurantul cu specific mexican din luxosul lant de magazine din jurul arenei, visat de Mircea Pascu inca din anii ’90.

Telefonul mobil chiar a zbarnait. Noutati primite prin serviciul de e-mail. In derbyurile Diviziei D Ilfov, Vascoza Bucuresti – Steaua Bucuresti 3-2 si Dinamo Bucuresti – Avantul Chirnogi 1-1. Nu mai sunt bilete la partida din aceeasi seara, din Cupa Europei de sud-est, programata in nocturna pe stadionul UMT, intre alb-negri si Aris Salonic. Ar fi fost ceva sa vada la lucru in aceeasi zi doua dintre echipele timisorene de Liga Nationala. Dar important e ca Poli sa invinga…

A iesit din supermarket, s-a strecurat printre autocarele double-decker aduse de domnul Diminescu de la Karlsruhe, l-a vazut prin placa de plexiglas ce inconjoara zona vestiarelor pe Puiu Preda cautand cu infrigurare ceva pe palierul de la etajul II al minihotelului polist si si-a facut loc printre fani, introducand cartela de abonat in casa de marcat de la intrare.

Pe stadion, cu greu a ajuns la locul sau traditional, 35, randul J, sectorul H. Toata suflarea asteapta cu sufletul la gura fluierul de start. La statia de amplificare, la finele prezentarii echipelor, s-a anuntat rezultatul meciului restanta din Liga Nationala, Politehnica Iasi – CFR Timisoara, feroviarii urmand sa revina seara in oras, cu cursa charter.

Peste 90 de minute, bucuria era desavarsita. Paul Codrea, revenit in tara dupa cei 4 ani petrecuti la Real Madrid, a dejucat pasul la offside al italienilor si a marcat unicul gol, in minutul 77. Suspansul a fost maxim, pentru ca protestele oaspetilor l-au determinat pe centralul olandez sa apeleze la verdictul reluarilor video. Ca o usurare, pe uriasa tabela electronica din Curva Sud, literele galbene mari de-o schioapa pulsau vestea cea buna: GOL VALABIL. Imediat, e inscris si numarul de spectatori prezenti: 59.721.

Ferice de ei dar si detinatorii de telefoane mobile si cei conectati la internet avusesera ocazia sa vizioneze jocul. Che sera, sera! Dupa meci, in uriasul pub rezervat exclusiv suporterilor alb-violeti, se vorbeste intr-una despre marea victorie… Frumos 17 martie 2011 pentru fotbalul din vestul tarii!

  • Desi unele personaje sunt reale, evenimentele poarta amprenta fictiunii. La ultima aparitie din acest an, mi-am permis un artificiu despre fotbalul mileniului III.
Anunțuri

Ziua 82. Wimbledon zboara, falsa la fel

Martie 14, 2009

Cazul lui Wimbledon Londra de la inceputul acestui deceniu a contrastat puternic cu spiritul transparent, de corectitudine, din fotbalul englez. A fost o manarie tipica cedarilor ori vanzarilor de locuri sau a stramutarilor de cluburi din fotbalul romanesc. Intamplandu-se in Albion, a socat si a fost scandalos.

Pe scurt, vechea Wimbledon a promovat dintre amatoare si a luat cele 4 esaloane profesioniste la rand, sosind in Premier League. Cu un joc direct, „urat”, dar eficient si bagand spaima in adversari. Pana si in Liverpool, pe care o invingea la finele anilor ’80 in finala Cupei Angliei, cu un socant 1-0.

Wimbledon a supravietuit apoi nu doar miraculos, ci si spectaculos, intre prim-divizionare, pentru ani buni. Cam acum zece a inceput insa sa se strice jucaria si spiritul The Crazy Gang, deja renumit in Anglia, si-a pierdut lustrul. Ulii au inceput sa se invarta deasupra unei Wimbledon in vrie, profitand de derapajul de pe gazon si din vistieria clubului, si lasand gruparea din sudul Londrei fara paine si cutit in mana. Oarecum, a fost opera lui Zambon de la Timisoara, eroul negativ fiind un anume Koppel. Fanii lui Wimbledon au protestat dar nu mai era nimic de facut.

Incredibil dar adevarat, Federatia Engleza n-o mai recunostea pe Wimbledon cea devalizata de Koppel, permitand „mutarea” clubului intr-un orasel din nordul capitalei, Milton Keynes, unde noua Dons, ori „Domnii”, preluand vechea porecla a gruparii dinaintea perioadei The Crazy Gang, devenea continuatoarea in liga a doua a formatiei tocmai retrogradata din Premier League.

A fost vorba de o dezradacinare in toata regula, din sudul Londrei, locul traditional al clubului, in cartierul cu acelasi nume renumit si pentru terenurile sale de tenis, undeva pe un stadion national de hochei pe iarba, parca pentru a demonstra cu atat mai mult caracterul surogat al noii Dons.

Dar parca si Domnul s-a maniat. Dons a tot retrogradat, pana in liga a patra, in huiduielile unei tari intregi, prin deplasari, unde fanii altor cluburi percepusera drama lui Wimbledon. In paralel, suporterii fideli ai vechii Wimbledon s-au reunit cu ocazia unei semifinale de Campionat Mondial, cel asiatic, si pe cand lumea fotbalului era cu ochii pe alde Ronaldo, undeva in sudul Londrei niste patimasi infiintau continuatoarea de drept a Gastii Nebune: Wimbledon AFC. Clubul trebuia insa sa o ia de la baza piramidei fotbalului englez, fiind inregistrat si inscris in cea mai joasa dintre competitii si fiind totodata obligat sa joace in chirie, in cartierul vecin, la Kingstonian, aproape de Tamisa.

Din 2002 incoace insa, Wimbledon AFC a facut minuni… A tot promovat, ajungand pana in liga a sasea, Blue Square Conference League South, adica seria sudica a esalonului imediat inferior ligii semiprofesioniste Blue Square Premier Conference League, anticamera a profesionismului. Mai mult, oamenii si-au revenit in simtiri si cei de la Milton Keynes Dons au consimtit sa recedeze Wimbledonului patrimoniul si traditia clubului, incluzand triumful din F.A. Cup.

Anul trecut, in finala barajului de promovare cu Staines Town, Wimbledon AFC ajungea in liga a sasea. Cu acea ocazie, londonezul de origine jamaicana Marcus Gayle se retragea din fotbal. Ei bine, Gayle e veriga de legatura cu vechea Wimbledon din Premier League, un masiv jucator versatil care facea cariera in Premier League pentru Gasca Nebuna, golurile sale atragandu-i selectionarea de catre brazilianul Simoes in reprezentativa The Raggae Boys, cu care a evoluat la Coupe du Monde France 1998. Apoi, la destramarea Gastii, Gayle si-a vazut de cariera, in 2007 fiind insa rechemat la vatra pentru a pune umarul la promovarea in liga a sasea.

La 37 de ani, Gayle si-a facut datoria, Wimbledon apropiindu-se de taramurile de altadata. Iar astazi Gayle e manager al echipei de rezerve a clubului, oferind insa crampei din spiritul Gastii Nebune. Cu 7 jocuri inaintea finishului campaniei, Wimbledon AFC e lidera in Blue Square South, cu 9 puncte avans fata de vecina de cartier Hampton&Richmond, care are un joc mai putin disputat.

Sambata, pe cand Anglia ramanea cu gura cascata la Man United – Liverpool 1-4, Wimbledon mai aconta un succes, cu 2-0 acasa, mentinandu-si avansul si sirul fara esec in campionat, datand din 2 decembrie. Ar mai fi 4 meciuri acasa plus 3 in deplasare, dintre care ultimul, in 18 aprilie, in derbyul nu doar local, ci pentru promovare, de la Hampton&Richmond. Fanii galben-albastrilor spera insa ca la acea data promovarea sa fie deja acontata…

Daca Wimbledon zboara spre inaltimi nebanuite la renasterea in 2002 din cenusa a Pasarii Phoenix, ei bine, si „falsa” MK Dons si-a revenit, tragand la promovarea in liga a doua, de unde prelua istoria vechii Wimbledon. Anul trecut, un anume Paul Ince o promova pe MK Dons in liga a treia, lasand-o pentru a-si frange gatul la Blackburn.

L-a inlocuit la carma Roberto Di Matteo, si astazi marcator al celui mai rapid gol din istoria finalelor Cupei Angliei, intr-un Chelsea – Middlesbrough 2-0, in ’97. 43 de secunde i-au luat italianului, si o bomba de la distanta. Ziua buna pentru AFC a fost la fel de senina, pe masura, si pentru Dons, care a zdrobit-o cu 6-2 pe Oldham Athletic, o alta grupare aflata pe locuri de promovare la baraj inaintea inceperii etapei. Acum MK Dons e pe locul 3, primul sub cele promovante direct, dar cu 3 jocuri in mana, pe care, daca le-ar valorifica, ar depasi-o lejer pe Peterborough, trupa junelui Darren Ferguson. In schimb Oldham, decimata, a cazut pe opt…

Wimbledon, lidera, trage la liga a cincea. A mai urcat ea dintre amatoare pana in Premier League. MK Dons, falsa, incearca sa-si spele pacatele prin a reveni in liga in care i se infigea pumnalul criminal Gastii Nebune. In nici un deceniu, atat tumult intr-o poveste cu atat mai socanta cu cat s-a derulat in regulamentarul si principialul fotbal englez.