Posts Tagged ‘van der Sar’

Portarii străini din topul Premier League, absenţi de la Mondial!

iunie 15, 2010

E eronată şi simplistă atitudinea presei engleze şi a publicului de a-l pune la zid pe Robert Green pentru greşeala sa contra Statelor Unite. Ei se pierd astfel în amănunte, problema de ansamblu, în profunzimea sa, fiind lipsa acută a unor portari de valoare în fotbalul englez. De ce a fost oare nevoit Capello să-l convoace pe Green, abia salvat de la retrogradare cu West Ham, şi – mai mult – să-l şi titularizeze în faţa unui David James picat cu Portsmouth din Premier League dar care la 40 de ani a strâns cele mai multe titularizări în preliminarii?

Simplu. Pentru că Don Fabio n-avea altceva mai bun la dispoziţie, poate cu excepţia lui Paul Robinson, fost la nivelul turneelor finale internaţionale.

În schimb, portarii care s-au bătut la titlu în Premier League fie n-au ajuns la Mondial, fie au fost omişi de selecţioneri. Contrast care spune multe între rezervele de potenţial ale altor ţări şi penuria Albionului de talent între buturi.

Petr Cech, campion cu Chelsea, nu s-a calificat cu Cehia. Van der Sar, vicecampion cu United, n-a fost inclus între cei 3 îngeri păzitori ai Olandei. Vârsta? Almunia, la fel, n-a prins lotul Spaniei, al cărui ultim număr, 23, a fost ultimul tren prins spre Africa de Sud de Pepe Reina, ocupant al locului 7 cu Liverpool.

Abia dinafara podiumului, de pe locul 4, e pe scena Mondialului al doilea portar al Braziliei, Gomes, venit din poarta lui Tottenham Hotspur. Manchester City, de pe locul 5, a mers pe mâna irlandezului Given, care se uită şi el la televizor, pe când mult apreciatul veteran Brad Friedel, urcat pe şase cu Villa, n-a fost ales de SUA, ce i-a selecţionat pe Howard, de la Everton, Guzan, rezerva lui Friedel la Villa, şi un alt veteran, Hahnemann, omul divizionarei secunde Reading.

Păi dacă Statele Unite şi-a permis să aleagă trei portari înaintea ocupantului locului şase în Premier League, omis la selecţie, atunci problema Angliei e absenţa aproape totală a unor goal-keeperi care să fie implicaţi în lupta pentru onoruri în Premier League, la care se bat străini omişi de la Mondial.

Alte comentarii, absolut de prisos…

Reclame

Chelsea si Man U isi trec in cont primul 1

decembrie 13, 2009

N-au adus primele sapte etape, ce a pravalit runda a 16-a in Premier League. Sase remize, dintre care una semnificativa, lidera Chelsea cedand primele puncte la Stamford Bridge in acest sezon.

„Albastrii” lui Ancelotti nu mai sunt imaculati pe coloana meciurilor egale, alti albastri, Everton, avand taria sa revina de doua ori in capitala, la 3-3, dupa ce in runda precedenta se salvasera in fata altei londoneze, Spurs, de la 0-2. Daca elevii lui Moyes au convins in aceste zile ca au „fibra” si deci n-au fata de retrogradare, in schimb acest nou derapaj al lui Terry & Co dovedeste ca lupta in frunte e departe de a fi transata.

In noiembrie, dupa lovitura libera executata de Lampard, deviata cu capul de capitanul Terry si oarecum stearsa de Drogba, suficient pentru un 1-0 contra lui Manchester United, s-a vorbit deja de greutatea la cantar a unui asemenea rezultat, in cursa dupa onoruri. Mai apoi, cand Chelsea a zdrobit-o pe Arsenal chiar pe Emirates Stadium, 3-0 in urma caruia Wenger a fost luat peste picior pentru „obrazul” de a se mai lega de un gol invalidat „tunarilor” sai la scorul de 2-0 pentru oaspeti, si mai multi au opinat ca balanta cantarului s-a dat peste cap in favoarea celor „de la pod”.

Surprinzator, pana si Ancelotti, trecut prin multe intr-o cariera stralucita de jucator, prelungita in antrenorat, s-a aratat entuziasmat de proportiile succesului cu care si-ar fi eliminat un adversar direct, pastrand avansul de 5 lungimi de barca in fata campioanei din Manchester. „Titlul e al nostru„, o explozie de optimism in doar primul sau tur de campionat in fotbalul englez.

Ei bine, etapa de sambata, cu ale sale sase remize, fata de numai patru in intregul primelor 7 runde, a demonstrat cat de incurcate sunt caile fotbalului. Daca lidera s-a deconectat prematur si si-a pierdut implicit precisa focalizare, va fi dezvaluit intr-adevar de aceste dificile etape din decembrie, venind in cascada, cate doua inainte si dupa Craciun. Cert este insa ca „albastrii” italianului au evoluat in spiritul sarbatorilor, cu o darnicie periculoasa, incasand 3 goluri la Blackburn si fiind eliminati din Cupa Ligii, apoi cedand de la 1-0 la Manchester City si vazandu-se egalati la doi si in UEFA Champions League, de neinvitata din Nicosia, 2-2 pe Stamford Bridge.

Deodata, acele crapaturi vizibile in derbyul cu Manchester United, neexploatate insa de campioana, s-au cascat vizibil, cu 10 goluri primite in ultimele 4 jocuri si o unica intrebare: are Chelsea „fata” de noua campioana?

Comparativ, pe acelasi interval al editiei trecute, Manchester United enerva de-a dreptul prin consistenta cu care tinea cu dintii de zeroul la goluri primite. „Diavolii rosii” n-au fost perturbati nici de deplasarea in Japonia, de unde se intorceau cu trofeul mondial al cluburilor, neprimind gol in campionat din 8 noiembrie, cand Nasri semna cu o dubla un 2-1 pe Emirates Stadium, pana in indepartatul 21 februarie, cand Santa Cruz egala pentru Blackburn pe Old Trafford.

Intre aceste limite, secventa „Diavolilor rosii” a fost dezarmanta. 5-0, 0-0 in deplasare, 1-0 afara, 1-0, 0-0 in deplasare, iar 1-0 afara, 1-0, 3-0 chiar cu Chelsea, 1-0, iar 1-0 afara, 5-0, 1-0 si obsedantul pentru altii 1-0 in deplasare. A fost probabil siragul care a apropiat titlul de Old Trafford, United incepand anul 2009 in Premier League cu demolarea contracandidatei londoneze.

Anul trecut pe vremea aceasta, in miez de decembrie, United pleca in Japonia. Acum, campioana a devenit a treia trupa din „careul de asi” rapusa in acest tur de campionat de Aston Villa, trupa din Birmingham care a adaugat cu un 1-0 semnat Agbonlahor, pe Old Trafford, succeselor cu 3-1 pe Anfield Road, in august, si cu 2-1 contra lui Chelsea, cand a intors rezultatul pe Villa Park. In a doua zi de Craciun, pe 27 decembrie, la pranz, Emirates Stadium va tremura la vizita visiniu-albastrilor antrenati de Martin O’Neill.

Daca Everton a ratat startul sezonului, supta de tevatura cu plecarea fundasului Lescott la Manchester City, iar Tottenham dovedeste cu al treilea esec la White Hart Lane ca nu are cadenta unei pretendente absolute la patrunderea in „careu”, in schimb Aston Villa a cules 9 puncte din tot atatea posibile, incluzand doua deplasari, primelor trei clasate in 2009.

A fost primul esec in acest campionat pe Old Trafford pentru „Diavolii” campioni, cu atat mai semnificativ cu cat a traznit dupa trei succese la scor, 3-0 cu Everton, 4-1 la Portsmouth si 4-0 la West Ham, descatusare survenita in urma frustrantului esec din derbyul de la Stamford Bridge. Iar comparativ cu sus amintita secventa de 13 meciuri de campionat fara gol primit, vreme de aproape 3 luni si jumatate, anul trecut pe vremea asta, infrangerea cu 1-0 cu Villa e cu atat mai socanta.

Van der Sar, ingerul pazitor grebland atunci recorduri, e inlocuit de rezervele sale, cum e cazul si cu „stanca” Rio Ferdinand, iar Ronaldo isi arata muschii in Spania si Tevez marcheaza pentru concitadina City. Sa aiba oare de-a face aceste modificari de personal cu puseurile neconvingatoare ale campioanei? Cert e ca United a aratat slabiciuni si in grupa UEFA Champions League, revenind de la 0-1 pe Old Trafford cu Wolfsburg, apoi incasand trei de la CSKA Moscova si fiind chiar invinsa, cu un unic gol marcat de Besiktas cam la mijlocul primei reprize, aidoma lui Agbonlahor, la care n-a mai avut replica.

Nici United nu mai are asadar siguranta defensiva si dezinvoltura din sezonul trecut. Iar esecurile la rand, fara sa marcheze, 2-0 la Liverpool si 1-0 la Chelsea, reamintesc pe undeva ca succesul din august, 2-1 cu Arsenal, a fost tras de par si impins disperare.

Deci? Unde sunt concluziile extrase deja in graba, la pragul intre noiembrie si decembrie, de analisti londonezi pripindu-se sa dea prea multa greutate unor rezultate echivaland nici mai mult nici mai putin cu doar 3 puncte in clasament, trei dintr-un total necesar foarte mare!?

O ordine de drept pare a fi inca nezdruncinata. Chelsea si United trag la titlu, pe cand duelul Liverpool – Arsenal poate oferi doar o minora reducere a handicapului fata de fruntase. Adversarele de azi de pe Anfield par insa a fi mai ingrijorate de cresterea urmaritoarelor in oglinda retrovizoare, cu Villa dezvaluind o tarie nebanuita de a da de pamant cu primele clasate si cu Tottenham si Manchester City reconfirmand statutul recent de cluburi de „top 6”, fortand usa.

Etapa cu multe remize a oferit un verdict clar: lupta la varf se ascute, fie pentru sefie, fie pentru locul trei, iar disputa e mai deschisa ca niciodata. Decembrie, nu doar luna cadourilor, ci si a surprizelor. Iar la multitudinea de meciuri din program, permutarile in ierarhie pot deveni ametitoare, totusi tinand cont de remarca inteleptului Martin O’Neill, dupa Villa – Chelsea 2-1: „Daca va fi vreun club capabil sa-i devanseze pe <albastri>, poate fi convins ca pune mana pe titlu”.

Ziua 57. Trainic

februarie 17, 2009

Comparativ cu chinul de a fi Paul Gascoigne, de care scriam recent, admirabila e longevitatea unor profesionisti pasind cu dreptul si in 2009, in toamna carierelor lor.

Cu doar un an si ceva mai tanar decat “Gazza”, Paul Furlong inca nu si-a pierdut apetitul de exact un gol la fiecare trei jocuri pentru QPR, chit ca in 1 octombrie va implini 41 ani. La mijlocul anilor ’90, atacantul de culoare evolua cu Chelsea si in cupele europene, ulterior adunand 57 de reusite in 171 de aparitii in trei perioade distincte cu londoneza Rangers. Iar acum, abia imprumutat de Southend United clubului de liga a patra Barnet, din nordul capitalei, Furlong a semnat déjà 3 goluri.

Un esalon mai sus, un alt veteran varf de imprumut, Dean Windass, a facut recent senzatie, preluand manusile pentru Oldham Athletic de la portarul eliminat al trupei ex-internationalului irlandez John Sheridan si aparand senzational in deplasarea la Leicester, lidera ligii a treia: 0-0. In luna mai, atacantul care in 1 aprilie va serba 40 de primaveri o promova in elita pe Hull City, echipa urbei sale natale, cu unicul gol al finalei play-off, reamintind Albionului, in a treia sa perioada la “Tigri”, ca este al treilea marcator din istoria lui Bradford, fosta echipa a lui Dan Petrescu.

O zi mai apoi, olandezul van der Sar, care merge pe 39 de ani, a doborat un venerabil record britanic in campionat, tinandu-si poarta ferecata si pentru al 13-lea joc la rand in Premier League, iar veteranul galez Ryan Giggs, la a 787-a aparitie a unei magice cariere la “Diavolii rosii”, a contribuit la redobandirea sefiei cu unicul gol al meciului de la West Ham, stangaciul nascut in 29 noiembrie ’73 la Cardiff apropiindu-se de majoratul de 18 ani de la debutul in elita pentru United.

Iar David Beckham, la 33 ani, putin s-a sinchisit ca iar a fost luat in raspar, fiind suspectat de ipocrizie datorita grabei cu care incearca sa evadeze din galaxie in favoarea fostei echipe a lui Capello, egaland in schimb recordul de selectii pentru jucatorii de camp ai Albionului, 108, detinut de regretatul Bobby Moore. Impunsaturile mass-media vor fi poate alinate de Casa Regala. David inobilat, consoarta la rang de Victoria Lady Beckham si nu invers, cu Lady la deschidere, asta pentru ca onorurile ii revin doar indirect, si multa apa la moara pentru carcotasi.      

Everton – Villa din 1888…

Nu multe mai sunt primaverile carierelor unui Beckham ori van der Sar, insa un duel la prima vedere nu de cel mai inalt rang promite a-si pastra cetina verde si dupa 120 de ani.

Manchester United si Arsenal au castigat cel mai adesea Cupa Angliei iar Liverpool si “Diavolii rosii” campionatul, insa Everton Liverpool si Aston Villa Birmingham au adaugat duminica inca o fila istoriei lor cu cele mai multe confruntari directe din fotbalul englez, ele dand piept tot in turul V al Cupei Angliei, ca si acum exact o jumatate de secol, sambata 14 februarie 1959, cand tot acolo, pe Goodison Park, unica arena insulara de club gazda a unei semifinale de Campionat Mondial si care, unicat, are in perimetrul ei o biserica, St. Luke The Evangelist, conservata intr-un colt, Villa se califica in sferturi cu un sec 4-1, in fata a 60.225 spectatori. Acum a fost 3-1 pentru Everton, calificata in sferturi, ce a alterat bilantul lor in F.A. Cup la Goodison: 5  3  0  2  12-10.

Tragerea la sorti in vechea competitie K.O. n-a tinut asadar cont de numarul record de jocuri directe intre Everton si Villa. Al 205-lea a mentinut suspansul.  Continuitatea “Caramelelor” din Liverpool in elita, de unde au lipsit doar 4 editii, record in Albion, si a visiniu-albastrilor din Birmingham, pe-aproape, cu 98 sezoane stranse la varf, a generat un duel parca la nesfarsit, presarat pe alocuri cu partide eliminatorii si in Cupa Angliei.

Membre fondatoare ale Football League in 1888, cand se aliniau la startul primei editii de campionat din istoria fotbalului, Everton si Villa s-au mentinut de-atunci la suprafata si s-au tot duelat, in comparatie de exemplu cu celelalte 10 cluburi de la respectivul debut. Si in zilele noastre, doar cele doua plus Spurs si “cele 4 mari” s-au aflat permanent in Premier League, de la lansarea sa in ’92.

Totul a inceput in acea toamna a lui 1888, in primul campionat… In 22 septembrie, 2-1 pentru Villa, Everton revansandu-se pe teren propriu, 2-0 in 6 octombrie. Preston North End avea sa cucereasca primul titlu, precum si trofeul F.A. Cup, event pe care-l reusea si Aston Villa in 1897, tocmai intr-o finala cu Everton, 3-2 in 10 aprilie la Crystal Palace, “dubla” stropita in saptamana imediat urmatoare cu mutarea in Aston Lower Grounds, unde fiinteaza si astazi. Villa avea insa sa exceleze in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, cu 5 titluri nationale din totalul de 7 din palmares, recolta care ne-ar sugera ca gruparea fondata in 1874 traieste din amintiri. Oarecum, daca ar fi sa notam ca al saptelea si ultimul triumf in Cupa Angliei dateaza din 1957, 2-1 in finala cu Manchester United.

Pe coordinate paralele, Everton, infiintata cu 4 ani mai tarziu decat Villa, avea sa acapareze primul din cele 9 titluri nationale la activ déjà in al treilea sezon din istoria campionatelor, in 1891. Cele doua n-au mai pus mana pe titlu din anii ’80, Everton fiind ultima trupa inaintea lui Portsmouth invingatoare in Cupa Angliei dinafara “careului de asi”, cu al cincilea ei triumf, si tot in dauna “Diavolilor rosii”, 1-0 in ’95.

Pe undeva, pacat ca ambitiosii Moyes si O’Neill s-au duelat déjà in optimi. Altadata, Villa cucerea Cupa Ligii in primavara lui ’77 in dauna lui Everton dupa a doua rejucare a finalei, si tot cu prelungiri. Ori castiga rejucarea semifinalei F.A. Cup cu Everton pe un teren de cricket din Nottingham, Trent Bridge, 2-1 in 29 martie 1905. Sau se impunea in sferturi la Everton, 2-1 in 20 februarie 2000. Reusite care au inclinat balanta totala de goluri a precedentelor 204 intalniri: 314-312, avantaj Villa. Care, dupa un 3-2 nebun in decembrie la Liverpool, in campionat, cu Ashley Young punctand in prelungiri dupa ce Everton marcase de doua ori in jurul minutului 90, e in avantaj la mustata in confruntarile din prima liga: 187 71 46 70 289-288.

Everton – Villa, o pilda de traditionalism absolut, respectat cu dueluri adevarate. Invingator? Fotbalul durabil.