Posts Tagged ‘Rio Ferdinand’

Chelsea si Man U isi trec in cont primul 1

decembrie 13, 2009

N-au adus primele sapte etape, ce a pravalit runda a 16-a in Premier League. Sase remize, dintre care una semnificativa, lidera Chelsea cedand primele puncte la Stamford Bridge in acest sezon.

„Albastrii” lui Ancelotti nu mai sunt imaculati pe coloana meciurilor egale, alti albastri, Everton, avand taria sa revina de doua ori in capitala, la 3-3, dupa ce in runda precedenta se salvasera in fata altei londoneze, Spurs, de la 0-2. Daca elevii lui Moyes au convins in aceste zile ca au „fibra” si deci n-au fata de retrogradare, in schimb acest nou derapaj al lui Terry & Co dovedeste ca lupta in frunte e departe de a fi transata.

In noiembrie, dupa lovitura libera executata de Lampard, deviata cu capul de capitanul Terry si oarecum stearsa de Drogba, suficient pentru un 1-0 contra lui Manchester United, s-a vorbit deja de greutatea la cantar a unui asemenea rezultat, in cursa dupa onoruri. Mai apoi, cand Chelsea a zdrobit-o pe Arsenal chiar pe Emirates Stadium, 3-0 in urma caruia Wenger a fost luat peste picior pentru „obrazul” de a se mai lega de un gol invalidat „tunarilor” sai la scorul de 2-0 pentru oaspeti, si mai multi au opinat ca balanta cantarului s-a dat peste cap in favoarea celor „de la pod”.

Surprinzator, pana si Ancelotti, trecut prin multe intr-o cariera stralucita de jucator, prelungita in antrenorat, s-a aratat entuziasmat de proportiile succesului cu care si-ar fi eliminat un adversar direct, pastrand avansul de 5 lungimi de barca in fata campioanei din Manchester. „Titlul e al nostru„, o explozie de optimism in doar primul sau tur de campionat in fotbalul englez.

Ei bine, etapa de sambata, cu ale sale sase remize, fata de numai patru in intregul primelor 7 runde, a demonstrat cat de incurcate sunt caile fotbalului. Daca lidera s-a deconectat prematur si si-a pierdut implicit precisa focalizare, va fi dezvaluit intr-adevar de aceste dificile etape din decembrie, venind in cascada, cate doua inainte si dupa Craciun. Cert este insa ca „albastrii” italianului au evoluat in spiritul sarbatorilor, cu o darnicie periculoasa, incasand 3 goluri la Blackburn si fiind eliminati din Cupa Ligii, apoi cedand de la 1-0 la Manchester City si vazandu-se egalati la doi si in UEFA Champions League, de neinvitata din Nicosia, 2-2 pe Stamford Bridge.

Deodata, acele crapaturi vizibile in derbyul cu Manchester United, neexploatate insa de campioana, s-au cascat vizibil, cu 10 goluri primite in ultimele 4 jocuri si o unica intrebare: are Chelsea „fata” de noua campioana?

Comparativ, pe acelasi interval al editiei trecute, Manchester United enerva de-a dreptul prin consistenta cu care tinea cu dintii de zeroul la goluri primite. „Diavolii rosii” n-au fost perturbati nici de deplasarea in Japonia, de unde se intorceau cu trofeul mondial al cluburilor, neprimind gol in campionat din 8 noiembrie, cand Nasri semna cu o dubla un 2-1 pe Emirates Stadium, pana in indepartatul 21 februarie, cand Santa Cruz egala pentru Blackburn pe Old Trafford.

Intre aceste limite, secventa „Diavolilor rosii” a fost dezarmanta. 5-0, 0-0 in deplasare, 1-0 afara, 1-0, 0-0 in deplasare, iar 1-0 afara, 1-0, 3-0 chiar cu Chelsea, 1-0, iar 1-0 afara, 5-0, 1-0 si obsedantul pentru altii 1-0 in deplasare. A fost probabil siragul care a apropiat titlul de Old Trafford, United incepand anul 2009 in Premier League cu demolarea contracandidatei londoneze.

Anul trecut pe vremea aceasta, in miez de decembrie, United pleca in Japonia. Acum, campioana a devenit a treia trupa din „careul de asi” rapusa in acest tur de campionat de Aston Villa, trupa din Birmingham care a adaugat cu un 1-0 semnat Agbonlahor, pe Old Trafford, succeselor cu 3-1 pe Anfield Road, in august, si cu 2-1 contra lui Chelsea, cand a intors rezultatul pe Villa Park. In a doua zi de Craciun, pe 27 decembrie, la pranz, Emirates Stadium va tremura la vizita visiniu-albastrilor antrenati de Martin O’Neill.

Daca Everton a ratat startul sezonului, supta de tevatura cu plecarea fundasului Lescott la Manchester City, iar Tottenham dovedeste cu al treilea esec la White Hart Lane ca nu are cadenta unei pretendente absolute la patrunderea in „careu”, in schimb Aston Villa a cules 9 puncte din tot atatea posibile, incluzand doua deplasari, primelor trei clasate in 2009.

A fost primul esec in acest campionat pe Old Trafford pentru „Diavolii” campioni, cu atat mai semnificativ cu cat a traznit dupa trei succese la scor, 3-0 cu Everton, 4-1 la Portsmouth si 4-0 la West Ham, descatusare survenita in urma frustrantului esec din derbyul de la Stamford Bridge. Iar comparativ cu sus amintita secventa de 13 meciuri de campionat fara gol primit, vreme de aproape 3 luni si jumatate, anul trecut pe vremea asta, infrangerea cu 1-0 cu Villa e cu atat mai socanta.

Van der Sar, ingerul pazitor grebland atunci recorduri, e inlocuit de rezervele sale, cum e cazul si cu „stanca” Rio Ferdinand, iar Ronaldo isi arata muschii in Spania si Tevez marcheaza pentru concitadina City. Sa aiba oare de-a face aceste modificari de personal cu puseurile neconvingatoare ale campioanei? Cert e ca United a aratat slabiciuni si in grupa UEFA Champions League, revenind de la 0-1 pe Old Trafford cu Wolfsburg, apoi incasand trei de la CSKA Moscova si fiind chiar invinsa, cu un unic gol marcat de Besiktas cam la mijlocul primei reprize, aidoma lui Agbonlahor, la care n-a mai avut replica.

Nici United nu mai are asadar siguranta defensiva si dezinvoltura din sezonul trecut. Iar esecurile la rand, fara sa marcheze, 2-0 la Liverpool si 1-0 la Chelsea, reamintesc pe undeva ca succesul din august, 2-1 cu Arsenal, a fost tras de par si impins disperare.

Deci? Unde sunt concluziile extrase deja in graba, la pragul intre noiembrie si decembrie, de analisti londonezi pripindu-se sa dea prea multa greutate unor rezultate echivaland nici mai mult nici mai putin cu doar 3 puncte in clasament, trei dintr-un total necesar foarte mare!?

O ordine de drept pare a fi inca nezdruncinata. Chelsea si United trag la titlu, pe cand duelul Liverpool – Arsenal poate oferi doar o minora reducere a handicapului fata de fruntase. Adversarele de azi de pe Anfield par insa a fi mai ingrijorate de cresterea urmaritoarelor in oglinda retrovizoare, cu Villa dezvaluind o tarie nebanuita de a da de pamant cu primele clasate si cu Tottenham si Manchester City reconfirmand statutul recent de cluburi de „top 6”, fortand usa.

Etapa cu multe remize a oferit un verdict clar: lupta la varf se ascute, fie pentru sefie, fie pentru locul trei, iar disputa e mai deschisa ca niciodata. Decembrie, nu doar luna cadourilor, ci si a surprizelor. Iar la multitudinea de meciuri din program, permutarile in ierarhie pot deveni ametitoare, totusi tinand cont de remarca inteleptului Martin O’Neill, dupa Villa – Chelsea 2-1: „Daca va fi vreun club capabil sa-i devanseze pe <albastri>, poate fi convins ca pune mana pe titlu”.

Ziua 109. Uratenie pe teren si inafara lui

aprilie 9, 2009

Djibril Cisse s-a adaugat sirului tot mai lung de fotbalisti profesionisti, vedete ale jocului, binecunoscuti si excelent remunerati, care insa „o comit”, pare-se tot mai des.

S-au dus zilele cand Gary Lineker isi agata ghetele in cui cu onoarea nealterata si cu un zero urias la capitolul cartonase galbene. Nu-i de mirare ca golgeterul Mondialului mexican are pe mana emisiunea radiografie a etapei din Premier League, BBC Match of the Day, in calitate de moderator. Un jucator remarcabil prin spiritul sau de fair-play are asadar caderea sa urecheze nitelus sau sa arunce o „pastila” cand si cand la adresa mai bine platitilor profesionisti ai actualei generatii.

Cisse s-a remarcat prin „iesirea” avuta la 3 dimineata intr-un bar din Newcastle, la adresa unei reprezentante a sexului frumos. La coafura sa extravaganta, schimbatoare la culoare mai repede decat succesiunea anotimpurilor, e de mirare ca atacantul francez a aparut abia acum din cele mai nefericite motive pe paginile „de scandal” ale ziarelor, si nu la capitolul marcatori de goluri.

Insa comparativ cu altii, Cisse nici macar nu intra la capitolul fapte grave. Sunt jucatori in Premier League care uita ca salariile le sunt platite de fani, carora ar trebui sa li se inchine, cu performante cat mai bune si o atitudine profesionista inafara terenului. Din pacate, tinerii inundati cu bani, onoruri, privilegii si adulatie oarba culeg roadele celebritatii cu aerul unui drept divin, si nu castigat. Obrazul subtire altfel se tine…

Cisse mi-a dat apa la moara sa amintesc cateva nume… Putine luni au trecut de la sosirea in Albion a vedetei Robinho, si ciocolatiul a fost pe punctul de a se vedea acuzat de hartuire sexuala in urma unei iesiri la un bar obscur din Leeds. In nord, pe timp de iarna, vremea e rea, se intuneca repede si, daca nu ai multa carte sau orizonturi largi, combinatia de bani si timpi morti poate duce la calcatul in strachini. Pasii brazilianului au fost imprudenti si a creat zgomot. A scapat cu fata curata…

S-au scris si carti despre escapadele nocturne ale starurilor, ca a fost vorba de Duberry ori Rooney in alte vremuri, ori de noul fundas al casei, Johnny Evans, care a ales drept moment prielnic „partyul” de Craciun…

Cativa altii, gen Barton, sunt atat de „renumiti” incat faima lor e mai mare pentru iesirile in oras decat pentru numarul de pe tricou. Ala e o data pe saptamana, daca prinde echipa. Sau sa ni-l amintim pe Bradley, fratele mai putin faimos al lui Shaun Wright Phillips. Baiatul de la Southampton n-a avut destui bani in buzunar la o iesire in oras, asa incat a cotrobait prin poseta chelneritei de la localul unde delecta. Fotbalist profesionist sau altceva?

Lista e atat de stufoasa incat nu mai e vorba de cazuri izolate, acele exceptii care confirma regula ca fotbalistii de elita sunt oameni cu scaun la cap, ireprosabili. Din contra. Senzatia e ca tot mai multi abuzeaza de statutul privilegiat in societate, unde au devenit zei ai lumii moderne, cu salarii saptamanale mai mari decat ale doctorului pe an. Lumea le e la picioare. De fapt, le vine si greu sa-si tina capul pe umeri, la cati bani li se vara in buzunare. De parca n-ar avea destula bogatie in vigoarea tinereasca, rolul de jucator pe scena celei mai bogate ligi si uneori aspectul facial, nu doar fizic, ravnit de multi oameni „de rand”. Imi spunea un amic englez odata ca ar da totul sa arate ca Olof Mellberg. Ei bine, tine de gusturi dar adevarul e ca rolul mass-media si al publicitatii, covarsitor, a starnit pasiuni dintre cele mai umane intre telespectatori vizavi de acest statut al celebritatii ridicat nici mai mult nici mai putin decat la rang absolut. Noii Zei Mondiali. Cu gel in par. Dar cateodata gelul nu te poate duce in Africa de Sud, nu-i asa, Cristiano? Chiar daca ai avea bani pentru zeci de mii de bilete de avion, tur-retur, Lisboa – Johannesburg.

Si restul e maruntis, pentru a plati pagubele cauzate Aeroportului din Manchester cand cu bolidul, al doilea, proptit de parapeti in drum spre Carrington, la antrenament. Dar poate de-acolo i se trage ghinionul lui Ferrari, de s-a cabrat in F1 si New Kids on The Block culeg victorii.

Exista un intreg evantai infractional. As zice ca imaginea tip devine tot mai mult cea afisata de Cesc Fabregas, drept rezerva la acel de pomina Arsenal – Hull cu scuipaturi. Gluga in cap, blugii in vine si fata contorsionata de ranjete viclene. Atunci ce sa te mai astepti la tanarul din strada, daca parvenitul cu minge ofera un asemenea exemplu!?

Gerrard, implicat intr-un incident dupa categoricul 5-1 la Newcastle, sfarsea arestat intre Craciun si Anul Nou iar ulterior prin tribunale dar, mai important, evenimentul coincidea cu startul risipirii de puncte in campionat a pe-atunci liderei comfortabile Liverpool. Vorba aceea, nu exista dovezi… Doar globul de cristal ne-ar dezvalui daca problemele lui Gerrard, iscate de la o nimica toata intr-o noapte in bar, au influentat intr-un fel nu doar randamentul „motorului” echipei ci si deraierea locomotivei „rosiilor”, cand le era lumea mai draga…

Sau sa ne reamintim de Rio, si cred ca incidentul de la acel joc cu Blackburn spune totul despre norma zilei. Nervos nevoie mare, Ferdinand a sutat cu sete in minge, desi nu era in joc, nimerind in cap un nefericit spectator din primele randuri ale arenei Old Trafford. Asa s-a razbunat Rio pe stiu eu ce nedreptate monumentala a arbitrului.

Cata vreme fanii vor inghiti in adulatia prosteasca la adresa „starurilor”, golindu-si buzunarele pe bilete si nu numai, atata vreme sistemul se va perpetua, pentru ca are o… buna piata de desfacere. Oamenii ar lua si mingi in cap, numai stema lor sa fie pe locul 1. Regula vietii… mereu sunt unii care numai dau, iar altii care numai iau. Ce te faci insa cand si dai, bani, si iei… mingi in cap?

Nici generatia lui Lineker n-a fost usa de biserica. Dar era ceva boem in spritul si tigara de care se bucurau. Micile delicii existentiale. In noile atitudini e ceva rautacios, aducand cu urateniea cainoasa a spiritului uman. Parca ar da mereu sa muste, sarind ca un arc la decizii ale arbitrilor, asta in teren, ori luand-o razna cand la distractii, inafara lui.

Cate zile vor mai trece pana vom auzi de un alt „star” calcand in strachini? Daca e de la nationala, cum a fost recent cazul lui Ashley Cole, macar ar fi cineva, Capello, care sa-l inghete cu privirea si sa-i azvarle in fata codul de conduita. Umana si profesionista. In care ordine vreti.

Ziua 104. Valul Stanislas – Tomkins – Sears

aprilie 6, 2009

Sa fie un curent subacvatic? Un fenomen natural? Ori un experiment subteran? Combinatia de nume te-ar duce cu gandul la legile fizicii ori compozitii chimice sau algoritmi.

E vorba insa de lucruri mai pamantesti, cu mingea in iarba. James Tomkins are numarul 30. Freddie Sears 33. Iar Junior Stanislas 46. Sunt componenti ai lotului largit al est-londonezei West Ham United, care au contribuit ca titulari la recenta victorie a Albionului, de care aminteam in alta zi, 2-0 contra selectionatei similare sub 20 de ani a Italiei.

Succesul international le-a dat aripi in antrenamente iar micul sard, Gianfranco Zola, in criza de efectiv, i-a aruncat in focurile Premier League. Stanislas, mijlocasul de culoare, chiar a deschis scorul in minutul 42 al jocului de sambata cu Sunderland. La doar 19 ani, autorul unui hat-trick acum cateva saptamani, in partida West Ham – Chelsea a garniturilor de rezerva, si-a stropit debutul la seniori cu un gol din centrarea lui Boa Morte. A ingenuncheat pe gazonul lui Upton Park, unde visa sa joace candva inca de la intrarea pe portile „Ciocanarilor” la varsta de 11 ani. Visul a devenit realitate…

Dupa pauza, in minutul 53, James Tomkins s-a inaltat aidoma unui fundas care se respecta pentru a relua in plasa o minge centrata de pe dreapta, stabilind scorul final, 2-0, la un an dupa ce debuta pentru est-londonezi in Premier League. Tomkins abia a implinit 20 de ani dar, de loc din Basildon, o localitate satelit din estul metropolei, e parca de-o viata in visiniu-albastru. De la varsta de opt ani. Crescut si deja maturizat in bastionul pe nume West Ham…

Freddie Sears a scuturat deja plasele adverse, pana si inaintea „erei Zola”. Desi are doar 18 ani. Acesta este noul val al „Ciocanarilor”, renumiti in Albion pentru banda rulanta de tinere talente. Dar titularizarea manjilor n-are de-a face numai cu accidentarile din lotul italianului. E ceva in Zola ca o poarta larg deschisa. Gianfranco are un lot iar vedeta e… echipa. Cand remiza la Chelsea cu James Collison titular, un alt june al Academiei, ii imbia practic pe ceilalti manji sa-si ia inima in dinti si sa aspire la un loc in primul unsprezece. Deloc de mirare ca si-a regasit un loc in echipa si talentatul Kieron Dyer, revenit din nou, intr-o cariera roasa de accidentari. Acestea i-ar putea fractura si drumul lui Tomkins care, iata, cand e „intreg”, evolueaza contra Italiei si marcheaza in dauna portarului  nationalei Scotiei, Gordon.

La West Ham e o traditiei de a modela si lansa tinere talente iar antrenorii Academiei si managerul Zola nu fac exceptie de la abordarea nobila perpetuata de „Ciocanari”. Am mai amintit de echipa… de lot national care ar fi putut-o alinia West Ham in ultimele doua generatii, cam de la Frank Lampard incoace, si iata ca alte tinere talente ies la iveala. Care-o fi secretul? Si de ce nu e luat in seama pentru transpunerea planului la scara nationala Trevor Brooking, un fiu al locului si fost marcator al unicului gol intr-o finala de FA Cup, pentru West Ham? In calitatea sa de Director Tehnic al FA, Sir Trevor a repetat parca la nesfarsit ca altele ar trebui sa fie prioritatile perioadei de modelare si pregatire a copiilor si juniorilor. Cu atata talent pe banda rulanta, „Ciocanarii” trebuie ca urmeaza cum se cuvine un anumit sablon.

In anii ’60, Anglia cucerea Cupa Mondiala avand drept… inima si coloana vertebrala tripleta lui West Ham. In zilele noastre, marile cluburi din Albion aliniaza jucatori crescuti de West Ham si alimenteaza nationala cu niste produse „marca Upton Park”. Glen Johnson era de fapt prima achizitie a perioadei Abramovich. De la fundasul dreapta a pornit avalansa transferurilor la Stamford Bridge.

Multi s-au raspandit care incotro, chiar si la campioana en-titre, unde evolueaza Rio Ferdinand si Michael Carrick, altii inmuguresc. Culmea ironiei e ca desi de Stanislas ori Tomkins prea putini au auzit pana sambata, asa a fost sa fie ca titlurile ziarelor pe marginea etapei sa fie rapite cu un gol mult mai important, din lupta pentru titlu, marcat de un alt necunoscut, juniorul cu numarul 41 al lui Sir Alex Ferguson, un anumit italian Macheda. 3-2 pentru United, contra lui Villa, revenirea in fotoliul de lider, si o eclipsare a „dublei” valului Stanislas – Tomkins undeva in celelalte pagini. Dar in cativa ani soarta Angliei ar putea sta tocmai in bocancul lui Stanislas, contra lui… Macheda. Asadar, care goluri ar cantari mai mult intr-o radiografiere mai profunda a meciurilor?

Iesirea la rampa a tinerilor lui West Ham tine poate si de mandria celor care au refuzat sa paraseasca puntea atunci cand a devenit evident ca… ghetarul islandez de la Upton Park e pe topite si ce-a mai ramas de vandut e raspandit in cele patru zari.  Pana si Anton Ferdinand a fost cedat la inceputul sezonului, lovitura ce a grabit caderea managerului Curbishley, iar inlocuitorul Zola n-a avut de ales, decat sa continue cu ce are la dispozitie. Iar cand mai intervin si indisponibilitati si banii sunt cu taraita, dai credit propriilor resurse. Gradinita lui West Ham e infloritoare…

Iar atacul lui Frank Lampard, zilele trecute, la adresa reprezentantilor noii generatii de jucatori, prea „in puf”, si care, conform mijlocasului lui Chelsea, ar trebui sa deprinda bunul obicei al aspirantilor profesionisti de altadata, de exemplu de a curata bocancii seniorilor, probabil nu i-a avut in vizor pe baietii de pe val la West Ham. Si asta pentru ca Frank o stii in sinea lui ca manjii de la Upton Park tocmai de aceea rasar cu atata vivacitate, pentru ca sunt mai cu picioarele pe pamant. O chestiune de abordare…

Iar ce e azi in lotul under-20 sau mai mult de nevoie in „11-le” visiniu-albastrilor ar putea fi poimaine titulari de nadejde pentru West Ham si Albion. Ca si regretatul Moore ori actualul Frank Jr. Niste nume de urmarit.