Posts Tagged ‘productie’

Tottenham il ineaca-n sange pe Ginola

octombrie 8, 2010

Nu-i de vazut de cei cu firi sensibile. E pe You Tube, ii zice How To Cut Carbon Emissions (10.10. No Pressure).

E un filmulet de cateva minute, o alta monstruozitate a propagandei mincinoase a Noii Ordini Mondiale intru a ne spala pe creier si baga pe gat  micsorarea emisiilor de carbon generate de activitatile umane, de fapt un travesti la impunerea altor si altor viitoare constrangeri, taxe si biruri. Iar percutanta modalitate video in care se incearca sa ni se inoculeze vina schimbarilor climaterice cauzate de mana omului spune multe despre crunta dictatura mondiala in devenire. Videoclipul face reclama unei actiuni din 10 octombrie in care, vezi Doamne, cu totii ar trebui sa ne aliniem impunerii „de la centru”. Cu o baie de sange pentru sceptici si „necredinciosi”.

Iar pentru ca impactul la public sa fie marit, a fost cooptat in hora si un popular club de fotbal londonez, alesi fiind doi componenti ai lotului Angliei la Cupa Mondiala din Africa de Sud.

Tottenham Hotspur a acceptat si isi joaca rolul in reclama, cu fundasul Ledley King si varful Peter Crouch deschizand gura la o sedinta de antrenament. Iar cine nu se supune crezului, fie si foste staruri adulate de public, o termina rau, cum e cazul vedetei de-altadata a Spursilor, David Ginola, cel care evolua cot la cot la White Hart Lane cu Ilie Dumitrescu. In filmulet mai figureaza pustii dintr-o sala de clasa si angajatii unei companii white-collar, producatorii vrand parca sa sugereze ca de pe urma scepticismului unora va suferi si majoritatea credula.

Un intuneric diavolesc, satanic, vine din directia de unde ne-am astepta cel mai putin. Dar tocmai sub impresia bunelor intentii se ascund cele mai monstruoase ticluiri…

 

Reclame

Ziua 99. Lacrimile milionarului secret

martie 30, 2009

De la caz la caz, suntem manati de varii teluri si nazuinte. Ce-i pentru unii muma, e pentru altii ciuma. Si in functie de circumstante personale sau intorsaturi existentiale, idealurile pot fi ajustate iar caile urmate si atingerea zenitului capata alte semnificatii in estimarile initiatorului.

Lasand la o parte regia necesara si inevitabila intr-o asemenea productie de televiziune, seria de filmulete The Secret Millionaire difuzata pe canalul britanic Channel 4 ofera crampeie din provocarile ce ni le azvarle viata si atitudinile oamenilor de rand in incercarile de a razbi in existenta de zi cu zi dar si samburele care ar trebui sa canalizeze eforturile noastre, si anume intrajutorarea, spiritul altruist, colectiv, minunatul dar de a oferi.

Un intreprinzator de succes isi intra in rolul prefabricat al unui om de rand, cautandu-si calea in comunitatea locala, pe o perioada determinata de timp, abia la finele interactiunii cu semenii intalniti in noile imprejurari dezvaluindu-si identitatea, in momentul in care-si alege subiectii pe care doreste sa-i sprijine, sa-i ajute, sa-i „sponsorizeze”. Emisiunile sunt un imbold la a investi punctual, la scara redusa, intr-o anumita comunitate, invitati s-o faca fiind cei cu sacii incarcati in caruta.

Pentru o vreme, milionarul luat de la carma afacerii sale si transpus cu ingaduinta sa intr-o alta lume, este adus voit cu picioarele pe pamant, noua experienta putand avea magnitudinea unei redefiniri a valorilor existentiale. Intr-o lume in care egoismul si autoservirea nu doar din roadele propriei munci sunt tot mai evidente, pe coridoarele puterii sau in strada, asemenea pilde de civilism si spirit social dezvaluie o fateta a alternativei ce ar trebui adoptata pentru o lume mai buna, mai ingaduitoare, mai inclinata spre intrajutorarea aproapelui. O sansa in plus de supravietuire. Multi vor putea obiecta ca intr-un climat economico-social tot mai coroziv, si oamenii vor deveni mai cainosi si mai concentrati pe ciolan, mai mare ori mai mic, al lor sau al vecinului. Dar poate tocmai in ciuda adversitatii crescande a climatului existential, gesturile de o aleasa frumusete morala vor inmuguri mai cu rod.

Gary nu si-a dezvaluit identitatea completa, ci doar a cerut sa se integreze intr-o comunitate lovita de actuala asa zisa criza, din orasul Blackpool, la litoralul nord-vestic al insulei. A solicitat sa lucreze si si-a facut colegi si prieteni. A intrat in vorba, le-a ascultat pasurile si s-a regasit in trairile si experientele interlocutorilor sai prin incercarile la care il supusesera viata.  Si-a dat seama ca, lasand la o parte statutul social dobandit si avutia acumulata, e pe aceeasi lungime de unda cu noii intalniti in privinta simtamintelor umane si a trantei de zi cu zi cu viata.

O casa de oaspeti rezervata vacantelor, in unele cazuri ultima, pentru familii cu copii grav bolnavi, initiativa pusa pe picioare dupa ce fiica intreprinzatorilor se stinsese din viata la numai 21 de ani. Casa n-o ducea prea bine, lipsurile devenisera evidente, dar tot oferea refugiu, confort si o alinare pentru cei ce alesesera sa-i calce pragul. Gary s-a inrolat drept bun la toate si a aflat pasul familiei ce orchestra mica organizatie. Si-a reevaluat viata si sentimente dintre cele mai contradictorii l-au napadit, impartasindu-le suferinta. Seara, la retragere, in casa oarecare luata in chirie in zona, departe de confortul dobandit prin munca si de caldura familiala, Gary se destainuia camerelor de filmat care l-au urmarit pas cu pas in experienta sa. Il napadeau lacrimile. Isi vedea propria suferinta, dramele si incercarile esuate, suisurile si coborasurile, prin ochii noilor sai prieteni.

Doi veterani de razboi uniti de tragedia decesului sotiilor lor. Se simteau pe valuri, uitati de societate, fara dramul de respect pe care cu sange il dobandisera pe alte meleaguri, din transee. Au oftat ca sunt marginalizati ca ramura sociala si mai trecuti cu vederea chiar decat omologi din tari care pierdusera razboaie. Se simteau tradati, raniti pe timp de pace de indiferenta si ignoranta. Gary i-a intalnit la un pahar in Public Houseul comunitatii locale. Prin ochii lor si-a intalnit inaintasul neintors de pe front pe care n-avusese sansa sa-l cunoasca.

O tanara dulce dar careia macazul vietii i-a oferit un tronson inundat de lupta inegala cu monstrii dependentelor de tot felul, pacate care i-au rapit dulceata adolescentei, transformand-o intr-un rebut al normei sociale. Si prin ochii ei Gary avea ocazia sa revada soarta tragica a unor surori ce pierdusera batalii asemanatoare.

Gary s-a recunoscut in toate cele trei cazuri, exemplificate de semeni de-ai sai dintr-o restransa si impovarata comunitate locala. Diferenta o facea postura sa de a fi in capacitate de a oferi ceva, o mana de ajutor. La finele episodului, cand regia a facut sa-i cada masca, Gary a daruit cu inima deschisa celor in nevoi. Au curs lacrimi, stropi de suflete stoarse de incercari si indoieli. De ambele parti. Daruind, Gary a descoperit ca a dobandit cel mai pretios dar al vietii, ca si-a recapatat simturile alterate vizavi de existenta sa,  de relatia cu familia si de valorile pe care le pusese la grea incercare, scrutandu-le riguros. Cum admitea la final, s-a reintors acasa un alt om. Integru, implinit, mai intelept, fiindu-i predata o lectie de viata cu picioarele pe pamant si invatand ca unele lucruri sunt mai presus de normele si convenientele sociale in privinta „reusitei”. Se simtea izbavit si usurat. Un alt drum, pe care catase in cautarea de sine, si unde l-a regasit pe adevaratul Gary. Multimilionarul instarit dar cu sufletul plangand la aceleasi tresariri, incercari la care e supusa conditia umana pe pamant.

Ziua 86. Despre romani in Noua Europa

martie 17, 2009

A cutreierat lumea, producand documentare de calatorie dintre cele mai atractive si insolite. Serii intregi. Ne-a servit inconjurul globului pe micul ecran, interactionand si comunicand cu localnicii, dezvaluind obiceiurile locului, traditii si curiozitati. Productiile video au fost dublate de inregistrari audio si publicatii. Michael Palin, un Marco Polo modern, pasii fiindu-i urmati de camera de filmat.

Ultima productie, The New Europe, este rezultatul pelerinajului sau spre partea estica a batranei Europe. Si-a inceput reportajul trecand muntii din Italia in Slovenia, si la un moment dat a ajuns si in Romania, din Moldova.

Pana acolo, o vorba despre aceasta Noua Europa. Este Noua doar in masura in care au dorit producatorii sa creioneze partea estica a batranului continent intr-un context socio-politic, raportat la Vechea Europa, cea cu Cortina de Fier si Zidul Berlinului. Poate doar asa de la Kaliningrad si pana la Tirana se poate vorbi de Noua Europa, caci altfel e veche de cand… lumea. Deja din titlu se ofera anumite conotatii.

Si chiar ar mai fi ceva, legat de perceptia Occidentului despre estul Europei. Odata, un polonez mi-a spus raspicat ca e din Europa… centrala. Adevarat. Europa se intinde de la coasta Atlanticului pana la Urali si tot „blocul” asa-zis estic e de fapt situat in centrul continentului, doar ca unora la e mai comod si convenabil sa puna eticheta „est”. Suna mai altfel, mai ales in contrast cu Vestul… salbatic. Deci si Noua Europa si est-europenii sunt clisee repetate la nesfarsit de unii, in folosul lor.

Deci… Cand sa se desparta de Moldova si sa intre in Romania, in cuvintele sale de incheiere, autorul a ales sa-i zugraveasca pe moldoveni comparandu-i cu romanii, conform caracterizarii facute noua de un interlocutor de-al sau din Republica. Indirect, moldovenii au „iesit” bine, neavand tarele puse in carca vecinilor lor… Portretizarea pe care le-a oferit-o romanilor? Ei bine, sunt sly, superficial and duplicitous. Vicleni, neseriosi, superficiali si duplicitari. Nu-i voi infiera opinia cu crunta manie proletara. Vizionandu-i parte din seriile de documentare de calatorie si rasfoindu-i impresiile, nu-mi amintesc insa sa fi intalnit o creionare la fel de ascutita a vreunei natii. In vorbele puse in gura companionului sau, ne va fi vrut poate binele, sa ne urecheze in privinta unor trasaturi de caracter si sa ne imboldeasca a-i dovedi contrariul. Orice s*** in f*** e un pas inainte, isn’t it?

Palin, ajuns apoi in Romania, s-a putut convinge in privinta caracterizarii oferite de moldovean, si n-a renuntat la publicarea vorbelor acestuia.  Daca nu l-a cenzurat, inseamna ca l-a aprobat tacit. Sau nu? Dar nu puteai tu, Michael, sa-ti faci o idee, asa, dupa capul tau? La cati oameni ai intalnit in pelerinajele tale, ai fi suficient de bun sa-ti dai cu parerea, cum sunt unii sau altii pe acest pamant, sub acelasi soare.

Dar cand e scris negru pe alb, te pune pe ganduri. Un lucru e cert. Generalizarile sunt intotdeauna interpretabile. Dar, la fel, n-ar trebui sa extrag din context o simpla caracterizare, in conditiile in care cercetarea si documentarea sa pe teren au implicat un volum masiv de informatii. In prelucrarea lor, nuantele pot fi usor voalate. Asadar am aflat cum ne vad unii in schema Noii Europe.

Si ca sa sar de la Ana la Caiafa, in 2000 Ganea a transformat un penalty pentru a elimina Anglia de la Euro dar in 2008 Mutu a ratat tot spre final un penalty, cu care ar fi trimis Italia acasa de la Euro. Poate ca in opt ani reprezentanti de-ai nostri pe continent au degenerat in a fi mai superficiali. Au dat cu piciorul sansei. Sa stie oare Palin mai bine? Oricum, e de citit si urmarit, ca sigur e mai greu sa ne vedem de barna din ochi…