Posts Tagged ‘porecla’

„Sa vina Shearer!” Si a venit… Geremi

octombrie 22, 2009

Daca unui suporter al lui Newcastle United i s-ar fi sugerat anul trecut pe vremea asta ca alb-negrii vor ajunge sa joace in octombrie 2009 un meci de campionat la Scunthorpe, omul fie si-ar fi smuls parul din cap fie ar fi luat instigatorul la pumni.

Dar 20 octombrie a adus jocul Scunthorpe United – Newcastle United, intre o nou-promovata in Championship si „Cotofenele” retrogradate din Premier League. Sezonul trecut, visiniii au facut treaba buna si, pe furis, au saltat in liga a doua, pe cand alde Owen si compania si-au pierdut busola in elita si, incredibil dar adevarat, au plonjat intr-o apriga divizie de 24 echipe.

Scunthorpe e si ea pe coasta estica a Insulei, undeva la Marea Nordului, dar ceva mai la sud pe linia tarmului decat Newcastle. In principiu insa, lasand la o parte traditionalele derbyuri locale cu Sunderland ori Middlesbrough, duelul Scunthorpe – Newcastle poate fi trecut la capitolul derbyuri zonale inedite. Si iata ca s-a ajuns la acest deznodamant…

In mai, pe Wembley, la finalul barajului de promovare, cand Scunthorpe a intors rezultatul de la 1-2 cu londoneza Millwall, castigand pe final si promovand, fanii le-au aruncat din tribuna jucatorilor un urias banner cu mesajul ironic „Sa vina Shearer!”

Ironia consta in posibilitatea intruchiparii visului micutei Scunthorpe de a sfarsi in aceeasi divizie cu Newcastle. Iar marea United a descins intr-adevar marti seara pe Glanford Park, aducand cu sine peste 2.000 de fani. Trupa lui Chris Hughton, fostul international irlandez abia confirmat in post, sosita in fieful nou-promovatei. Ce avea sa fie?

Ei bine, in primul rand un record de asistenta… 8.921 spectatori. Cati se strang pe St James’ park cand Newcastle aduce un jucator cu nume. La sosirea lui Owen s-or fi strans ei chiar peste 10.000…

Iar Martin Woolford, aripa stanga de 23 ani, mijlocas prezent in finala de pe Wembley, a reusit o dubla in minutele 53 si 79, stabilind scorul final… Scunthorpe – Newcastle 2-1. Pe cand Unirea stergea pe jos cu Rangers la Ibrox, micuta United, si ea o unire insulara, rasturna carul mare al Unitedului cel mai faimos din nord-estul Albionului. Nu-i asa ca-i tare frumos fotbalul?

„Iron”, adica Fierul, se descurca bine pe teren propriu, colac de salvare in lupta pentru supravietuirea intr-un esalon din care Newcastle spera sa evadeze prin varf, momentan fiind a doua, la egalitate perfecta cu o alta retrogradata, West Brom, cea preluata de Di Matteo. Newcastle e si mai subtire financiar, dupa ce tocmai a fost obligata sa plateasca daunele contractuale lui Kevin Keegan, o suma cu sapte cifre…

N-a venit Shearer, interimarul din saptamanile alunecarii spre retrogradare, ci au venit cei ramasi cu chiu cu vai la St. James’ Park. Alde Khizanishvili, Enrique, Geremi, Alan Smith sau Gutierrez. Iar esecul cu 2-1 in fata micutei Scunthorpe e adevarata fata a reculului „Cotofenelor” candva in varful Cupei Oraselor Targuri. E o noua ordine mondiala, vizibila in nenumarate fatete…

Scunthorpe a mai lasat ceva din sampania de pe Wembley si pentru ocazii gen 2-1 cu mai marea din zona nord-estica, Newcastle...

Scunthorpe a mai lasat ceva din sampania de pe Wembley si pentru ocazii gen 2-1 cu mai marea din zona nord-estica, Newcastle...

Reclame

Ziua 92. Cu pieptul gol ca trupa Boing-Boing?

martie 25, 2009
Firmele private, cu creditarea strangulata, sunt precaute in a-si mai face reclama pe echipamentele destulor cluburi din primele doua ligi iar niste drepturi de televizare au cazut pe maini nesigure, conform alegerii federalilor, si in aceste cazuri mai afectate fiind cluburile de rand.
 
Marti seara, cand Arsenal si Hull joaca pe Emirates sfertul de finala reprogramat al Cupei Angliei, nu multi vor fi telespectatorii insulari care sa vizioneze transmisia directa a disputei pentru ultimul loc in semifinale, alaturi de Chelsea, Man United si Everton.
 
Desi popularitatea competitiei e macar intacta daca nu chiar in crestere, consecinta optiunii Federatiei Engleze de a acorda din acest sezon drepturile de televizare celei mai banoase oferte, de 425 milioane lire, venita de la ITV, post national terestru, si Setanta, canal irlandez prin satelit, isi face deja nescontatul efect. Ceea ce parea in estimarile federalilor un contract cu 42% mai manos decat precedentul, derulat inca de la inceputurile transmisiilor fotbalistice cu BBC, iar in ultimii ani in paralel si cu SKY Sports, a afectat insa drastic audienta TV, in scadere cu o treime, de la o medie de 4,2 milioane privitori in sferturile din 2008, la nici 3 milioane acum.
 
Numai un rating diminuat le mai lipsea tocmai in plina comprimare a creditarii unor televiziuni dependente de incasarile din publicitate, bani ce in parte momesc forurile fotbalistice intru cedarea drepturilor de difuzare, companii ca Ford adunandu-si lesne jucarelele de la alde ITV si optand sa-si faca reclama online. S-ar putea asadar ca efectul de domino sa fi fost abia starnit si nici macar niste semifinale avand drept protagoniste cele mai bune cluburi insulare sa nu redreseze riscantul nou contract ce a rupt-o cu traditia difuzarii jocurilor de F.A. Cup pe BBC.
 
De fapt, goana dupa venituri din publicitate a impins ITV-ul sa difuzeze o reclama la tic-tac taman cand se marca unicul gol al rejucarii optimii de finala Everton – Liverpool, rateu ce a confirmat temerile ca postul, axat in trecut pe orice altceva numai fotbal nu, s-a hazardat in a se arunca pe o piata incluzand difuzarea de jocuri din Champions League ori intertari, risc financiar care ii costa deja slujbele pe 600 angajati ai televiziunii, obligate si sa-si inchida studioul din Leeds.
 
Comparativ cu contractul subred incheiat de federali cu ITV, cel reinoit de Premier League cu SKY Sports merge struna, cu tot tacamul, de la comentarii si pana la reluari de faze, generand totodata venituri substantiale cluburilor din elita, in paralel cu incasarile din zi de meci.
 
O alta sursa de bani pare insa amenintata, turbulenta economica taind entuziasmul firmelor de a-si mai face reclama pe echipamente. E vremea imprimarii seturilor de tricouri pentru viitorul sezon si unele sabloane au doar un mare semn de intrebare. La fel de intrebatoare sunt gruparile, daca noile trusouri, cu sau fara sponsori, vor mai fi achizitionate in aceeasi masura din mai incolo de niste fani mai stransi la punga. Si la ce pret?
 
Intre cele 12 prim-divizionare in cautare de noi sponsori, Manchester City, aflata la finele contractului de un milion lire cu Thomas Cook, si chiar mai bine, ca si-asa nici turismul nu e pe roze, pare cea mai linistita, sub pavaza petrodolarilor si a contactelor arabilor.
 
Nici multicampioana Man United n-ar trebui sa se teama ca pretul ei de strigare, de 20 milioane, n-ar fi acceptat de inlocuitorii din 2010 ai lui AIG, multinationala de asigurari de-acum si mai celebra pentru a constitui atat epicentrul crizei economice cat si corporatia cu cel mai mare crah valoric din istorie, si ajunsa pentru a patra oara cu mana intinsa la contribuabilul din State. Parca miroseau unii fani ceva, cand stropeau anul trecut cu vopsea uriase afise postate de club in preajma intrarii la Old Trafford, consemnand traditia si reusitele „Diavolilor rosii” dar si cu un insidios AIG furisat in colt. Numele sponsorilor pe toate gardurile…  
 
Dar o va convinge oare Bolton Wanderers pe Reebok sa-si onoreze contractul pana in 2016? „Trapasii” nu sunt la fel de des pe ecran ca United, nici nu prea castiga si nu sunt un brand mondial in devenire. Aceeasi poveste pentru Wigan Athletic, ale carei tricouri si stadion se leaga de numele JJB Sports, disperata sa nu se inece.
 
Iar trupa Boing-Boing, unica fara un sponsor in piept, ar face bine sa-si deschida o parasuta financiara in vederea probabilei retrogradari in liga a doua, unde si alte cluburi, mai putin la moda, pot atrage doar sponsori mai modesti, care, fiind firme mai mici, cu-atat mai mult au acum de suferit pe piata de capital. Cerc vicios.
 
Pe cand Premier League pornea la drum, o multipla campioana nationala si castigatoare de altadata a F.A. Cup, West Bromwich Albion Birmingham, ajungea in liga a patra sa sufere umilinta unor esecuri la cluburi mici-mici, in disperare de cauza fanii Baggies facand haz de necaz si de… frig cu topaituri pe loc in peluze de la capat de lume. S-au facut remarcati de comentatori si de-aici porecla Boing-Boing.
 
Odata trecuti prin neajunsuri, suporterii lui West Brom stiu cum sa reziste adversitatilor, insa ce s-ar face niste cluburi aclimatizate cu aerul purificat al elitei, daca si fotbalul va urma la aceiasi parametri fagasul economico-financiar al vietii de zi cu zi? Cert e ca nu doar alde Northern Rock, decapitalizata absolut si nationalizata dar totusi inca sponsor al lui Newcastle, dar pana si sponsorul Premier League, banca Barclays, a plonjat drastic pe piata actiunilor si bate spre nationalizare, asa incat pana mai ieri infatuata ignorare din societate a semnelor recesiunii, acum incepand sa loveasca din plin, ar putea avea efecte similare si in fotbal daca procentajul rezervat salariilor jucatorilor va ramane la acelasi obscen nivel.
 
Cu exceptia cazului „careului de asi” si al altor catorva mastodonti, nu neaparat prudenti sau viabili financiari dar credibili pentru noi creditari, pana si o lira din publicitate ar putea aduce cu un colac de salvare. Insa pentru fiecare Boing-Boing supravietuind oarecum si cu pieptul gol, exista o Darlington esuand in faliment. Dar, nu-i asa, cine-a auzit si cui ii pasa de Darlington!?