Posts Tagged ‘politica fotbalului’

Doi Giggs dar de ce nu doar cu autohtoni?

octombrie 20, 2009

In Football Made in UK, publicat in Fotbal Vest dupa incheierea grupelor preliminare din Europa de calificare la C.M. Africa de Sud 2010, am facut o paralela intre traseele unor frati si cele ale unor selectionate…

Nu doar Ryan Giggs cu cetina tot verde inca inscrie, ci si fratele sau Rhodri, in doua runde calificatorii succesive din Cupa Angliei, iar aidoma contrastului intre traiectoriile carierelor lor se evidentiaza si diferenta de la esec la victorie data de sosirea selectionerilor straini la unele reprezentative.   

Sambata s-au implinit doi ani de la o seara amara pentru Albion in preliminarii, Rusia – Anglia 2-1, deznodamant ce ni-l confirma atunci, inaintea aterizarii, capitanul aeronavei pe ruta Budapesta – Londra. Mi-am amintit candva saptamanile trecute de acea reactie parca impacandu-se cu soarta a unor englezi de la bord, tot in aer fiind si dandu-mi-se sah cu o intrebare legitima lansata de o tanara nu neaparat amatoare de fotbal.

De ce nu interzice regulamentul angajarea la nationale a antrenorilor straini?” M-am fastacit la cat de mult poate fi pomenit fotbalul in avioanele lumii globalizate dar mi-am amintit “momentul Moscova”. N-ar fi rezistat raspunsul asa incat mi-am spus doar in sinea mea ca e lasata astfel o portita nu numai unor selectionate africane in haos tehnico-tactic ci si unor mari si stravechi natiuni pierdute cu firea pe dreptunghiul verde.

Hiddink a pavat atunci nesperat Rusiei calea spre Euro 2008, punand la punct Albionul care-l desconsiderase si dandu-le insularilor idei sa caute un altfel de Eriksson. Olandezul, semifinalist cu esticii la Viena si reamintind de ascensiunea lusitana a grecilor lui Rehhagel, e acum la barajul pentru Mondial, unde Anglia e déjà in carti cu un italian ce a facut uitat rateul lui McClaren. “Dar nu e drept, nici normal!” parca mi-a citit ea gandurile.  

Dar cam ce mai e drept si firesc in lumea asta? Cinstita a fost oare ciopartirea fostei Iugoslavii? Deloc. In plan fotbalistic insa, rezultantele au confirmat potentialul valoric al acelor meleaguri, noua Serbie calificandu-se en fanfare la prima incercare iar Slovenia si Bosnia-Hertegovina stand cot la cot la poarta cu mai potente financiar federatii ungandu-i pe alde Hiddink, Rehhagel ori Trap.    

Ii observam in avionul spre Albion pe sarbii cu Rugby League in piept in lunea imediat urmatoare spumosului 5-0, tineri volubili, dezinvolti si surazatori in ciuda contuziilor de pe maini si fete ori a gleznelor umflate, si-mi ziceam ca putin le pasa de nevoia de vize prin Europa. Srbija. Sunt altfel dar cat de aidoma recentilor lor vecini, croatii, la capitolul darzenie si determinare.

Iar Republika Hrvatska ne va lipsi in Africa de Sud, lasandu-i loc poate unui Shevchenko amintindu-ne de somniferul Elvetia – Ucraina 0-0 si penaltyuri. Va lipsi exuberanta unui chitarist cu cercel in ureche ce din postura de fundas cu 3 goluri marcate in preliminarii califica in premiera Croatia la un turneu final mondial, Coupe du Monde ’98, unde sesarul nonconformist avea sa ia bronzul in numele a nici 4,5 milioane locuitori serband doar 7 ani de la independenta tarii. Lijepa nasa domovino ii cantase de 44 de ori “in iarba” iar dupa nici un deceniu, la nici 40 de ani, acum antrenorul tot cu cercel era si mai mandru pe Wembley. Slaven Bilic isi savura revenirea pe-o insula unde se remarcase in aparare…

Unii, cu “sange” si mandrie, iau bronzul la mondial si apoi inving in Templu, altii, desi cu resurse multiple, asteapta peste patru decenii o medalie, din care in ultimii cam 18 ani abia ca s-au calificat cu autohtoni la carma de doua ori. Asa ramane… Straini ca si Capello sunt necesari dupa retragerea lui Bahramov, fie ca-i drept sau stramb. Babilonie.

Iar pe cand Don Fabio califica la pas Albionul, fratele mai mic al unui fotbalist de zile mari egala pe o scena mult mai restransa, intr-un nestiut joc de Cupa Angliei. Era pentru a doua oara in duelul Salford City – Blyth Spartans, scor 2-2, cand gazdele din liga Unibond North isi ofereau sansa unei rejucari pentru accederea in al patrulea tur de calificare al F.A. Cup si totodata ultimul inaintea primei runde propriu-zise.

Da, Rhodri Giggs, extrema de 32 ani leita lui Ryan, egalase la doi pentru amatoarea din Greater Manchester, dupa ce cu doar patru zile inainte, in minutul 82 al jocului din turul precedent al Cupei Angliei, cu Hyde, marcase unicul gol, suficient pentru calificarea valorand 4.500 lire sterline.

Amintesc suma, maruntis pentru vedetele lui Don Fabio, caci Salford chiar se alesese cu sediul incendiat si istoria de pe pereti cenusa, in opinia localnicilor de mana necuratului. Dar admirabilii fani ai oaspetei Hyde au strans pentru Salford 180 lire in galetusa… fara apa iar Rhodri Giggs & Co s-au aliniat in aceasta marti in rejucarea de la Blyth, cu speranta prezentei intr-unul din cele 32 jocuri ale amintitului tur patru, oferind o miza crescuta, de 7.500 lire. Si tot la 4 zile distanta…

In cursa e si fosta echipa a lui Rhodri, FC United of Manchester, dupa 3-3 acasa si 1-0 in rejucarea de peste doar doua zile, la Stalybridge Celtic, unde a deplasat 1.923 fani. Rezista si Hendon cea in chirie langa Wembley, de care scriam recent, dupa 0-0 acasa si 9-8 la penaltyuri in rejucarea la Ashford. Si vor intra sambata in scena si cele de liga a cincea, printre care nume ca Wimbledon, Luton Town, Cambridge United sau Oxford United.

Cu sau fara Rhodri in Fourth Qualifying Round? Ryan Giggs a cucerit Cupa Angliei de patru ori, a marcat in fiecare campionat de la lansarea Premier League in ’92, a batut recordul de aparitii la Man United al lui Bobby Charlton chiar in finala de la Moscova, dar Giggs nu e numai unul.

Si amatorul Rhodri inscrie pe drumul spre Wembley. Pe aceeasi cale, Ryan a marcat de 10 ori, intorcandu-se intr-un Templu in care juca in ’89 in echipa scolara a Angliei, contra Germaniei Federale. Apoi, peste ani, 12 goluri in 64 selectii pentru Tara Galilor in contul unspearului nascut in Cardiff si cu bunic din Sierra Leone. Anglia n-a putut avea zvarluga ce maine-poimaine face 36 ani, “strainul” Capello nu-l vrea pe unul ca Almunia iar brazilianul nu merge la Mondial. Eduardo.

La baraj, Irlanda v Franta, Grecia v Ucraina, Rusia v Slovenia si Portugalia v Bosnia. In 14 si 18 noiembrie.

Reclame

Ziua 158. Burnley, de pe Wembley in Premier League

mai 28, 2009

Incredibil dar adevarat, sosirea subapreciatei si parca demodatei Burnley Football Club in Premier League a devenit fapt implinit in calduroasa ultima zi de luni din mai 2009. Dupa 33 de ani, o dubla fosta campioana a Albionului a revenit la masa bogatilor.

Istoria indelungata a clubului, traditia sa, alinierea visiniu-albastrilor intre fondatoarele Football League, ce participau la prima editie de campionat din istoria fotbalului, sunt tot atatea motive, si mai seminificative decat reculul din ultimele decenii, cand The Clarets nu doar s-au zbatut sa ramana in fotbalul profesionist al ligii a IV-a dar si sa fiinteze, pentru a saluta cu toate onorurile elevarea reprezentantei celei mai mici localitati din elita intr-o competitie cosmopolita, la care parca nu s-ar preta.

Visiniii din Burnley au adus cu ei pe Wembley aproape 40.000 suporteri. In potcoava estica a arenei a fost o mare visinie. Si cand te gandesti ca oraselul n-are nici 75.000 locuitori...

Visiniii din Burnley au adus cu ei pe Wembley aproape 40.000 suporteri. In potcoava estica a arenei a fost o mare visinie. Si cand te gandesti ca oraselul n-are nici 75.000 locuitori...

Dar tocmai in caracterul aparte al clubului si comunitatii ce-o reprezinta, cu un pronuntat iz localnic, sta frumusetea povestii acestei promovari si a redobandirii unui statut de invidiat. Intr-o competitie in care cluburile sunt cumparate ca in lumea afacerilor de nord-americani, rusi ori arabi, ascensiunea lui Burnley cu conducatori localnici la carma si un corp tehnic fara veleitati ori vreun buget mamut este poate cel mai frumos triumf al fotbalului de data recenta in Premier League.

Cu o zi inainte, alti visinii albastri, de la Scunthorpe, din alt orasel din nordul Angliei, promovau in urma unei finale de play-off, pe Wembley. A fost ca un semn… Din nou, sfidand asteptarile, Burnley F.C. a invins-o cu 1-0 pe Sheffield United tot asa cum in semifinale trecea cu victorii in dubla mansa, fara sa incaseze gol, de prim-divizionara pana in 2008 Reading F.C.

Fanii lui Sheffield s-ar putea declara dezamagiti de deznodamantul final, dupa ce trasesera la promovarea directa, in lupta cu Birmingham City, pana spre finalul campaniei. Dar ultimul act de pe Wembley le-a dovedit cine e de departe echipa mai valoroasa, mai sudata, mai abila. Burnley…

Odata promovati si reveniti de pe Wembley cu picioarele pe pamant, in orasel, The Clarets au purces la o scurta parada avand drept puncte de referinta stadionul clubului, Turf Moor, folosit neintrerupt pana in zilele noastre inca din deceniul noua al secolului al nouasprezecelea, precum si primaria localitatii. Parca tot Burnleyul iesise in strada. Fericire absoluta!

Iar odata sampania bauta, bonomul presedinte Barry Kilby a pus punctul pe i. Burnley Football Club va ramane un club adevarat, servind comunitatea locala si avand drept principal reper radacinile-i adanci in viata urbei, si nu o „afacere”, cum se dovedesc a fi, pe zi ce trece, tot mai multe grupari din elita. Kilby a promis ca Burnley isi va pastra valorile traditionale, va conserva etosul clubului si nu va sucomba presiunii majoritatii. Iar avalansa de 60 milioane, generate din drepturile de televizare si alte contracte castigate prin promovare, nu le va lua capul de pe umeri…

Kilby va pastra status-quo la nivel operational iar Owen Coyle, antrenorul „minune”, va continua ascensiunea inceputa cu „Visiniii”. Intr-adevar, se cer intariri, mai ales in linia ofensiva, dar structura compacta a lotului, cu doar 23 jucatori folositi in campania de promovare, isi va pastra aura familiala, de camaraderie. Ascultandu-l pe marcatorul Wade Elliott la putine minute dupa decernarea trofeului invingatoarei finalei, amintindu-si de zilele sale in amatorism ori de colegii si prietenii intalniti in traiectoria carierei sale, am avut o mostra de bun simt, chibzuinta, intelepciune, picioare pe pamant, profesionalism.

Stoke City si Hull City, promovate anul trecut in urma campioanei diviziei, West Brom, au rezistat neasteptat in elita. Deci se poate! Supravietuirea lor da sperante uneia ca Burnley si e semn ca nu trebuie sa fii neaparat mare si tare pentru a-ti apara sansele pana la capat. De fapt, prin prisma jocului prestat de Burnley, unii opineaza ca The Clarets ar fi mai pregatiti sa faca fata rigorilor crescute ale elitei decat Birmingham City, promovata automat de pe locul 2, o deja complexata de sindromul A-B-B-A.

Burnley, revenita dupa 33 ani, n-are decat de castigat… Acestea ar fi niste prime consideratii pe marginea promovarii unei echipe putin cunoscute in peisajul recent al fotbalului englez dar care, de fapt, are in spate o istorie cel putin la fel de semnificativa ca si Rovers, vecina din orasul Blackburn, situat la o scurta plimbare cu autobuzul, si care a spart unica data de la lansarea Premier League in 1992 suprematia la titlu a favoritelor Man United, Arsenal si Chelsea. Iar daca Blackburn a reusit nu doar sa promoveze, si tot la baraj, ci sa si castige campionatul, atunci Burnley, cel putin in ochii sustinatorilor ei, era obligata de concurenta sa forteze marele salt. La brat cu rivala Rovers, ce o spulbera la Turf Moor in acea prima editie din 1888-1889, Burnley s-a aflat inca de la inceputuri pe meterezele unei competitii remodelate sub numele Premier League, asta pe cand actualele grupari in voga, Man United, Arsenal, Chelsea ori Liverpool, au stralucit atunci prin absenta.

Burnley si promovarea ei au facut un imens bine fotbalului englez, invadat la varf de comercialism, mercantilism, corporatism si desfranare financiara. Burnley e antiteza pozitiva a tot ceea ce permeaza fotbalul cu puterea banului si basmul ascensiunii Visiniilor trebuie perceput in acest context. Iar pentru a indeparta orice dubii, Kilby a admis cu calm ca The Clarets vor ramane loiali inghesuitului Turf Moor, cu toate inconvenientele gazduirii unor jocuri cu urias potential de incasari pe o arena veche de peste 125 ani, sugerand totodata ca destulor prim-divizionare nu le va surade sa descinda in atmosfera partizana de pe un stadion transpus parca dintr-o alta epoca.

Pentru o dupa-amiaza de vis, fanii Visiniilor au savurat triumful in "buricul" fotbalului englez, pe Wembley. Desi pe Turf Moor nu-si permit luxul de a se lafai in spatiu, suporterii The Clarets au dreptul sa spere la cateva scalpuri...

Pentru o dupa-amiaza de vis, fanii Visiniilor au savurat triumful in "buricul" fotbalului englez, pe Wembley. Desi pe Turf Moor nu-si permit luxul de a se lafai in spatiu, suporterii The Clarets au dreptul sa spere la cateva scalpuri...

Telespectatorii romani au avut ocazia sa vizioneze un crampei de Turf Moor si Burnley in returul semifinalei Cupei Ligii, cand Visiniii au intors deficitul de 1-4 de la Londra, cu un neverosimil 3-0 contra lui Spurs. Asadar se poate, chiar si in dauna unor reprezentante in Cupa UEFA. Burnley, atat de privita de sus, atat de neinsemnata, dar de fapt cu un suflet atat de mare, cu un blazon glorios, cu un sambure tinand de valorile initiale ale jocului in Albion mult mai nealterat decat mai renumite tartore.

Pentru conformitate, insirui numele eroilor de pe Wembley, cu mentiunea ca revin curand cu alte clisee sesizate la finala… Asadar: Jensen – Duff, Carlisle, Caldwell, Kalvenes, Elliott, Alexander, McCann (Gudjonsson), Blake (Eagles), Thompson (Rodriguez), Paterson. Iar numele Carlisle ma imboldeste sa fac o comparatie, cu QPR. Masivul fundas mulatru, desemnat jucator al finalei, evoluase candva pentru QPR. In nesfarsitul du-te vino de jucatori si antrenori de la Rangers, perpetuat cu si mai mult sarg de cand cu preluarea londonezei de catre „miliardari”, Carlisle a constituit si el o… suma cu multe zerouri, o… afacere. In vreme ce QPR, cu potentul triumvirat Mittal-Ecclestone-Briatore, a tusit in incercarea esuata de a prinde barajul, Burnley cu Carlisle in restransul lot, migalos constituit, a ajuns in elita. Este diferenta dintre oamenii adevarati de fotbal, cu pasiunea pentru joc in suflet si cu o intelegere aprofundata a legilor sale nescrise, si arivistii intr-un sport pe care nu-l inteleg cu adevarat si nu-l apreciaza la adevarata valoare, folosindu-l in schimb doar drept vehicul al pomparii faimei si intereselor personale.

De la A la Z, de la fiecare pasa in teren si pana la fiecare cuvant rostit de antrenorul Coyle ori presedintele Kilby, Burnley a dovedit cu prisosinta ca pana si in aceste zile de un cumplit mercenariat mai e loc si pentru „buturugi mici” veritabile. Cine indrazneste, reuseste. Cutezatorii Visinii nu pot fi decat aplaudati la scena deschisa.

Nu mai e nevoie sa ne frecam la ochi, caci in calendarul competitional pe 2009-2010 vor exista jocurile Burnley – Manchester United si Burnley – Chelsea. Burnley, intregind la opt numarul prim-divizionarelor din nord-vestul industrial. Cate doua din Manchester si Liverpool, plus Bolton Wanderers, Wigan Athletic, Blackburn Rovers… The Clarets, la mai mare…