Posts Tagged ‘piata’

Mai „mica” Oradea „poate” Exterra Triathlon

iunie 10, 2010

E drept, Oradea are avantajul lacului de acumulare Fughiu, din preajmă, bună gazdă pentru cei 3.800 metri ai startului dat de proba de înot a Triatlonului din 11-13 iunie, completat de cei 180 kilometri ciclism până la Tileagd plus un întreg maraton, 42,2 kilometri, pe străzile oraşului. IronMan XTR Triathlon Oradea e o apariţie nouă şi luminoasă pe harta tot mai bogată a acestei întreceri supreme de anduranţă iar Primăria Oradea, ca partener oficial al evenimentului, se poate lăuda cu o iniţiativă pe cinste.

Însă nu doar această nouă ediţie a unui concurs rara avis în România recomandă „cetatea” Oradei drept un exemplu bun de urmat, avangardist dar totodată conservând tradiţia locului, cu tot ceea ce implică asta. Alergând maratonul între bazinul olimpic, ce ne aminteşte că pe Criş s-a jucat polo european de clasă, şi Potgoria, triatloniştii vor remarca o aşezare dominată de bun gust şi suflet, remachiată discret şi cu stil. Iar ulterior, de se vor alătura întru stropirea evenimentului microbiştilor tolăniţi la televizoare cu ochii pe Mondial, vor avea surpriza unei deserviri ireproşabile din multe puncte de vedere, în locuri amenajate cu suflet. Personal, recomand terasa restaurant The Bridge, de lângă podul pietonal, tronând în preajma sălciilor sub care se aciuiesc pescari amatori.

E drept, Oradea e ceva mai „mică”, de exemplu comparativ cu Timişoara, avantaj care-i dă şansa să fie mai lesne gestionată. Însă pare a avea acel „ceva” care s-a estompat sau chiar risipit în Banat, invadat peste ani şi eterogenizat social, cu toate minusurile ce implică un asemenea nou aluat. Aş spune că Oradea a rămas o „fortăreaţă”, fidelă principiilor ei şi cu avantajele „burgului” compact. Nu-i nimic rău cu un oraş de dimensiuni potrivite şi nici măcar plictisitor. Din contră, mai domnesc.

Iar în plan sportiv Oradea nu pare a suferi frustrări pe marginea fixaţiei cu fotbalul. Arena „Bodola” e tot acolo bine merci, unde evolua Bihorul orădean şi unde Poli descindea în prima deplasare din primăvara lui 1990, iar locul în burta ligii a doua nu pare a fi un capăt de ţară. Pe străzi, noi şi silenţioase tramvaie cu aer condiţionat contractate pe două milioane de la Siemens se strecoară şi ele discret şi cu stil pe arterele cu clădiri retencuite şi portaluri adevărată dantelărie. Aş zice că intrarea în ţară pe la Vama Borş nu ne-ar face de râs.

Şi cred că triatloniştii străini descinşi la XTR nu vor regreta drumul făcut. Unii venind poate doar de peste graniţă, unde Duna TV a mediatizat concursul. Iar dacă amicul meu maratonist Dan Balaci, aliniat cândva la Semimaratonul Dracula al Timişoarei, îşi va da jos cu folos halatul de medic şi îi va întrece într-o probă fără menajamente ci dictată de acele ceasornicului, atunci „muşchiul” localnicilor se va dovedi cu atât mai valoros şi admirabil.

În treacăt, am pozat şi eu niţel prin Oradea, am făcut o cacofonie permisă holbându-mă la Biserica cu Lună şi mi-am zis că deşi mai abrupt şi repede, Crişul are cel puţin acelaşi falmec ca molcoma Begă. Şi am răsfoit pagina triatlonului http://ironmanoradea.ro/media.html , scoţându-mi pălăria în faţa acestor Iron Man şi mulţumindu-mă cu maratoanele mele. Ar mai fi deja cam doar 17 săptămâni până la cel al Timişoarei, cât de-un ciclu complet de pregătire. Şi poate că unul-doi de la Oradea vor alerga şi aici…

Mihai Viteazul încalecă în piaţa Primăriei, pe al cărei zid o placă explicativă comemorează eroii căzuţi pentru eliberarea Oradei în secolul trecut

La o aruncătură de băţ, Vulturul Negru cu hotelul şi şerpuirea acoperită din "burta" sa, un amalgam de cafenele şi magazine, e un obiectiv arhitectonic refăcut.

Oradea e înţesată de frumoase biserici, ca bazilica deschizându-se ca o carte din parcul Muzeului. Atâtea sunt că nimeni n-a ştiut exact să ne identifice numele acestui lăcaş sfânt

Şi clădirile monument istoric sau cu o conotaţie culturală au fost refăcute...

Şi te poţi odihni la mese copioase pe preţuri tare reduse. Aici, Life is too short to drink a bad caffee. Sesizaţi a-ul din caffee. Simpatici amfitrioni, te îmbie în engleză şi încheie în "internaţională". Ori franceză? Oricum, glumesc... Bun gust...

Şi doar un lucru să mai zic. Fiţi precauţi cu taximetriştii, unii pot fi chiar mari vorbitori. Te duc cu preşul mai ca în filme. 30 lei pentru un tur prin zona centrală. Şi parol, Oradea nu-i mare, ci mai degrabă „mică”. Ulterior, un drum până la periferie a fost, realist, în jur de zece. Dar ce vorbesc eu aici, într-o postare despre mişcare şi triatlon!?! Pe jos, cu bicicleta ori cu tramvaiele Siemens. Ambarcaţiuni pe Criş n-am văzut…

Reclame

Ziua 25. Venea o moara pe… Wandle

ianuarie 17, 2009

Tamisa are o sumedenie de docuri, mai mari sau mai mici. Surpriza, surpriza, fluviul are si cativa afluenti chiar pe teritoriul Londrei. Niste rauri mai mici. Unul dintre ele, Wandle, serpuind spre nord prin sud-vestul inverzit al capitalei pe o distanta de 12 mile, ofera o ascunsa oaza magica, intr-un loc istoric.

La varsarea in Tamisa, in zona Wandsworth, pe Wandle e loc si de ambarcatiunile barja, niste barci lunguiete, pretabile pentru navigarea retelei de canale din insula, si pe care multi britanici isi duc zilele. Au dormitor, camera de zi, bai si bucatarie, iar ghiveciuri cu legume ori verdeturi sunt aranjate in gradinita improvizata pe acoperisul barjei. Dar asta e alta poveste. Cert este ca barcile nu „urca” de la Tamisa pe Wandle pana la tapsanul istoric de la moara manastirii Merton.

Ei bine, la Merton raul Wandle are cativa metri latime, e sprintar si e strajuit de perdele de copaci. E un paradis al pescarilor amatori… Iar la abatie mai are unica moara reconditionata si in perfecta stare de functionare de pe teritoriul Londrei. Pe mal, la cativa pasi de batrana moara, nu ma simt intr-o metropola cosmopolitana, ci undeva in mediul rural, cu toate deliciile sale.

Moara supravietuitoare de la Merton Abbey...

Moara supravietuitoare de la Merton Abbey...

Acum doua secole, vreo o suta de mori isi invarteau rotile pe Wandle. Astazi, doar moara din Merton, construita in 1885, mai functioneaza in weekenduri si in zilele de piata, cand fermieri din „cureaua inverzita” a sudului metropolei, din Surrey, vin sambata si duminica sa-si expuna roadele pamantului. Ar mai fi, pe rau in sus, morile Grove Mill, din Carshalton, The Snuff Mill si Ravensbury Mill, din Morden, dar doar ca o marturie a altor vremuri…

Moara din Merton era practic reconstruita in 1885, dupa ce altele taiasera apele lui Wandle in acest loc istoric, timp de secole. In preajma, Merton Priory a fost ridicata in indepartatul 1117, biserica fiind de lungimea impresionanta a renumitei Westminster Abbey, din centru. Pe-atunci, Priory a gazduit pana si consilii regesti iar Thomas Becket, ulterior asasinat in 1170, a fost ales arhiepiscop de Canterbury, deci in fruntea bisericii, intr-o ceremonie pe aceste locuri.

Peste tot in Londra, istoria si caracteristicile locului sunt atractiv expuse pe panouri aducand a carti deschise. Langa podetul spre moara si care duce si la locul pietei de weekend din Merton, o asemenea carte lumineaza mintile. Intreb insa daca mai are cineva timp si nervi sa citeasca...

Peste tot in Londra, istoria si caracteristicile locului sunt atractiv expuse pe panouri aducand a carti deschise. Langa podetul spre moara si care duce si la locul pietei de weekend din Merton, o asemenea carte lumineaza mintile. Intreb insa daca mai are cineva timp si nervi sa citeasca...

Alte date istorice? Ar fi 1236… Parlamentul se reunea la Merton Abbey! 1437… Henry al VI-lea era incoronat aici! Ulterior, revolutia industriala avea ramificatii si in zona manastirii Merton, tocmai datorita morilor de pe Wandle care au sustinut procesul de productie din industria textila. La un moment dat, lucrurile au luat un asemenea avant incat 1.000 angajati lucrau in 1792 la imprimeriile din Merton.

Zona devenind prospera, a fost calcata de prima linie ferata din istorie, si anume Surrey Iron Railway, care in 1803 lega Merstham, din comitatul Surrey, cu Colliers Wood, zona imediat invecinata Mertonului, si cu Wandsworth, la varsarea lui Wandle in Tamisa, un satelit al Londrei pe-atunci. 

Wheelhouse, casa rotii, de langa moara de pe Wandle, inca este un atelier de olarit, utilizand si energie furnizata de vechea moara...

Wheelhouse, casa rotii, de langa moara de pe Wandle, inca este un atelier de olarit, utilizand si energie furnizata de vechea moara...

De abatia din Merton se leaga si numele lui William Morris, fondator al Arts and Crafts Movement, Miscarea Artelor si Indeletnicilor, un localnic continuator al prosperei industrii textile lansate in aceste locuri, respectiv al lui Arthur Liberty, intreprinzator care a rafinat imprimeriile pe matase si care a ridicat magazinul Liberty’s pe celebra artera comerciala Regent Street din inima Londrei. Marca inregistrata, Liberty & Co. confectiona manual roba incoronarii Maiestatii Sale Regina Elisabeta a II-a, in 1953…

Ca multe alte locuri publice ori parcuri sau puncte de convergenta a comunitatii locale, si Merton Abbey are un Bandstand, un foisor cu bancute unde sunt orchestrate arii muzicale. Si ne spune si ora exacta...

Ca multe alte locuri publice ori parcuri sau puncte de convergenta a comunitatii locale, si Merton Abbey are un Bandstand, un foisor cu bancute unde sunt orchestrate arii muzicale. Si ne spune si ora exacta...

Se intuneca si nu mai disting explicatiile cartii de langa Merton Abbey. Inteleg ca Priory, biserica initiala, este acum doar istorie, pe temeliile sale ridicandu-se azi initial numitul Sava Centre. Nu mai e Sava dar tot un complex comercial cu tot tacamul, de la Burger King si pana la varii supermarketuri. Biserici ale mileniului trei, da, da.

Venea o moara pe... Wandle

Venea o moara pe... Wandle