Posts Tagged ‘palat’

Traianus Imp la resedinta regala a lui Henric al VIIIlea

martie 3, 2010

Basorelieful Imparatului Traian pe caramizile rozalii ale unui palat fost regal, cu sambure in stil Tudor, din insula… Mai exact, renumitul Hampton Court, amplasat pe malul sudic al Tamisei, undeva in amonte, la intrarea fluviului in Londra. 

Traian pe turnul din stanga Clock Tower, in interiorul palatului Hampton Court

Explicatia e data de implicarea unor mesteri italieni intru „imblanzirea” austerului stil Tudor, influentat de Goticul perpendicular, cu ornamente in stil clasic renascentist. Unul dintre ei, Giovanni Di Maiano, a fost responsabil cu postarea busturilor in relief a opt imparati romani, dintre care Traian si succesorul sau Adrian vegheaza tocmai bolta Turnului Ceasului, ce leaga Curtea de Baza, prima la intrarea in palat, de Clock Court, curtea mijlocie de la Hampton Court.

Clock Tower privit din Base Court, cu Adrian pe turnul din dreapta

Traian n-a condus legiunile romane peste Canalul Manecii, insa Anglia si Tara Galilor de astazi au fost parte a Imperiului Roman in vremea sa pe tron, intre 98 si 117. Conform expertilor, Thomas Wolsey, Arhiepiscop de York si ministru-sef al regelui Henric al VIIIlea, s-ar fi inspirat inclusiv dintr-un manual dedicat cardinalilor si incluzand sfaturi pe linie arhitectonica, atunci cand a achizitionat in 1514 conacul pe care l-a ridicat in numai sapte ani la rangul de palat, actualul Hampton Court.

Iar Wolsey a tinut neaparat sa imbine stilul Tudor cu cel renascentist, inspiratia de sorginte peninsulara explicand si regasirea Imparatului Traian in structura arhitectonica a fostei curti devenita regala odata ce insusi King Henry The VIIIth avea sa si-o adauge celor peste 60 de alte proprietati, in 1528.

Un ceas astrologic multifunctional, inca invartindu-si aratatoarele...

Alti doi imperatori romani strajuie cealalta fatada a turnului, cunoscut si drept poarta lui Anne Boleyn, a doua sotie a Regelui, care ar fi urmat sa locuiasca in apartamentele de deasupra boltei, aflate in constructie pe cand Henry a dispus executarea ei. Turnul e impodobit de un ceas astrologic inca in functiune, ce indica printre altele, pe langa de exemplu ora exacta sau fazele lunii, si cotele apelor in aval, la Tower Bridge, un indiciu folositor acum cinci secole in conditiile in care deplasarea in cetatea Londrei se facea si pe apa.

British Museum: Traianus Imperator

 Odata asezat la curte, Regele Henric a dispus mai intai largirea de peste patru ori a bucatariilor, pentru a hrani cei peste 1.000 slujitori, iar apoi construirea marii sali Great Hall, ultima de acest gen ridicata pentru familiile regale britanice, si la care s-a lucrat si in palpaitul lumanarilor.

Incaperi din vastele bucatarii, la palat

Muzeografii intretinand actualmente Hampton Court, din fonduri independente, complet diferite de ale actualei Case Regale, au scos in evidenta armata umana lucrand si noaptea la desavarsirea Great Hall si nu numai. Pare a se fi pus mult mai multa migala si suflet in toate creatiile arhitectonice si interioarele acelor vremuri, daca ar fi sa comparam doar cu sinistrele betoane cu sticla ale deceniilor actuale...

Per total, Hampton Court e o vasta proprietate, extinsa si reamenajata peste secole, continand si o a treia curte interioara, cea a fantanii, si inconjurata de gradini ornamentale cu lacuri artificiale, vita de vie, labirintul de gard viu „Maze” si alte fantani, aducand cu un mic Versailles.  

Fountain Court, a treia curte interioara, dinspre gradinile din spatele palatului

In gradina

Corpul de est, adaugat de renumitul arhitect Sir Christopher Wren, vazut dinspre gradina Privy

Sala de banchet a lui Henric al IIIlea, postata pe malul Tamisei

Un esantion, poate a zecea parte, din incredibila dispunere murala de varii arme ca pusti ori pistolete, intr-una din incaperile apartamentelor lui Alexander al IIIlea

M-am intors cu nostalgie la Hampton Court, dupa exact un an, parca pentru a-mi reaminti ca in preajma, in Bushy Park, fost domeniu de vanatoare al lui Henric al VIIIlea, ornat cu un lac rotund dominat in mijlocul sau de statuia Zeitei Vanatorii, Diana, scoteam cel mai bun timp personal pe iarba intr-un concurs de zece kilometri. Duminica ma aliniez pentru prima oara la start in 2010, in Maratonul Barcelonei, si orice reconfirmare in plan psihic e benefica, ajutand la moral.

Ziua 161. Poze, vederi din Dunedin… Castelul, Mila Regala, Parada

iunie 3, 2009

Ce face vremea buna! Insula e atat de mult la cheremul vremii, si mai ales nordul ei. Nu doar evenimentele in aer liber au de castigat dar si cota bunei dispozitii e superioara. Discutiile se leaga mai usor, primavara pluteste in aer, capitala Edinburgh e in floare si ne surade in toata frumusetea ei… Imi imaginez cum e la Festivalul Orasului, din vara. Le strang pumnii sa aibe soare, o merita cu prisosinta, pentru a-si etala caldura ospitaliera. E ceva mai candid in primirea ce ti-o ofera scotienii, decat rigurozitatea calculat mercantila „de la sud”. Unde se lucreaza lucid si rece, la jupuire.

Resedinta regala, Palace of Holyrood House, de la capatul estic al Royal Mile, Mila Regala, vazuta de pe colina Calton. Ce priveliste!

Resedinta regala, Palace of Holyrood House, de la capatul estic al Royal Mile, Mila Regala, vazuta de pe colina Calton. Ce priveliste!

Pentru a-ti incepe pelerinajul pe Royal Mile, primul drum il faci peste North Bridge, unul dintre cele trei uriase poduri legand zona veche a Milei Regale de orasul nou, sistematizat. Nou intre ghilimelele de rigoare. Iar in vale, sub pod, gara centrala, Waverley Station.

De pe pod, privind inapoi cu jind, "peste" acoperisul garii, spre colina cu panorama drept punct de vedere neutru, spre intreg centrul vechi

De pe pod, privind inapoi cu jind, "peste" acoperisul garii, spre colina cu panorama drept punct de vedere neutru, spre intreg centrul vechi

Unghiuri nenumarate, de pe pod. Privelisti noi. Doar autobuzele etajate iti iau fata. Turisti mai numerosi decat localnici. Aflu ca in oras e si echipa de Rugby Seven a neo-zeelandezilor. Rugbyul in versiune comprimata. In sapte. Si vad indicatoare facand referire si la o parada. „Vezi Edinburghul in cea mai autentica ipostaza, cu o pecete absoluta a locului, daca asisti la procesiunea unei parade oranjiste”, mi-a explicat un amic trait candva in Dunedin. Citadela colinelor.

La mijlocul podului, un  memorial de razboi. Multi s-au sacrificat...

La mijlocul podului, un memorial de razboi. Multi s-au sacrificat...

Din nou hotelul Balmoral, vazut de pe partea sudica a podului

Din nou hotelul Balmoral, vazut de pe partea sudica a podului, care e intr-atat de mare incat are si refugii de statii de autobuz

De pe pod, spre extremitatea vestica a Royal Mile, cu castelul

De pe pod, spre extremitatea vestica a Royal Mile, cu castelul

Odata ajuns pe Mila Regala, inteleg ca istoria, religia, traditiile si sportul se ingemaneaza perfect. Iar comercialismul isi face insidios loc cu coatele chiar si aici. Resedinte de lanturi hoteliere, si nu embleme ale locului. Pe vad bun.

Edinburghul, o colectie de biserici...

Edinburghul, o colectie de biserici...

Pecetea locului, public houseul The Royal Mile, cu steagul Scotiei

Pecetea locului, public houseul The Royal Mile, cu steagul Scotiei

Un comerciant traditional de whisky. Cu degustari. Amatori, si inaintea pranzului. Cate-un pic, pic, pic

Un comerciant traditional de whisky. Cu degustari. Amatori, si inaintea pranzului. Cate-un pic, pic, pic

Amintiri la statuia poetului Fergusson

Amintiri la statuia poetului Fergusson

Un veteran, detasat vreo 27 de ani pe linie militara, imi dezvaluie ca stie cinci limbi, imi aminteste de Robert Burns, celebrul bard scotian, pozeaza cu Fergusson, de unde ca nu e doar un Sir Alex din Gowanul Glasgowului, cunoscut pe toate meridianele, ci si fii ai lui Fergus cu literele la suflet, si imi spune ca la biserica din curte soseste si Majestatea Sa, cu ocazia vizitelor la resedinta oficiala in Scotia, din preajma. Aproape e si resedinta pentru veteranii in etate. Li se poarta de grija. Singurul of, ca dupa decenii petrecute pe alte meleaguri, a descoperit frumosul Edinburgh ciopartit, de nerecunoscut, cu cladiri noi fara noima. Pacat! Imi infatiseaza si vechea casa cu turn, fosta inchisoare. Si-mi spune ca resedinta oficiala e momentan inchisa. Candva, palat al Reginei Mary a Scotiei. Holyroodhouse.

Lacasul de cult favorit al Reginei Elisabeta a II-a, pe Royal Mile

Lacasul de cult favorit al Reginei Elisabeta a II-a, pe Royal Mile

Castele scotiene in miniatura

Castele scotiene in miniatura

De-aici, inapoi la deal, pe Royal Mile, spre Catedrala si Edinburgh Castle. Ce surprize ne-o mai rezerva mila?

 

Pai in primul rand un magazin tematic. Cimpoaiele...

Pai in primul rand un magazin tematic. Cimpoaiele...

Si un altul, mergand pe firul istoriei si productiei whiskyului

Si un altul, mergand pe firul istoriei si productiei whiskyului

Tabla de materii. Cate sortimente!

Tabla de materii. Cate sortimente!

Un Braveheart adevarat

Un Braveheart adevarat

... Si o parada. Rapaitul tobelor le-a anuntat sosirea. Si apoi, cu steagul britanic in frunte, s-au desfasurat...

... Si o parada. Rapaitul tobelor le-a anuntat sosirea. Si apoi, cu steagul britanic in frunte, s-au desfasurat...

Protestanti oranjisti din macar 3 generatii, perpetuandu-si traditiile, batand toba. Fete aspre

Protestanti oranjisti din macar 3 generatii, perpetuandu-si traditiile, batand toba. Fete aspre

Diverse uniforme, o reuniune a fortelor...

Diverse uniforme, o reuniune a fortelor...

Si incet-incet, spre Edinburgh Castle. La celalalt capat al milei. Dar pana acolo, catedrala St. Giles, din preajma vechiului Parlament.

Catedrala orasului

Catedrala orasului

Religia a fost alinare intr-un oras cetate lovit de boli. Se construia peste, un nou "strat", iar saracii cazuti prada bolilor dispareau in adancuri...

Religia a fost alinare intr-un oras cetate lovit de boli. Se construia peste, un nou "strat", iar saracii cazuti prada bolilor dispareau in adancuri...

Spuneam ca si sportul isi are locul sau, in peisajul Milei Regale. Nu doar rugbyul, dar in aceasta ipostaza... da. Pe catarge, numele tuturor castigatoarelor competitiilor europene de club... Munster, Toulouse, Leicester...

Spuneam ca si sportul isi are locul sau, in peisajul Milei Regale. Nu doar rugbyul, dar in aceasta ipostaza... da. Pe catarge, numele tuturor castigatoarelor competitiilor europene de club... Munster, Toulouse, Leicester...

Si-am ajuns pe esplanada cetatii. Edinburgh Castle. Intr-adevar, inexpugnabil...

Si-am ajuns pe esplanada cetatii. Edinburgh Castle. Intr-adevar, inexpugnabil...

Poarta castelului. Pe aici nu s-a trecut!

Poarta castelului. Pe aici nu s-a trecut!

Ziua 160. Spitalizati, „cazuti ca mustele”

iunie 3, 2009

E cinci si jumatate, in dimineata maratonului din Edinburgh. Ma trezeste lumina puternica, soarele strapungand pe langa perdelele groase. Le dau la o parte si vad o doamna cu codita trecandu-si cainele in parc, la plimbare. Vom alerga cu soarele in fata, spre rasarit, la un moment dat chiar pe aceasta strada, prin fata demipensiunii, si apoi pe malul marii…

La micul dejun, multimaratonistul cu tricoul galben al intrecerii din Honolulu e deja cu cafeaua in fata. Trezirea, dupa o alta seara „traditionala”, in care iesisera in grup la un pahar de vorba. Bat spre 60 de ani dar nu-si schimba obiceiurile. Chiar acum? Dupa vreo 50 de concursuri? Ce rost ar mai avea?

Si o alta fata, in trusoul britanic, care se grabeste, alegand sa parcurga cu autobuzul traseul spre start. „Merg sa-l prind pe cel de 7”. Si alti trei, mai retrasi. Cu gandul deja la urmatorii 42 de kilometri. Decid sa merg in plimbare, cu „petrecaretii”. Au ce-mi impartasi. Si cu cat ne-apropiem de centru, cu-atat mai multi participanti, in felurite echipamente. Politie, ambulante, autobuze ale organizatorilor, indicatoare speciale galbene, restrictii de circulatie, indicatoare, forfota, curcubeu coloristic. Suntem la baza Calton Hill, mai trebuie doar sa inconjuram colina…

St. Andrew's House si steagul Scotiei, din fata carora s-a dat startul. La vale...

St. Andrew's House si steagul Scotiei, din fata carora s-a dat startul. La vale...

Cand am intrat pe Princess Street, deja lume luminata. Si caldura, in contrast cu ploaia in rafale de la editia trecuta. Daca ar fi sa aleg, as prefera totusi soarele, mai ales ca vom cobori la tarm. Multi se inghesuie la autotrenurile incarcand echipamentele participantilor, ordinea fiind data tot de numarul de concurs. Organizare in cele mai mici detalii. Altfel, ar fi haos. Mai ales ca ne vom alinia peste 13.000, plus alti 4.000 la stafeta. Echipe de cate patru. Mai lesne. Respectivilor le revin cate 10,55 kilometri de caciula.

Ora 8 si 10, conform ceasornicului de pe turnul hotelului Balmoral. Ultimele pregatiri inaintea startului. Masaje, lotiuni de ten, drumul la toalete, inca o inghititura de apa...

Ora 8 si 10, conform ceasornicului de pe turnul hotelului Balmoral. Ultimele pregatiri inaintea startului. Masaje, lotiuni de ten, drumul la toalete, inca o inghititura de apa...

Exista pana si fluturasi atasabili la incheietura, galbeni, cu timpii intermediari estimativi pe fiecare mila, in functie de ritmul ales si timpul final „tinta”. Imi aleg bentita de 3 ore si 20 de minute. Avea sa-mi poarte noroc… In megafoane, suntem invitati in tarcurile speciale. Cu un coleg de club, spre zona roz. Imi luasem deja ramas bun de la „petrecareti”, cu urarea „Good luck” si raspunsul plin de umor „La noi nu intra deloc in calcul norocul”. Intalnim si alti colegi de club. Ultimele impresii… Aud italiana. Spaniola. Suvoi uman pe margini, in asteptarea startului.

O scotianca in combinezon albastru aprins, vopsita pe fata si cu parul in vant, cocotata pe un podium, parca in mijlocul nostru, flutura un urias steag al Scotiei. Imn cu sunet de cimpoaie si numaratoarea inversa. Foc de pistol. Start! La vale, de la baza Calton Hill, din preajma cladirii administrative St. Andrew’s, purtand numele mai celebrului teren de golf de pe malul nordic al estuarului, unde se strange crema mondiala a sportului… Cu Dumnezeu inainte. E o zi calduroasa, cu soare fara pic de nori. De-ar fi tot asa, la vale si pe sub pomi fosnind usor…

Aveam sa aflu ulterior ca traseul de-acum doi ani serpuise spre vestul orasului, mai intai strabatand zona centrala cu o arhitectura aparte si apoi cartiere mai rasarite, sfarsind insa din nou intr-un peisaj auster. Ce n-as fi dat sa fim purtati pe la poalele pantei Edinburgh Castle, pe langa statuile oamenilor de seama ai orasului si ai Scotiei, de pe Regent Street. Si totusi, la un moment dat, „am prins” capatul estic al Milei Regale, sfarsind in cladirea noua a Parlamentului Scotiei si palatul Holyroodhouse, resedinta regala la vizitele Elisabetei a II-a in Edinburgh…

Am lasat in urma Balmoralul de pe strada Printesei

Am lasat in urma Balmoralul de pe strada Printesei

Edinburghul scaldat in soare, la ora maratonului

Edinburghul scaldat in soare, la ora maratonului

La portile Parlamentului, mesaj in celta...

La portile Parlamentului, mesaj in celta...

Parlamentul, modern dar abstract, a fost ridicat vizavi de resedinta regala, Palace of Queen's Gallery la intrare

Parlamentul, modern dar abstract, a fost ridicat vizavi de resedinta regala, Palace of Queen's Gallery la intrare

Traseul, pe la portile resedintei

Traseul, pe la portile resedintei

Resedinta, inchisa temporar pentru reamenajari

Resedinta, inchisa temporar pentru reamenajari

Singuratatea alergatorului de cursa lunga. De-aici, pe cont propriu. Mai sunt unii, perechi. Si schimba o vorba. Aud germana. Ajung din urma un coleg de club, care ma intreaba unde suntem. La a cata mila? Unde sunt marcajele? La randul nostru, suntem auziti si raspunsul vine rapid: „Chiar in fata, pe catargul maroniu”. 8. E inca „devreme”. Dar incet incet ne rasfiram, se creaza spatiu de manevra. Ceva mai mult aer. Plus briza. Salinitate. Trecem pe langa un pub pe nume The Gothenburg. Scandinavii descindeau si ei pe aceste tarmuri, nu doar romanii, venind dinspre sud.

Multa lume, statii de alimentare cu apa, un DJ entuziast, probabil in curtea propriei case, si deodata peisaj… industrial. Si te-ai dus, dulce minune. Lasam tarmul la stanga noastra. Doar soare si o sosea spre est. Trecem si peste covoarele inregistrand timpii intermediari, la mijlocul cursei, la kilometrul 30. Aici deja facem cale-ntoarsa si rulam pe ambele sensuri. Mai iuti, mai lenti. Parca s-au inmultit pe margini. Incurajari. Steagul Greciei in multime. Unii schioapata. Altii se cabreaza. Altii au luat-o in plimbare. E cald. Se apropie pranzul. Dar nu si sosirea…

Si totusi… Dupa 42 de kilometri, la mila 26, intram pe o suprafata plasticata, acoperind si protejand pista inverzita a Hipodromului Musselburgh. Locul nostru de sosire. Intalnirea cu eternitatea. Cand microcipul de pe glezna va inregistra, la trecerea ultimului covor maroniu, timpul nominal al cursei. Cel brut, incluzand si secundele scurse pana la trecerea liniei de… start, in suvoiul initial de peste 13.0000 oameni, e afisat pe ecranul electronic dispus pe poarta intrarii. Tribune pline. Larma. Urale. Incurajari. Topaim pe suprafata plasticata. Parca avem arcuri. Finish…

3 ore, 20 minute, 56 secunde. Nou record personal. Imi primesc medalia, punga oficiala cu „atentii”, bananele, apele, mi se da jos microcipul si suntem invitati la un paharel de bere. Totul e ca-n rai. Parca plutesc. Iar timpul inregistrat chiar ca-mi da aripi. Bere imediat dupa efort? E cat un degetar de whisky, atat de populare in magazinele de pe Royal Mile… Pareri, impresii, ne cautam din ochi. Multi au sosit, mult mai multi urmau sa vina.

Stirile aveam sa le aflu ulterior. 5000 au abandonat. 10 au sfarsit la spital. Iar 160 au fost tratati la fata locului. Cativa, lesinati, i-am vazut cu ochii mei. Medicii, aplecati deasupra lor, acordandu-le primul ajutor. Primul reflex, sa-i fereasca de soare. Multi s-au plans ca se sfarsise apa, la unele puncte de pe traseu. Deshidratare. N-am avut ghinionul dar, ce-i drept, trecusem repede. Dintr-un regretabil reflex uman, de a se fi sustras baxuri intregi cu fluide, ori dintr-o nota explicativa a organizatorilor, care, poate incercand sa-si scoata camasa in fata avalansei de reclamatii, au aruncat pisica in curtea celor care le-au sterpelit sticlele, multi concurenti au ramas insetati, „cazand ca mustele”, dupa cum s-a exprimat un martor ocular. Investigatiile continua.

Iar de la Musselburgh, o suburbie estica, inapoi in centru. In jur, oameni schiopatand, oameni zambitori, tot amalgamul. Greul trecuse. Incepea recuperarea. Pe cand urmatoarea? Si soarele e tot sus pe cer. Ultima duminica din mai, a Maratonului Edinburgh, a fost nefireasca pentru clima altfel racoroasa de la estuar.

Ziua 69. Fantana Dianei

martie 2, 2009
Linia de sosire e o izbavire pentru orice alergator...

Linia de sosire e o izbavire pentru orice alergator...

La o aruncatura de bat de malul nordic al Tamisei, undeva in sud-vestul Londrei, pe o suprafata de aproape 1.100 de acri, parcuri si foste rezidente regale, un palat, gradini meticulos intretinute, ex-rezervatii de vanatoare…

Sa incepem cu parcul. Bushy Park a fost incorporat acum aproape cinci secole de Henry al VIII-lea in domeniile sale vanatoresti. E plat, intins, cu vajnici copaci pe margine si cu aluni semeti de-a lungul unui splendid bulevard ce la un moment dat se labarteaza pentru a lua la mijloc o fantana cu statuia de bronz a Zeitei Diana, cu cainii la vanatoare, proiectata de celebrul arhitect Sir Christopher Wren. Oi si cerbi pasc in voie, gazonul pe alocuri e invadat de stufaris.

In Bushy Park se alearga in preajma fantanii cu statuia Zeitei Vanatorii

In Bushy Park se alearga in preajma fantanii cu statuia Zeitei Vanatorii

Iar parcul e loc de concursuri de alergari, pe diferite distante, de mai multe ori pe an.   

Portile de la capatul arterei, deschise pentru a permite fluenta traficului, sugereaza ca in alte vremuri aceste domenii erau rezervate doar familiei regale. In preajma, catand spre Tamisa, celebrul Hampton Court Palace, resedinta regelui Henry al VIII-lea. Astazi muzeu, palatul arboreaza steagul britanic si este o minunatie arhitectonica, avand curti interioare si nenumarate turnuri.

Palatul Hampton Court, vizitat de un gentleman intr-un automobil de epoca

Palatul Hampton Court, vizitat de un gentleman intr-un automobil de epoca

 In gradinile palatului, impecabile rondouri de flori si gazoane . Privy Gardens… Hampton Court iti ia rasuflarea. Un loc maiestuos. Pe faleza, pontoane si localnici dand la peste. Ciclisti si vizitatori. Un loc de o frumusete aparte.

Resedinta regala a lui Henry al VIII lea

Resedinta regala a lui Henry al VIII lea

Aici am alergat in cursa de 10 kilometri Bushy Park 10K din ziua de Martisor, incercuind de doua ori parcul. Locul 10 respectiv 11 in ierarhia generala, din 257 participanti. 40 de minute si opt secunde, cu plecarea din preajma statuii Zeitei Vanatorii, care in alte ipostaze e sculptata purtand un arc cu sageata. Tot in preajma ni s-au impartit si medaliile. Cat despre rezultate, pe www.southlondonfives.co.uk/athletics

 

De toate pe intinsele suprafete din preajma Tamisei. Resedinte placute ochiului, terenuri de sport, de golf, si o pasiune a localnicilor pentru a iesi in aer liber. Din centrul metropolei, trenul te aduce la Hampton in nici treisferturi de ora. Un loc ce merita vizitat pentru fiece turist. Un loc chiar incarcat de semnificatii si inca ferit de comercialismul fatis al unui muzeu Maddame Toussaud sau orice altceva de acest gen. „Roata”… „Ochiul”…

Tamisa la podul si ambarcaderul de la palatul curtii Hampton

Tamisa la podul si ambarcaderul de la palatul curtii Hampton