Posts Tagged ‘navigatie’

Post-solstitiu… Adnotari nordice

iulie 4, 2009

Va mai „plictisesc” nitel cu descinderea la nord de Cercul Arctic, in pitorescul Tromso. Adnotarile sunt de fapt scurte insemnari pe dosul altor clisee surprinse in nordul Scandinaviei… Si voi incepe cu dara de vopsea albastra!

Pe artera spre aeroport, traseul Midnight Sun Marathon e indicat pe carosabil. Ochii pe albastru!

Pe artera spre aeroport, traseul Midnight Sun Marathon e indicat pe carosabil. Ochii pe albastru!

Mai sunt si cladiri administrative moderne in Tromsoul parca de turta dulce. Iar insemnele de pe un asemenea bloc ne duc cu gandul la Rudyard Kipling. Daca n-ati parcurs inca versurile lui If, celebrul "Daca" al lui Kipling, opriti-va din ce faceti si lecturati...

Mai sunt si cladiri administrative moderne in Tromsoul parca de turta dulce. Iar insemnele de pe un asemenea bloc ne duc cu gandul la Rudyard Kipling. Daca n-ati parcurs inca versurile lui If, celebrul "Daca" al lui Kipling, opriti-va din ce faceti si lecturati...

In piateta centrala, flori si peste oceanic, tarabe langa tarabe. Plus obisnuitele suveniruri. Iar pestii sunt adusi pana si din indepartata Islanda!

In piateta centrala, flori si peste oceanic, tarabe langa tarabe. Plus obisnuitele suveniruri. Iar pestii sunt adusi pana si din indepartata Islanda!

Catedrala Polara, plasata pe insula Kvaloy, spre ocean, undeva la baza telecabinei, este o cladire futurista, ridicata in 1960

Catedrala Polara, plasata pe insula Kvaloy, spre ocean, undeva la baza telecabinei, este o cladire futurista, ridicata in 1960

Aduce cu Europa Centrala, nu-i asa? E soarele celei mai lungi zile din an...

Aduce cu Europa Centrala, nu-i asa? E soarele celei mai lungi zile din an...

Maratonul a trecut, podiumul verzui, "ecologic", se pastreaza pentru la anul, iar in piata au sosit motociclistii...

Maratonul a trecut, podiumul verzui, "ecologic", se pastreaza pentru la anul, iar in piata au sosit motociclistii...

In beraria din incinta fabricii de bere Mack, tot dichisul taramului de la nord de Cercul Arctic. E cea mai veche berarie din oras iar un istoric al locului mi-a fost oferit drept supliment la bere. Cu un prosopel pe care sa asez paharul...

In beraria din incinta fabricii de bere Mack, tot dichisul taramului de la nord de Cercul Arctic. E cea mai veche berarie din oras iar un istoric al locului mi-a fost oferit drept supliment la bere. Cu un prosopel pe care sa asez paharul...

La Muzeul Polaria, una dintre ambarcatiunile supravietuind expeditiilor spre Cercul Polar. Acum se odihneste, sub o cupola de sticla

La Muzeul Polaria, una dintre ambarcatiunile supravietuind expeditiilor spre Cercul Polar. Acum se odihneste, sub o cupola de sticla

Vikingii se descurca bine si pe mai multe roti, nu doar pe ape. Un tur al orasului, in titicar, sa-i zic asa. Dragut!

Vikingii se descurca bine si pe mai multe roti, nu doar pe ape. Un tur al orasului, in titicar, sa-i zic asa. Dragut!

Lupta cu valurile, simbolizata in centrul pietei centrale...

Lupta cu valurile, simbolizata in centrul pietei centrale...

Listele cu rezultate, intr-un respiro. Turul orasului e pe terminate.

Listele cu rezultate, intr-un respiro. Turul orasului e pe terminate.

Vedere din Tromso. Orasul pe pante, apele Bjalsfjorden...

Vedere din Tromso. Orasul pe pante, apele Bjalsfjorden...

"Unelte" din dotarea vikingilor, a exploratorilor. Ursi polari, foci, vulpi polare, vanat pretios...

"Unelte" din dotarea vikingilor, a exploratorilor. Ursi polari, foci, vulpi polare, vanat pretios...

Si o strada centrala tipica. Si aici traiesc oameni, fie si in lungile nopti polare, cu doua ore de lumina pe zi...

Si o strada centrala tipica. Si aici traiesc oameni, fie si in lungile nopti polare, cu doua ore de lumina pe zi...

Podul de peste un kilometru lungime si un cliseu din santierul naval...

Podul de peste un kilometru lungime si un cliseu din santierul naval...

Si inchei cu inca un peisaj nocturn, soarele de la miezul noptii, surprins din preajma demipensiunii "mele"...

Si inchei cu inca un peisaj nocturn, soarele de la miezul noptii, surprins din preajma demipensiunii "mele"...

Ziua 117. Stonehenge intre „uzina de apa” si podul Mihai Viteazul

aprilie 17, 2009

Curgand molcom prin campie, Bega isi face intrarea propriu-zisa in Timisoara la „uzina de apa”, de fapt una dintre cele mai vechi hidrocentrale din Romania, ce in 3 mai va aniversa 99 de ani de la inaugurare. In 1910, Uzina Hidroelectrica din Fabric, in nord-estul Timisoarei, intregea cu o arhitectura zvelta, distinsa, peisajul urbanistic din preajma Begheului citadin. Iar din toamna anului trecut vechea „uzina de apa” e punct de pornire pe cei 44 de kilometri canalizati ai raului, pana la granita cu Serbia, ce sunt supusi unui proces de decolmatare si ecologizare a Begai, incluzand dragarea a peste 70 centimetri mal de pe fundul apei curgatoare, pentru a reoferi afluentul banatean al Tisei sistemului de navigatie comercial si de agrement.

Iar intr-o dupa-amiaza de primavara cu soare, Bega la Uzina Hidroelectrica e o desfatare. Seara, cladirea cu turn luminata ofera o ambianta placuta intrarii Begheului in Timisoara pe o albie canalizata.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

Proiectul e in curs de derulare, fondurile sunt europene, Bega isi recapata insemnatatea cuvenita. Apa, sursa vietii…

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Cateva sute de metri in aval de la Uzina Hidroelectrica, primul dintre cele 11 poduri rutiere ce fac punte peste ape  pe teritoriul Timisoarei este de-acum strajuit de un ansamblu ducandu-ne cu gandul la Stonehenge, dar in varianta banateana. Langa Podul Mihai Viteazul, construit in 1909 si stiut drept podul de la turbina, ce a fost reconstruit in 1981 pastrandu-se cele patru basoreliefuri de la capete, reprezentand un nisipar cu un sac de nisip in spate, un tabacar, un morar si o femeie purtand stema Timisoarei, mai exact pe malul nordic al Begai, a fost recent ridicat un ansamblu de 13 stanci verticale, aduse din Grecia si dispuse circular, imprejmuite de bancute si spatii verzi, completand peisajul din preajma raului. O combinatie de vechi si nou, cu un pod ajuns la centenar, strajuit si de o cruce ridicata la primul razboi mondial, cu acest nou parculet, un fost spatiu verde reamenajat.

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Stiut este faptul ca ansamblul preistoric de la Stonehenge, din comitatul sud-vestic Wiltshire, in plina campie, la 13 kilometri nord de Salisbury cu a sa frumoasa catedrala, este intr-un fel un domeniu al mortilor, tinand de ritualuri de sacrificiu si inmormantare. Pe cat de faimos, Stonehenge este misterios prin lipsa unor documente scrise care sa ateste perioada de conceptie si tot ceea ce tine de cel mai complex amplasament pamantean de acest tip ramas din neolitic si epoca bronzului. Misterul ce invaluie aidoma cetei uriasele stanci verticale dispuse circular si inconjurate de un damb presupus a fi fost ridicat in jurul anului 3100 IEN, largeste marja estimarilor vizavi de anii si perioada conceptiei ansamblului. De la 3.000 IEN pana la 2400 ori chiar 2200…

Copierea este exercitiul absolut de flatare si dispunerea pe malul Begai a 13 stanci in cerc ne duce cu gandul la ansamblul preistoric. In modernism, constructia Stonehengelui banatean a durat in pas cu repeziciunea vietii la inceputul mileniului trei. Sa fie vorba de o replica in miniatura care sa magnetizeze curiosi si drumeti la intrarea raului in oras sau sa fie vorba si de alte conotatii si semnificatii ale dispunerii stancilor mai mari de-un stat de om intr-un peisaj suburban ce se doreste a fi gentrificat?

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Vazuta prin prisma migalei cu care sunt amenajate si intretinute zone din preajma raului in centrul Timisoarei, remodelarea spatiului verde de la Uzina de Apa si pana la primul dintre cele 11 poduri peste Bega este absolut admirabila. In fond, fiecare coltisor al Timisoarei are sufletul sau, „inima sa verde”, si merita aceeasi grija si pretuire. Zonele verzi sunt esentiale in orasele noastre tot mai aglomerate, dar, vorba aceea, apropo de chelul caruia doar tichie de margaritar ii lipsea, ma intrebam de utilitatea noului ansamblu in viata de zi cu zi a oamenilor, cu nevoile lor curente si dorinta unui mai bun mod existential, privind peste drum de „Stonehengeul timisorean”, spre marginea unui ombilicat minicartier de blocuri. Unele in altele, fara spatii verzi ci betonate, cu chioscuri metalice dezafectate si ruginite de parca, banuiesc, ar fi vorba de Baghdad, ce mai, un peisaj urban sordid dar in care, esential, isi duc viata oamenii, locuitorii „cetatii”. Mai bine amenajari pe masura, „salubrizari” si design insufletitor intre respectivele blocuri, din care dimineata ies oameni, in drum spre lucru, si in care revin seara, printr-o mult dorita altfel de ambianta, nu-i asa?

Dar aceste consideratii nu se doresc a ciunti din meritul infrumusetarii zonei de langa Podul Mihai Viteazul. E clar ca daca fondurile au fost alocate pentru imbunatatirea a tot ceea ce tine de Canalul Bega, minicartierul din preajma si multe altele ca el ar avea nevoie de investitii diferite.

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

De-aici curge Bega canalizata prin Timisoara, spre vest, spre Serbia… Dar Timisoara e nu numai o „cetate” amplasata pe malul Begai ci si un oras al florilor, cum deseori pe drept e alintat, cu atat mai infloritor si placut primavara. Parcul Botanic, o imprejmuire chiar din Cetate, la doar sute de metri de zidurile vechi ori vechi vestigii, e un exemplu al primaverii pe malul Begai. Cu o buna gospodarire si spirit civic, infloritoarea urbe nu se poate decat infrumuseta in ciuda celor peste sapte secole ale ei…

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati

Ziua 37. Cuburi de gheata

ianuarie 28, 2009

E la moda se ni se impuie capetele cu asa zisa incalzire globala si topirea ghetarilor. Cel luat drept exemplu de Al Gore, in Argentina, in privinta schimbarilor de mediu, chiar nu isi micsoreaza dimensiunile. Sic. Acolo nu se dau cuburi de gheata…

Deci daca tot e la moda, iar economii si finante se subtiaza pe zi ce trece, guverne cazand sub apasarea crizei, sa va povestesc de gheata. Islandezii vor trebui sa se descurce cumva, din turism, din resurse naturale, de la gaze si pana la peste oceanic, si poate si din exportul ghetii. Banuiesc ca au ceva oferta. Insularitatea ii face mai solidari si intreprinzatori, instinctul de supravietuire aparandu-i de coltii lipsurilor. Insula lor nu se va scufunda, stand la suprafata cu mai putina gheata la bord.

In alte vremuri, clasele superioare britanice beneficiau si de luxul importului de gheata. Veneau ditamai cuburile peste ape, pana in inima Londrei. Pe malurile Tamisei inca exista zeci de relicve ale comertului maritim, renumitele depozite de marfuri si bunuri, pe nume Wharf. Fiecare Wharf are numele sau, in functie de ramura de productie. Multe au fost reamenajate in blocuri de apartamente de lux, cu priveliste spre cursul apei, cateva au ramas marturie a deceniilor cand Londra a fost un prosper port comercial.

Asemenea Wharfuri au fost destinate si importului si depozitarii ghetii. Care era apoi deservita consumatorilor. Inca in anii ’60, trotuare londoneze dardaiau sub cuburi uriase de gheata, aduse la usa restaurantelor. Se cioplea dupa nevoi. Iar daca era prea cald, cuburile se subtiau mai iute decat ghetarii nostri. Siroaie de apa pe asfalt.

Gheata nu era adusa doar la Wharfuri speciale de pe malul Tamisei, ci mai naviga nitel, si pe canalele adiacente fluviului, de exemplu Regent’s, deservind astfel nordul capitalei. Si astazi exista un Ice Wharf la nord de garile King’s Cross si renovata St. Pancras, cea cu terminalul Eurostarului de Paris, la unul din docurile canalului. E un Ice Wharf fost depozit de gheata, acum bloc de apartamente in… vitrina, cu geamuri de sus pana jos pe fatada, datatoare de efect de sera vara. Ironic… Unde candva se depozita gheata, acum nu te poti apara de soare.

Mai apoi, undeva pe malul sudic al Tamisei, cam unde domina si azi Oxo Tower, un alt fost Wharf metamorfozat in muzeu si asezamant cultural, a aparut Ice Works, o fabrica de gheata. Ce se putea produce loco, nu se mai importa de aiurea, ca in zilele noastre. Uriase depozite, agenti frigorifici, acel Ice Works scotea aburi de atata productie. Cererea de gheata continua sa fie ridicata.

Iar cand apetitul de gheata a scazut, aidoma vremurilor noastre, cand toata cererea pare subit a se subtia nitel, de voie de nevoie, si transportatorii de gheata s-au comasat. Erau cativa, carand cuburile de la Wharfs sau Ice Works la destinatii. Finalmente a mai ramas doar unul. Era totusi loc pe lungimea camionului pentru numele… intreg al furnizorilor de gheata aliati. Suna cam asa… United Hugo Gatti Stephenson Slater. Cand gheata nu mai e cuburi ci se topeste, unica alternativa e cu unde-s doi puterea creste. Asta daca e destula clarviziune pentru a combate divide et impera.