Posts Tagged ‘Mihai Viteazul’

Mai „mica” Oradea „poate” Exterra Triathlon

iunie 10, 2010

E drept, Oradea are avantajul lacului de acumulare Fughiu, din preajmă, bună gazdă pentru cei 3.800 metri ai startului dat de proba de înot a Triatlonului din 11-13 iunie, completat de cei 180 kilometri ciclism până la Tileagd plus un întreg maraton, 42,2 kilometri, pe străzile oraşului. IronMan XTR Triathlon Oradea e o apariţie nouă şi luminoasă pe harta tot mai bogată a acestei întreceri supreme de anduranţă iar Primăria Oradea, ca partener oficial al evenimentului, se poate lăuda cu o iniţiativă pe cinste.

Însă nu doar această nouă ediţie a unui concurs rara avis în România recomandă „cetatea” Oradei drept un exemplu bun de urmat, avangardist dar totodată conservând tradiţia locului, cu tot ceea ce implică asta. Alergând maratonul între bazinul olimpic, ce ne aminteşte că pe Criş s-a jucat polo european de clasă, şi Potgoria, triatloniştii vor remarca o aşezare dominată de bun gust şi suflet, remachiată discret şi cu stil. Iar ulterior, de se vor alătura întru stropirea evenimentului microbiştilor tolăniţi la televizoare cu ochii pe Mondial, vor avea surpriza unei deserviri ireproşabile din multe puncte de vedere, în locuri amenajate cu suflet. Personal, recomand terasa restaurant The Bridge, de lângă podul pietonal, tronând în preajma sălciilor sub care se aciuiesc pescari amatori.

E drept, Oradea e ceva mai „mică”, de exemplu comparativ cu Timişoara, avantaj care-i dă şansa să fie mai lesne gestionată. Însă pare a avea acel „ceva” care s-a estompat sau chiar risipit în Banat, invadat peste ani şi eterogenizat social, cu toate minusurile ce implică un asemenea nou aluat. Aş spune că Oradea a rămas o „fortăreaţă”, fidelă principiilor ei şi cu avantajele „burgului” compact. Nu-i nimic rău cu un oraş de dimensiuni potrivite şi nici măcar plictisitor. Din contră, mai domnesc.

Iar în plan sportiv Oradea nu pare a suferi frustrări pe marginea fixaţiei cu fotbalul. Arena „Bodola” e tot acolo bine merci, unde evolua Bihorul orădean şi unde Poli descindea în prima deplasare din primăvara lui 1990, iar locul în burta ligii a doua nu pare a fi un capăt de ţară. Pe străzi, noi şi silenţioase tramvaie cu aer condiţionat contractate pe două milioane de la Siemens se strecoară şi ele discret şi cu stil pe arterele cu clădiri retencuite şi portaluri adevărată dantelărie. Aş zice că intrarea în ţară pe la Vama Borş nu ne-ar face de râs.

Şi cred că triatloniştii străini descinşi la XTR nu vor regreta drumul făcut. Unii venind poate doar de peste graniţă, unde Duna TV a mediatizat concursul. Iar dacă amicul meu maratonist Dan Balaci, aliniat cândva la Semimaratonul Dracula al Timişoarei, îşi va da jos cu folos halatul de medic şi îi va întrece într-o probă fără menajamente ci dictată de acele ceasornicului, atunci „muşchiul” localnicilor se va dovedi cu atât mai valoros şi admirabil.

În treacăt, am pozat şi eu niţel prin Oradea, am făcut o cacofonie permisă holbându-mă la Biserica cu Lună şi mi-am zis că deşi mai abrupt şi repede, Crişul are cel puţin acelaşi falmec ca molcoma Begă. Şi am răsfoit pagina triatlonului http://ironmanoradea.ro/media.html , scoţându-mi pălăria în faţa acestor Iron Man şi mulţumindu-mă cu maratoanele mele. Ar mai fi deja cam doar 17 săptămâni până la cel al Timişoarei, cât de-un ciclu complet de pregătire. Şi poate că unul-doi de la Oradea vor alerga şi aici…

Mihai Viteazul încalecă în piaţa Primăriei, pe al cărei zid o placă explicativă comemorează eroii căzuţi pentru eliberarea Oradei în secolul trecut

La o aruncătură de băţ, Vulturul Negru cu hotelul şi şerpuirea acoperită din "burta" sa, un amalgam de cafenele şi magazine, e un obiectiv arhitectonic refăcut.

Oradea e înţesată de frumoase biserici, ca bazilica deschizându-se ca o carte din parcul Muzeului. Atâtea sunt că nimeni n-a ştiut exact să ne identifice numele acestui lăcaş sfânt

Şi clădirile monument istoric sau cu o conotaţie culturală au fost refăcute...

Şi te poţi odihni la mese copioase pe preţuri tare reduse. Aici, Life is too short to drink a bad caffee. Sesizaţi a-ul din caffee. Simpatici amfitrioni, te îmbie în engleză şi încheie în "internaţională". Ori franceză? Oricum, glumesc... Bun gust...

Şi doar un lucru să mai zic. Fiţi precauţi cu taximetriştii, unii pot fi chiar mari vorbitori. Te duc cu preşul mai ca în filme. 30 lei pentru un tur prin zona centrală. Şi parol, Oradea nu-i mare, ci mai degrabă „mică”. Ulterior, un drum până la periferie a fost, realist, în jur de zece. Dar ce vorbesc eu aici, într-o postare despre mişcare şi triatlon!?! Pe jos, cu bicicleta ori cu tramvaiele Siemens. Ambarcaţiuni pe Criş n-am văzut…

Reclame

Ziua 117. Stonehenge intre „uzina de apa” si podul Mihai Viteazul

aprilie 17, 2009

Curgand molcom prin campie, Bega isi face intrarea propriu-zisa in Timisoara la „uzina de apa”, de fapt una dintre cele mai vechi hidrocentrale din Romania, ce in 3 mai va aniversa 99 de ani de la inaugurare. In 1910, Uzina Hidroelectrica din Fabric, in nord-estul Timisoarei, intregea cu o arhitectura zvelta, distinsa, peisajul urbanistic din preajma Begheului citadin. Iar din toamna anului trecut vechea „uzina de apa” e punct de pornire pe cei 44 de kilometri canalizati ai raului, pana la granita cu Serbia, ce sunt supusi unui proces de decolmatare si ecologizare a Begai, incluzand dragarea a peste 70 centimetri mal de pe fundul apei curgatoare, pentru a reoferi afluentul banatean al Tisei sistemului de navigatie comercial si de agrement.

Iar intr-o dupa-amiaza de primavara cu soare, Bega la Uzina Hidroelectrica e o desfatare. Seara, cladirea cu turn luminata ofera o ambianta placuta intrarii Begheului in Timisoara pe o albie canalizata.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

Proiectul e in curs de derulare, fondurile sunt europene, Bega isi recapata insemnatatea cuvenita. Apa, sursa vietii…

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Cateva sute de metri in aval de la Uzina Hidroelectrica, primul dintre cele 11 poduri rutiere ce fac punte peste ape  pe teritoriul Timisoarei este de-acum strajuit de un ansamblu ducandu-ne cu gandul la Stonehenge, dar in varianta banateana. Langa Podul Mihai Viteazul, construit in 1909 si stiut drept podul de la turbina, ce a fost reconstruit in 1981 pastrandu-se cele patru basoreliefuri de la capete, reprezentand un nisipar cu un sac de nisip in spate, un tabacar, un morar si o femeie purtand stema Timisoarei, mai exact pe malul nordic al Begai, a fost recent ridicat un ansamblu de 13 stanci verticale, aduse din Grecia si dispuse circular, imprejmuite de bancute si spatii verzi, completand peisajul din preajma raului. O combinatie de vechi si nou, cu un pod ajuns la centenar, strajuit si de o cruce ridicata la primul razboi mondial, cu acest nou parculet, un fost spatiu verde reamenajat.

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Stiut este faptul ca ansamblul preistoric de la Stonehenge, din comitatul sud-vestic Wiltshire, in plina campie, la 13 kilometri nord de Salisbury cu a sa frumoasa catedrala, este intr-un fel un domeniu al mortilor, tinand de ritualuri de sacrificiu si inmormantare. Pe cat de faimos, Stonehenge este misterios prin lipsa unor documente scrise care sa ateste perioada de conceptie si tot ceea ce tine de cel mai complex amplasament pamantean de acest tip ramas din neolitic si epoca bronzului. Misterul ce invaluie aidoma cetei uriasele stanci verticale dispuse circular si inconjurate de un damb presupus a fi fost ridicat in jurul anului 3100 IEN, largeste marja estimarilor vizavi de anii si perioada conceptiei ansamblului. De la 3.000 IEN pana la 2400 ori chiar 2200…

Copierea este exercitiul absolut de flatare si dispunerea pe malul Begai a 13 stanci in cerc ne duce cu gandul la ansamblul preistoric. In modernism, constructia Stonehengelui banatean a durat in pas cu repeziciunea vietii la inceputul mileniului trei. Sa fie vorba de o replica in miniatura care sa magnetizeze curiosi si drumeti la intrarea raului in oras sau sa fie vorba si de alte conotatii si semnificatii ale dispunerii stancilor mai mari de-un stat de om intr-un peisaj suburban ce se doreste a fi gentrificat?

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Vazuta prin prisma migalei cu care sunt amenajate si intretinute zone din preajma raului in centrul Timisoarei, remodelarea spatiului verde de la Uzina de Apa si pana la primul dintre cele 11 poduri peste Bega este absolut admirabila. In fond, fiecare coltisor al Timisoarei are sufletul sau, „inima sa verde”, si merita aceeasi grija si pretuire. Zonele verzi sunt esentiale in orasele noastre tot mai aglomerate, dar, vorba aceea, apropo de chelul caruia doar tichie de margaritar ii lipsea, ma intrebam de utilitatea noului ansamblu in viata de zi cu zi a oamenilor, cu nevoile lor curente si dorinta unui mai bun mod existential, privind peste drum de „Stonehengeul timisorean”, spre marginea unui ombilicat minicartier de blocuri. Unele in altele, fara spatii verzi ci betonate, cu chioscuri metalice dezafectate si ruginite de parca, banuiesc, ar fi vorba de Baghdad, ce mai, un peisaj urban sordid dar in care, esential, isi duc viata oamenii, locuitorii „cetatii”. Mai bine amenajari pe masura, „salubrizari” si design insufletitor intre respectivele blocuri, din care dimineata ies oameni, in drum spre lucru, si in care revin seara, printr-o mult dorita altfel de ambianta, nu-i asa?

Dar aceste consideratii nu se doresc a ciunti din meritul infrumusetarii zonei de langa Podul Mihai Viteazul. E clar ca daca fondurile au fost alocate pentru imbunatatirea a tot ceea ce tine de Canalul Bega, minicartierul din preajma si multe altele ca el ar avea nevoie de investitii diferite.

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

De-aici curge Bega canalizata prin Timisoara, spre vest, spre Serbia… Dar Timisoara e nu numai o „cetate” amplasata pe malul Begai ci si un oras al florilor, cum deseori pe drept e alintat, cu atat mai infloritor si placut primavara. Parcul Botanic, o imprejmuire chiar din Cetate, la doar sute de metri de zidurile vechi ori vechi vestigii, e un exemplu al primaverii pe malul Begai. Cu o buna gospodarire si spirit civic, infloritoarea urbe nu se poate decat infrumuseta in ciuda celor peste sapte secole ale ei…

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati