Posts Tagged ‘Liga 1’

„Operaţiunea Oaia”

Octombrie 31, 2010

Scriam în vară de demersul timişoreanului Bogdan Herzog, mare polist, antreprenor localnic şi fiu al fondatorului „Diviziei Sport” la Radio Timişoara, în legătură cu campania JUSTICE FOR POLI, iniţiativa sa. Ei bine, într-o notă mai puţin serioasă, fin ironică, Bogdan a pus la cale cu alţi fani alb-violeţi şi campania „Operaţiunea Oaia”, de fapt o mare ovină gonflabilă, ţesută cu trudă, în „onoarea” descinderii pe Bega a mai-marelui Gigi Becali, odată cu Steaua sa.

Oaia a fost… făurită şi gătită pentru sosirea Stelei şi a patronului ei, adusă la stadion într-un gest de curtoazie al fanilor polişti pentru „cine-i ca noi”. Becali şi roş-albaştrii au ajuns peste tot, şi pe Riverside ori Anfield, printre altele, dar Oaie ca pe Bega n-au văzut. Ce nu face Timişoara pentru a se încadra ineditului spaţiu mioritic al Ligii lui Mitică, George, „Butelie” şi mai ales Gigi. E rupt din rai privilegiul de a juca în acelaşi eşalon cu păstoritele şi mai ales de a primi vizita Stelei.

E gata să iasă din stână. Ţesălată pentru marea întâlnire

E scoasă din ţarc, într-un mediu nociv ei, în preajma turmei arenelor...

E fotogenică, între îngrijitorii ei, gata de marea întâlnire. Dar mă va remarca oare, mă va mângâia pe blăniţă? Sau va saluta trufaş doar ieşirea lui Kapetanos în încercuire?

E seară, e frig, dar les randez-vous nu poate fi ratat.

Oaia pentru Gigi, erupţie a veşnicei angoase a Timişoarei. Această stea care "sus răsare".

Oaia abia aşteaptă returul. Nu scăpăm de asemenea onoare. Steaua revine pe Bega. Până când? Veşnic, pururea Amin, într-o Ligă criptocomunistă de securişti şi hoţi ce şi-au schimbat doar blana. Trufia, rânjetele şi inumanitatea le sunt impregnate pe veci în pielea tăbăcită de grosolani ce sunt. Până la împlinirea spuselor lui Bogdan, „fotbalul ar trebui să rămână al suporterilor”, mai e iarbă de păscut.

Anunțuri

Până şi „Slavă ţie Studenţie” cade pradă intereselor?

August 2, 2010

În ŞUTURI ÎN ZID am pomenit de soarta recentă a Universităţii Cluj, denaturată în 2010 de cai troieni dinamovişti în oraşul de sub Feleac, după 9 decenii de mândră nedeterminare a alb-negrilor…

Ce-i oare mai frumos decât să fii suferit de departe cele mai multe eşecuri din istoria primei ligi, 637, şi să continui totuşi să lupţi „în iarbă” şi să răguşeşti în peluze? Ce-i oare mai grozav decât să-ţi fii conservat tradiţia datând din septembrie 1919, rezistând multor retrogradări iar acum unei a doua strămutări departe de casă? Alţii ar fi aruncat poate prosopul sau ar fi cumpărat locuri ori fuzionat, căci e la modă.

N-a fost însă cazul în jumătatea alb-neagră a Clujului, din care s-ar putea găsi simpatizanţi de ocazie ai Timişoarei, cu ocazia vizitei de peste câteva zile a CFR-ului campion. Din mia aia de fani deplasaţi în iunie la Lupeni, pentru a asista la repetarea promovării în elită reuşită în 2007 de Universitatea lui Falub. Sau dintre cei 4.500 suporteri ai „Şepcilor roşii” ce-au dominat arena plină ochi din Alba Iulia, la redebutul cu 1-2 contra Stelei. Ori fie şi dintre cei doar 300 de iubitori ai lui „U” ce şi-au luat abonament anual pentru sezonul cu jocuri „acasă” în cetatea înscăunării lui Mihai Viteazul.

E drept, orice promovare stârneşte o emulaţie iar un prim pas contra Stelei sporeşte interesul, însă pasiunea pentru cândva prima echipă a Clujului e o stare de spirit şi o pildă demnă de urmat. În fond, e în sângele alb-negrilor. În mai 1920, pentru primul joc al Universităţii, pierdut cu 1-3 la Arad în faţa Gloriei, 80 de suporteri s-au deplasat cu trenul din Dealul Feleacului până pe malul Mureşului. Iar firul continuităţii clubului alb-negrilor s-a păstrat intact în ciuda celor 5 ani petrecuţi în exil la Sibiu, între 1940 şi ´45, ca unică soluţie de supravieţuire în competiţie în urma Dictatului de la Viena ce rupea Transilvania, sau a retrogradărilor la rând până în <C>, în 2000, după nefastul mariaj cu final previzibil cu Banca Dacia Felix.

S-ar putea să supăr dar, comparativ cu farsa din 2002 a Timişoarei, retrogradată în liga a treia însă reinstalată în aceeaşi vară în elită, „U” nu şi-a pătat până deunăzi blazonul, ci l-a adus pe Ioan Ovidiu Sabău şi a repromovat imediat „în iarbă”. Desigur, mândrilor alb-negri nu le-a căzut bine să sufere din 1999 şi până-n 2007 departe de prima ligă dar nici n-au lăsat o tradiţie cu doar doi ani de <B> într-o perioadă „de elită” 1946-´76 să fie întinată cu mâini întinse şi profit nemeritat.

Poate li se „trăgea” de la vorbele rostite de Iuliu Haţieganu, fondatorul clubului, în 1932, la lansarea la apă a Universităţii în campionatul României: „Scopul nostru nu este de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie; nu ură ci camaraderie; nu victorie personală ci victoria naţiunii; nu speculă, ci jertfă”. Bine zis! Am avea nevoie de mulţi Haţieganu în Liga 1 şi în zilele noastre în general…

Ori poate li se „trage” de la tăria acumulată în deceniile de obositor pelerinaj. Acum la Alba Iulia, anul trecut pe „Clujana”, o arenă abia renovată şi extinsă la 2.000 locuri, pe care mai jucaseră în trecut, din ´36, Dermata şi chiar CFR, timp de 6 sezoane. Dar nu şi „U”. Care a fost practic evacuată de pe vechea „potcoavă” inaugurată în 1961 şi redenumită „Ion Moina” după aşa zisa revoluţie, cu păcăleala din partea Consiliului Judeţean de sistare în 2005 a renovării sale. Degeaba o omologa Direcţia de Licenţieri a FRF în 2007, căci era vorba de un provizorat stânjenitor. Cu doar 7.600 locuri la „principală” şi peluză.

Iar „U” a rămas cu atât mai demnă în faţa ascensiunii pe schele şi peste noapte a de-acum dublei campioane CFR. Mă întreb cum ar fi înghiţit poliştii un asemenea scenariu, cu CFR eclipsându-i în Timişoara!? De neimaginat.

Ei bine, Universitatea a suferit dar nu şi-a pierdut sufletul, atât de preţios şi, se vede la alţii, greu de recuperat. Şi poate că „U” va dansa numai un sezon în Cetate dar „doar” vicecampioana din 1933, la debut, în urma Ripensiei, şi câştigătoarea unei unice Cupe a României, în ´65, cu Sepsi şi Cosmoc antrenori, poate întreţine flacăra imnului <Slavă ţie, Studenţie>.

Nu zău dar într-un fotbal în care Olanda a degenerat de la Frumoasa Portocală a anilor ´70 la karate-kid într-o finală de Mondial iar inventatoarea Anglia a conservat minimul în faţa Sloveniei cu 3 minute de cinism la colţul terenului, un club plimbat cu cortul peste… graniţe şi cu liftul între ligi putea fi mândru că e intact şi cu 4.500 de susţinători „acasă” dar în deplasare într-o ţară lovită de o aşa zisă însă prefabricată criză. Şi nu-mi cântaţi că e vorba de fani gata de cafteală, căci fiecare pădure are vreascurile ei iar orice exagerare e deliciul presei, lovitura venind în schimb de la oameni nesănătoşi, asta apropo de crezul lui Haţieganu, care au deturnat simbolul „U” pe linii „dinamoviste”, drept „căpuşă” în coasta CFR-ului…

Cinic e faptul că „U” a fost ţinută până în ultima clipă pe jar cu gazul pe foc aruncat de Jandarmerie cum că până şi arena „gazdă” din Alba Iulia nu s-ar preta Ligii 1 şi e amânată de anulări şi incompatibilităţi în încurcături cu comisii şi licitaţii legate de viitorul ei stadion. Un club cu 3 titluri naţionale la tineret şi 8 la juniori ar fi meritat să-şi savureze cel de-al zecelea demn veac de existenţă şi nu să servească intereselor lui Dinamo cu Walter tot aşa cum a fost proptită şi ridicată de nicăieri o concitadină acum campioană.

„JUSTICE FOR POLI” mereu în actualitate

Iulie 26, 2010

Bogdan Herzog, în dreapta, cu bannerul cu care a intrat pe teren în semn de protest la Insulele Feroe - România, în septembrie 2008, împreună cu un caransebeşan fan "Poli", stabilit în Danemarca

Sunt fani sadea pentru care şi acum palmaresul clubului e mai important decât cucerirea titului”, a remarcat Bogdan Herzog, nimeni altul decât timişoreanul de 36 ani care în septembrie 2008 a lăsat pentru o zi deoparte eticheta carierei de consultant pe probleme de insolvenţă în favoarea unui „gest de protest destul de disperat împotriva nedreptăţirii noastre”, după cum l-a catalogat, pentru cauza lui Poli.

În ciuda scepticismului general, am avut mereu încredere că vom recâştiga cele 6 puncte! Şi am arborat sloganul pe gard iar cu celălalt banner am intrat pe teren în timpul jocului Insulele Faeroe – România tocmai pentru a răspândi ecoul durerii poliştilor şi pentru a atrage atenţia lumii fotbalistice internaţionale şi forurilor sale, într-o acţiune sub nasul FIFA, care să ocolească FRF”, a reamintit suporterul get-beget crescut vis-a-vis de „Dan Păltinişanu” şi al cărui tată, primul director al TVR Timişoara, a dat de-acum cunoscuta denumire <Divizia Sport> comentatorilor radiofonici.

Şi Bogdan a născocit atunci un slogan, „Justice for Poli”, căutând îndreptarea nelegiuirii legate de depunctarea şi înstrăinarea palmaresului, numelui şi culorilor clubului timişorean, iar când problema va reveni în acest sezon pe tapet, „şi noi vom trimite din nou la TAS petiţia cu cele 10.000 semnături, pe care le-am strâns în Complex cu amici polişti şi 2-3 din galerie, în favoarea cauzei lui Poli, prin care să arătăm că e un club mult iubit, cu un mare număr de simpatizanţi, ce reprezintă o comunitate locală de care nu poţi să-ţi baţi joc. E drept, TAS nu ţine cont de asemenea iniţiative dar ia totuşi aminte. Iar petiţia are valoare şi prin cadrul ei mai larg, noi solicitând UEFA să ancheteze modul cum FRF reprezintă interesele cluburilor româneşti”. 

E demarată urmărirea penală pentru semnăturile false în baza cărora TAS a dat verdictul iniţial în cazul Poli, iar odată ce o instanţă din România va dovedi acest fapt şi se va da o hotărâre judecătorească, atunci şi Marian Iancu va deschide proces la Tribunalul de Arbitraj Sportiv din Lausanne”, a mai explicat Bogdan, care opinează că patronul clubului de pe Bega „va aduce palmaresul înapoi. E orgoliul său în joc, le-a promis suporterilor, şi va dori să arate că s-a bătut într-adevăr mult mai mult pentru echipă decât cei de-aici. E de fapt regretabil că ditamai oraşul n-are investitori suficient de sufletişti, pentru a-l seconda în acţionariat”.

Nu vom ştii ce impact psihologic a avut asupra echipei reţinerea celor 6 puncte şi poate că, vorba lui Bogdan, „dacă le reprimeam mai repede, ne furau arbitrii în lupta pentru titlu”, dar cert este că deşi Iancu a dus-o pe FC Timişoara „doar” pe locul 2, în schimb a excelat cu rezultate pentru club în diverse litigii. Ceea ce l-ar credita cu şanse în lupta pentru recâştigarea palmaresului. 

„<Justice for Poli> a pornit oarecum din Faeroe pentru că era clar că Timişoara n-avea nici o şansă mergând pe mâna hoţilor din fruntea Federaţiei. România are cel mai slab raport de ţară pe justiţie iar problema e exacerbată în comunitatea fotbalistică. Atât în acea zi în Faeroe cât şi prin petiţie vroiam să arătăm şi că FRF a fost acaparat de un grup mafiot ce nu reprezintă comunitatea iubitorilor de fotbal de la noi, iar într-o lume justă federaţia ar fi fost cumva penalizată în cazul Poli”, a mai spus Bogdan, care în urma protestului său a fost arestat de poliţia faeroeză, urcat în dubă şi interogat dar nu amendat.

În declaraţia sa la poliţie a amintit de mitingul de protest al fanilor polişti, de pe Corso. „E grozav că au ieşit în stradă, într-un semn de solidaritate al comunităţii, fiind vorba nu doar de cele 6 puncte dar de crezul <Poli suntem noi!> Ideal ar fi să rămânem vigilenţi şi militanţi. Şi mai apoi, chiar înaintea deplasării României în Faeroe, 4 fani polişti au fost cât pe ce să protesteze făţiş la Cluj, cu ocazia jocului cu Lituania, dar mai bine că nu s-au dus, căci sigur ar fi avut mari probleme cu forţele de ordine. Ceea ce n-am păţit în insulă…” Unde poliţia locală a fost destul de înţeleaptă să nu plece urechea la denaturările lui Ionuţ Lupescu, cum că protestul lui Bogdan ar fi împotriva FIFA.

„Justice for Poli” e şi pe internet, documentele aferente fiind traduse în mai multe limbi de voluntari polişti, cazul e încă pe rol iar Bogdan Herzog rămâne optimist.

România pitorească: „miracolul” Pandurii

Iulie 16, 2010

N-a trecut mult din 2006. Sportul Studenţesc, clasată pe locul 4 la finele sezonului primei ligi, şi ratând o participare în Cupa UEFA doar în baza rezultatelor directe cu dinamovista de pe podium, era atunci exclusă din următoarea ediţie de campionat datorită unor taxe neachitate către stat, vreo 300.000 euro. Profitoare? Pandurii Lignitul Târgu Jiu, retrogradată ce strânsese cu 31 de puncte mai puţin decât „studenţii” şi marcase doar 22 goluri în 30 meciuri.  

Fotbalul românesc îşi fură singur căciula. Se putea oare atât de uşor lepăda străvezia Liga 1 de Sportul Studenţesc, ce se dovedise a fi o trupă închegată, ce trăsese la calificarea în eurocupe, fiind a doua pe lista marcatoarelor şi victorioaselor în acel 2005-2006? Ba bine că nu! Dar dacă interesele „o cere”…

Degeaba a înaintat Sportul o plângere la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, for care a respins-o în baza unei reglementări emanate de F.R.F. abia după înaintarea protestului „studenţilor”. Ca la noi, la nimeni. Tutto posibile…

Ei bine, într-o altă vară de Mondial, în 2010, lucrurile se repetă, cu o aceeaşi retrogradată Pandurii Lignitul Târgu Jiu trăgând foloasele şi rămânând în elită, în detrimentul Internaţionalului Curtea de Argeş, ce a aruncat prosopul pe motive financiare. De ce ne mai amăgim oare că ierarhiile sunt stabilite „în iarbă”, dacă de fapt la fiecare 4 ani un acelaşi club poate reveni pe uşa din dos, în baza unor consideraţii financiare!?

Ce rost mai au etapele şi competiţia în sine!? Şi cine are de pierdut? Aud? Ro-mâ-ni-a. Parcă n-a fost la Mondial. Să amintim una dintre cauze? Corupţia şi non-competitivitatea campionatelor interne.

Cu acest nou <Miracol>, Pandurii preia locul întâi în ierarhia ruşinii de la Timişoara, retrogradată în 2002 din liga secundă, cu golaveraj 15-105, dar ajunsă în aceeaşi vară în primul eşalon, pe cârca AEKului fost Fulgerul. Ce mişcare… trăznet, nu-i aşa? Ei bine, Pandurii o şi întrece.

Întrebare firească: oare cât de pregătită e Pandurii, de pe o săptămână pe alta, pentru debutul de vinerea viitoare, acasă cu vicecampioana Urziceni? Parcă Divizia B începe cândva în august şi tot programul precompetiţional al celor de pe Jiu bănuiesc că depindea de alte repere calendaristice. Pandurii se mişcă aidoma Fulgerului, dintr-o divizionară B lunea, într-o televizată în Liga lu` Mitică vinerea viitoare. Curat murdar.

Oricum, odată ce s-a creat un precedent, era evident că alte cazuri vor altera ierarhiile de drept stabilite de bine de rău „în iarbă”. Ca o ironie, în acest iulie 2010 Sportul Studenţesc şi Pandurii îşi recâştigă locul în prima ligă. „Studenţii” pe drept, promovând, cei de pe Jiu fentând, prin mişculaţii de hârtii, bani şi muşchi încordaţi, în spatele uşilor închise. Ura.

Ce <Miracol> va mai fi în fotbalul ăsta de bazar la vremea viitorului Mondial, din 2014? Fără „Tricolori” pe zonă, minţi odihnite şi năstruşnice vor emana alte permutări, vânzări, cedări de locuri… La mai mare.