Posts Tagged ‘Ioan Ovidiu Sabau’

Până şi „Slavă ţie Studenţie” cade pradă intereselor?

august 2, 2010

În ŞUTURI ÎN ZID am pomenit de soarta recentă a Universităţii Cluj, denaturată în 2010 de cai troieni dinamovişti în oraşul de sub Feleac, după 9 decenii de mândră nedeterminare a alb-negrilor…

Ce-i oare mai frumos decât să fii suferit de departe cele mai multe eşecuri din istoria primei ligi, 637, şi să continui totuşi să lupţi „în iarbă” şi să răguşeşti în peluze? Ce-i oare mai grozav decât să-ţi fii conservat tradiţia datând din septembrie 1919, rezistând multor retrogradări iar acum unei a doua strămutări departe de casă? Alţii ar fi aruncat poate prosopul sau ar fi cumpărat locuri ori fuzionat, căci e la modă.

N-a fost însă cazul în jumătatea alb-neagră a Clujului, din care s-ar putea găsi simpatizanţi de ocazie ai Timişoarei, cu ocazia vizitei de peste câteva zile a CFR-ului campion. Din mia aia de fani deplasaţi în iunie la Lupeni, pentru a asista la repetarea promovării în elită reuşită în 2007 de Universitatea lui Falub. Sau dintre cei 4.500 suporteri ai „Şepcilor roşii” ce-au dominat arena plină ochi din Alba Iulia, la redebutul cu 1-2 contra Stelei. Ori fie şi dintre cei doar 300 de iubitori ai lui „U” ce şi-au luat abonament anual pentru sezonul cu jocuri „acasă” în cetatea înscăunării lui Mihai Viteazul.

E drept, orice promovare stârneşte o emulaţie iar un prim pas contra Stelei sporeşte interesul, însă pasiunea pentru cândva prima echipă a Clujului e o stare de spirit şi o pildă demnă de urmat. În fond, e în sângele alb-negrilor. În mai 1920, pentru primul joc al Universităţii, pierdut cu 1-3 la Arad în faţa Gloriei, 80 de suporteri s-au deplasat cu trenul din Dealul Feleacului până pe malul Mureşului. Iar firul continuităţii clubului alb-negrilor s-a păstrat intact în ciuda celor 5 ani petrecuţi în exil la Sibiu, între 1940 şi ´45, ca unică soluţie de supravieţuire în competiţie în urma Dictatului de la Viena ce rupea Transilvania, sau a retrogradărilor la rând până în <C>, în 2000, după nefastul mariaj cu final previzibil cu Banca Dacia Felix.

S-ar putea să supăr dar, comparativ cu farsa din 2002 a Timişoarei, retrogradată în liga a treia însă reinstalată în aceeaşi vară în elită, „U” nu şi-a pătat până deunăzi blazonul, ci l-a adus pe Ioan Ovidiu Sabău şi a repromovat imediat „în iarbă”. Desigur, mândrilor alb-negri nu le-a căzut bine să sufere din 1999 şi până-n 2007 departe de prima ligă dar nici n-au lăsat o tradiţie cu doar doi ani de <B> într-o perioadă „de elită” 1946-´76 să fie întinată cu mâini întinse şi profit nemeritat.

Poate li se „trăgea” de la vorbele rostite de Iuliu Haţieganu, fondatorul clubului, în 1932, la lansarea la apă a Universităţii în campionatul României: „Scopul nostru nu este de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie; nu ură ci camaraderie; nu victorie personală ci victoria naţiunii; nu speculă, ci jertfă”. Bine zis! Am avea nevoie de mulţi Haţieganu în Liga 1 şi în zilele noastre în general…

Ori poate li se „trage” de la tăria acumulată în deceniile de obositor pelerinaj. Acum la Alba Iulia, anul trecut pe „Clujana”, o arenă abia renovată şi extinsă la 2.000 locuri, pe care mai jucaseră în trecut, din ´36, Dermata şi chiar CFR, timp de 6 sezoane. Dar nu şi „U”. Care a fost practic evacuată de pe vechea „potcoavă” inaugurată în 1961 şi redenumită „Ion Moina” după aşa zisa revoluţie, cu păcăleala din partea Consiliului Judeţean de sistare în 2005 a renovării sale. Degeaba o omologa Direcţia de Licenţieri a FRF în 2007, căci era vorba de un provizorat stânjenitor. Cu doar 7.600 locuri la „principală” şi peluză.

Iar „U” a rămas cu atât mai demnă în faţa ascensiunii pe schele şi peste noapte a de-acum dublei campioane CFR. Mă întreb cum ar fi înghiţit poliştii un asemenea scenariu, cu CFR eclipsându-i în Timişoara!? De neimaginat.

Ei bine, Universitatea a suferit dar nu şi-a pierdut sufletul, atât de preţios şi, se vede la alţii, greu de recuperat. Şi poate că „U” va dansa numai un sezon în Cetate dar „doar” vicecampioana din 1933, la debut, în urma Ripensiei, şi câştigătoarea unei unice Cupe a României, în ´65, cu Sepsi şi Cosmoc antrenori, poate întreţine flacăra imnului <Slavă ţie, Studenţie>.

Nu zău dar într-un fotbal în care Olanda a degenerat de la Frumoasa Portocală a anilor ´70 la karate-kid într-o finală de Mondial iar inventatoarea Anglia a conservat minimul în faţa Sloveniei cu 3 minute de cinism la colţul terenului, un club plimbat cu cortul peste… graniţe şi cu liftul între ligi putea fi mândru că e intact şi cu 4.500 de susţinători „acasă” dar în deplasare într-o ţară lovită de o aşa zisă însă prefabricată criză. Şi nu-mi cântaţi că e vorba de fani gata de cafteală, căci fiecare pădure are vreascurile ei iar orice exagerare e deliciul presei, lovitura venind în schimb de la oameni nesănătoşi, asta apropo de crezul lui Haţieganu, care au deturnat simbolul „U” pe linii „dinamoviste”, drept „căpuşă” în coasta CFR-ului…

Cinic e faptul că „U” a fost ţinută până în ultima clipă pe jar cu gazul pe foc aruncat de Jandarmerie cum că până şi arena „gazdă” din Alba Iulia nu s-ar preta Ligii 1 şi e amânată de anulări şi incompatibilităţi în încurcături cu comisii şi licitaţii legate de viitorul ei stadion. Un club cu 3 titluri naţionale la tineret şi 8 la juniori ar fi meritat să-şi savureze cel de-al zecelea demn veac de existenţă şi nu să servească intereselor lui Dinamo cu Walter tot aşa cum a fost proptită şi ridicată de nicăieri o concitadină acum campioană.

Reclame

Jose inapoi la pod… Spania sapte si Anglia sase; Romania cat Red Bull Salzburg

decembrie 18, 2009

E ora unui prim bilant in cupele europene, unde ierarhiile au fost in mare masura respectate, Anglia si Spania tragandu-si partea leului si doar Liverpool si Juventus dintre numele sonore cazand prada furcilor caudine ale grupelor UEFA Champions League. (tabelul tragerii la sorti a optimilor si 16-imilor, la finalul postarii…)

Cu exceptia celor doua bombe, petarda a detonat-o Unirea Urziceni, redirectionata de pe locul 3 spre UEFA Europa League cu o linie de clasament simetrica si golaveraj 8-8. In rest, status-quo, chiar si calificarea lui CSKA Moscova in fata lui Wolfsburg fiind de domeniul normalului daca ne reamintim de triumful din 2005 al clubului rusesc in Cupa UEFA, pe cand „Lupii” doar visau sa ajunga sa reprezinte Bundesliga in eurocupe, in vreme ce reculul lui AZ Alkmaar dovedeste ca a fost doar o invingatoare de circumstanta in sezonul trecut din Olanda. 

In noua UEFA Europa League, jos palaria pentru Red Bull Salzburg care, castigand si la Villarreal, a inregistrat un procentaj 100% intr-o grupa in care lazialii au cazut victime. Strangand 18 puncte, campionii din 2007 si 2009 ai Austriei au adunat tot atatea cat cele 4 reprezentante ale Romaniei la un loc, un alt fapt care ar putea explica si clasarea „tricolorilor” in urma fostei gazde a Campionatului European din 2008.

Paisprezece natiuni si-au vazut emisarele calificate in primavara celei de-a doua competitii europene, cu Shakhtar Donetk drept unic sol al fotbalului din fostul bloc sovietic, pastrandu-si blazonul de castigatoare la zi a defunctei Cupa UEFA. In rest, a surprins oarecum Hapoel Tel-Aviv, drept castigatoare a grupei C, in dauna lui Hamburg, si pe undeva chiar Fulham Londra, o inedita reprezentanta a Albionului in Europa, dar misterul se dezleaga daca ne gandim la Roy Hodgson.

Desigur, redirectionarea unor Liverpool ori Juve in UEFA Europa League vor da o mai mare greutate competitiei si un stimulent in plus de a se reafirma unora ca Shakhtar sau Red Bull. Austriecii, din acest sezon cu Huub Stevens la carma, au incasat doar doua goluri, amintindu-si de forma din 1994, cand, trecand printre altele de Sporting CP, dupa prelungiri, si mai apoi Eintracht, in sferturile de finala ale Cupei UEFA, la penaltyuri, au ajuns sa joace finala competitiei, 0-1 si 0-1 cu Internazionale.

Austria de atunci, si nu Red Bull din aceste ultime editii, avea sa fie razbunata tocmai de Stevens, un fost international olandez, fundas castigator ca jucator al Cupei UEFA, cu PSV Eindhoven, care avea sa o conduca pe Schalke in 1997 la cucerirea aceleiasi Cupe UEFA tocmai in dauna Interului, la lovituri de departajare. Asadar Lucescu sau Benitez n-au drumul tocmai lin spre finala de la Hamburg, antecedentele sugerandu-ne insa ca tot pe taram german, in 2001, avea sa fie obtinut si ultimul succes insular in aceasta competitie, tocmai gratie „Cormoranilor”, 5-4 cu golul de aur, la Dortmund, contra Alavesului lui Contra. Greu de crezut insa ca alti romani vor onora ultimul act al UEFA Europa League. 

Wolfsburg, „cazand” din Liga Campionilor in poala verisoarei mai modeste, a marit la patru numarul reprezentantelor Bundesligii, superior Spaniei si Olandei, cu cate trei, plus Angliei si Belgiei, cu cate doua plus una, adica o a treia venita si ea din competitia numarul unu. 

Despre cluburile romanesti, doar atat… O reconfirmare a nivelului valoric scazut al primei ligi carpatine. Steaua, altfel obisnuita cu intrecerile europene, se regaseste printre cele doar 5 cluburi fara macar o victorie in grupe, inscriind numai 3 goluri. Dinamo, CFR Cluj si Timisoara au marcat cate patru, doar ultima scuturand plasa si invingand in ultima runda de jocuri, si inca in deplasare. Linia la comun a careului, patru succese, sase remize, 14 esecuri, 15-37, spune totul.

Defalcat, Timisoara, „cazuta” din play-offul Ligii Campionilor, a salvat aparentele cu o ultima buna impresie la Zagreb, la chiar 20 de ani dupa un 17 decembrie insangerat pe Bega, castigand un prim joc dintr-o aventura europeana de 10 dispute, inceputa la Donetk, si tocmai eliminarea castigatoarei Cupei UEFA ii ofera per total un ascendent in fata Clujului de exemplu, al carei regres fata de cele patru puncte smulse anul trecut in grupele UEFA Champions League e mai mult decat evident. Cat despre Dinamo, in caracteristicile-i tipare, o subtire sansa de a rasturna calculele calificarii scufundandu-se in mocirla de pe Spirou Louis.

De fapt, Timisoara a adunat in grupe mai multe puncte decat alte 9 cluburi plus cele doua conationale Steaua si CFR, cu toate in general mai unse cu alifii pe cai europene, asa incat Ioan Ovidiu Sabau poate fi trecut, alaturi de Dan Petrescu, care si-a atins obiectivul calificarii, intre antrenorii de prespectiva ai noului val. Dintre cei consacrati, Mircea Lucescu asteapta cu trepidatii tragerea la sorti si un drum cat mai lung, pe care inca se afla si invinsa sa din ultima finala, Werder. 

Intre cele 16 primavaratece din UEFA Champions League, cate 3 din Anglia, Spania si Italia, cate doua din Germania si Franta, plus CSKA, Olympiacos si Porto.

In optimile din februarie, cu cluburile de pe locul secund in grupe jucand prima mansa pe teren propriu: VfB Stuttgart v Barcelona; Olympiacos v Bordeaux; Inter Milano v Chelsea; Bayern Munchen v Fiorentina; CSKA Moscova v Sevilla; Lyon v Real Madrid; Porto v Arsenal; AC Milan v Manchester United.

Intre cele 32 din UEFA Europa League, 4 din Bundesliga, cate 3 din Olanda, Spania, Belgia si Anglia, cate doua din Franta, Italia, Portugalia si Turcia, plus o unica echipa din Israel, Grecia, Austria, Ucraina, Danemarca, Cipru, Rusia si, da, da, Romania. Unirea a ramas pe metereze. Bravo ei, la debut…

In 16-imile UEFA (18, 25 februarie): Rubin Kazan v Hapoel Tel Aviv; Athletic Bilbao v Anderlecht; FC Copenhagen v Marseille; Panathinaikos v AS Roma; Atletico Madrid v Galatasaray; Ajax v Juventus; FC Bruges v Valencia CF; Fulham v Shakhtar Donetk; Liverpool FC v Unirea Urziceni; Hamburger SV v PSV Eindhoven; Villarreal v VfL Wolfsburg; Standard Liege v Red Bull Salzburg; Twente Enschede v Werder Bremen; Lille v Fenerbahce; Sporting CP v Everton; Hertha Berlin v Benfica SL. In optimile din martie, invingatoarea dintre LOSC Lille si Fenerbahce va da de Liverpool ori Unirea…

Cununie la 12:34 si 56 secunde, in 7 a 8-a din ’09

august 7, 2009

Un cuplu de indragostiti a spus da la ora lor exacta. 12:34’56”, pe ziua de 7 din luna a opta, in 2009. O vineri speciala. Cu cateva minute inainte, in Elvetia, si clubul fanion al Timisoarei, mandria Banatului, traia momentul sau special, de glorie, o premiera in istoria sa de aproape noua decenii, numele sau fiind extras din urna tragerii la sorti si afisat pe panoul fazei play-off a UEFA Champions League. Cununii si imperecheri.

Politehnica Timisoara, cum este denumita de BBC Sport in editia sa virtuala, in prezentarea tabloului competitional al jocurilor imediat urmatoare din UEFA Champions League, a fost asadar imperecheata cu „svabii” de pe Neckar. Faini copii, cei de la BBC, cu ceva staif de moda veche. In rest, in mass-media, iti tot sare in ochi FC Timisoara. E bine ca unii, din greseala ori omisiune, n-au inlocuit denumirea adevarata a clubului timisorean cu surogatul atribuit noilor galben-negri. Dar asta e alta poveste.

Esential e ca „Poli” s-a aflat in urna, multumita calificarii in dauna detinatoarei la zi a editiei cantec de lebada a Cupei UEFA. Saltul facut de gruparea timisoreana e urias, de la o eliminare lipsita de glorie anul trecut, din Cupa UEFA, in fata belgradenei Partizan, la o calificare in UEFA Champions League. Ascensiunea e evidenta! De la acea dezamagire cu alb-negrii din capitala Serbiei, la un loc 2 in competitia interna, ce a aruncat-o in valtoarea Ligii Campionilor. Si pentru prima data, indiferent de restul convulsiilor de la club din ultimii ani, noua conducere trebuie judecata prin prisma acestui spectaculos progres. Sa-i dam Cezarului ce i se cuvine, sa aplaudam reusita!

Marian Iancu si intregul staff de la gruparea timisoreana merita calde felicitari pentru reusita de a se fi aflat la un pas de a da piept cu alde Arsenal London sau Olympique Lyonnais. Nu e de ici, de colo. A iesit din urna VfB Stuttgart, la randul ei o finalista de Cupa UEFA. „Poli” e la 180 de minute distanta de grupele UEFA Champions League, care, cu toata gretoasa ei poleiala comercialist-publicitara, e totusi marea scena a fotbalului de club european, e taramul ravnit pentru incasarile ce pot propulsa cluburi oarecare pe orbita performantei si a succesului financiar, apanaj doar al marilor forte continentale.

Ce-a fost a fost iar acum Timisoara traieste istorie. E drept, sublim ar fi fost ca niste jucatori in alb-violet, evoluand sub numele Politehnica Timisoara, sa fi reusit eliminarea lui Shaktar Donetk. Incurcate sunt caile istoriei si asa i-a fost dat Timisoarei, ca sub alt nume si culori, cu jucatori stansi care de pe unde, sa reuseasca o performanta neatinsa in istoria precedenta a Politehnicii. Dar, cum am spus, ce-a fost e la timpul trecut. Remarcabila e metamorfoza rapida si intrarea intr-un cerc select.

Iar calificarea in dauna lui Shaktar e cu atat mai remarcabila cu cat pe cand Lucescu jubila in luna mai, la cucerirea Cupei UEFA, Timisoara nu stia cu ce antrenor va pleca in pregatiri.  Lucescu a avut cativa ani la dispozitie sa cladeasca, pe cand Ioan Ovidiu Sabau a trebuit sa struneasca de pe o zi pe alta o echipa inchegata de Uhrin Jr. si tinuta apoi in priza de Balint si inlocuitorii sai. Prin prisma acestor circumstante, reusita e aproape incredibila si tocmai de aceea toti cei de la club sunt de carat pe umeri, pe brate. Felicitari!

In alta ordine de idei, merita subliniat ca Timisoara n-ar fi avut aceasta oportunitate pe care altfel ar fi meritat-o cu prisosinta, daca nu s-ar fi intors pe Bega cele 6 puncte. Cu alte cuvinte, noroc cu decizia TAS, ce a oferit inapoi niste puncte trudite in teren dar furate cu nonsalanta de corupti de la centru. S-a dovedit inca o data, daca mai era nevoie, ca pastorii fotbalului mioritic sunt impotriva intereselor fotbalului nostru, actionand pe criterii cooperatist-clientelare. Ma intreb ce-ar fi reusit Dinamo impotriva lui Shaktar si raspunsul e lesne. Trebuie doar studiat palmaresul european asa-zis post-revolutionar al clubului din Bucuresti, pentru a ne imagina un scenariu ce, spre binele tuturora, a fost evitat. Cred c-au fost destule fete lungi la surpriza furnizata zilele trecute de Timisoara si imi vine in minte chipul lui Ionut Lupescu.   

Comparativ cu startul editiei trecute, Timisoara si-a depasit deja conditia. E ca si cum si-ar fi asezat stacheta la 5 metri si jumatate si ar fi sarit peste sase. Totul tine acum de consolidarea pozitiei atinse. Un memorabil traseu european, cu drumuri in grupele fie din Champions League, fie din Europa Cup, este bomboana de pe tort, insa cuvantul de ordine e mentinerea pozitiei arvunite in competitia interna, cu drept de calificare in UEFA Champions League, atat de ravnita de rivale de la centru si ale lor sustinatori printre conducatorii federali partizani. Caci din prinderea Champions League vine malaiul, care implicit poate fi turnat la fundatia unui lot tot mai competitiv.

Jocurile cu VfB Stuttgart sunt de tipul acum ori niciodata, cu sansa de a accede in grupele Champions League, ascensiune jack-pot ce ar face sa curga banetul, cu un an in avans. Dar pe termen mediu, poate mai importanta e campania interna, care de s-ar sfarsi cu o noua pozitie de Champions League, ar oferi o baza solida, o declaratie de intentie a unui oras lovit crunt in plan fotbalistic, dar care s-a regasit la momentul potrivit, in plina deruta a tartorelor Steaua si Dinamo. Roata s-a intors si Timisoara trebuie sa profite de moment. Minunat ar fi sa aibe parte de experienta visiniilor clujeni, cu un succes in grupa la Roma si o remiza contra lui Chelsea, dar parca mai grozav ar fi sa nu copieze reculul pe plan intern al CFR-ului, care, din club campion in 2008, se regaseste acum doar in Europa Cup.