Posts Tagged ‘initiativa’

„Operaţiunea Oaia”

Octombrie 31, 2010

Scriam în vară de demersul timişoreanului Bogdan Herzog, mare polist, antreprenor localnic şi fiu al fondatorului „Diviziei Sport” la Radio Timişoara, în legătură cu campania JUSTICE FOR POLI, iniţiativa sa. Ei bine, într-o notă mai puţin serioasă, fin ironică, Bogdan a pus la cale cu alţi fani alb-violeţi şi campania „Operaţiunea Oaia”, de fapt o mare ovină gonflabilă, ţesută cu trudă, în „onoarea” descinderii pe Bega a mai-marelui Gigi Becali, odată cu Steaua sa.

Oaia a fost… făurită şi gătită pentru sosirea Stelei şi a patronului ei, adusă la stadion într-un gest de curtoazie al fanilor polişti pentru „cine-i ca noi”. Becali şi roş-albaştrii au ajuns peste tot, şi pe Riverside ori Anfield, printre altele, dar Oaie ca pe Bega n-au văzut. Ce nu face Timişoara pentru a se încadra ineditului spaţiu mioritic al Ligii lui Mitică, George, „Butelie” şi mai ales Gigi. E rupt din rai privilegiul de a juca în acelaşi eşalon cu păstoritele şi mai ales de a primi vizita Stelei.

E gata să iasă din stână. Ţesălată pentru marea întâlnire

E scoasă din ţarc, într-un mediu nociv ei, în preajma turmei arenelor...

E fotogenică, între îngrijitorii ei, gata de marea întâlnire. Dar mă va remarca oare, mă va mângâia pe blăniţă? Sau va saluta trufaş doar ieşirea lui Kapetanos în încercuire?

E seară, e frig, dar les randez-vous nu poate fi ratat.

Oaia pentru Gigi, erupţie a veşnicei angoase a Timişoarei. Această stea care "sus răsare".

Oaia abia aşteaptă returul. Nu scăpăm de asemenea onoare. Steaua revine pe Bega. Până când? Veşnic, pururea Amin, într-o Ligă criptocomunistă de securişti şi hoţi ce şi-au schimbat doar blana. Trufia, rânjetele şi inumanitatea le sunt impregnate pe veci în pielea tăbăcită de grosolani ce sunt. Până la împlinirea spuselor lui Bogdan, „fotbalul ar trebui să rămână al suporterilor”, mai e iarbă de păscut.

Tottenham il ineaca-n sange pe Ginola

Octombrie 8, 2010

Nu-i de vazut de cei cu firi sensibile. E pe You Tube, ii zice How To Cut Carbon Emissions (10.10. No Pressure).

E un filmulet de cateva minute, o alta monstruozitate a propagandei mincinoase a Noii Ordini Mondiale intru a ne spala pe creier si baga pe gat  micsorarea emisiilor de carbon generate de activitatile umane, de fapt un travesti la impunerea altor si altor viitoare constrangeri, taxe si biruri. Iar percutanta modalitate video in care se incearca sa ni se inoculeze vina schimbarilor climaterice cauzate de mana omului spune multe despre crunta dictatura mondiala in devenire. Videoclipul face reclama unei actiuni din 10 octombrie in care, vezi Doamne, cu totii ar trebui sa ne aliniem impunerii „de la centru”. Cu o baie de sange pentru sceptici si „necredinciosi”.

Iar pentru ca impactul la public sa fie marit, a fost cooptat in hora si un popular club de fotbal londonez, alesi fiind doi componenti ai lotului Angliei la Cupa Mondiala din Africa de Sud.

Tottenham Hotspur a acceptat si isi joaca rolul in reclama, cu fundasul Ledley King si varful Peter Crouch deschizand gura la o sedinta de antrenament. Iar cine nu se supune crezului, fie si foste staruri adulate de public, o termina rau, cum e cazul vedetei de-altadata a Spursilor, David Ginola, cel care evolua cot la cot la White Hart Lane cu Ilie Dumitrescu. In filmulet mai figureaza pustii dintr-o sala de clasa si angajatii unei companii white-collar, producatorii vrand parca sa sugereze ca de pe urma scepticismului unora va suferi si majoritatea credula.

Un intuneric diavolesc, satanic, vine din directia de unde ne-am astepta cel mai putin. Dar tocmai sub impresia bunelor intentii se ascund cele mai monstruoase ticluiri…

 

Primăria asfaltează… dar F.C. Timişoara punctează?

Iulie 27, 2010

Deşi scriber, nu-s nici sceptic, nici cinic. În mare, am încredere în oameni. Aşa încât n-am urcat nici scările Primăriei doar pentru a mă afla în treabă cu o sesizare scrisă în privinţa carosabilului cariat al unor străzi dintr-o microzonă centrală a Timişoarei. Chiar credeam că se va întâmpla ceva. Pozitiv.

Dar să mi se răspundă în scris de pe-o săptămână pe alta iar apoi să şi văd la lucru utilajele de recarosare a străzilor, la alte câteva săptămâni distanţă nici cât degetele unei mâini, e o dovadă cum nu se poate mai elocventă nu doar că există bunăvoinţă şi suflet în a cheltui folositor banii comunităţii pe chestii ce-şi aşteptau poate de ani rezolvarea, dar şi că există o „democraţie a cetăţii”.

Am sesizat în scris, aidoma unui pensionar pisălog, şi aleşii au reacţionat pozitiv, prompt. Alţii s-ar fi tânguit pe la colţuri, cum că de câţi ani sunt tot mai cariate străzile, închipuindu-şi că orice demers ori reclamaţie ar face, lucrurile ar rămâne împietrite. Ei bine, nu-i chiar aşa, asta ca lecţie pentru pesimişti şi retrograzi patinând în critici negativiste şi neacordând o şansă edililor. Le-am dat-o şi îmi scot pălăria.

Oare e o a câta dovadă că Timişoara, în ciuda „creşterii” sale în populaţie, a ţinut în general pasul cu nevoile locuitorilor? Şi câte n-ar fi exemplele pozitive, că lucrurile se îmbunătăţesc şi că – fără să intru în speculaţii politice, de care-s străin – aleşii reinvestiţi de încrederea oamenilor şi-au meritat banii şi fotoliile de edili? Felicitări.

În contrast, FC Timişoara cea tânguindu-se de ceasul morţii cum că mai puţini bani vor fi sifonaţi de la Primărie spre club, n-a făcut cinste cu un 2-2 de la 1-2 în debutul cu Gloria lui Reghe´. Relativ la anticipabilul recul şi la interesul tot mai scăzut al publicului pentru o formaţie dorită fanion a urbei, chiar ar fi justificaţi banii contribuabililor doriţi de diriguitorii alb-violeţi din partea Consiliului Local!?! Ei bine, între o stradă proaspăt asfaltată şi un 2-2 cu năsăudenii lui Nea Jean, vă asigur care ar fi priorităţile timişorenilor de rând.

Chestia cum că FC Timişoara reprezintă mândria sportivă a urbei, polarizând vezi Doamne interesul lumii, e populism ieftin şi lacrimi smulgând fonduri nemeritate. Când Primăria se vede obligată să crească preţul tichetelor de transport în comun, de la 3 lei la 3,50, care 50 de bani contează în buzunarul oamenilor furaţi pe faţă de ascunsa guvernare mondială prin tentaculele ei din ţară, şi asta pentru a creşte nivelul veniturilor unui Consiliu Local asaltat de nevoile cetăţenilor ca reclamantul cu străzile ori aiurea, atunci ba bine că nu ca FC Timişoara să mai bată şi la alte porţi finanţatoare.

N-am auzit eu de vreun referendum întrebându-i pe timişoreni dacă vor chiar atât de mult ca edilii să sprijine echipa din banii oamenilor, şi asta în detrimentul altor priorităţi, evident mult mai mari şi late? Când FC Timişoara va atrage atâtea simpatii în tribună cât să umple jumătate de stadion, atunci poate că s-ar justifica bocetul după fonduri din punguţa municipiului. Dar la cele câteva mii magnetizate, o picătură de o sutime în viaţa cetăţii, orice tânguială în plus e nedemnă şi inutilă. Fanii cu problemele lor îşi vor păstra banii decât să-l vadă pe viu pe Zicu ori Tameş, asta fără a avea ceva în sine cu proaspeţii purtători de alb-violet. I-au văzut cândva la teleu´, în alb-roşu.

Dar fără să fie văzută la teleu´ în Finlanda, F.C. Timişoara a dres bine busuiocul de a-şi reamplifica doza de simpatie a bănăţenilor, „Pizon” Petrovic dând speranţe că are în arsenal mecanismele psihologice să revitalizeze echipa, cu efecte pozitive imediate. Se va ridica Fotbal Club la ştacheta la care se doreşte a fi percepută în „cetatea” Timişoarei?

Ziua 145. La discretia fanaticilor

Mai 15, 2009

Eroii acestor randuri sunt suporterii din fotografia de pe frontispiciul blogului. Fanii care in 2005, la descinderea Glazerilor pe Old Trafford, au decis sa rupa randurile si sa-si creeze propria versiune idealizata a lui Man United. Fara sponsor in piept, cu numere de la 1 la 11, cu tricouri in versiunea retro, din vremuri cand „Diavolii rosii” cucereau initial Europa, in ’68, pe Wembley.

De cand au dat nastere lui FC United of Manchester, dizidentii au avut parte numai de promovari. Pe care le-au savurat, subliniind insa ca n-au intors spatele „adevaratei” United si nici nu-i poarta ranchiuna pentru triumfurile sub bagheta lui Sir Alex Ferguson. Ei doar s-au distantat de „regimul Glazer” dar, asa cum se explica si in revista The Red Issue, tin pumnii stransi campioanei Angliei. Asta insa de undeva de la distanta, din tribunele lui Bury, de la Gigg Lane, unde FC United of Manchester continua sa joace in chirie, pana la proxima raza aurita de soare. Cand, cine stie, un minuscul… Old Trafford va fi ridicat pe undeva, pentru dizidenti.

Dar unde vreau sa ajung? Ei bine, doar in acest sezon, dupa 3 promovari la rand, „veritabilii” s-au vazut stopati dintr-o noua ascensiune, incheind pe locul 6, primul sub barajul play-off, ratat dupa un 1-1 acasa, in ultima etapa, la fine de aprilie, cu Bradford Park Avenue. Pentru diluarea amarului sau nu, conducatorii lui FC United of Manchester au apelat la o oferta unicat in fotbal, si anume de a lasa la discretia suporterilor suma pe care doresc sa o plateasca pe abonamentul sezonier pe 2009-2010. Solutia e cu atat mai altruista cu cat, in paralel, la Old Trafford, niste zeci de mii de fani si-asa storsi de bani au fost impovarati cu inca o lira la pretul biletelor pentru viitorul sezon.

Veti spune ca o lira e o nimica toata. Intr-adevar. Dar se aduna… Inspirandu-se poate de la Radiohead, muzicieni ce si-au lansat online ultimul album cu oferta in premiera in industria de profil de a incasa cat cred de cuviinta admiratorii lor ca merita sa achite, asta incluzand si suma de… zero lire sterline, zero centi, diriguitorii amatoarei cu 4 ani vechime si-au pus gatlejul pe butuc, asteptand urmarile.

Gurile rele spun ca toata „schema FC United of Manchester” n-a prins la nivelul asteptarilor, estimarile initiale sugerand transhumanta mai multor dizidenti, de la Old Trafford pe Gigg Lane. Trei-patru mii, cam aici se invarte FC United. Practic, le e pusa loialitatea la incercare, taman in niste vremuri de restriste economica. Unii ar putea spune pas, gandindu-se la plati si chitante.

Dar poate ca FC United mizeaza tocmai pe capacitatea de a strange randurile a celor care s-au dovedit deja a fi suficient de tari, in 2005, cand renuntau la statutul si privilegiul de suporter pe Old Trafford. Anul trecut, pretul abonamentului sezonier a fost de 140 de lire. Acum, fanilor li s-a sugerat sa achite cat cred de cuviinta, dar ideal minim 90 de lire. Chiar si aceasta „podea” are un amendament, si anume ca daca unora le vine greu sa stranga si cele 90 de lire, sunt invitati la club, la o discutie. La o taina, la un ceai. Poate si o negociere…

S-ar putea ca din respectivele mii de dizidenti, ori unii dintre fotografiatii din peluza, sa plateasca mai putin decat cele 140 de lire achitate in 2008. S-ar putea insa, din contra, sa si pluseze, impresionati de gestul conducerii, de a le lasa o marja de manevra, sau gandind ca daca ar face aidoma altora, platind mai putin, s-ar trezi cu FC United in marsarier. Si cine-ar vrea asta!?

Un fan isi va lua de la gura o bere dar nu va intoarce spatele amatoarei cu patru ani vechime. Cred ca se vor achizitiona abonamente de la 141 de lire in sus. In majoritatea cazurilor. Si apropo de ce-am scris deunazi, pe tema deficitului „Diavolilor rosii”, la care se adauga continua crestere a pretului de intrare pe Old Trafford, n-ar fi exclus ca si mai multi deziluzionati sa schimbe macazul. Initial cateva mii, ieri unul, azi unul, maine unul, si tot asa…

Sub titlul Your Season Ticket, Your Choice, pagina online www.fc-utd.co.uk anunta noua campanie radicala a The Board, conducerea lui FC United, sugerand fanilor ca acoperirea pierderilor financiare din ultimele doua sezoane nu se doreste a fi facuta, mai ales in actualul climat economic, printr-o crestere unilaterala a pretului de acces pe Gigg Lane. Daca politica va da roade, ramane de vazut. Cert e ca FC United nu creaza un precedent doar in UniBond Premier Division, unde evolueaza la nivelul 7 al piramidei, ci in intregul fotbal englez.

Inca o dovada ca spre baza piramidei lumea e cu picioarele pe pamant si lucrurile sunt mai normale, firesti, cu o evidenta empatie pentru om. Suporterul cu fular de la Gigg Lane nu e consumator si cumparator, ci in primul rand iubitor de fotbal si fanatic dupa rosu-negru-alb. La Old Trafford, cel ramas pe baricade e client de muls… 

Iar in vreme ce „clientii” se pregatesc de Roma si corida cu Barcelona, „dizidentii” vor lua aer proaspat pe Olympiastadion din Stockholm, la un amical cu Djurgarden. Nu toate drumurile duc la Roma… Vor curge mai multi pasi din toamna spre Gigg Lane? Si pe cate lire?

Ziua 128. Vipuri, uituci, avioane si berze

Aprilie 30, 2009

„… Si ma rog de ce VIP? Cu ce sunt mai VIP cei 10-15 biciclisti decat restul biciclistilor?” Cam asa a pus pe buna dreptate punctul pe i unul dintre participantii la actiunea „Verde pentru biciclete”, desfasurata in centrul Timisoarei in sambata Pastilor Mici, nimeritele intrebari fiind adresate pe forumul online al respectivei initiative. 

Din punctul nostru de vedere, al iubitorilor pedalatului, sau dintr-o perspectiva sportiva, doar doua personalitati au  innobilat si dat greutate prin prezenta lor la start pelerinajului „Verde pentru biciclete”. Ar fi castigatorul Turului Ciclist al Romaniei, Dan Anghelache, devenit in 2007 primul roman triumfator in „bucla carpatina” dupa o asteptare de 10 ani, si mai ales multipla campioana olimpica la canotaj Elisabeta Lipa, care a cules salbe aurite la nivel mondial pentru Romania. Jos palaria in fata acestor doi campioni, adevarate very important person pentru „Verde pentru Biciclete”, si care au onorat actiunea cu entuziasmul lor pentru miscarea fizica in aer liber. Doua VIP si atat!

Insa cu exceptia necesitatii sublinierii prezentei lui Lipa si Anghelache, ne intrebam intr-adevar ce atata caz despre prezenta unor alte asa zise vipuri. Nu se mai invart rotile bicicletelor si nu mai putem deschide frigiderul in Romania fara a fi asaltati de acest nou si insidios cult de a promova la nesfarsit numele unor presupuse very important person, de fapt niste biete creatii ale comercialistei industrii mass-media?

Tot ceea ce a fost esential de mentionat despre „Verde pentru biciclete” tinea de initiativa in sine, a Fundatiei Bega si a altor organizatii cu caracter sportiv din Timisoara, de sprijinul excelent oferit de autoritatile locale, Politie si Politia Comunitara, de adunarea unui mare numar de inimosi la ceea ce s-a dovedit a fi o actiune reusita, la vremea buna si mesajul pozitiv al acestui pelerinaj ciclist in premiera.

Dar, cand colo, stirile locale de luni, desi au prins prima pagina a ziarelor, au fost de fapt un pomelnic al numelor respectivelor very important person. Te doare capul, nu alta, la ce s-a ajuns. Pai daca la asta s-a redus totul, putem sa inchidem pravalia. Orice scriber care cat de cat se respecta ar fi innodat un dialog cu unul dintre participanti, un non asa zis VIP, intrebandu-l ce l-a determinat sa sprijine initiativa, ce spera sa rezulte din actiunea lor si alte asemenea ecuatii…

In ziua imediat urmatoare evenimentului aveam norocul sa ma intersectez cu un lunguiet sir indian format de unii dintre participantii la „Verde pentru biciclete”. Toti unul si unul, oameni obisnuiti, ca tine, ca mine, reuniti intr-un pelerinaj ciclist spre estul Timisoarei, prin natura. Fara tam-tam, fara publicitate, doar de dragul sportului si al comuniunii „verzi” cu natura. O actiune normala, minunata prin simplitatea ei, cu oameni adevarati si nu tu asa zise VIPuri. Ceea ce nu s-a inteles in capul si penelul propagatorilor mass-media ai evenimentului este ca „Verde pentru biciclete” a fost insufletita si ridicata la rangul de prima pagina de prezenta in numar mare a pasionatilor de incurajarea mersului pe bicicleta, a acelor multi ilustri necunoscuti. Fara ei, initiativa ar fi fost inconsistenta prin prezenta doar a presupuselor asa-zise VIPuri. Dar se remodeleaza o societate prefabricata si acestea sunt pateticele reflexe… Ce trebuie taxate!

Cam asa am lasat in urma Timisoara. Cu senzatia ca am avut norocul si placerea de a participa la „Verde pentru Biciclete”, o initiativa minunata, dar din care unii atat au reusit sa concluzioneze… Ca a fost onorata de VIPuri. Asta a fost stirea zilei… Insiruirea numelor respectivilor. Mai sa fie. Noroc ca n-am cazut din sit la ilustra lor aparitie.

Pentru confirmare, un VIP mondial apare in poza de pe prima pagina a ziarului de limba engleza din Budapesta, Budapest Times. David Beckham in tricoul lui AC Milan, cu care a evoluat recent intr-un meci demonstrativ in capitala maghiara. Beckham e atat de „mare”, un megabrand mondial, incat a tinut prima pagina a presei budapestane de limba engleza. Ce bine! Pacat ca alte nume au tinut prima pagina si mai toate randurile legate de „Verde pentru biciclete”. VIPuri si VIPuri. Beckham pe prima pagina iar undeva dosit, in acelasi ziar, incidentul aviatic din Romania, urcat la rang de „stire VIP” de prezenta la bord, in zbor spre Iasi, a unui alt nume mult prea important cu sine si in ochii altora. Despre Dinamo in presa de limba engleza din capitala vecina. Ce poate face o barza! De parca altii n-ar fi fost in acel avion. Estimez ca nu s-ar fi facut atat tam-tam in presa romana, de unde subiectul a fost pasat mai departe, daca n-ar fi fost vorba de Dinamo.

Si apropo de avioane, stewardesa mai simpatica decat norma care ne-a vorbit survoland Europa spre Londra ne-a lasat la aterizare cu o glumita excelenta. „Iar daca aveti sesizari, accesati http://www.icantrememberwhatiamcomplainingabout.com” adica „Nu-mi amintesc despre ce vroiam sa reclam la adresa companiei aeriene”. Cu alte cuvinte, abtineti-va de la comentarii inutile. Pe buna dreptate, as zice, mai ales tinand cont de costul (inca) redus a numeroase zboruri. A fost buna poanta cu „nu-mi amintesc…”

Ziua 124. Pe doua roti prin Timisoara

Aprilie 25, 2009
"Verde pentru biciclete", la mai mare...

"Verde pentru biciclete", la mai mare...

Am trait s-o vad si pe asta. Siruri de autovehicule in trafic, insa nu incetinite de ambuteiaje ori la „stop”, la intersectii, ci dand prioritate initiativei „Verde pentru biciclete”, un proiect de incurajare a ciclismului in mediul urban si care s-a bucurat de sprijin din partea autoritatilor locale si de entuziasmul numerosilor amatori ai transportului pe doua roti. A fost o sarbatoare a entuziastilor sportului cu pedale, cu mic cu mare, cu biciclete care mai de care, o ridicare la putere a dreptului bicicletelor in tot mai aglomeratul trafic urban.

Vremea a fost cu noi… Soare cald. Zambetele au fost pe buzele tuturor. Iar organizatorii s-au gandit la toate. Au impartit sticle cu apa, inaintea pornirii de pe Bulevardul Circumvalatiunii din Timisoara, si numeroase pliante explicative… Plus tablitele cu numere si logoul de un verde crud.

Macar si pentru o primavarateca dimineata de sambata, puterea pedalei a trecut pe primul loc pe strazile Timisoarei. Verde pentru biciclete!

Macar si pentru o primavarateca dimineata de sambata, puterea pedalei a trecut pe primul loc pe strazile Timisoarei. Verde pentru biciclete!

Ne-am reunit intr-atat de multi incat prezenta Politiei a fost primordiala in asigurarea bunei desfasurari a pelerinajului ciclist pe strazile orasului nostru. Pentru o ora, cateva artere ne-au stat la picioare, limuzinele s-au oprit, agentii de trafic au asigurat fluidizarea traficului iar unii soferi au salutat initiativa cu claxoane amicale.

De luni, intr-o zi ca oricare alta, de lucru, lucrurile vor sta altfel, cu ciclistii ruland inghesuiti langa borduri si cu automobilistii cu nitel mai putin spatiu de manevra. Atunci, anumite reguli „de convietuire” in trafic vor usura drumul tuturora cu treburile zilnice, daca soferii nu ii vor descuraja pe ciclisti deschizand portiera fara sa se asigure, daca le vor lasa loc de rulare in preajma bordurii, daca nu le vor taia calea, daca le va acorda prioritatea cuvenita in intersectii, daca vor semnaliza schimbarea directiei de mers, daca nu vor parca pe pistele de biciclete, care, par a se inmulti in mediul citadin si pe arterele de acces in oras ori daca nu vor claxona in apropierea lor. Sunt mai degraba lucruri de bun simt decat legi negru pe alb.

Biciclete aliniate la startul initiativei "Verde..."

Biciclete aliniate la startul initiativei "Verde..."

Cred ca am fi fost si mai multi daca domni si doamne intre doua varste sau chiar de varsta a treia ar fi avut curajul sa se alature unei procesiuni in general tinere. Sunt multi timisorenii care prefera sa-si rezolve treburile circuland cu bicicleta dar abia in crestere numarul celor care percep puterea pedalei drept un mod de relaxare. Cei in ton cu ordinea zilei, a culorii verde pentru prioritate la biciclete, au spus prezent sambata dimineata, pe platforma Timco din zona centrala a orasului. Am fi fost asadar si mai multi. Si estimez ca parcul de biciclete al orasului va creste considerabil pana la proxima reuniune. Ar mai fi Masa Critica, in serile din ultima seara de vineri a lunii, tot cu un pelerinaj pe doua roti pe cateva artere ale Timisoarei…

Unde-s multi, puterea creste. Nu suntem multi, ca si chinezii, insa numarul crescand de masini, pe niste artere care nu s-au largit peste noapte, ne determina sa cautam solutii viabile pentru transportul "in cetate".

Unde-s multi, puterea creste. Nu suntem multi, ca si chinezii, insa numarul crescand de masini, pe niste artere care nu s-au largit peste noapte, ne determina sa cautam solutii viabile pentru transportul "in cetate".

Odata „sarpele” pornit, coloana ciclista a fost mai lunga decat ne-am fi asteptat. Am prins putere inca de la actiunea incipienta. Am trecut pe sub viaductul din apropierea Garii de Nord, apoi prin fata Catedralei, am trecut Bega, am ajuns la giratoriul de la Michelangelo si am continuat spre Spitalul Judetean, apoi pe Calea Martirilor si pe traseul tramvaiului 9, pana la Calea Sagului. La dreapta si apoi pe Strada Resita, din nou peste Bega si prin fata Garii. A fost frumos, a fost placut, ne-am bucurat de privelistile din oras in mersul molcom al bicicletei si am savurat libertatea de a pedala in voie. Drumul a fost al nostru…

"Pe cand urmatoarea intalnire?" ne intrebam cand prinsesem deja gustul, la 15km/ora, pe Bulevardul Vasile Parvan...

"Pe cand urmatoarea intalnire?" ne intrebam cand prinsesem deja gustul, la 15km/ora, pe Bulevardul Vasile Parvan...

La fel de bine, biciclistii trebuie sa-si puna si ei problema sigurantei in trafic… www.pedaleaza.ro atrage atentia in privinta catorva reguli de bun simt. Traversezi zebra calare pe bicicleta? Mai bine nu… Tasnesti brusc in fata masinii? Deloc recomandabil… Treci pe rosu la semafor? Interzis! Nu semnalizezi schimbarea directiei de mers? La fel de grav… Circuli in paralel cu alti biciclisti? Nu-i concurs… In paralel, doar la aceasta initiativa. Iti legi bicicleta de copaci, stalpi, hidranti, burlane? Inca, din pacate, pana ce numeroase bare metalice, special amenajate, vor fi amplasate ici-colea, in oras. Nu porti elemente reflectorizante, noaptea? Esti in pericol!

Politia a fost cu noi, masinile s-au oprit iar "Verde pentru biciclete" a facut turul Timisoarei!

Politia a fost cu noi, masinile s-au oprit iar "Verde pentru biciclete" a facut turul Timisoarei!

A fost un prim pas reusit spre ceea ce ne-am dori sa fie traficul in mediul urban al Timisoarei. Mai tolerant, cu loc pentru toti, cu calm, rabdare si zambete. Se poate… E nevoie de biciclete ca de aer, e o sansa in plus pentru fluidizarea traficului. Si o mie de soferi daca ar renunta la volan, macar pentru o zi pe saptamana, in favoarea bicicletei sau mersului pe jos, si traficul ar fi deja mai lesne. Se inscrie cineva? Ala eu, ala eu…

Si fotbalistele de la Ripensia au fost cu noi, si cateva fete cunoscute din spatiul public. Plin de camere de filmat. O initiativa al carei mesaj este raspandit, e o actiune de efect...

Si fotbalistele de la Ripensia au fost cu noi, si cateva fete cunoscute din spatiul public. Plin de camere de filmat. O initiativa al carei mesaj este raspandit, e o actiune de efect...

Ai economisi bani, ai contribui la diminuarea poluarii in orasul copiilor tai, ai decongestiona traficul, ai fi mai putin frustrat decat in ambuteiajele create la „stopuri”, ai face miscare si, surpriza surprizelor, iti vine sau nu sa crezi… ai castiga chiar si timp, aliatul sau inamicul nostru numarul unu, dupa caz… Cine se incumeta sa lase luni masina in garaj si sa porneasca pe doua roti? Mai ales acum, in anotimpul de tranzitie, cand, fara ploaie dar nici prea cald, bicicleta e un mod placut de deplasare. De la A la B, in cateva minute. Iar banii iti raman in buzunar si benzina la pompe, si nu in atmosfera. Suna bine, nu-i asa?

Ciclismul ca mod de destindere si petrecere al timpului liber e la mare pret in alte societati. Va castiga oare incet teren si in orasele noastre? Depinde numai de noi

Ciclismul ca mod de destindere si petrecere al timpului liber e la mare pret in alte societati. Va castiga oare incet teren si in orasele noastre? Depinde numai de noi

Ruland sambata in grup, laolalta cu alti entuziasti, cu prieteni si cunoscuti, am fost incercat de o mare usurare. M-am simtit eliberat de teama, infima ce-i drept, ce mi-o oferise peste ani ciclismul pe strazile Timisoarei. A fost triumful nostru, al celor neintelesi in privinta avantajelor mersului pe bicicleta ori chiar aratati uneori cu degetul si perceputi drept „sarantoci” pentru alegerea noastra de a profita de puterea pedalei. 

E poveste veche, cam de-acum un deceniu… Pe prioritate, in giratoriul Michelangelo, aproape ca am fost luat pe capota de o limuzina straina, decapotabila, cu numar „rosu de be”. M-am ferit si doar i-am sugerat soferului, gesticuland, s-o lase mai moale. Nu i-a convenit, a schimbat brusc directia de mers, neregulamentar, mi-a taiat calea, a oprit, a coborat din masina si m-a lovit cu capul in gura cat ai zice peste. Era un ins intolerant, masiv, tuns „periuta”, cu o ceafa de taur si cu un limbaj pe masura. Cazut fiind pe spate, i-am preluat in plin dispretul absolut fata de-un semen de-al sau. S-a referit la marea patura de „nimicuri”, la calcatii in picioare ai acestei natiuni. Noi, cei multi, din masa de manevra, ce nu contam in estimarea unora ca Dumnealui. Mi-a intors apoi spatele, si-a asezat pretiozitatea in scaunul capitonat si dus a fost, cu scrasnet de roti. Cazut si lovit, m-am ridicat si am incheiat prin a-mi spune pasul, la Sectie. Am avut si martori, socati de brutalitatea individului… Dar mi s-a sugerat prieteneste si politicos, dupa un apel facut pentru detectarea soferului, in functie de numarul de inmatriculare, sa uit de depunerea unei plangeri, spre binele meu. Dadusem de nervii cuiva sus pus. L-am iertat dar n-am uitat, caci am fost o vreme tumefiat…

Iar acum, peste ani, pentru o sambata dimineata, mi-am luat revansa, pasnic. Verde pentru biciclete! De fapt, pentru a fi un bun si iubitor de oameni „ostean” al „cetatii” trebuie sa treci prin toate ipostazele si sa vezi lumea prin ochii tuturor participantilor la bunul mers al lucrurilor… Pieton, biciclist, sofer. Toleranta, calm, respect, bucuria de a trai. A fost o victorie a emanciparii civice, un succes al civismului. Rulam pe un drum bun, cu prioritate.