Posts Tagged ‘huliganism’

EURO-Drum: Slask v Legia, acasa la gazda din 2012 (… sau… Va vizita Romania Wroclawul?)

septembrie 21, 2009

Din Wroclaw, capitala a Sileziei imbibata de istorie milenara, am scris pentru <Fotbal Vest>, sub titlul „Oporowska interzisa multora”, un reportaj de calatorie sesizand si la jocul localnicei Slask cu gostii din Varsovia contrastele dintr-o perioada post-huliganica a unui fotbal polonez ce se pregateste de gazduirea viitoarei editii a turneului final al Campionatului European. Intrebarea e daca Romania se va regasi in urmatoarea campanie de calificare si va sfarsi prin a-si aconta biletele tocmai pentru un minunat oras ca Wroclaw. 2012 bate deja la usa…

Wroclawul se poate lauda cu tare multe lucruri. Iar din tramvaie, ce taie orasul pe zeci de linii, multe frumuseti iti incanta privirea. Numarul 4 m-a dus frumusel la stadion...

Wroclawul se poate lauda cu tare multe lucruri. Iar din tramvaie, ce taie orasul pe zeci de linii, multe frumuseti iti incanta privirea. Numarul 4 m-a dus frumusel la stadion...

Drumul de la aeroportul Kopernikus, din vestul Wroclawului, spre centrul istoric al orasului cu peste o jumatate de milion locuitori fondat de un duce ceh in secolul X, va fi in nici trei ani o magistrala europeana. In 2012, la ora viitorului turneu final al Campionatului European, noul stadion, aflat déjà in constructie tot in vestul urbei, va fi legat de o maiestuoasa fosta gara centrala, acum inca dezafectata, printr-o fiabila retea de transport, parte a planului de infrastructura de 10 miliarde euro, trasat pentru emanciparea fotbalistica a Wroclawului.

In vasta piata centrala Rynek, rivalizand ca frumusete poate doar cu "perla" Bruxellesului, sute de cladiri care mai de care amintesc de influenta habsburga si prusaca la construirea orasului...

In vasta piata centrala Rynek, rivalizand ca frumusete poate doar cu "perla" Bruxellesului, sute de cladiri care mai de care amintesc de influenta habsburga si prusaca la construirea orasului...

Spun doar fotbalistica pentru ca orasul cu mai bine de 100 poduri peste bratele, canalele si afluentii Odrei, incovrigata prin centru, iti taie rasuflarea cu o urbanistica si arhitectura modelate in dominatia habsburga si prusaca, si care nu traieste doar prin Universitatea fondata in 1702, ce a dat 8 laureati ai Premiului Nobel printre care fizicianul Max Born, dar care tocmai si-a exersat talentul organizatoric, gazduind C.E. de baschet masculin in primele zile din septembrie, cand intreaga Polonie a marcat exact 7 decenii de la invazia nazista.

La stadion, urmele rivalitatii sunt evidente. Verdele lui Slask, mai tare decat rosul oaspetei Legia. Ce va fi in minutul 90?

La stadion, urmele rivalitatii sunt evidente. Verdele lui Slask, mai tare decat rosul oaspetei Legia. Ce va fi in minutul 90?

Urmeaza fotbalul, ce a sangerat in acest inceput de mileniu in capitala Sileziei, din sud-vestul tarii, si nu pentru ca localnica Slask respira doar din unicul titlu cucerit in 1977, la un an dupa triumful in Cupa Poloniei, ci in urma vizitelor fanaticilor din Lodz, Cracovia si Gdynia, ai Arkai, renumiti purtatori de cutite.

"Fata" comercializata a Oporowskai, cu internationalul Mila, inconjurat de stema lui Slask si firma de echipament, acopera fatada cladirii sediu, din capatul tribunei acoperite, sediu ce include si vestiarele

"Fata" comercializata a Oporowskai, cu internationalul Mila, inconjurat de stema lui Slask si firma de echipament, acopera fatada cladirii sediu, din capatul tribunei acoperite, sediu ce include si vestiarele

N-a fost ca spre finele celui de-al doilea razboi mondial, ce a distrus partial Wroclawul, tinut cu dintii de nazisti in retragerea lor, cand au inundat mini-orasul subteran cu spital si cale ferata, in continuare un mister modern din pantecul urbei, dar tot s-a lasat cu morti si raniti dupa un Slask – Arka prelungit cu elicoptere survoland un intreg bulevard de acces la arena Oporowska, intesat om langa om, sustinatori somati la asfalt, sub bulanul fortelor de ordine. Panorama televizata, mi-au spus localnicii, a fost cutremuratoare. Dar era unica solutie…

Poarta principala a Oporowskai, din preajma peluzei nordice

Poarta principala a Oporowskai, din preajma peluzei nordice

Urmarea? WKS Slask a emis carti de identitate pentru accesul la jocurile din Zdobywka Pucharu Ekstraklasy si mi-a inregistrat in sistem Cartea de Identitate pentru a putea cumpara biletul de 50 zloti in tribuna I, Kryta, singura acoperita a arenei din sud-vestul Wroclawului. Mai mult, verdele e obligatoriu, ideal in tricoul cu sponsorul “strategic” Piast, bere a orasului purtand numele primei dinastii regale poloneze, dupa ce localnici mergand la Oporowska de exemplu in tricoul lui Bayern, au fost trimisi la plimbare. De fapt, nu se mai tolereaza aici nici alcoolismul, taxat cu 600 zloti, incarcerarea de-o noapte, confiscarea sticlelor si dusuri reci gratis.

Stema Wroclawului, strajuind intrarea la stadion

Stema Wroclawului, strajuind intrarea la stadion

Te si intrebi cum mica arena placida si sarmanta, cu 8.436 locuri pe scoici preponderent verzi si rosii, cu o miniaturala peluza separata a gostilor si flancata de propriul vechi hotel, minunate parcele de zarzavaturi, pomi fructiferi si verdeata, cu cabanute, ale localnicilor, plus de siruri de plopi aproape cat cei 4 stalpi de nocturna si de o cale ferata, a putut magnetiza asemenea pasiuni sangeroase.

Dar vremurile s-au schimbat si desi Oporowska n-a mai gazduit de peste doua decenii dueluri europene, in trecut cu castigatoare de cupe alde Liverpool, Napoli ori Borussia Monchengladbach, si ea o “verde”, acceptarea candidaturii Poloniei a pornit tavalugul corporatist. Sponsor titular al clubului fondat in 1947 e proiectul “Wroclaw 2012”, iar tehnic Puma, nelipsind Coca Cola. Cam in acest cadru a primit-o Slask, a sasea in 2009, pe “capitalista” de podium Legia, in Mecz 6. Rivalitatea lor, schitata in uriase reusite graffiti din preajma, ale ambelor seturi de suporteri, e acum una stoarsa de sange si monitorizata cu carti de acces.

Bannerul cu un urias tramvai in marime naturala s-a plimbat prin tribuna a II-a, a galeriei, si a salvat spectacolul la un joc de 0-0

Bannerul cu un urias tramvai in marime naturala s-a plimbat prin tribuna a II-a, a galeriei, si a salvat spectacolul la un joc de 0-0

Alb-rosul periclitatului Beenhakker, socat cu 3-0 la Maribor, va lipsi din Africa de Sud, dar va flutura semet in 2012, inaltat cu sudoare de repatriatii din Albion. Fotbalul les se curata si regenereaza dar problemele raman “in iarba”. Unde esti tu, Lato?

Caci Slask – Legia a fost 0-0 si nici macar impulsurile inlocuitorilor Sebastian Mila, international polonez, si Takesure Chieyama, n-au dat culoare echipelor lui Tarasiewicz si Urban. Spectacolul l-a facut doar tribuna, mai exact a doua, Odkryta, cea neacoperita, de fapt o uriasa galerie, o masa verde, scandand, intonand, cantand, incurajand, batand ritmic din palme si uneori dand tonul restului arenei in doua-trei ocazii regizate si de fapt amintite – cu minutul exact – in programul tip ziar, de 12 pagini, ce a punctat desfasurarea ostilitatilor in zi de meci in jurul gazonului imprejmuit de gard.

Si cum Wroclawul e orasul cu zeci de linii de tramvai, galeria a rulat deasupra capetelor un urias banner infatisand un tramvai in verdele, albul si rosul urbei si al clubului. De sub flamura, timp de 15 minute, in prima repriza, fanii n-au vazut de ce Polonia va sta la anul acasa. Dar au ragusit la o arena de pe care voi reveni cu alte detalii.

Reclame

Ziua 142. Barajul „durilor”

mai 12, 2009

Anul trecut, Leeds United a ramas la rosu in barajul play-off de promovare in liga a doua. Ce va fi joi, pe Elland Road? La ditamai stadionul, pacat de prezenta in esalonul trei...

Anul trecut, Leeds United a ramas la rosu in barajul play-off de promovare in liga a doua. Ce va fi joi, pe Elland Road? La ditamai stadionul, pacat de prezenta in esalonul trei...

Doua cluburi inca percepute a fi drept furnizoare de probleme huliganice s-au luat la tranta in aceste zile intr-un baraj de promovare dar, vorba unor observatori, bine ca “durele” Leeds si Millwall au nimerit in semifinale, si nu in finala de pe Wembley, unde, in timpul jocului lor din celalalt colt al Londrei, de pe The Den, incepea un ultim act intre grupari “pitice”, pentru un trofeu obscur la prima vedere.  

Chiar daca dracul nu e atat de negru si reputatia proasta tine loc starii de fapt, mai tot fotbalul englez n-ar fi inghitit o finala de promovare in liga a doua intre Leeds United si Millwall Londra, gazduita inevitabil de solemnul Wembley. Firimituri din peisajul huliganic al anilor ’80 ar fi cautat galceava intr-un moment puternic mediatizat, pe marea scena, fie si urmarite fiind de uriase forte politienesti dotate pana-n dinti.

Dar doar una ajunge pe Wembley, dupa returul semifinalei play-off de joi seara, de pe Elland Road din Leeds. Arena care, altadata, in 2 mai 2001, gazduia un altfel de semifinala, de Champions League: Leeds – Valencia 0-0. Anii s-au scurs si, in editia trecuta, daca n-ar fi pornit cu o penalizare, alb-galben-albastrii ar fi scurtat supliciul cu o promovare automata in esalonul secund. Insa, sfarsiti la baraj, “Paunii” nu s-au descurcat.

In 2009, nepenalizata, Leeds n-a mai strans puncte cat pentru locul 2, sarind abia in ultima etapa pe 4, peste Millwall, inclusiv cu al 27-lea gol in campionat marcat de varful de culoare Jermaine Beckford.

Sambata, pe The Den din Londra, in jocul tur Millwall – Leeds, “Leii” localnici s-au bazat pe golgeterul all-time al clubului, Neil Harris, care in acest sezon a batut toate recordurile gruparii, unele stabilite candva de Teddy Sheringham, iar Simon Grayson, fost candva in Ghencea cu Aston Villa si preluand la Craciun carma de la Gary McAllister, s-a bazat pe Beckford, “masina” cu 34 de goluri per total.

Intr-un pub din Leeds, intre fani ai lui United, turul de la Londra a curs la cote maxime. Optimismul plutea in aer. In fond, Leeds incheiase sezonul cu un unic esec in ultimele 15 jocuri, pe cand Millwall nu castigase macar unul din cele 8 meciuri de baraj disputate. Scandari, incurajari, refrene cu fularele ridicate deasupra capului. Telespectatorii fani ai lui Leeds nu s-au sinchisit nici cand golgeterul Neil Harris a fost aruncat in lupta pentru Millwall, in minutul 16, vazand jumatatea plina a paharului in faptul ca ex-fundasul vels Kenny Jackett, manager al “Leilor”, isi epuizase déjà o schimbare.

Insa Harris l-a luat la intrebare pe junele portar al oaspetilor, Ankergren, care i-a deviat lobul in bara. Dar in minutul 71 a fost Harris 1 – Leeds 0 si Harris la „cota 117”, parte din cei 13.228 spectatori invadand frenetic terenul. Cordoane de politie pe gazon, chiar si calare, o agresiune asupra lui Ankergren, un arestat. Revansa, joi, pe Elland Road din Leeds, in fata a 37.000 spectatori, de la 1-0 pentru Millwall…

Ei bine, la 8 ani dupa o semifinala de 0-0 in Champions League, cam asa a “sunat” Leeds cea rapusa cu 1-0… Ankergren – Douglas, Sodje, Naylor, Parker, Snodgrass, Howson, Kilkenny, Delph, Becchio, Beckford. Recunoasteti pe careva?

Vor sarbatori oare Leeds si fanii ei, pe Elland Road, patrunderea in finala de pe Wembley? Nu demult, aici se jucau meciuri de Premier League si europene. Iar in alte vremuri, Cantona se lansa in Insula aducand titlul national la Elland Road, in '92. Atunci Leeds era vijelioasa pe verde!

Vor sarbatori oare Leeds si fanii ei, pe Elland Road, patrunderea in finala de pe Wembley? Nu demult, aici se jucau meciuri de Premier League si europene. Iar in alte vremuri, Cantona se lansa in Insula aducand titlul national la Elland Road, in '92. Atunci Leeds era vijelioasa pe verde!

Ziua 34. E sambata de Cupa

ianuarie 28, 2009

Cand e o zi de Cupa Angliei, pentru multi englezi parca ar fi dimineata de Craciun. Nu se reped sub brad, sa rastoarne ciorapelul rosu cu portocala la degetele, ci in gari, sa prinda trenul spre o destinatie pe nume speranta. Farmecul inegalabil al Cupei. O nesfarsita poveste de dragoste, tinand din 1871.

E sambata grosului jocurilor din 16-imile de finala. Torquay United, o non-profesionista, joaca bine, rateaza urias, iar Coventry City o taxeaza. Indescriptibila atmosfera surprinsa de camera de filmat, dupa joc, in vestiarul „buturugii mici”. Fete plecate spre ciorapei. Kettering Town, alta amatoare, joaca la fel de avantat, o egaleaza de doua ori pe Fulham, descinsa din Londra si Premier League, dar capoteaza in minutele 88 si 89. 2-4. Cruzime. Pe tricourile lui Kettering sponsor e Palestine. Da, chiar asa. Eliminata. Si exemple de surprize dezamorsate ar mai fi…

Doar „lebedele” din Swansea, galeza lui Roberto Martinez, au confirmat ce unora la spunea mirosul ca detinatoarea trofeului, Portsmouth, nu mai e cu Tony Adams „Pompey” cea a lui Harry Redknapp. 2-0 in deplasare.

Dar surpriza… neplacuta a explodat in nord-estul tarii, la un meci la prima vedere trecut cu vederea, intre nou-promovata in Premier League Hull City si Millwall Londra, finalista din 2004 a F.A. Cup, si pe-atunci si-acum in liga a treia. Prin zona respectiva, la estuarul lui Humber la Marea Nordului, recesiunea pare a bantui mai tare decat in restul insulei, vapoarele nemaiancorand de cand cu subtierea cererii si a comertului. Iar echipe din centrul sau nordul insulei, nu neaparat de prim rang, cand coboara in Londra sunt insotite de fani carora le mai vine uneori ideea sa strige celor din capitala ca „sunteti un oras de bombers”. Si ar mai fi un titlu de album muzical, al celor de la Housemartins, „London 0 – Hull 4”. Dar niciunul din aceste aspecte ori alte consideratii metafizice n-au influentat evenimentele de pe Kingston Communications Stadium din Hull.

Si anul trecut in turul IV, unei celule dure a fanilor lui Millwall, naravasi nevoie mare peste ani, li se nazarise s-o faca lata in deplasarea la Coventry. S-a lasat cu scantei. Consecventi, indivizii au ales si 16-imile din 2009 drept jocul anului in materie de scandal. Unul pe sezon. Pastreaza traditia. Zona de segregare intre sectiunile de suporteri a fost asaltata, s-a aruncat cu scaune si tot ce a cazut la mana sau a tasnit de sub cerebel pana la gura. Ura, invective, degete amenintatoare, aratatoare ori in sus, arestari, „un pas cu 10 ani inapoi”, conform estimarilor fortelor de ordine. Fata urata a candva huliganismului fotbalului englez si-a aratat din nou coltii.

O data mi-a fost dat sa-i vad desfasurandu-se, odata ce s-au urcat in metrou la statia London Bridge, intorcandu-se in „patria lor” din Millwall. Agresivitatea plutea in aer si capetele calatorilor se aplecau. Si nici pe departe nu aduceau cu aripa dura. Erau copii nereusite.

Hull s-a calificat, 2-0, iar punctul pe i la pus noul recordman al golurilor marcate de-a lungul timpului pentru Millwall, Neil Harris. „Intotdeauna arbitrii tin partea celui mai tare, de regula din Premier League. A fost extraordinar de dezamagitor”. Asa-i viata. Arbitraj prost, atmosfera tensionata in tribune. In turul precedent, marcand contra lui Crewe Alexandra intr-un 3-2 pe 13 ianuarie, in rejucarea din deplasare, Neil Harris il detrona pe Teddy Sheringham, devenind noul golgeter all-time al „Leilor” din Millwall: 112 reusite.

Stim cine a fost Sheringham. Colegul lui Dumitrescu la Spurs, marcatorul finalei de Champions League de pe Camp Nou: 2-1 United pe final, de la 1-0 pentru Bayern. Pe Sheringham l-a detronat anonimul Harris. Care in 20 ianuarie 2007, abia intors la Millwall dupa o ratacire in urma unor precedenti 6 ani buni cu „Leii”, a marcat al 94-lea gol in campionat pentru est-londonezi, cu unul mai mult decat ex-recordmanul si la acel capitol Sheringham. Cu vulpoiul ajuns in tricoul Angliei, Millwall a si promovat in prima liga. Cu Harris, trage la promovare. Iar Harris trage nadejde ca tratamentul cancerului testicular sa dea rezultate.

Millwall cu cortul. Mill inseamna moara iar Wall, zid. In secolele XVII si XVIII, pe digul pajistii joase din vestul Insulei Cainilor, un ac de par al Tamisei, in estul Londrei, semete mori de vant tineau uscat solul. De acolo se trage numele de Millwall. Pe acele locuri, in umbra acum zgarie-norilor din Canary Wharf, Millwall Park creaza confuzie. Caci Millwall nu mai joaca in partile locului, ci a sarit parleazul, pe malul sudic, la New Cross, in 1910. Fusese fondat in 1885 pe langa fabrica de conserve Morton, a unui scotian, in plina zona industriala si de docuri. Pe-acolo Brunel pusese osiile locomotivei pionierei cai ferate Great Eastern, in 1859. Dar Millwallul de azi a crescut pe malul sudic, tot acolo, in est. Intre depozite si fabricute, la The Den. Care in deceniul trecut a pasit de pe-un picior pe altul, la The New Den. Un stadion modern dar naravurile au ramas aceleasi, chiar daca la nivel minoritar. Millwall are o patalama de problematica datorita unor celule dure si, cu toate documentele de calatorie confiscate si consemnul la domiciliu al instigatorilor inaintea unor turnee finale ori deplasari ale Angliei, insii tot mai rabufnesc.

Millwall a fost eliminata in sambata de Cupa. Va ajunge la anul in sambata turului patru?