Posts Tagged ‘golf’

Ziua 103. Handicapul serpentinei la suta

aprilie 6, 2009

In mijlocul marii metropole e un parc. In mijlocul parcului e un lac. Serpuit. Iar pe malul lacului e o statuie. Peter Pan. Tineretea vesnica… O alee a parcului te poarta prin preajma statuii si multi turisti se opresc s-o admire. Este una dintre numeroasele sale intruchipari de pe cele doua parti ale Atlanticului, aproape de lacul Serpentine din parcul londonez Hyde.

Pe respectiva alee se desfasoara si concursul atletic de Handicap rezervat exclusiv membrilor clubului amator purtand numele lacului. Serpentine. Sambata, Jean-Luc Hoez a trecut de doua ori prin fata statuii lui Peter Pan, conform traseului repetitiv al cursei de 6,97 kilometri, care inconjoara lacul. Si a participat pentru a o suta oara la concursul de Handicap, intrand in clubul restrans al celor care au serbat… centenarul. I-a luat exact 15 ani, din aprilie ’94 incoace…

Daca in cei 15 ani Jean-Luc a mai incetinit nitel, in schimb focul din suflet si spiritul competitiei si-au pastrat flacara vesnica, aidoma tineretii lui Peter Pan. Baiatul care n-a vrut sa imbatraneasca…

Dar ce e Handicapul? Termenul e cel mai adesea folosit in golf, pentru a diferentia valoric concurentii. Cu cat Handicapul e mai mare, cu atat sportivul e mai competitiv. Handicapul e oferit si de casele de pariuri, la miza pe scor exact, in cazul meciurilor in care se pune doar problema diferentei, cu o favorita certa creditata de bookmakers cu un anume handicap.

In concursul din prima sambata a fiecarei luni organizat de clubul Serpentine in jurul lacului de unde-si trage numele, cei mai iuti participanti pornesc pe cei 6,97 kilometri cu un handicap de timp fata de cel mai lent alergator, in functie de al carui precedent timp de alergare se calculeaza momentul plecarii in cursa al celorlalti, intervalele de timp depinzand de rezultatele anterioare.  Handicapul unora poate fi si de peste 25 de minute, greu de redus complet pe cei nici 7 kilometri in jurul Serpentine…

Ideea e ca sprintul final sa fie cat mai „strans”, ca alergatorii sa „dea totul” in ceea ce se constituie cursa „sambure” a clubului, in unica lor intrecere exclusiva. Ca in orice echipa, exista rivalitati, fie ele si prietenesti. Acestea pot fi puse la incercare o data pe luna, sambata dimineata.

Ne intalnim devreme, pentru ca alergatorului ce i se da avantaj, deschizator de… partie, sa se lanseze la noua fix. Putini sunt turistii matinali interesati de Peter Pan si curbura lacului, asa incat aleile sunt ale noastre. Chiar si vara, daca dimineata e ploioasa, aleile sunt din nou goale. Daca intrebi un alergator ce se respecta, nu va ezita sa-ti spuna cu mana pe inima ca nu-i pasa daca sprinteaza prin ploaie sau nu. Picaturile parca nu te ating. E drept, lacul pare intristat, posomorat, intr-o zi cu ploaie, dar Handicapul e la discretia participantilor si nu la cheremul unor turisti luati prin surprindere, in totala necunostinta de cauza… Ce-o mai fi si cu astia, la noua?

Asa s-or fi intrebat si sambata, pe cand Jean-Luc transpira pentru a suta oara la Handicap. La o luna dupa colegul de club Gary Hymns. Daca fac socoteala, ti-ar trebui opt ani si ceva de prezente neintrerupte pentru a atinge cota lui Jean-Luc. Asa incat, la final, desi a incheiat pe locul 27, alergatorul in varsta de 51 ani a fost sarbatorit… Un tricou al clubului cu insemnul centenarului la Handicap. 100… Aplauze… Cateva cuvinte… O fotografie. Si un nou Handicap sambata 2 mai. Viata merge inainte.

Ziua 83. Cerbi nu de aur, Vista spre Windsor si St. Paul’s

martie 15, 2009
Cerbii sunt imperturbabili, in ciuda curiozitatii fotografilor amatori

Cerbii sunt imperturbabili, in ciuda curiozitatii fotografilor amatori

Cerbii pasc ori isi fac linistiti siesta, in soarele caldut de martie...

Cerbii pasc ori isi fac linistiti siesta, in soarele caldut de martie...

Sa tot fie vreo 600, cutreierand liberi in turme cel mai mare domeniu al Parcurilor Regale, cu o suprafata de peste 1.000 de hectare, si totodata cel mai stravechi in privinta conexiunii cu Casa Regala. Mladiosii cerbi sunt un simbol al fascinantului Richmond Park in aceeasi masura ca si nodurosi si batrani falnici arbori. Parcul din sud-vestul Londrei, pe malul Tamisei, este o minunatie a naturii, nu degeaba fiind Rezervatie Naturala Nationala, locatie de interes stiintific special si totodata zona speciala de conservare naturala…

Parcul a fost domeniu Regal inca de pe vremea lui Edward, la inceputul secolului XIV, iar ulterior, in perioada lui Henry al VII-lea, a primit numele actual, Richmond, insa abia Charles I, in 1625, si-a mutat Curtea Regala la Palatul Richmond, pentru a scapa de plaga din oras, decizand totodata sa ingradeasca parcul. De fapt, si in zilele noastre accesul in Richmond Park se face pe somptuoase porti aurite, cu simbolurile monarhiei.

Iar odata afundandu-te in parc, din orice directie l-ai aborda, la un moment dat cerbii iti vor iesi in cale. Dar Richmond ofera mult mai mult decat salbaticia naturii si combinatia de paduri, pajisti ori gradini cu aranjamente florale. Fiind plasat pe delusoare cu povarnisuri spre Tamisa, ofera niste privelisti unicat spre cladiri simbol in traditia, istoria si arhitectura insulara.

Tamisa la Richmond, facand un cot, e suficient de lata pentru a avea si insulite cu ambarcatiuni. Privelistea e spre Sussexul rural, din sudul Londrei

Tamisa la Richmond, facand un cot, e suficient de lata pentru a avea si insulite cu ambarcatiuni. Privelistea e spre Sussexul rural, din sudul Londrei

Iar parcul n-a fost refugiu doar pentru regalitate ci devenea in 1847 pana si resedinta a Prim Ministrului Sir John Russell, in minunata cladire Pembroke Lodge, de unde Valea Tamisei, in amonte, se desfasoara in toata splendoarea ei. In gradinile resedintei, la capatul unui urcus, pierduta intre rondouri de flori, o rotonda protejata de gard viu a devenit Vista preferata a Regelui Henry. De pe Henry’s Mould ochiul e magnetizat, parca printr-un tunel, de cupola la 10 mile departare a Catedralei St. Paul’s, din City.

Henry a ales o „gaura” in gardul viu prin care privelistea spre Londra, altfel complet obstructionata de falnicii copaci ai parcului, isi face loc printr-o „spartura” in padurea din Richmond, dezvaluind la capatul „tunelului” doar albul catedralei. Un simbol al supravietuirii cupolei si in timpul bombardamentelor din razboi, cand a ramas semeata, cu toate acoperisurile din preajma prabusite.

Vista lui Henry e dotata cu un telescop iar St. Paul’s iti pare mai aproape. Pe aceeasi linie spre catedrala, un prim acoperis ar fi structura metalica a… arenei lui Chelsea, Stamford Bridge. Dar privelistea ce-ti taie rasuflarea n-ar fi accesibila fara „spartura” naturala in padurea parcului, denumita Sidmouth Wood, si care e intretinuta cu atentie, pentru conservarea culoarului de vizibilitate.

In directie opusa, spre sud, un alt stadion, al Federatiei de Rugby, Twickenham, este punctul de reper spre mai departatul Palat Regal Windsor, detectabil undeva la linia orizontului, la 13 mile si jumatate distanta. Din apropiere, la intervale de zeci de secunde, avioane decoleaza ori aterizeaza pe Heathrow.

Castelul Windsor, la 13 mile si jumatate de pe Vista din Richmond

Castelul Windsor, la 13 mile si jumatate de pe Vista din Richmond

De pe Vista se remarca si turnul bisericii din Petersham si Ham House

De pe Vista se remarca si turnul bisericii din Petersham si Ham House

Dar amenajarea Vistei a avut de-a face tot cu pasiunea pentru vanatoare. De pe povarnis, Henry VIII urmarea cu interes desfasurarea vanatorii. Iar Regele George I a avut o cabana de vanatoare construita pentru a-si intretine pasiunea. Dar totul a plecat de la Charles I, care a populat parcul cu 2.000 de cerbi si l-a inconjurat cu un zid imposibil de sarit pana si de zveltele animale. In alte vremuri, cerbi isi gaseau sfarsitul pe pajistile din Richmond…

Parcul adaposteste si o minirezervatie de plante exotice, cu vreo 50 specii de azalee si peste 120 de tipuri de rododendroni, amplasati in gradinile ornamentale ale Plantatiei Isabella. Ar mai fi lacusoare, terenuri de golf, cabane ici-colea, reamintind de vremurile cand intinderea era locuita de fermieri, cafenele dar si parcari, vreo 6 la numar, unde cele cateva artere ce strabat parcul absorb si limunzine luxoase, nu de alta dar „oraselul” Richmond e resedinta a unor celebritati. De exemplu Mick Jagger… Dar nimeni nu „sare gardul” de a parca pe iarba.

La fiecare intrare in parc, cum ar fi Poarta Richmond, o harta a intinderii de 1.000 hectare iti lasa de unde sa alegi. Nu-ti ajunge o zi si sigur de poti nitel rataci daca te avanti in mijlocul parcului

La fiecare intrare in parc, cum ar fi Poarta Richmond, o harta a intinderii de 1.000 hectare iti lasa de unde sa alegi. Nu-ti ajunge o zi si sigur de poti nitel rataci daca te avanti in mijlocul parcului

Ingrijitorii parcului traiesc in Londra, dar de fapt in izolarea idilica a parcului

Ingrijitorii parcului traiesc in Londra, dar de fapt in izolarea idilica a parcului

Unii isi inalta zmeele si profita de vant, strapungand pe skateboard iarba pantelor

Unii isi inalta zmeele si profita de vant, strapungand pe skateboard iarba pantelor

Si mai multi cerbi...

Si mai multi cerbi...

Noroc cu numeroasele poteci doar pentru ciclisti si drumeti. Masinile, pe altundeva

Noroc cu numeroasele poteci doar pentru ciclisti si drumeti. Masinile, pe altundeva

Iesi dintr-un parc, Richmond, prin preajma unei mici herghelii, si intri intr-un altul, Wimbledon Common, unde te intampina terenurile de rugby si fotbal ale Universitatii din Roehampton. Suntem in patria celor doua jocuri, concepute si lansate in lume chiar undeva pe aceste locuri...

Iesi dintr-un parc, Richmond, prin preajma unei mici herghelii, si intri intr-un altul, Wimbledon Common, unde te intampina terenurile de rugby si fotbal ale Universitatii din Roehampton. Suntem in patria celor doua jocuri, concepute si lansate in lume chiar undeva pe aceste locuri...