Posts Tagged ‘drepturi de difuzare’

Northwich si Norwich in turul doi

noiembrie 17, 2009

Pentru prima oara in Cupa Angliei un joc a fost difuzat video in direct si exclusiv pe pagina de internet a federatiei dar mai putin surprinzatoare a fost eliminarea inca din turul intai a 6 cluburi profesioniste de catre “buturugi mici”.

Dupa 6 tururi preliminare, The F.A. Cup a strans la start in First Round Proper, turul intai, si cluburile profesioniste din ligile a treia si a patra, editia cu numarul 129 intrandu-si astfel cu adevarat in drepturi. In cele 40 de meciuri s-au regasit asadar si dueluri intre David si Goliath, si nu doar jocuri intre echipe amatoare, ca pana in runda precedenta. Iar recompensa a crescut pe masura, la 18.000 lire sterline din partea federatiei pentru calificarea in runda secunda.

Iar cine asteapta turul trei din primul weekend al lui 2010 pentru intrarea in cursa a prim-divizionarelor, sa ia aminte totusi ca in primul tur s-au aliniat la centrul terenului 8 castigatoare ale Cupei Angliei. Ca traditia, palmaresul ori esalonul superior nu inseamna totul au aflat si cateva dintre triumfatoarele din trecut, eliminate fara mila.

In uvertura, vineri, au fost programate 3 jocuri in nocturna, Sven-Goran Eriksson si a sa Notts County, o castigatoare a competitiei in 1894, mergand mai departe in dauna unei alte grupari din liga a patra, Bradford City, la randul ei triumfatoare in 1911. Southampton, retrogradata in primavara in esalonul trei si pornind la drum cu 10 puncte penalizare datorita unor nereguli financiare, si-a indulcit amarul din campionat cu un 3-2 in Cupa Angliei la Bristol, pe terenul lui Rovers, o colega de esalon, in fata a 6.446 spectatori.

Sambata la amiaza, in meci televizat, o aparitie in premiera in turul intai pentru Paulton Rovers, un club vechi de 128 ani din comitatul rural Somerset, undeva la piciorusul insulei sub forma de iepuras, activand in Zamaretto League Division One South and West, un fel de esalonul opt. Dar surpriza nu s-a produs, “Canarii” abia cazuti si ei in liga a treia spulberandu-si amfitrionii: 7-0 pentru Norwich City. Cu Delia Smith presedinta, renumita autoare de carti culinare, si scotianul Paul Lambert la timona, preluata de fostul mijlocas al Borussiei Dortmund in aceasta toamna, „galben-verzii” au regasit ingredientele care le-au realimentat pofta de gol…

Apoi, in grosul jocurilor, respectand ora traditionala de start, cincisprezece, s-au regasit altele 3 purtand doar pecetea ligii a treia, Coca Cola League One. Tragerea la sorti fiind complet aleatorie, fara capi de serie ori diferentieri in privinta gazduirii intalnirii, asemenea imperecheri ale unor potentiale favorite ale turului I sunt inevitabile.

Iar un asemenea meci l-a inceput si romanul Adrian Patulea, in atacul lui Leyton Orient Londra, ce-l aducea in vara de la Lincoln City. La Liverpool, in fieful lui Tranmere Rovers, ce-l demitea recent de la carma pe John Barnes, The O’s au scapat cu fata curata, 1-1, intr-una dintre cele 7 remize ale rundei, ce sunt rejucate in aceasta seara de marti 17 noiembrie. Patulea, inlocuit in minutul 67, o fi gasind poate pe teren propriu drumul spre gol si calificare.

Dar surprizele nu s-au lasat totusi asteptate. Staines Town, trupa din urbea lui Sasha Baron Cohen alias Ali G, venind din seria sudica a ligii a sasea, s-a calificat pe terenul lui Shrewsbury, o pretendenta la promovarea in esalonul trei: 1-0. Colega de divizie a lui Staines, Bath City, reprezentand un oras universitar prolific in rugby, a invins si mai clar, 2-0, la Grimsby Town, din Coca Cola League Two, liga a patra. Diferenta de doua esaloane n-a contat in alte doua cazuri, micuta Kettering calificandu-se si ea cu un 1-0 in deplasare, la profesionista de liga a III-a Hartlepool, iar Oxford United, candva o prim-divizionara, scufundata acum in divizia a cincea, bucurand peste 6.000 de fani cu un 1-0 in dauna lui Yeovil Town, la randul ei o “buturuga mica” pana mai ieri.

Ca liga a cincea are nucile ei tari a dovedit-o si York City, ce a intors in ultimele 5 minute rezultatul la 3-2 in fata profesionistei Crewe Alexandra. Tragand linia si adunand, cinci grupari profesioniste au fost trase pe dreapta de echipe dinafara Football League.

Iar apoi, sambata dupa-masa, in premiera absoluta in Cupa Angliei, un joc a fost difuzat video in direct pe pagina virtuala a federatiei engleze, www.thefa.com. Un meci de fapt de liga a treia, intre Oldham Athletic si Leeds United, colege de esalon si in 1992, cand oaspetii, pe-atunci cu Cantona, Strachan ori McAllister, cucereau ultima editie in elita inaintea lansarii Premier League. Dar semifinalele de Cupa Angliei cu remize si rejucari pierdute in fata lui Manchester United, in 1990 si ’94, cand si retrograda din prima liga, nu i-au tinut acum de cald lui Oldham: 0-2. Leeds s-a calificat in experienta in direct pe internet.

Daca n-ar fi falimentat Setanta, canalul prin satelit irlandez ce avea drepturile de difuzare, nici Football Association n-ar fi apelat la o asemenea solutie. Iar duminica onoarea televizarii i-a revenit canalului terestru ITV1, ce a mirosit surpriza langa Manchester, la Northwich, locul 16 datorita unei penalizari de 10 puncte in seria nordica a ligii a sasea, ce a eliminat-o intr-o surpriza-soc pe Charlton Athletic, o prim-divizionara pana in 2007. Riley, un barman de 20 ani cu jumatate de norma, a marcat in minutul 81 in dauna castigatoarei din 1947 a F.A. Cup!

Cu un nume predestinat, Northwich Victoria a fost inclusa in urna tragerii la sorti a turului doi, cu premii de calificare de 27.000 lire sterline, derulata in transmisiune directa pe acelasi ITV1 imediat dupa jocul surpriza. Iar ca emotiile sa-i fie iute curmate, a iesit prima din urna, pentru jocul din 28 noiembrie, acasa cu Lincoln.

Insa turul intai s-a incheiat abia luni seara, odata cu derbyul londonez Millwall – Wimbledon, colege in 1990 in prima liga, cu “Leii” acum in esalonul trei iar oaspetii in cinci. Dar ce mai oaspeti, blazonati cu cucerirea Cupei Angliei in 1988, in fata favoritei Liverpool! De asemenea succes n-a avut parte Millwall, in finala din 2004, 0-3 cu Manchester United, dar derbyul de pe The Den a fost inedit mai ales prin faptul ca a fost preluat de 31 posturi TV, printre care si Sportklub, insa niciunul din… Albion. Paradox ce mi-a amintit de exclamatia unui amic, fan Wimbledon, pe cand erau afisate pe Sky Sports rezultatele din ligile “mici”, dupa ce fusesem la jocul de liga a saptea cu Leyton, 0-0 in decembrie 2005: “Ha, ha, uite-ne numele la teve! Asta-i marele pas, intr-o buna zi sa fim si televizati, de exemplu intr-un joc de turul I al Cupei Angliei, pentru ca nu suntem fiste cine, ci urmasii unei castigatoare”.

Viziunea lui Nick s-a conturat, dar pentru telespectatori din Albania ori aiurea. Aici, jocul l-au vazut doar cei 9.500 spectatori, dintre care 3.339 fani oaspeti, prezenti la Millwall – Wimbledon 4-1. Inegalabila F.A. Cup in forma pura.

 

Ziua 171. Ani lumina de la „Huo!” la 0-0 la pauza cu Andorra

iunie 14, 2009

A trecut si miercurea cand si ultimii au luat vacanta, fie ei chiar multimilionari campioni si vicecampioni. 10 iunie, cu ocazia jocului de calificare din preliminariile C.M. 2010, Anglia – Andorra. Si cat de diferite sunt datele problemei. Dar chiar, cat a trecut, macar pentru unii? Ei bine, campioana ramasa „in functie”, Man United, pornea pe 10 august 2008, pe Wembley, cu ocazia FA Community Shield, 0-0 cu „Pompey”, iar una ca Arsenal, peste alte 3 zile, intr-un 2-0 la Enschede, cu Twente, in a treia faza preliminara a Champions League… Le-o fi si lor de-ajuns, nu-i asa, Mister Rooney ori Walcott? Dar ma contrazic, asta vizavi de „ziua” de alaltaieri si conflictul Wenger – Pearce, pentru Walcott.

Capello si selectionata sa au adunat 7 victorii din tot atatea posibile pentru accederea la turneul final din Africa de Sud, o schimbare la fata comparativ cu descinderea Albionului la Barcelona, cu McClaren la timona, cand un 0-0 la pauza impotriva micutului stat din Pirinei a generat furia oarba a sustinatorilor englezi deplasati in Catalonia si a anticipat o campanie esuata de calificare la Euro 2008. Dar nu la paralelele inegale Capello – McClaren ma voi referi, nici la revenirea Angliei pe linia de plutire alimentand marile asteptari ale unei mandre natiuni fotbalistice, ci la doua considerente afectand tangential sportul nu doar in Albion rege si mai ales activitatea federatiei din Soho Square.

Acel 0-0 cu huiduieli la pauza s-a consumat in 28 martie 2007, la patru zile dupa ce Albionul remiza alb in Israel, iar rateurile par acum la ani lumina, mai ales in lumina ultimului 4-0 cu care s-a intors Capello din Asia. Dar altele-s subiectele…

Uno… 

Luni seara, cu prilejul amicalului de tineret Anglia – Azerbaidjan, difuzorul irlandez prin satelit Setanta Sports parea a-si fi facut retragerea cu coada intre picioare in ceea ce priveste transmisiile fotbalistice in direct ce tin macar de reprezentativa celor Trei Lei. Un vis conturat in joaca, intr-un bar din vestul Londrei, cand cu meciul Irlanda – Olanda de la Coppa del Mondo 1990, pentru care doi „verzi” au licitat drepturile de difuzare pe propria lor retea si au perceput 5 lire sterline de la fiecare client ce a calcat pragul stabilimentului pentru a viziona acea remiza, tocmai era pe cale sa se destrame intr-un bluf de mari proportii, si inca pe marea scena.

Setanta Sports si-a consolidat proeminenta cand a reusit sa dobandeasca un „pachet” din drepturile de difuzare impartite de Premier League si detinute in prealabil sub forma de monopol de BSkyB, control care fusese zdruncinat prin decizii europene stipuland legea concurentei. Odata infipti macar si cu un stegulet modest, cei de la Setanta se puteau declara multumiti… The New Kids on The Block. Au transmis in direct din Premier League si, undeva peste mana, tinand cont de statutul lor de post privat prin satelit dinafara Regatului Unit, au greblat pana si dispute din competitia K.O. patronata de Football Association, si anume Cupa Angliei, ba chiar si meciuri oficiale de calificare ale Albionului si al altora dintre tarile Home Nations. Asta insa pana luni, cand The New Kids n-au mai avut forta in buricul degetelor sa se mentina pe bloc. Li se va deschide parasuta? Analistii au estimat ca nu… Serviciul de abonamente pentru clienti, atat telefonic cat si pe internet, a fost brusc sistat, semn al lacatului iminent la usa.

Setanta s-a vrut a fi o alternativa sau mai bine zis o contrabalanta la monopolul Sky in Premier League, si in acest sens a fost asadar binevenita desi, licitand exact pentru meciurile Angliei, si-a intins plapuma cu o impunitate de ordin mai degraba moral. Jocurile Angliei, in orice oranduire normala, ar fi trebuit sa ramana apanajul BBC, tot asa cum ale Romaniei ar fi ramas in mod ideal in curtea TVR. Dar vremurile s-au schimbat subit si canale comerciale, ba chiar prin satelit si straine, au obtinut drepturile de difuzare de la cel mai vechi for fotbalistic federal din lume. Bastioanele traditionalismului erau daramate. Nu supararea celor care ar fi dorit sa vizioneze Anglia tot pe BBC au facut insa ca Setanta sa nu-si perpetueze consolidarea pe piata, ci slabele sale vanzari. 1,25 milioane abonamente nu suna mult, intr-o tara avida de fotbal si dresata recent in a fi ahtiata de fotbalul transmis pe micul ecran, numarul de abonati necesar macar pentru a supravietui fiind estimat la 1,9 milioane.

Sesizand esafodul destramat al conlucrarii cu Setanta, Football Association e pregatita pentru redistribuirea imediata a drepturilor de difuzare, asta daca se incumeta cineva sa liciteze la nivelul stachetei ridicate de postul prin satelit, in disperarea sa de a-si asigura un contract ce parea cu mare priza la public. Ei bine, cert e ca jocul cu Andorra e pe mainile ITV, unul dintre canalele terestre nationale ce lua initial transmisii ale nationalei de la pana recent monopolista pe aceasta felie, BBC.

Daca nu multi ar fi simtit lipsa Setanta cand e vorba de meciurile cu implicarea Football Association, deci ale Albionului ori din Cupa Angliei, in schimb atat Premier League cat si Scottish Premier League isi refac socotelile zdruncinate de incapacitatea de plata a Setanta. Care a ratat deja termenul de plata, de saptamana trecuta, a celor 3 milioane lire sterline, in cuferele forului primei ligi a „cimpoierilor”, si pare si mai subreda in privinta mult mai consistentei sume ce o are curand de livrat pusculitei lui Richard Scudamore, la Premier League. Problema e ca Setanta mai avea un an din contractul in derulare plus castigase din nou o particica din viitoarea intelegere, si mai banoasa, pe 3 ani. Cine va prelua potul, in conditiile in care Sky nu are dreptul, conform avertismentului primit de la „centru”? S-a auzit in iarna, cand cu licitatia viitorului contract, numele ESPN, de peste Atlantic, ba chiar n-ar fi exclusa lansarea propriu-zisa a „Premier League TV”, o proprie afacere, in familie. Si apropo de posturile proprii, Setanta avea intelegeri financiare pana si cu cateva din canalele private ale unora dintre cluburi, printre care Liverpool, asa incat ramificatiile incapacitatii de plata a Setantei sunt mai adanci si mai raspandite decat pare la prima vedere. Mica – mica in comparatie cu gigantul Sky, si totusi semnificativa, cand e vorba de achitarea platilor. Minusul in vistieria fotbalului, per total, din picajul Setanta, s-ar ridica la 150 milioane lire, deloc de neglijat in conditiile creditarii actuale restranse, a devalorizarii lirei si a conditiilor mai neprielnice de piata.

Un crah similar se lasa cu consecinte mult mai drastice la inceputul anilor 2000. Atunci, intr-o tentativa gen pionierat, ITV a incercat lansarea transmisiilor digitale a unor jocuri din Football League, obtinand drepturile de difuzare pentru „pachetul” respectivelor dispute din ligile 2-4. Proiectul nu s-a materializat, ba chiar a capotat din fasa, crah care a lasat The Football League si implicit cele 72 cluburi profesioniste de sub umbrela sa fara veniturile anticipate. Neavand de unde sa le imparta sumele asteptate, Liga a asistat la automutilarea sau chiar alunecarea in faliment a unor cluburi membre. Acum, cu bani de rezerva, mai puternicele foruri ale primei ligi engleze respectiv scotiene, vor face probabil platile necesare membrelor ei, chiar daca banii asteptati de la Setanta nu vor mai veni sau vor rasari de undeva, cu intarziere.

Esecul Setantei e implicit masura puterii BSkyB. Care domina si controleaza piata, chiar marind potul la licitarea viitorului contract de difuzare al jocurilor din Premier League. Setanta n-a tinut pasul si puritanii nu pot decat sa se bucure, obiectand ca jocurile Angliei n-aveau ce cauta in difuzarea unui post nu terestru si inca strain. Iar la fel cu Cupa Angliei, intr-un fel patrimoniu national. Devenise ridicola in actuala campanie de calificare imposibilitatea multor suporteri sa vizioneze meciurile nationalei tarii lor, asta pe cand acelasi joc era difuzat bine mersi peste mari si tari. Poate ca federatia va fi mai chibzuita, cui sa ofere contractul…

Setanta nici n-a patruns in multe case, nici in prea multe puburi de pe colt, care au fost „sugrumate” de Sky in a-si obtine licenta de redifuzare, si nici transmisiile in sine ori comentariile din platou n-au avut calitatea rafinata peste ani de Sky. Sunt multi care spun ca a viziona o transmisie fotbalistica asigurata de Sky e o alternativa mai buna decat a te deplasa la respectivul meci. Si asta spune multe. Dar Setanta poate fi deplansa ca orice competitoare care s-a vrut acolo, in bucate, sa ofere un serviciu publicului.

Dar dupa o saptamana de a fi sau a nu fi, postul a fost „injectat” cu zecile de milioane necesare pentru aducerea la zi a platilor drepturilor de televizare si cu promisiunea ca va subzista cum necum pe piata. In schimbul a 20 milioane lire, un investitor nord-american de origine europeana a preluat 51% din Setanta. Cum va naviga in continuare, demn de urmarit… 

Due…

Anglia – Andorra, fie ea si o confruntare de mana a doua, datorita inferioritatii oaspetei, ramanea totusi un joc oficial de calificare la Mondial, si inca pe Wembley. O umbra a deznadejdii s-a intins insa peste ultima aparitie inaintea pauzei de vara a starurilor Angliei in fata fanilor sai. Si anume dilema descinderii conform obiceiului la marea arena din nord-vestul Londrei. Si asta pentru ca, din preziua jocului, de la ora 7 post meridian, timp de 48 ore, sindicatul transporturilor are anuntata o greva inclusiv a metroului londonez. Si cu ce sa ajungi mai lesne la Wembley decat cu metroul, pe ultimul tronson dat in folosinta, „argintiul” Jubilee Line?

Anticipand actiunea revendicativa, The F.A. a stopat la 70.000, inca de saptamana trecuta, numarul biletelor puse in vanzare la jocul Angliei, preferand niste venituri mai mici unei potentiale seri cu cantec, de atata ingramadeala. Cuvantul haos a fost amintit in stirile pe marginea complicatei situatii a deplasarii fanilor la si de la stadion pentru un joc in nocturna, de la mijlocul saptamanii, si acesta e colacul peste pupaza la niste saptamani foarte agitate in general in peisajul social din Albion. Taman o greva a transporturilor, la ora pelerinajului spre Mecca fotbalistica, pentru a vedea o Anglie renascuta, mai trebuia unei societati care afla de la o zi la alta ca parlamentari percepeau din banii contribuabililor cheltuieli pentru sa zicem dopuri de chiuveta ori ca alte nu stiu cate posturi de munca sunt agatate in cui in lungul si latul insulei. Greva generand poate chiar anularea unui drum cu baiatul la Wembley, un alt motiv de fiert in suc propriu pentru o natiune neobisnuita in ultimul deceniu cu asemenea nemultumiri si o alta adaugire la ceea ce ar putea sfarsi intr-o provocare fatisa a unui an de fierbere.

Mai intai multor case li s-a luat sansa de a viziona meciurile Angliei, pe canalele terestre traditionale, BBC ori macar ITV. Doar 1,25 milioane abonati pe Setanta plus ingramaditii prin baruri asistau la ceea ce devenea un privilegiu. Iar acum multor fani li se complica existenta cu niste garnituri de tren sistate, spre stadion.  Batai de cap pentru FA, pentru autoritati, forte de ordine. Dar i-as plange de mila doar fanului care sigur a platit un pret piparat si acum se scarpina-n cap: cum sa ajung fain frumos acolo? Nu „ingramaditi ca vitele”, cum sesiza un localnic aventura de a te strivi si sufoca intre usi inchizandu-se si alte corpuri la urcarea la ora de varf in metroul londonez…

Pana la urma au fost putin sub 60.000 de spectatori, iar scorul cu Andorra a fost pe masura, 6-0, Rooney si Defoe facandu-si datoria cu „duble” iar Beckham reconfirmand ca e mai mult decat folositor fie si ca inchizator… Capello i-a folosit pe Green – G Johnson, Terry, Lescott, A Cole – Walcott, Lampard, Beckham, Gerrard – Rooney, Crouch. Asadar Walcott a fost titularizat, cu 5 zile inaintea startului C.E. Under-21, contra Finlandei. Si se pare ca nu doar Capello plus Pearce sunt incantati in a-l fi pus la punct pe Wenger in privinta folosirii lui Theo la aceste „oficiale” din vara, ci insasi tanarul jucator. Care pune selectionatele nationale mai presus de odihna inaintea unei noi campanii. Asta spre deosebire de Bentley, acum 2 ani, si care, iata unde a ajuns… Nici macar rezerva la Spurs si pe farasul lui Harry Redknapp.

Ziua 92. Cu pieptul gol ca trupa Boing-Boing?

martie 25, 2009
Firmele private, cu creditarea strangulata, sunt precaute in a-si mai face reclama pe echipamentele destulor cluburi din primele doua ligi iar niste drepturi de televizare au cazut pe maini nesigure, conform alegerii federalilor, si in aceste cazuri mai afectate fiind cluburile de rand.
 
Marti seara, cand Arsenal si Hull joaca pe Emirates sfertul de finala reprogramat al Cupei Angliei, nu multi vor fi telespectatorii insulari care sa vizioneze transmisia directa a disputei pentru ultimul loc in semifinale, alaturi de Chelsea, Man United si Everton.
 
Desi popularitatea competitiei e macar intacta daca nu chiar in crestere, consecinta optiunii Federatiei Engleze de a acorda din acest sezon drepturile de televizare celei mai banoase oferte, de 425 milioane lire, venita de la ITV, post national terestru, si Setanta, canal irlandez prin satelit, isi face deja nescontatul efect. Ceea ce parea in estimarile federalilor un contract cu 42% mai manos decat precedentul, derulat inca de la inceputurile transmisiilor fotbalistice cu BBC, iar in ultimii ani in paralel si cu SKY Sports, a afectat insa drastic audienta TV, in scadere cu o treime, de la o medie de 4,2 milioane privitori in sferturile din 2008, la nici 3 milioane acum.
 
Numai un rating diminuat le mai lipsea tocmai in plina comprimare a creditarii unor televiziuni dependente de incasarile din publicitate, bani ce in parte momesc forurile fotbalistice intru cedarea drepturilor de difuzare, companii ca Ford adunandu-si lesne jucarelele de la alde ITV si optand sa-si faca reclama online. S-ar putea asadar ca efectul de domino sa fi fost abia starnit si nici macar niste semifinale avand drept protagoniste cele mai bune cluburi insulare sa nu redreseze riscantul nou contract ce a rupt-o cu traditia difuzarii jocurilor de F.A. Cup pe BBC.
 
De fapt, goana dupa venituri din publicitate a impins ITV-ul sa difuzeze o reclama la tic-tac taman cand se marca unicul gol al rejucarii optimii de finala Everton – Liverpool, rateu ce a confirmat temerile ca postul, axat in trecut pe orice altceva numai fotbal nu, s-a hazardat in a se arunca pe o piata incluzand difuzarea de jocuri din Champions League ori intertari, risc financiar care ii costa deja slujbele pe 600 angajati ai televiziunii, obligate si sa-si inchida studioul din Leeds.
 
Comparativ cu contractul subred incheiat de federali cu ITV, cel reinoit de Premier League cu SKY Sports merge struna, cu tot tacamul, de la comentarii si pana la reluari de faze, generand totodata venituri substantiale cluburilor din elita, in paralel cu incasarile din zi de meci.
 
O alta sursa de bani pare insa amenintata, turbulenta economica taind entuziasmul firmelor de a-si mai face reclama pe echipamente. E vremea imprimarii seturilor de tricouri pentru viitorul sezon si unele sabloane au doar un mare semn de intrebare. La fel de intrebatoare sunt gruparile, daca noile trusouri, cu sau fara sponsori, vor mai fi achizitionate in aceeasi masura din mai incolo de niste fani mai stransi la punga. Si la ce pret?
 
Intre cele 12 prim-divizionare in cautare de noi sponsori, Manchester City, aflata la finele contractului de un milion lire cu Thomas Cook, si chiar mai bine, ca si-asa nici turismul nu e pe roze, pare cea mai linistita, sub pavaza petrodolarilor si a contactelor arabilor.
 
Nici multicampioana Man United n-ar trebui sa se teama ca pretul ei de strigare, de 20 milioane, n-ar fi acceptat de inlocuitorii din 2010 ai lui AIG, multinationala de asigurari de-acum si mai celebra pentru a constitui atat epicentrul crizei economice cat si corporatia cu cel mai mare crah valoric din istorie, si ajunsa pentru a patra oara cu mana intinsa la contribuabilul din State. Parca miroseau unii fani ceva, cand stropeau anul trecut cu vopsea uriase afise postate de club in preajma intrarii la Old Trafford, consemnand traditia si reusitele „Diavolilor rosii” dar si cu un insidios AIG furisat in colt. Numele sponsorilor pe toate gardurile…  
 
Dar o va convinge oare Bolton Wanderers pe Reebok sa-si onoreze contractul pana in 2016? „Trapasii” nu sunt la fel de des pe ecran ca United, nici nu prea castiga si nu sunt un brand mondial in devenire. Aceeasi poveste pentru Wigan Athletic, ale carei tricouri si stadion se leaga de numele JJB Sports, disperata sa nu se inece.
 
Iar trupa Boing-Boing, unica fara un sponsor in piept, ar face bine sa-si deschida o parasuta financiara in vederea probabilei retrogradari in liga a doua, unde si alte cluburi, mai putin la moda, pot atrage doar sponsori mai modesti, care, fiind firme mai mici, cu-atat mai mult au acum de suferit pe piata de capital. Cerc vicios.
 
Pe cand Premier League pornea la drum, o multipla campioana nationala si castigatoare de altadata a F.A. Cup, West Bromwich Albion Birmingham, ajungea in liga a patra sa sufere umilinta unor esecuri la cluburi mici-mici, in disperare de cauza fanii Baggies facand haz de necaz si de… frig cu topaituri pe loc in peluze de la capat de lume. S-au facut remarcati de comentatori si de-aici porecla Boing-Boing.
 
Odata trecuti prin neajunsuri, suporterii lui West Brom stiu cum sa reziste adversitatilor, insa ce s-ar face niste cluburi aclimatizate cu aerul purificat al elitei, daca si fotbalul va urma la aceiasi parametri fagasul economico-financiar al vietii de zi cu zi? Cert e ca nu doar alde Northern Rock, decapitalizata absolut si nationalizata dar totusi inca sponsor al lui Newcastle, dar pana si sponsorul Premier League, banca Barclays, a plonjat drastic pe piata actiunilor si bate spre nationalizare, asa incat pana mai ieri infatuata ignorare din societate a semnelor recesiunii, acum incepand sa loveasca din plin, ar putea avea efecte similare si in fotbal daca procentajul rezervat salariilor jucatorilor va ramane la acelasi obscen nivel.
 
Cu exceptia cazului „careului de asi” si al altor catorva mastodonti, nu neaparat prudenti sau viabili financiari dar credibili pentru noi creditari, pana si o lira din publicitate ar putea aduce cu un colac de salvare. Insa pentru fiecare Boing-Boing supravietuind oarecum si cu pieptul gol, exista o Darlington esuand in faliment. Dar, nu-i asa, cine-a auzit si cui ii pasa de Darlington!?

Ziua 84. Mereu o scuza, mereu o frustrare

martie 17, 2009

Nu m-am aruncat, asteptand reactiile. Iar iesirea lui Sir Alex Ferguson n-a facut decat sa confirme o stare de fapt din fotbalul zilelor noastre. Venind din partea scotianului, ale carui vorbe cantaresc foarte greu, antrenorul lui Manchester United fiind considerat drept cel mai influent om intre personalitatile sportive britanice conform unei analize intocmite de un mare cotidian londonez, alte comentarii ar fi de prisos.

Dar despre ce este vorba? Ei bine, foc si para dupa surprinzatorul Manchester United – Liverpool 1-4, Fergie a declinat sa ofere declaratii la finele jocului postului detinator al drepturilor de televizare, delegandu-l la microfon pe secundul Mike Phelan si totodata criticand aspru canalul prin satelit Sky Sports pentru programarea derbyului la ora 12,45, convenabila difuzorului. Cat se poate de adevarat…

Calendarul competitional si fotbalul in sine sunt subordonate in ultimii ani tot mai evident intereselor televiziunilor platitoare de bani grei pentru a-si asigura drepturile de transmisie. M-am plictisit si i-am plictisit si pe altii repetand despre etapele de campionat din Albion, nu ca pe vremuri, sambata de la trei, ci si la amiaza, apoi spre seara, deseori cu doua meciuri la ore diferite si duminica, plus unul lunea seara, ca tacamul sa fie complet. Dar iata ca si antrenorul campioanei Albionului si a Europei a sarit ca ars, estimand ca ziua si ora de disputare, sambata la pranz, i-au oferit un rastimp prea scurt de recuperare dupa jocul de Champions League de miercuri seara, 2-0 cu Internazionale.

Intr-adevar, „Diavolii rosii” au avut la dispozitie aproximativ doar 63 de ore intre fluierul final al returului optimii de finala din cupele europene si startul unui derby cu mari semnificatii in Premier League. Comparativ, Liverpool, care a jucat marti seara, tot acasa, cu Real Madrid, a avut 24 de ore in plus de recuperare.

E drept, exista o oarecare ipocrizie in iesirea lui Ferguson. Oare s-ar mai fi ratoit astfel scotianul daca eroarea lui Vidic, la 1-0 pentru United, si apoi eliminarea din joc a sarbului, in minutul 77, pentru faultul din care Liverpool s-a distantat la 3-1, n-ar fi contribuit decisiv la rasturnarea soartei meciului? Greu de crezut ca daca United ar fi inghetat scorul la 1-0, Ferguson n-ar fi venit in fata camerelor de filmat si sa faca referire la meci sau la orice altceva decat o hiba in  abordarea difuzorului.

Mai mult, protestul sau mut are si mai putina acoperire daca notam ca traditia jocurilor recente intre cele doua rivale din nord-vestul Angliei este ca ora lor de incepere sa fie in general 12,45, la recomandarile politiei. Logica e simpla. Orasele sunt despartite de o distanta nici ca de la Arad la Timisoara si un timp prea indelungat la dispozitia fanilor, intr-o zi de weekend, pentru a consuma in baruri bauturi alcoolice, omorand timpul in asteptarea partidei, ar genera un cocktail periculos in contextul rivalitatii absolute intre cele doua cluburi. S-a tot intamplat, e drept, de cand cu Sky preluand in ’92 drepturile de difuzare, ca fie la Old Trafford, fie la Anfield, derbyul dintre United si Liverpool sa fie un „lunch kick-off”, mai pe inteles cu lovitura de start la pranz. Ce era asadar nou pentru Fergie si de cate ori pana acum United n-a avut timp insuficient de recuperare dupa mult prea multele dispute din Champions League, de la mijloc de saptamana?

Nimic nou dar la un esec de asemenea proportii, un antrenor de succes isi poate oferi larghetea de a arunca imbufnat cu jucariile din tarc. Nu i s-a mai intamplat lui Fergie la Old Trafford din 1 ianuarie 1992, in ultimul sezon inaintea lansarii Premier League, cand QPR i-a administrat un acelasi 4-1 ce s-a dovedit a fi decisiv in lupta pentru titlu, transata la potou de Leeds United, o alta rivala de moarte, in dauna „Diavolilor” din Manchester.

Scuza lui Ferguson e asadar oarecum neintemeiata iar victoria lui Liverpool e poate raspunsul lui Benitez la comentariile in replica ale scotianului, dupa ce spaniolul avea o neasteptata si neprovocata iesire la adresa lui Fergie si a lui United, intr-o conferinta de presa inaintea jocului „Cormoranilor” cu Stoke City. Iar unii sugereaza ca lui Benitez de acolo i se trage, din acel atac verbal avandu-l tinta pe Ferguson, dupa care Liverpool, coincidenta sau nu, a inceput sa risipeasca puncte si sa cedeze initiativa celor din Manchester, care aveau ulterior sa preia sefia. Doar timpul ne va dumiri dar s-ar putea ca raspunsul lui Benitez de sambata, un 4-1 fara echivoc, sa fi venit prea tarziu.

Culmea ironiei, si in vorbele din ianuarie ale spaniolului, si in tacerea de sambata a scotianului, exista pana la un anumit punct o marja de adevar. Cat e insa „coloana vertebrala” si cat e razboi psihologic, la latitudinea fiecaruia sa estimeze…

Si pentru ca am pomenit de acel Stoke City – Liverpool de a doua zi, incheiat cu un putin anticipabil 0-0, ca si in tur, la Anfield, s-ar putea spune ca Benitez a dat Regina victoriilor tur-retur asupra campioanei United pe pionul remizelor cu nou-promovata Stoke. Ce fraieri, vor zice unii, si cam asa e…

Apropo de Stoke – Liverpool, un fan al „Olarilor”, Stephen Foster, a scris cartea „Din erou al clasei muncitoare, cazut in oribila dizgratie”, niste memorii din anii ’80 punctand cu umor si autoironia fanilor lui Stoke intr-un joc cu Liverpool, la scorul de 6-0 pentru „Cormorani”. „Hai, ca se poate!” E-ga-la-rea! N-a fost sa fie… 8-0.

Stoke City avea sa retrogradeze, fundasul Lee Dixon avea sa-i fie inhatat pe bani marunti de Arsenal, iar Foster avea sa rememoreze peste ani, cu zambetul pe buze, o soarta de deplans la vremea respectiva. Cineva i-o fi pus insa atunci gand rau lui Liverpool, de unde si „dubla” 0-0 din actualul sezon. Sa supravietuiasca Stoke cu cele doua puncte? Sa fi pierdut Liverpool titlul cu respectivele patru puncte risipite?

De urmarit… Si inca-o vorba sa va mai zic, legat de tacerea lui Ferguson. Cam tot pe-atunci, la mijlocul anilor ’80, mai exact in martie ’86, se intampla ca londoneza Chelsea sa castige intr-o sambata la Southampton iar Man’City, in aceeasi zi, sa revina de la 2-0 pentru un draw cu rivala locala United, doar pentru ca duminica, peste 24 de ore, Chelsea si Man City sa-si dispute pe Wembley finala Full Members Cup: 5-4 pentru londonezi.

Morala, acum peste doua decenii, jucatorii luptau pentru titlu si onoruri la intervale de nici 24 de ore. Acum, platiti insutit mai mult, li se ia apararea de antrenori nemultumiti de pauza de miercuri pana sambata. Pentru doua, cel mult 3 jocuri pe saptamana, unii incaseaza bine peste 100.000 lire sterline in 7 zile. In anii ’80, era vorba de cateva sutici…

Iar de la scuza din fotbal, la frustrarea din rugby…

O frustrare Hexagonala

Anglia – Franta, in Turneul celor 6 natiuni, macar pe hartie, parea o disputa foarte echilibrata. Dar 29-0 la pauza! Iar apoi chiar 34-0. La care Cocosul galic, intr-o rabufnire de orgoliu, a reusit un eseu… 34-5. In comentariul in direct de pe Twickenham, pe BBC, s-a vorbit nici mai mult nici mai putin de dezamagirea si frustrarea Angliei de a nu fi incheiat jocul cu rubrica punctelor incasate imaculata. S-a amintit de scaderea de turatie dupa pauza… De parca ar fi jucat contra Finlandei, sa zic asa. De parca urcusul la 34-0 nu fusese o mare performanta in sine, in conditiile in care Anglia pierduse deja doua jocuri in Turneu iar Franta castigase doua.

E ideal sa tinzi spre perfectiune, dar uneori e nevoie de o doza de realism. Si apropo de Turneu, sponsorul sau oficial e tocmai RBS, Royal Bank of Scotland. O institutie financiara cu uriase probleme, care recent a fost salvata de la faliment cu bani de la bugetul statului britanic. Din platile contribuabililor. Cu alte cuvinte, fie ei amatori de rugby ori nu, fie sictiriti de sport in general si pasionati de arta, insularii sprijina acum indirect competitia sponsorizata de banca intrata la apa.

Dar in rugby nu doar comentatorii vor la zero iar sponsorii au probleme, ci si starurile din prima liga engleza, Guiness Premiership, sunt racolate de competitia similara din Franta, cu contracte mai generoase, de nerefuzat.  Toate bune si frumoase intru intarirea primei ligi franceze de rugby in detrimentul altora, cam dupa modelul Premier League in fotbal, insa poate tocmai aici se regaseste explicatia esecului Cocosului Galic pe Twickenham: 10-34! Valoarea scade, sa luam de la altii…

Si inca una buna din rugby… Poate de vina o fi criza, poate concurenta cu Turneul celor 6 natiuni. La jocul Nottingham RFC – Exeter Chieftains, din National League One, a doua liga engleza de rugby, organizatorii au umplut tribunele cu 1.000 de… papusi gonflabile. Asistenta astfel s-a dublat pe Meadow Lane dar trupa din orasul lui Robin Hood tot a cedat, cu 15-14. Iar cuferele clubului n-au inregistrat incasari mai mari. Ba din contra… Cat sa fi costat papusile, dichisite cu peruci si tot tacamul? Oricum, imaginatie…

Ziua 64. Ce face fotbalul cu oamenii

februarie 24, 2009

O poveste… adevarata. Din zilele noastre. De acuta actualitate. Nu dau insa nume, pentru a nu o banaliza si pentru ca, mai important, fiind oglinda altor recente circumstante similare, are darul de a semnala ramificatii dureroase in viata sociala rezultate din atatea si atatea decizii anapoda, luate poate cu bunele intentii ale drumului in constructie spre iad.

Popularitatea fotbalului si interesul crescut pentru sportul rege au generat in ultimii ani un adevarat razboi mediatic intru castigarea drepturilor de difuzare. In cazul nostru, de televizare. Fotbalul e vehiculul perfect al campaniilor publicitare, companiile platind bani grei pentru a-si face reclama la ore de maxima audienta, tocmai cand Ion Public isi destupa berea si chibiteaza cu amicii cat va fi scorul. La randul lor, televiziunile achita sume consistente pentru respectivele drepturi de televizare.

Iar cateodata, de nicaieri, cate un post nu neaparat insipid dar poate neaxat pe fenomenul sportiv sau fotbalistic, incearca sa-si faca loc pentru a castiga audienta. S-a intamplat recent in Albion, ca un post national terestru sa preia jocurile Cupei Angliei, de decenii bune apanaj al BBC. S-a intamplat si ca alte posturi decat British Broadcasting Corporation ori Sky Sports, care se ocupa in ’92 de lansarea Premiership, sa castige dreptul de a difuza partide din Champions League ori chiar ale reprezentativei Albionului. Ambitii si initiative laudabile, daca ar fi sa ne astupam urechile la oalele sparte. La consecinte.

In primul rand, telespectatorul rasfatat cu transmisii in direct de o calitate mereu imbunatatita, a constatat imediat coborarea stachetei. Unei televiziuni care filmase pana atunci in general altceva decat fotbal ii cadea masca. Nu tu reluari elocvente, cadre sugestive, unghiuri inedite ori comentarii si analize dintre cele mai pertinente. Asta la prima vedere…

In al doilea rand, dar poate mai important, investind resurse financiare si logistice in transmisiile fotbalistice, arivistii in preajma dreptunghiului verde au constatat cu trecerea timpului sau poate chiar mai repede decat s-ar fi asteptat, ca schimbarea de registru a venit in detrimentul transmisiilor si emisiunilor lor consacrate, cu care isi consolidasera un nume.

Asemenea programe, cazand prada orelor de incepere ale jocurilor, si-au pierdut ora de maxima audienta, au fost reprogramate sau chiar rarite din programa. Emisiuni cu state de servicii de zeci de ani, adevarate Mecca pentru Johnny Public din fotoliu, se vad amenintate cu scaderea audientei.

Intr-un lant al slabiciunilor, studiourile de productie ale respectivelor emisiuni au mai putin de lucru si incaseaza venituri substantial micsorate din devalorizarea de piata a realizarilor lor. Banii televiziunii s-au canalizat spre fotbal, publicitatea trage la borcanul cu miere al jocului si la ora de maxima audienta acaparata de regele intre sporturi, iar fostele emisiuni esantion raman cu buza umflata.

Nu doar sistemul bancar sau al constructiilor de masini e in suferinta, cu pierderi de locuri de munca. Angajati ai studiourilor de productie TV, in continuarea lantului slabiciunilor, sunt pionii care sufera datorita schimbarii de macaz a televiziunilor, din pricina redistribuirii fondurilor de investitii, a scaderii veniturilor din publicitate si a interesului publicului. De la mic la mare, cameramanilor ori producatorilor li se poate servi un de pe azi pe poimaine „La revedere”. Nu mai ies pe teren sa filmeze, implicit nici firmele transportatoare nu mai au atatea comenzi, nici firmele de deservire alimentara, sa le prepare un pranz „la botul calului”. Si tot asa…

Fotbalul e un fenomen magnetic mondial cu mare putere de atractie, care insa in vertijul generat atrage si neutri inocenti. Prea plinul de fotbal, zi de zi, pe tot mai multe canale si ametind publicul telespectator, e pe placul publicitatii, insa pare a devora bastioane ale productiilor de televiziune din alte domenii. Si unui ahtiat de fotbal i s-ar parea nitel peste limita navala televiziunilor de a difuza cat mai multe jocuri si de a-si sari la gat pentru un contract in plus al drepturilor de televizare. Intre acei multi Joe Public din fotolii s-or afla si cativa care stiu pe pielea lor ca anumite meciuri l-au costat slujba.

Si-atunci care e pretul real al divertismentului oferit de fotbal? Doar cel al licentei TV sau al abonamentului de cablu ori receptie prin satelit? Sau cel uneori imposibil de masurat doar in bani?