Posts Tagged ‘Cupa Scotiei’

Ziua 178. Csaba si-a urmat inima

iunie 23, 2009

 

Gorgie Stand, peluza din preajma strazii cu acelasi nume, la arena Tynecastle a lui Hearts

Gorgie Stand, peluza din preajma strazii cu acelasi nume, la arena Tynecastle a lui Hearts

Dupa precedenta descindere in jumatatea “verde” a Edinburghului, la Hibs, am dat o raita pe la rivala locala Heart of Midlothian, mai batrana cu un an, cu o arena Tynecastle inzecit mai invechita si cu 80 de locuri mai mica decat Easter Road, dar cu mai multe trofee la activ si impulsionata de ambitiile lituanianului Romanov si talentul ultimului sau recrut intre antrenori, secuiul Csaba Laszlo din Odorhei.

Biserica sta de straja si la Tynecastle, in intrandul de pe Gorgie Road spre stadion. Un obicei in insula...

Biserica sta de straja si la Tynecastle, in intrandul de pe Gorgie Road spre stadion. Un obicei in insula...

La izvor a fost Sir Walter Scott, un fiu al Edinburghului, poet si nuvelist istoric, cu ale sale Ivanhoe ori Rob Roy dar si Heart of Midlothian, scrisa in 1818 drept a doua serie din povestirile “Tales of my landlord”. Creativul Scott ramane pe bancnotele lirei scotiene iar Heart of Midlothian, devenita initial o sala de ceremonii, receptii si baluri din capitala Scotiei, e numele purtat din 1874 de clubul de fotbal al “maroniilor” de pe Gorgie Road, din sud-vestul Castelului orasului.

Tribuna a doua a lui Hearts, Wheatfield Stand. Lanul de grau. Ultima oara "Inimile" au cules roade in 2006...

Tribuna a doua a lui Hearts, Wheatfield Stand. Lanul de grau. Ultima oara "Inimile" au cules roade in 2006...

Midlothian e zona centrala a regiunii Lothian iar Heart of Midlothian e inima locului. Conturul visiniu-maroniu al inimii e pe caldaramul cu piatra cubica al celebrei Mile Regale ce leaga in inima Edinburghului Resedinta Majestatii Sale in Scotia de castelul cetatii, traditia istorica fiind ca locuitorii urbei sa scuipe in acel loc, la intrarea in Catedrala St. Giles, in semn de dispret pentru raufacatorii urbei. In zilele noastre, e un gest purtator de noroc iar, in cazul fanilor lui Hibs, un motiv de luat peste picior rivalii din celalalt capat al urbei, care, initial, pe cand Hibernian era fondata un an mai tarziu, se opuneau aparitiei acesteia in peisajul fotbalistic: “Noi mai trecem pe-acolo sa scuipam pe Hearts”. Hearts, cum e alintata pe scurt Heart of Midlothian. Inimile.

Aceeasi tribuna Wheatfield. Nu prea are fata de Europa Cup

Aceeasi tribuna Wheatfield. Nu prea are fata de Europa Cup

De fapt, continuand mistoul, suporteri ai lui Hibernian mi-au spus sa ma grabesc sa vizitez Tynecastle, arena lui Hearts, nu de alta dar “va deveni curand supermarket Tesco”. Adevarul e ca dupa locurile 3 obtinute in 2003 si 2004 in Scottish Premier League, stramtorata financiar, Hearts a fost la un pas de a vinde stadionul pe care joaca din 1886, doar sosirea omului de afaceri lituanian Vladimir Romanov in februarie 2005 schimband datele problemei.

Armele din Tynecastle, pubul visiniu din colt. Aici se strang fanii de vita veche

Armele din Tynecastle, pubul visiniu din colt. Aici se strang fanii de vita veche

Fostul militar sovietic achizitiona initial 29,9% din club, acaparand 80% pana la finele respectivului an, pe cand, cu fraiele preluate, ii demitea pe rand pe George Burley, ex-international scotian, actualmente selectioner al “cimpoierilor”, si pe englezul Graham Rix. Chiar si in aceste convulsii, cu compatriotul Ivanauskas la carma, care n-avea nici el sa reziste prea mult, Hearts devenea vicecampioana in 2006, castigand la lovituri de departajare si finala Cupei Scotiei, dupa 1-1 cu Gretna, a saptea din palmares. Heart of Midlothian era primul club dupa Motherwell, din 1995 incoace, care sa sparga monopolul Rangers – Celtic al primelor doua locuri.

Urmati-va inimile, e indemnul clubului adresat fanilor, la casele de bilete

Urmati-va inimile, e indemnul clubului adresat fanilor, la casele de bilete

Asadar, din start, Romanov a fortat sa readuca “Inimile” in prim-plan, la gloria altor doua perioade fructuoase din istoria clubului pitit pe stradutele din preajma arterei Gorgie Road. La inceputuri, Hearts cucerea doua titluri nationale, in 1895 si ’96, plus de patru ori Cupa Scotiei, celelalte doua campionate castigandu-le in 1958 si ’60, in perioada lui Alfie Conn, Willie Bauld, Dave Mackay ori Alex Young.

Tribuna principala de la Tynecastle Stadium, cu sigla "Inimii de Midlothian"

Tribuna principala de la Tynecastle Stadium, cu sigla "Inimii de Midlothian"

Despre ultimul, asemuit cu Nureyev de englezul Jimmy Greaves, am citit in suplimentul sportiv al cotidianului The Scotsman, fostul star al lui Hearts fiind recreionat in ajunul finale Cupei Angliei, Chelsea – Everton, ca ex-jucator al “albastrilor” din Liverpool. In acele pagini era inserat si cliseul de arhiva cu managerul Alex Totten prezentandu-se in “fusta“ kilt pe banca lui Falkirk la ora finalei Cupei Scotiei din 1997, intr-o avancronica a ultimului act de pe Hampden Park, Rangers – Falkirk 1-0, saptamanile trecute.

Fotbalul scotian, inedit, cu o puternica pecete a locului si obiceiurilor, dar cedand nevoilor si intereselor economice, comerciale, financiare. Arena Tynecastle o fi ea veche, poate cea mai demodata dintre cele vizitate in Regat, cu 17.420 locuri inghesuite numai Domnul stie cum sub structurile metalice visinii contrastand cu biserica de pe colt si casele vechi din zona, insa magazinul de prezentare al clubului, din centrul comercial al “buricului” orasului, e ultramodern si cu de toate. Cu colajul vicecampionilor din 2006, cu elenul Fyssas ridicand Cupa, cu DVDul cu John Robertson si ale sale 9 goluri impotriva rivalei Hibs din totalul sau de 214, recordman all-time al lui Hearts, cu difuzarea la nesfarsit pe ecrane a unui succes cu 1-0 la “dusmana” Hibernian si mai ales cu tricourile de prezentare pentru noua editie de Europa Cup.

DVDurile cu golurile lui Robertson te intampina in magazinul lui Hearts

DVDurile cu golurile lui Robertson te intampina in magazinul lui Hearts

Caci clasandu-se din nou pe locul 3, pe podium, chiar cu sase puncte din cele 6 jocuri disputate cu marile Rangers si Celtic, Hearts se va alinia in competitia inlocuitoare a Cupei UEFA, si asta la carma cu un secui din Odorhei, Csaba Laszlo, nascut la 13 februarie 1964 si lansat la mijloc cu Progresul local.  Din Uganda, Csaba si-a ascultat inima si a raspuns apelului lui Romanov, preluand-o pe Hearts in 11 iulie 2008 si eliminand-o cu 2-0 pe Hibs din Cupa Scotiei chiar la Easter Road, exact dupa o jumatate de an, in 11 ianuarie ’09. Csaba isi urmeaza sufletul, cum frumos e sugerat fanilor intr-un poster de la stadion, “Follow Your Hearts”, si rasplata a venit sub forma titlului de Antrenorul Sezonului in prima liga.

O alta legenda a clubului, Willie Bauld, are "particica" sa din tribuna I

O alta legenda a clubului, Willie Bauld, are "particica" sa din tribuna I

Iar Romanov incearca sa prinda pasul cu reusitele echipei. Pe masa consilierilor locali e planul sau de a “roti” amplasamentul terenului de la Tynecastle cu 90 de grade, stramutarea tribunelor generand déjà reconstructia scolii locale pe cealalta parte a stradutei si convingerea locatarilor din sirul de cladiri de pe Gorgie Road, ce mascheaza arena ca o cutie de sardine, sa-si gaseasca loc, cu banii primiti, in alta parte, aproape de “Inimi”. Acolo, pe colt, e si visiniul pub “Tynecastle Arms”, iar peste drum, tot visiniu, “Robertson’s”. Al golgeterului. Cu vitrina anticariatului din preajma expunand cartea “Viata secreta a lui Laszlo, contele Dracula”.

Laszlo nu e conte, nici Dracula, ci pe podium cu Hearts

Laszlo nu e conte, nici Dracula, ci pe podium cu Hearts

Stand in fata vechii tribune principale a arenei Tynecastle, reconstruita in 1914 si cu acoperis inca de lemn, si incluzand sectiuni in onoarea lui Bauld si Robertson, imi spun ca Romanov va avea nevoie de mai mult decat cele 9 milioane, record, primite in 2007 de la Sunderland pe portarul Gordon, pentru a contura indraznetul proiect.

Iar Csaba va avea nevoie de mai mult decat un secret si de o mie de “Inimi”-Hearts pentru a rezista capriciilor balticului si a-i aduce pe “Maronii” macar in postura din 1965, cand, pierzand cu 2-0 si implicit si titlul, la media de golaveraj, in fata invingatoarei Kilmarnock, au fortat trecerea la departajarea prin diferenta de golaveraj. Hearts n-a mai fost de-atunci atat de aproape…

Pe ecrane, in magazinul clubului, Hibs - Hearts 0-1. Motiv de mandrie locala

Pe ecrane, in magazinul clubului, Hibs - Hearts 0-1. Motiv de mandrie locala

Hearts, castigatoare a Cupei Scotiei, la penaltyuri, in 2006. Ultimul triumf notabil

Hearts, castigatoare a Cupei Scotiei, la penaltyuri, in 2006. Ultimul triumf notabil

Reclame

Ziua 162. Neutri si nu prea la finala Cupei

iunie 4, 2009

O capitala cu doua cluburi prim-divizionare, neimplicate insa in finala Cupei. O capitala care nici nu gazduieste macar ultimul act al competitiei. Ma refer la Scotia, finala Scottish F.A. Cup si orasul Edinburgh.

In lipsa de altceva, amatorii de fotbal din citadela-port dintre coline au chibitat in ultima sambata a lunii mai pentru Rangers, proaspata campioana din Glasgow, sau Falkirk, „buturuga mica” fofilata in finala de pe Hampden Park. Rangers practic acasa, in Glasgow, pe Hampden, desi arena o are la Ibrox Park.

I-am intrebat pe cei cu care am intrat in vorba in Edinburgh daca lumea tine in finala in general cu Falkirk. Nici pe departe! Nu doar cand joaca acasa, pe Ibrox, dar chiar si la meciuri in deplasare, Rangers e sustinuta de grupuri de suporteri din Edinburgh, care fac deplasarea organizat, cu autocarele.

Si totusi, fani ai lui Falkirk s-au regasit intre suporterii din Edinburgh ai lui Celtic ori intre simpatizantii „calului negru”, „buturuga mica” avand sansa a doua. Exista iubitori de fotbal mereu plini de compasiune pentru echipa mai mica, mai ales intr-un duel inegal. „Suporterii lui Hearts sau Hibs vor inclina insa sa tina cu Falkirk”, mi-a spus un fan al „maroniilor”, Heart of Midlothian. Explicatia consta in rivalitatea mai mare a trupelor din Edinburgh cu Rangers decat cu Falkirk, plus in faptul ca oraselul Falkirk, situat pe o derivatie a drumului national ce leaga Edinburghul de Glasgow, e la circa 20 de minute de rulat din capitala.

In pubul Mathers, pe un ecran, antrenorii lui Falkirk si Gers, "Yogi" si Smith, sunt inca pe pace...

In pubul Mathers, pe un ecran, antrenorii lui Falkirk si Gers, "Yogi" si Smith, sunt inca pe pace...

... iar pe celalalt ecran, deasupra intrarii, Chelsea si Everton aveau sa ofere cel mai rapid gol din istoria finalelor pe Wembley...

... iar pe celalalt ecran, deasupra intrarii, Chelsea si Everton aveau sa ofere cel mai rapid gol din istoria finalelor pe Wembley... Saha, surprins de BBC in prim-plan, avea sa intre in istorie, batand recordul lui Di Matteo, pe atunci la Chelsea...

Finalele Cupei Scotiei si Cupei Angliei in 2009 au fost la concurenta, sambata de la ora locala 3. De pe Hampden si Wembley, in direct pe micile ecrane. Iar in pubul Mathers, din centrul Edinburghului, gazdele au facut treaba buna, permitand vizionarea in paralel a finalelor. In consecinta, s-au strans si partizani, stransi la o masa in jurul unui tip in tricoul lui Chelsea, cu Terry pe spate, o alta tabara, deconspirata inca in primul minut, la reusita lui Louis Saha, tinand pumnii celorlalti albastri, de la Everton.

In fine, la o alta masa, fani ai lui Hibs si Hearts, localnicele din Edinburgh, mai interesati de finala Rangers – Falkirk. Aveau ocazia sa mai glumeasca pe seama cluburilor lor, despre care am intrat in vorba. Intrebandu-i una alta, fanii „verzilor” de la Hibs au avut doua poante despre rivala locala, Hearts.

Prima tine de stadionul „maroniilor”, Tynecastle, sugernadu-mi-se sa-l vizitez cat mai grabnic, nu de alta dar „nu va mai fi multa vreme acolo. Va deveni supermarket Tesco”. Cum Hearts a fost foarte aproape in acest deceniu de a-si vinde stadionul, asta inainte ca lituanianul Romanov sa intre in carti, mi-am zis ca bancul are un sambure de adevar. Aveam sa aflu la fata locului, la Tynecastle, ca stadionul ar putea fi complet reconstruit, pe un amplasament rotit cu 90 de grade fata de actuala sa pozitionare. O scoala a fost deja reconstruita, peste drum, terenul vechiului locas de invatamant fiind achizitionat de Romanov, care doreste si demolarea randului de case din preajma, cu despagubirea locatarilor, pentru repozitionarea stadionului. Proiectul e la stadiul de aprobari pe la consiliul local. Dar despre Tynecastle voi reveni in amanuntime altadata.

Hibs, fondat in 1875, cu radacini in nord-estul orasului. Fanii ei fac misto de Hearts, infiintata in 1874, in sud-vest. Si viceversa...

Hibs, fondat in 1875, cu radacini in nord-estul orasului. Fanii ei fac misto de Hearts, infiintata in 1874, in sud-vest. Si viceversa...

A doua poanta ar fi despre inima de pe caldaram. Heart of Midlothian, inima omului locului, din zona Lothian, incluzand si capitala Edinburgh. Acest simbol, sub forma unor caramizi maronii in pavajul cu piatra cubica gri de pe Mila Regala, in dreptul catedralei St. Giles, tine de o legenda ce istoriseste ca pe acel loc erau adusi intru judecata raufacatorii ori dusmanii cetatii. Iar oamenii adunati la procesul public erau imbiati sa-si arate dispretul, sa arunce piatra. Mai exact, sa scuipe. In timp, gestul a fost interpretat ca fiind purtator de noroc. Iti poarta noroc daca scuipi in acel loc, in trecere prin dreptul „inimii” de pe caldaram, pe Royal Mile. Versiunea fanilor lui Hibs e ca se scuipa a dispret la adresa rivalei Hearts… Doar o gluma inofensiva.

Heart of Midlothian, inima de pe caldaramul din preajma catedralei, pe artera pietonala Royal Mile, si totodata figurand drept stema a clubului Hearts...

Heart of Midlothian, inima de pe caldaramul din preajma catedralei, pe artera pietonala Royal Mile, si totodata figurand drept stema a clubului Hearts...

Everton are 1-0 dar jocul sufera din cauza caldurii iar Rangers – Falkirk e „alb”, lancezit de soare. Prilej sa aud despre Falkirk. Care a strans fosti internationali, ca Steven Pressley, fost capitan al lui Hearts si al Scotiei, fundasul cu alura de Braveheart, sau ca Jackie McNamara, ani la rand pe dreapta la Celtic, cu care cucerea de trei ori Cupa Scotiei, plus Neil McCann, fostul atacant de buzunar al Rangersului. Un cimitir al elefantilor? Poate, dar cu un antrenor tanar.

John Hughes are 45 de ani si a jucat in doua perioade la Falkirk, altfel, ca fiu de docher din Leith, zona lui Hibs, trecand cu cele mai multe jocuri la activ si prin „verdele” celor de la Easter Road. De aici si explicatia primelor zvonuri dupa demisia lui Paatelainen de la carma lui Hibs, zguduind jumatatea „verde” in seara precedenta. Mai exact, in josul Milei Regale, pe panoul publicitar al publicatiei locale, era anuntat socul demisiei unuia, iar in susul strazii, spre castel, era deja lansata versiunea sosirii lui John Hughes, de la Falkirk. Asta in dimineata finalei! Buna campanie de presa…

Acesta e maiestuosul sediu al ziarului numarul unu al Scotiei, The Scotsman, situat la intrarea pe podul North Bridge dinspre Mila Regala, unde isi avea amplasate panourile cu demisia si zvonurile inlocuitorului in postul de manager la Hibs

Acesta e maiestuosul sediu al ziarului numarul unu al Scotiei, The Scotsman, situat la intrarea pe podul North Bridge dinspre Mila Regala, unde isi avea amplasate panourile cu demisia si zvonurile inlocuitorului in postul de manager la Hibs

Miniconcert stradal, "buskers", cum sunt numiti in Regat, si o ipoteza de ultima ora a acelorasi jurnalisti de la The Scotsman, cum ca locul lui Paatelainen ar putea fi luat de "Yogi"

Miniconcert stradal, "buskers", cum sunt numiti in Regat, si o ipoteza de ultima ora a acelorasi jurnalisti de la The Scotsman, cum ca locul lui Paatelainen ar putea fi luat de "Yogi"

Cine mai e oare si „Yogi”? Yogi e porecla unui John Hughes trecut si prin fotbalul englez, pe la Crystal Palace, si care a fost alipita celuilalt John Hughes, actual manager al finalistei Falkirk. Iar „falsul” John „Yogi” Hughes, sperand la trofeu pe banca de pe Hampden Park, a fost imediat creditat cu sanse de a prelua timona lui Hibs. Sangele apa nu se face… A jucat la „verzi” iar tatal sau a lucrat in port. Nu iese fum fara foc…

Dar poanta zilei, amintita printre randuri in acelasi The Scotsman, e ca pana si John Robertson ar fi in calcule pentru postul de la Easter Road. Ei bine, Robertson e nimeni altul decat recordmanul de goluri pentru rivala Hearts, cu 214 reusite adunate mai ales in anii ’80, si al carui deliciu de a puncta de noua ori contra lui Hibs a devenit subiect de DVD, expus la loc de cinste, la intrarea in magazinul de prezentare al ‘maroniilor”, din centrul comercial al Edinburghului.

Noua goluri contra lui Hibs, un DVD cu Robertson in shopul lui Hearts, si un zvon despre fostul varf, cum ca ar prelua-o taman pe Hibs. Chiar asa?

Noua goluri contra lui Hibs, un DVD cu Robertson in shopul lui Hearts, si un zvon despre fostul varf, cum ca ar prelua-o taman pe Hibs. Chiar asa?

Dar Hibs a mai instalat antrenori... surpriza. A fost cazul francezului Frank Sauzee, a carui sedere n-a fost insa una fericita, fapt ce nu-i impiedica pe fanii lui Hibs sa-si aduca aminte cu placere de trecerea "cocosului" prin Leith, dupa cum sugereaza tabloul-fotografie expus intr-un pub cu tenta "verde" din zona lui Hibernian

Dar Hibs a mai instalat antrenori... surpriza. A fost cazul francezului Frank Sauzee, a carui sedere n-a fost insa una fericita, fapt ce nu-i impiedica pe fanii lui Hibs sa-si aduca aminte cu placere de trecerea "cocosului" prin Leith, dupa cum sugereaza tabloul-fotografie expus intr-un pub cu tenta "verde" din zona lui Hibernian

In asteptarea altor goluri, mai rasfoiesc stufosul supliment de sport al lui The Scotsman, editie speciala de sambata cu duplexul finalelor, si aflu ca „Yogi” se lansase in antrenorat la Falkirk, actuala sa echipa, dar ca partener la carma cu nimeni altul decat Owen Coyle, recent promovat in Premier League la timona micutei Burnley. Ce mica e lumea!

Si alte reportaje interesante, despre David Moyes, scotianul de la carma finalistei Everton, ori consideratii pe marginea esecului unui alt fiu al Glasgowului, Sir Alex Ferguson, in finala de la Roma. O dezbatere si despre furia suporterilor scotieni, The Tartan Army, la adresa federalilor, pentru larghetea acestora de a sprijini lansarea unei selectionate comune a Regatului Unit, in turneul de fotbal al Jocurilor Olimpice londoneze din 2012. Daca SFA se impusca singura in calcai, sprijinind echipa comuna in detrimentul unei viitoare pierderi a independentei forului de la Glasgow, cand va fi sa reprezinte Scotia in turneele sub egida FIFA ori UEFA? Temeri intemeiate ori nejustificate?

Mathers, cu o oferta variata de whisky si o ambianta discreta, nu aducea a pub de fotbal. Dar cele doua finale au schimbat ambianta. Si deznodamantul jocurilor avea sa se schimbe dupa pauza, in avantajul favoritelor...

Mathers, cu o oferta variata de whisky si o ambianta discreta, nu aducea a pub de fotbal. Dar cele doua finale au schimbat ambianta. Si deznodamantul jocurilor avea sa se schimbe dupa pauza, in avantajul favoritelor...

Dupa ce Rangers a inscris decisiv, imediat dupa pauza, 1-0, prin Novo, iar Chelsea a intors rezultatul prin stangul lui Lampard, 2-1 contra lui Everton, pe-aici mi-a fost drumul, inapoi spre Leith. Mai erau putine minute si-mi spuneam ca soarta finalelor nu se va schimba. Cand doar mi-am varat capul intr-un alt pub, sa vad scorul final, 1-0 pentru Rangers, am sesizat si gestul descumpanit al unui fan din local. Nu purta culorile lui Falkirk dar sigur nu tinuse cu Rangers. Poate era suporter de-al lui Hibs… Iar dintr-un alt colt al stabilimentului izbea zambetul lui George Best. Un portret al fiului Belfastului, cu mentiunea „the greatest Northern Ireland player”. Da, Georgie se ridicase dintre catolicii Ulsterului iar faptul ca era tinut la loc de pret in respectivul pub spunea despre apartenenta la „verzi”. Fanii lui Hibs, cum mi se explicase deja, inclinasera sa tina cu Falkirk. Fara folos. Dar poate se aleg cu „Yogi” la Easter Road…

Ziua 85. Ochii irlandezi stralucesc… Marele Slem dupa peste 60 ani

martie 17, 2009

E criza si Irlanda, Tigrul economic al Europei in ultimii ani, o resimte din plin. Dar 17 martie e ziua patronului spiritual al insulei de smarald, St. Patrick, si „verzii” au alte motive sa dea pe gat whiskey si Guinness. Nu de alta dar pentru prima oara in peste sase decenii reprezentativa de rugby a Irlandei ar putea reusi Marele Slem in Turneul celor 6 natiuni, daca va castiga sambata la Cardiff si cel de-al cincilea ei meci, din 5, in actuala editie. In fata ii vor sta galezii, clasati pe locul 2 si care, teoretic, au sanse la castigarea turneului in cazul unui succes la peste 30 de puncte diferenta.

Greu de crezut. Asadar Irlanda pare a sufla trofeul de la detinatorii galezi. Ramane de vazut daca va reusi si Grand Slemul. Pana atunci, irlandezii au sarbatorit in preajma St. Patrick’s Day succesul din Scotia, de la Edinburgh, in acelasi weekend, dar la Glasgow, jumatatea catolica, deci irlandeza, a orasului, jubiland la succesul „verzilor” de la Celtic in finala Cupei Ligii, tocmai in dauna rivalei locale Rangers.

Iar pentru ca tacamul sa fie complet, a fost prima victorie a lui Celtic intr-o finala in dauna lui Rangers din 1989 incoace. Dupa douazeci de ani, de Dumas. Si mai frumos, dupa 0-0 in decursul celor 90 de minute, gheata a spart-o tocmai un irlandez, fundasul central de 22 ani Darren O’Dea, marcator in minutul 91. Avea sa se incheie 2-0 dar laurii sunt ai lui O’Dea, care a fost la un pas de a fi cedat in ianuarie, sub forma de imprumut, la Burnley. Strachan, antrenorul „Celtilor”, a anulat insa transferul, odata ce fundasul Kennedy i s-a accidentat. Si inspiratia i-a fost rasplatita, tocmai O’Dea aducandu-i trofeul, in prag de St. Patrick’s Day. Se putea oare mai frumos? 2-0 pentru Celtic…

Dar St. Patrick’s Day n-a fost mereu doar zambete si pace. Cand e vorba de Celtic – Rangers, poate sa fie si 17 martie, ca tot se lasa cu razboi si sange. Sau poate cu atat mai mult… In 1991, de St. Patrick’s Day, sfertul de finala al Cupei Scotiei, Celtic – Rangers, pe Celtic Park, a degenerat intr-o farsa, cu 3 jucatori ai oaspetilor, englezi protestanti, eliminati din joc. Alaturi de Hurlock, Walters si Hateley, un jucator al lui Celtic, Grant, a vazut si el rosu. Plus alti sase au vazut galben. Ce mai sarbatoare de culoare. Cat de rau trebuie sa fi fost, daca pana si abrazivul Souness, de la carma lui Rangers, si-a cerut scuze in numele echipei sale. Nici peste o saptamana, in campionat, Rangers n-a scapat intacta, Nisbet fiind eliminat iar Celtic castigand cu 3-0.

Actualizare… Irlanda a castigat la Cardiff, 17-15, cucerind Turneul si Marele Slem.