Posts Tagged ‘Crăciun’

Hodgson serbeaza 2 ani la Fulham decapitand „Diavolii”

Decembrie 28, 2009

Exact in urma cu doi ani, in 28 decembrie, Fulham F.C. ii incredinta lui Roy Hodgson dificila misiune de a ii ridica pe alb-negri de pe locul 18 in Premier League. Iscusitul repatriat i-a salvat, a generat apoi o adevarata metamorfoza iar recent a oferit fanilor un minunat cadou de Sarbatori, 3-0 cu Manchester United, conducand la aniversare si timp de 70 minute pe terenul liderei Chelsea…

Nu doar debusolati, cu numai doua succese la activ, ci chiar umiliti cu 5-1 de Tottenham in a doua zi de Craciun din 2007, „Cabanierii” de pe malul Tamisei jucau deja cu inscrisul retrogradare pe frunte. Iar numirea lui Hodgson n-a parut la prima vedere drept cea mai inspirata alegere, impotriva investitului in post atarnand argumentul ca nu mai activase in Albion de aproape un deceniu, de pe vremea cand trecea pe la Blackburn Rovers, in 1997-’98. Experimentatul tehnician, sosit de la carma selectionatei Finlandei, dupa ce mai condusese peste ani si alte reprezentative, ca de exemplu ale Elvetiei si Emiratelor Arabe Unite, trebuia asadar sa reduca la tacere destui sceptici.

Iar ceea ce a izbutit Roy Hodgson intre timp aduce cu un mic miracol. Mai intai, a asigurat in extremis supravietuirea in elita. Putini i-au dat sanse insa englezul intors acasa a reusit ceea ce ramane sub numele „The Great Escape” in istoria clubului fondat in 1879. Mai exact, dupa o serie de 33 deplasari fara vreo victorie, Fulham F.C. a castigat de trei ori la rand „afara”, cand o ardea buza mai tare. La Reading, apoi la Manchester, cu City, cand era matematic retrogradata in pauza meciului, la 2-0 pentru gazde, handicap care a fost surmontat inclusiv cu dubla contestatului Diomansy Kamara, si finalmente la Portsmouth, in ultima runda.

Acel ultim joc, pe terenul lui Pompey, le-a adus aminte fanilor alb-negrilor de alte recente finaluri de sezon cu nervii intinsi la maxim. Un unic gol, marcat cu capul de mijlocasul Danny Murphy, a facut marea diferenta. Retrogradata pana in minutul 76 al rundei a 38-a, londoneza a saltat peste linia de deasupra locului 18, cu cele 12 puncte stranse in ultimele cinci etape.

Am amintit de recolta lui Hodgson spre final pentru ca Fulham s-a salvat de doua ori in acest deceniu apeland la un nou antrenor cu doar cinci runde inaintea incheierii campionatului. S-a intamplat mai intai in editia 2002-2003, cand galezul Chris Coleman, fost fundas al „Cabanierilor”, a preluat din mers timona de la Jean Tigana, adunand 10 puncte suficiente.

Istoria a repetat-o si Lawrie Sanchez, la finalul sezonului 2006-2007, insa cu forcepsul. Coleman a fost trimis si el la plimbare iar fostul varf al Irlandei de Nord, in paralel cu postura de selectioner al acelorasi „verzi”, a preluat carma la Craven Cottage intr-o situatie la fel de stramtorata, supravietuind cu un unic succes in respectivele ultime 5 etape, 1-0 in dauna unei Liverpool ce se pregatea de o a doua finala de UEFA Champions League cu AC Milan. Salvator, dupa pauza, avea sa fie americanul Clint Dempsey, adus in iarna de Coleman.

Riscanta terapie de soc aplicata in doua randuri de Fayed, proprietarul egiptean al „Cabanierilor”, a fost repetata si in cazul inlocuirii lui Sanchez cu Roy Hodgson, cu mentiunea ca nu s-a mai asteptat pana in aprilie. Dupa ce nord-irlandezul a fost demis in 21 decembrie, englezul si-a intrat in rol intre Craciun si Anul Nou, pe 30 decembrie ’07.

O lua pe Fulham F.C. dupa acel 1-5 cu Spurs si debuta mai „strans”, 1-2 acasa cu Chelsea, in 1 ianuarie 2008. Mai apoi, incet – incet, tot mai bine. Iar in vara, odata salvat, Hodgson plomba unsprezecele.

Putini au prevazut „Marea evadare” dar mai nimeni n-a anticipat frunctuoasa campanie 2008-2009, ce i-a readus pe alb-negri in Europa. Sugestiv, la un an de la instalare, Hodgson remiza alb cu aceeasi Tottenham Hotspur, de Boxing Day, iar doua zile mai apoi, in 28 decembrie 2008, aripa Dempsey egala in minutul 89 al derbyului local cu Chelsea, 2-2, indepartandu-i pe „albastri” la 3 puncte in urma liderei Liverpool. Hodgson castigase deja teren!

In primavara, de la remize la victorii. Craven Cottage a fost in 21 martie ’09 martora a unui succes remarcabil, 2-0 cu Manchester United, capitanul Murphy si maghiarul Gera rapunand campioana en-titre ce avea sa-si pastreze coroana, fara a uita insa orele de cosmar de pe malul Tamisei, unde Scholes si Rooney vedeau rosu la propriu si la figurat… Cu asemenea victorii, locul sapte la final a venit parca firesc.

Dintr-o trupa cu un picior in groapa, Fulham se schimbase la fata, in doar 17 luni, urmand sa reprezinte Albionul in cupele europene. Artizan al ascensiunii? Roy Hodgson. Locul 7, cea mai inalta clasare a „Cabanierilor” in istoria primului esalon englez, depasind reusita lui Coleman din 2004, pozitia a noua, meritorie de altfel in conditiile cedarii lui Saha la Manchester United, in cursul respectivului sezon, pentru 13 milioane lire sterline.

Fulham si Hodgson n-au dezamagit deloc nici in prima parte a actualei editii, ba din contra. Cu patru victorii pe Craven Cottage si un unic rezultat de egalitate, 1-1 cu AS Roma, Andreolli egaland in prelungiri si intrerupand seria „H” a gruparilor ce au remizat „la cabana” de la debutul londonezei in eurocupe, in 2002, si anume Haka, Hajduk si Hertha, din totalul de 12 oaspete ce n-au plecat invingatoare din sud-vestul capitalei, trupa lui Hodgson s-a calificat in premiera in istoria clubului in primavara europeana.

Rasplata? In februarie, la Craven Cottage, va descinde detinatoarea Cupei UEFA, Shakhtar Donetk. Iar la trei zile dupa ce isi asigura calificarea, cu un succes la Basel, Fulham reusea un fulminant 3-0 cu multipla campioana Manchester United. Se intampla pe 19 decembrie, la noua luni fara doua zile de la acel memorabil 2-0. Si acum a deschis scorul Murphy, candva „Cormoran” contra „Diavolilor rosii”, si acum a vazut un cartonas, cel galben, depasitul Paul Scholes, iar renascutul Bobby Zamora si Damien Duff au rotunjit neverosimilul succes. „Scalpul” Diavolilor rosii, cadou de Craciun pentru fanii trupei de prima jumatate a clasamentului.

Dupa Craciun, conform traditiei de a evolua de Boxing Day contra lui Spurs, Hodgson a repetat remiza alba din 2008, iar pe 28 a descins pe Stamford Bridge, arena vicecampioanei rivale. Si Fulham a fost vreme de 70 minute in avantaj in fata liderei lui Ancelotti…

Hodgson s-a prezentat „la pod” fara vicecapitanul Brede Hangeland, unul dintre recrutii sai si o ancora a defensivei, dar pe cand anonimul Charles Ademeno reusea un hat-trick in primele 5 minute si 47 secunde ale deplasarii lui Crawley la Grays, intr-un esalon semiprofesionist, si Zoltan Gera repeta figura in fata campioanei, inscriind acum si in dauna liderei, in minutul 4.

Sa-i amintim pe titularii de la Stamford Bridge… Schwarzer – Pantsil, Aaron Hughes, Smalling, Konchesky – Duff, Murphy, Baird, Dempsey – Gera, Zamora. Cu acest unsprezece a tinut-o Hodgson in sah pe Chelsea! Schwarzer, Pantsil si Zamora, ultimii doi „la pachet” de la West Ham, Duff si Gera, plus Chris Smalling, sunt achizitiile de data recenta, din „gestiunea Hodgson”. Cu mentiunea ca londonezul Smalling, care abia a implinit 20 ani, a fost aruncat in focuri in absenta vikingului Hangeland. Ceilalti, cu exceptia lui Dempsey, fusesera recrutati de Sanchez in 2007.

E drept, in ultimul sfert de ora Drogba a egalat iar tocmai Smalling a deviat in propria poarta sutul lui Daniel Sturridge, 2-1 pentru lidera Chelsea, insa Fulham a pasit cu capul sus din derbyul local, facandu-i cinste antrenorului sau, la aniversarea a doi ani in post.

Demn de mentionat faptul ca Roy Hodgson se afla intr-o minoritate alcatuita din tehnicienii inca in aceleasi functii, alaturi de Megson si McLeish, dintre cei 12 antrenori investiti la cluburi din Premier League in cursul sezonului 2007-2008. Asadar unul din patru n-au prins cei doi ani… La fel, Hodgson, nascut in 9 august ’47 in Croydon, un cartier din sudul Londrei, se numara intre cei doar 7 manageri englezi din esalonul intai dar cel mai aureolat si experimentat dintre ei, chiar daca omologul sau de la Spurs, Harry Redknapp, e mai mare cu exact 5 luni si o saptamana.

La cum ruleaza, Fulham pare a-si asigura si un al zecelea sezon la rand in Premier League, din vara incolo, dupa ce suferise inafara elitei din 1968 incoace, pana cand Tigana i-a promovat pe alb-negri si a reusit o clasare pe locul 13 la revenirea in esalonul fruntas. Iar la cum joaca baietii lui Roy, fie si vaduviti de colegi de 14 karate, pozitii ca 13 ori 12, acontate in 2005 si ’06, pot fi depasite la fluierul final din 9 mai. Data la care Fabio Capello ar putea sa-l ia in considerare pe lista largita si pe un anume Bobby. Si mai cum? Zamora.

Hodgson a facut de toate… A evitat retrogradarea. A batut de doua ori campioana. A dus clubul in eurocupe. A ajuns in primavara europeana. A recrutat tineri si a resuscitat atacanti cu busola dereglata, pe care acum ii propune Albionului. Dar mai ales a redat increderea trupei de cartier, ca intr-o buna zi – printre altele – va reedita si acel 1-0 cu vecina de peste cateva strazi. Se intampla in 19 martie 2006, in „gestiunea Coleman”, cand Boa Morte semna un 1-0 contra lui Chelsea.

Fulham ramane oarecum o enigma, poate datorita prezentei lui Fayed la sefie, un prim patron strain in elita, excentric ce opta candva pentru unul ca si Karl Heinz Riedle pe post de interimar, insa ramane in mod primordial o grupare careia-i sta bine cu autohtoni pe banca, fie ei Sir Bobby Robson ori Kevin Keegan, cum a fost cazul in trecut, fie Hodgson acum.

Un mariaj ce parea sortit esecului inca din fasa merge insa ca pe roate. Hodgson n-a fost profet in tara lui, sucomband cu Bristol City inainte de a se lansa intr-un parca nesfarsit pelerinaj prin intreaga Scandinavie ori in Elvetia si Italia, dar finalmente isi arata si acasa valoarea atat de contestata peste ani de compatriotii sai. Iar cei care au vizionat memorabilul Elvetia – Romania 4-1 din ’94, ar putea pune la indoiala maxima conform careia Clough ar fi cel mai bun antrenor englez care sa nu fi condus vreodata Albionul.

Anunțuri

Pe 26 decembrie nu doar Burnley – Man United 6-1 ci si Petrescu marcator si Contra eliminat

Decembrie 26, 2009

Extrem de putine sunt datele din calendar ce au an de an garantata o etapa de campionat in fotbalul englez. 26 decembrie, Boxing Day, pastreaza traditia afinitatii pentru sportul rege.

N-am sa uit reportajul de doar cateva secunde de la un joc disputat in 27 decembrie, in ’94, difuzat de Sky Sports News, de la derbyul londonez Tottenham Hotspur – Crystal Palace. Il infatisa pe Jurgen Klinsmann caznindu-se sa-si „faca” mingea pe gazonul desfundat de pe White Hart Lane. Montajul a fost extrem de scurt pentru ca oamenii de televiziune n-au avut ce alege dintr-un meci de 0-0. O alta explicatie decat terenul impracticabil?

Ei bine, ambele cluburi jucasera si cu o zi inainte, in amintita data de 26 decembrie, Spurs chiar castigand la Norwich, cu 2-0, prin golurile lui Barmby si Sheringham. Am amintit aceasta exagerare din calendarul competitional al Premier League tocmai pentru ca in acel decembrie din 1994 se intampla pentru ultima oara ca unele cluburi, atunci patru la numar, sa fie supuse probei de foc a doua partide de campionat intr-un interval de douazeci si ceva de ore…

Asemenea teste de rezistenta au fost insa la ordinea zilei in perioada de Craciun, cam pana acum o jumatate de secol. In insula, s-au jucat etape de campionat in ziua de Craciun inclusiv pana in 1957, mai apoi jucatorii fiind eliberati de povara meciurilor in zile succesive si fiind mentinuta cu sfintenie doar data de 26 decembrie.

Si pana si campionii la zi nu erau scutiti de eforturi aidoma celor depuse de Spurs in deceniul trecut. Se intampla de exemplu in 1960, cand micuta Burnley de astazi era nimeni alta decat campioana en-titre a Albionului, ca visiniu-albastrii sa aibe in program un meci de finalul turului de campionat in 26 decembrie si unul de incepere a returului in 27.

Iar cum regula nescrisa era ca finele primei jumatati sa fie marcata tocmai de 26 decembrie, Boxing Day, si cum programul competitional deseori aborda returul in ordine inversa, s-a intamplat ca Burnley si Everton Liverpool sa se intalneasca atat in 26 cat si in 27 decembrie 1960. Mai intai pe Turf Moor din Burnley, in fata a 44.232 spectatori, iar apoi pe Goodison Park, in fata a 74.867 privitori. Ce mai asistente!

Si de fiecare data marea lor majoritate a plecat ingandurata de la stadion. „Caramelele” s-au impus mai intai la Burnley, cu 3-1, iar apoi „The Clarets” le-au intors favorul, cu 3-0. In acel sezon s-a nimerit ca respectivele sa se numere printre cele sase cluburi scutite de meciuri de campionat in Ajunul Craciunului, 24 decembrie. De acolo si jocurile in 26 si 27. Erau vremurile razvratirii jucatorilor impotriva plafonului salarial maxim, impus la 20 lire pe saptamana, ce avea sa fie in curand abolit.

Trei ani mai apoi, intr-un sezon in care Burnley avea sa incheie tot pe podium, pe locul 3, visiniu-albastrii ii bateau ca la tenis pe cei de la Manchester United, 6-1, cu Andy Lochhead marcand de patru ori in jocul disputat in 26 decembrie. Chiar si un an mai tarziu, in 26 decembrie ’64, Burnley beneficia de un hat-trick, „marca” Willie Irvine, intr-un 4-0 cu Fulham.

Anii au trecut iar astazi, mentinandu-si cu gratie si chibzuinta un plafon salarial maxim la 15.000 lire sterline, maruntis in comparatie cu alte cluburi, Burnley se lupta de la egal la egal in elita. Oaspete la Turf Moor, vecina din Lancashire, Bolton Wanderers…

Se joaca fotbal de Boxing Day de decenii bune, asta e traditia insulara, inlocuind vechiul obicei, care de fapt a dat numele celei de-a doua zile de Craciun, si anume de a oferi cutii cu cadouri celor mai nevoiasi din societate. Cei instariti isi rasplateau servantii pe 26 decembrie.

Si pentru unii jucatori romani din fotbalul englez ziua de 26 decembrie are semnificatia sa. In 1995, Dan Petrescu inscria unicul gol al gazdei Chelsea in duelul sud-vest londonez cu Wimbledon, scor 1-2, in care marcau si ciocolatiii  Earle si Ekoku. Se intampla intr-un sezon ce programa, pentru ultima oara, un meci in Ajun: Leeds – Manchester United 3-1…

Iar peste exact zece ani, in 26 decembrie 2005, Cosmin Contra era eliminat din joc, in minutul 39 al partidei West Bromwich Albion – Liverpool, la scorul de 1-0 pentru oaspetea Liverpool FC. Avea sa se incheie 5-0, intr-un meci televizat…

Craciunul are farmecul sau tainic iar ziua de 26 decembrie nu se dezminte. E fotbal de Sarbatori, cu surprize si destule goluri. In 2009, o prima etapa dintre cele doua programate intre Craciun si Anul Nou. Football non-stop, in varianta insulara.

Pariori, pazea de oarece jocuri amanate

Decembrie 18, 2009

A-nceput un fulg sa cada… Cand si cand, rareori, Albionul e binecuvantat de ninsoare. Iar mass-media, in stilu-i exagerat alarmist, patrunde seara in case cu termeni gen haos, blocaj si prognoze de 20 centimetri.

Dis de dimineata, multi constata ca stratul alb e insa cat de grosimea unui covor, nimic mai mult. Si totusi… Ninsoarea din februarie lasa autobuzele etajate in depouri iar cea din miez de decembrie a paralizat traficul, in cel mai bun caz doar a intarziat mersul trenurilor, a lasat la sol 17 curse aeriene de pe Luton ori Gatwick, inchis timp de 7 ore, si a creat in general panica atat de inexistenta de exemplu intr-o tara alpina gen Austria, care stie cum sa dispuna eficient de utilajele de deszapezire din dotare.

Anglia e si tara hilarelor reguli de Health&Safety – a se citi „protectie si sanatate” – duse la absurd, unde batosi birocrati cu simtul raspunderii mult prea dezvoltat isi aroga autoimportanta analizarii factorilor de risc din viata publica. De atatea penibile directive si ingradiri pe tone de hartogaraie, totul paralizeaza in fata unei biete zapezi, cazute tanc in contrast cu trambitata incalzire globala. Asta pentru a improsca si mai mult galbenus pe fetele de Pinocchio de la Copenhaga.

Dar aceea e alta poveste. Regatul nu se afunda in zapada ci sub datoriile de 844,5 miliarde lire sterline, echivaland cu 60,2% din produsul intern brut anual, deficit public ingrosat in urma celei mai negative luni inregistrate recent, noiembrie, cand cu 20,3 miliarde imprumutate, mai mult decat in intregul an 2002.

Ar fi pacat asadar ca economia sa sufere si lipsa unor venituri anticipate din derularea cu motoarele la maxim a programului fotbalistic competitional din preajma Craciunului, ce ofera sambata o intreaga runda de jocuri. Si totusi, cu atatea estimari pentru inlaturarea factorilor de risc, s-ar putea gasi si niste arbitri zelosi care sa amane niscaiva jocuri.

Banuiesc ca daca ar fi fost pe Goodison Park din Liverpool, recentul AEK Atena – Everton de pe Spirou Louis, atunci mai baltit decat mocirlos, cum il regasea recent Dinamo, ar fi fost in mare pericol. De doua ori a fost amanat in ultimele saptamani meciul de Cupa Angliei de pe Edgeley Park din Stockport, dintre County si Torquay, datorita terenului impracticabil, care n-a gazduit nici dispute din campionat, finalmente partida fiind stramutata, impotriva regulamentului competitiei, pe stadionul din Macclesfield, o urbe alaturata. 

Cascadorii rasului, stirea conform careia o prezentatoare TV insulara ramasa blocata in trafic in drum spre lucru mentioneaza faptul ca apelului ei i-a raspuns prezent un echipaj de politie, a carei tranta de succes cu natura a determinat-o pe soferita eliberata sa-i posteze chipul salvatorului pe mesageria twitter cu caracterizarea de Sfant. Asadar sfintii nu mai coboara din ceruri ci sunt angajati din datoriile crescande pe carca onorabililor contribuabili, pe care-i deblocheaza din ghearele unei mane ceresti.

Pariori, pazea, caci a dat zapada peste mamaligi.

Tricolorul romanesc in generic

Noiembrie 6, 2009

Magnatul ucrainean cu trofeul mult ravnit, antrenorul echipei fluturand fericit steagul tarii sale. O revarsare de bucurie aleasa drept generic al transmisiilor in direct din serile de UEFA Europa League.

Lucescu, prin talentul si profesionalismul sau, magnetizase trofeul pentru cei din Donetk, preferand insa sa celebreze reusita, acolo, in tumultul tribunei din Istanbul, prin a ridica deasupra capului si a agita tricolorul romanesc intr-o exuberanta bucurie adolescentina. Spune multe.

Joi, sub acelasi generic, pe itv4, Roma – Fulham 2-1 si Everton – Benfica 0-2. Nu multi telespectatori britanici stiu cine este fericitul dar nici putini cei care, sesizand trofeul, intuiesc ca trebuie sa fie vorba de ultimii castigatori ai defunctei Cupa UEFA. Mircea Lucescu a facut mai mult bine Romaniei, dinafara granitelor tarii, ridicand tricolorul pe cel mai inalt catarg in a doua competitie intercluburi a continentului, decat fac toate reprezentantele fotbalului romanesc luate la un loc.

Patru cluburi din liga lui Dumitru Dragomir, patru esecuri. O castigatoare la zi, Shakhtar, patru victorii din tot atatea jocuri. De fapt, unica grupare cu procentaj maxim in UEFA Europa League, calificata deja, la pas, si insotita mai departe conform calculului matematic de Werder Bremen, invinsa sa in finala din mai, si Galatasaray, demolatoarea lui Dinamo Bucuresti.  

Dinamo plus Steaua plus CFR plus vicecampioana Timisoara, zero puncte joi seara. Dinamovistii si clujenii, invinsi chiar acasa. Per total, 4-12. Praf si pulbere. Remiza Unirii, 1-1 cu Glasgow Rangers, poate fi cu atat mai mult vazuta cu ochi buni, clubul din Urziceni strangand 5 puncte in grupa de UEFA Champions League si pastrandu-si locul secund. Iar la cum merg lucrurile, cele mai mari sanse de calificare, dintre gruparile romanesti, pare a le avea tocmai Unirea lui Dan Petrescu, ce isi fixase initial ca obiectiv pozitia a treia si implicit prinderea unui loc in UEFA Europa League, acolo, in competitia in care Lucescu a inaltat tricolorul.

Unirea lui Petrescu n-are nici macar privilegiul sa evolueze pe teren propriu, ci in orezaria din Ghencea, si cu asta am spus totul despre circumstantele cu totul aparte ale clubului picat ca de pe alta planeta in casa de nebuni a inertei ligi a lui Mitica, aducand cu sine un aer fresh, o alta abordare, altceva… Dar, din nou, unde e talent, pasiune si profesionalism, orice handicap poate fi surmontat. In contrast izbitor, alde matusalemicele Dinamo ori Steaua, atat de roase de conflictele interne aidoma unui cancer din fotbalul nostru, sunt deconspirate in fotbalul „mare”.

De vazut cine-si va oferi un frumos cadou de Craciun.

Alba-neagra cu sufletele polistilor?

Octombrie 14, 2009

FC Timisoara nu s-a ridicat in plan logistic la inaltimea momentului oferit de calificarea in Europa League, o optiune paguboasa transformand o potentiala sarbatoare fotbalistica a intregii urbe intr-un fiasco in urma caruia ma tem de eventuale repercusiuni si la vizitele unor multiple cuceritoare ale continentului, Anderlecht si Ajax, si ma intreb daca nu cumva inimile de polisti cu sange alb-violet sunt confundate de unii cu niste banale portofele.

Cu totii avem dreptul sa ne refugiem in vise si iluzii, fie ele si desarte. E un deliciu in jocul vietii de a ne desfata cand si cand cu luxul fantasmelor, ceea ce imi imaginam si de un dram speranta si in “Amintiri despre viitor”, o inchipuire publicata in ultima editie dinaintea Craciunului din anul 2000, in pagina a noua, de “puzzle”, a Fotbal Vest din acel 19 decembrie, si care este rememorata la finele acestor randuri…

Pe-atunci, cu Poli in Divizia B, am visat nebuneste cu ochii deschisi la viitorul de peste un deceniu al fotbalului de-aici. A fost un joc al imaginatiei.

Visul s-a intrupat si, dupa ce anul trecut, in 2 octombrie, Poli pierdea fara macar un punct smuls lui Partizan Beograd trenul grupelor Cupei UEFA, iata ca anul 2009 i-a adus in cale Timisoarei detinatoarea la zi a acelui trofeu cazut prada istoriei.

Si absolut remarcabil, FC Timisoara i-a eliminat pe ucrainieni, facandu-si cadou aducerea pe malurile Begai a cremei Beneluxului, Anderlecht cea cu Cupa Cupelor si Cupa UEFA in palmares, plus Ajax cu C1 + C2 + C3 in cabinet. Se anunta a fi un festin al Banatului, un punct culminant rar si pretios dintr-un periplu european mai lung ca niciodata. Un moment demn de savurat cu sampanie…

Dar sansa a fost spulberata, visul a fost destramat cu o nonsalanta nechibzuinta. Cu un “pachet”. Suporterii patimasi pentru alb-violet au fost buni cand au ragusit scandand in diferitele lor luari de pozitie prin oras pentru numele, culorile, palmaresul si spre binele lui Poli, dar n-au mai fost la fel de buni, fiind nu rasplatiti pentru loialitatea lor ci tradati, cand a venit vremea jocurilor de pe “Dan Paltinisanu” din Europa League. Cum adica “pachet” si nu bilete de meci!?! Goliciunea arenei a spus totul intr-un moment, cel al meciului contra acestui obsesiv nume Dinamo, ce se anunta unul de slefuire a onoarei si mandriei incercatului club.

Dar “pachetul”, si normal, n-a fost inghitit iar rezultatul s-a vazut atat in teren cat si in navala prin tribunele goale a fanaticilor oaspetei. Oare isi vor calca pe mandrie, dupa un 0-3 acasa si imediat apoi introduse mai scumpe bilete pentru un singur meci, cei insultati si franati cu acel “pachet”? Lasati-ne sa visam si sa ne vedem visul cu ochii!

Nu fortificati “Dan Paltinisanu” cu “pachete” ci deschideti-i sufletul, sa se umple cu zeci de mii intr-un glas ce-l inaltau pe Tata Mare impotriva Celticului! Plang, sangerand lovit de un “pachet”…

Si-acum, “Amintiri despre viitor”, asa cum era publicat in 19 decembrie 2000, in Fotbal Vest…

AMINTIRI DESPRE VIITOR

O, ce zi mare pentru fotbalul din vestul tarii! Wilhelm, fanul alb-violetilor nascut in zilele Revolutiei, si-a lasat masina electrica “Mercedes” la etajul trei al parcarii stadionului “Dan Paltinisanu”. Forfota se face déjà resimtita… nu mai sunt nici 30 minute pana la meciul echipei sale de-o viata, Poli, cu AS Roma, in faza a doua a grupelor Cupei UEFA.

Ambitia avuta de italianul Claudio Zambon la sosirea sa la Timisoara, in anul 2000, ca polistii sa joace in cupele europene cu giallo-rossi romani, devenise realitate. Cum timp mai avea, a intrat in restaurantul cu specific mexican din luxosul lant de magazine din jurul arenei, visat de Mircea Pascu inca din anii ’90.

Telefonul mobil chiar a zbarnait. Noutati primite prin serviciul de e-mail. In derbyurile Diviziei D Ilfov, Vascoza Bucuresti – Steaua Bucuresti 3-2 si Dinamo Bucuresti – Avantul Chirnogi 1-1. Nu mai sunt bilete la partida din aceeasi seara, din Cupa Europei de sud-est, programata in nocturna pe stadionul UMT, intre alb-negri si Aris Salonic. Ar fi fost ceva sa vada la lucru in aceeasi zi doua dintre echipele timisorene de Liga Nationala. Dar important e ca Poli sa invinga…

A iesit din supermarket, s-a strecurat printre autocarele double-decker aduse de domnul Diminescu de la Karlsruhe, l-a vazut prin placa de plexiglas ce inconjoara zona vestiarelor pe Puiu Preda cautand cu infrigurare ceva pe palierul de la etajul II al minihotelului polist si si-a facut loc printre fani, introducand cartela de abonat in casa de marcat de la intrare.

Pe stadion, cu greu a ajuns la locul sau traditional, 35, randul J, sectorul H. Toata suflarea asteapta cu sufletul la gura fluierul de start. La statia de amplificare, la finele prezentarii echipelor, s-a anuntat rezultatul meciului restanta din Liga Nationala, Politehnica Iasi – CFR Timisoara, feroviarii urmand sa revina seara in oras, cu cursa charter.

Peste 90 de minute, bucuria era desavarsita. Paul Codrea, revenit in tara dupa cei 4 ani petrecuti la Real Madrid, a dejucat pasul la offside al italienilor si a marcat unicul gol, in minutul 77. Suspansul a fost maxim, pentru ca protestele oaspetilor l-au determinat pe centralul olandez sa apeleze la verdictul reluarilor video. Ca o usurare, pe uriasa tabela electronica din Curva Sud, literele galbene mari de-o schioapa pulsau vestea cea buna: GOL VALABIL. Imediat, e inscris si numarul de spectatori prezenti: 59.721.

Ferice de ei dar si detinatorii de telefoane mobile si cei conectati la internet avusesera ocazia sa vizioneze jocul. Che sera, sera! Dupa meci, in uriasul pub rezervat exclusiv suporterilor alb-violeti, se vorbeste intr-una despre marea victorie… Frumos 17 martie 2011 pentru fotbalul din vestul tarii!

  • Desi unele personaje sunt reale, evenimentele poarta amprenta fictiunii. La ultima aparitie din acest an, mi-am permis un artificiu despre fotbalul mileniului III.

Ziua 122. Ale lacrimilor flori…

Aprilie 22, 2009

Un trotuar circulat. Cu intrari la hotel, banca, cinematograf si intr-un sediu de mare companie. De cealalta parte a parcarii, o alee pustie spintecand spatiul verde din jurul Muzeului Banatului.

Pe trotuar, oameni grabiti de la un nou inger la altul al existentelor noastre in mileniul trei. Ingeri si totodata… demoni. Pe alee, eventual niscaiva furnici. Nici tipenie de om, chit ca la 50 de metri distanta se deschide Piata Operei, Corsoul Timisoarei. Pe alee in schimb, un memorial. Un monument inchinat celor cazuti in decembrie ’89. S-o mai opri cineva in dreptul lui? Nu sa aseze pe soclu o lumanare, ci macar sa dea timpul inapoi. Asa, pentru o secunda…

In spatele muzeului: niste eroi uitati de timp, un monument abstract in ochii mei si doua lumanari roase de vremi...

In spatele muzeului: un monument si doua lumanari roase de vremi... Sa fie-un semn ca eroii sunt deja uitati de timp?

Imi zic ca trebuie sa fie trupurile neinsufletite ale eroilor. Sicriele lor suprapuse. Imi spun ca bine ca timisorenilor si vizitatorilor orasului le ies in cale, ici-colea, memoriale ale durerii noastre comune din decembrie ’89. Un semn al recunostintei noastre. Dar cat suntem oare de recunoscatori?

Dar si un simbol al triumfului vietii. Cat despre libertatea si democratia pentru care au strigat si si-au varsat sangele unii dintre semenii nostri disparuti, ce s-a ales din ele sau, mai exact, cum sunt exercitate de beneficiarii schimbarii de-acum doua decenii?

Raspunsul imi razbate din parcare. Un crampei de democratie… prost inteleasa. „Bine ca parcati peste tot, aiurea, in p**a mea, de blocati tot orasu’ asta!” Soferul nostru era justitiar si nervos nevoie mare. De la inaltimea Jeepului sau argintiu, cu numar de inmatriculare de Viena, biata tinta a tiradei sale obscene era vinovata pentru toate ambuteiajele unui oras al carui parc auto in crestere a sufocat niste artere proiectate si construite pentru alte vremuri. De-acum douazeci si ceva de ani, sa zicem. Nici o secunda nu si-a pus soferul problema ca poate masivul sau autovehicul nu se preteaza strazilor inguste din „cetate”. Nici pe-atat ca alta ne-ar fi fost soarta, fara Jeepuri la scara si volane la inaltime ce-ti insufla o falsa senzatie de superioritate, daca n-ar fi fost generate anumite evenimente, in urma cu doua decenii, care au daramat anumite ziduri si cortine. Dar ar avea rost macar sa-i sugerezi sa coboare din Jeep si sa dea un ocol pe la monument, poate-poate realizeaza cat e de incrancenat si ridicol in slobozirea sa verbala? As… Mai bine mergi la concert „Parazitii”, cu albumul lor, „Slalom printre cretini”, si-ti zici sa le urmezi exemplul. Dar, dicton filozofal, treburile merg cum merg pentru ca oamenii cu bun simt si de buna credinta nu iau atitudine. Ma consider printre ei si tac malc, studiindu-i falcile, semn ca filozofia e stiinta exacta. Prevaleaza prostii si prostia lor pentru ca ne lasa cu gura cascata, ca la dentist. No comment… Viena? Asa s-o descarca si-acolo?

Daca la atat se reduce libertatea si democratia cu sacrificiu castigate, la a-ti achizitiona un mamut pe roti de la al carui volan sa te refulezi la adresa semenilor tai, atunci pacat, pacat, de sangele varsat… Ii intorc spatele si inconjor monumentul. Din loc in loc, dispuse circular, aidoma unor sicrie suprapuse, lespezi de piatra ce ar putea tine loc de banci. O „bancuta” pentru fiecare zi fierbinte a Timisoarei, din 15 si pana in 21 decembrie, in 1989. Saptamana temerilor si sperantelor noastre. Geniala daltuirea „pe bancute” a zilelor si la fel de semnificativa omiterea zilei de 22. Era vinerea demararii cacealmalei…

Duminica, 17 XII, prima zi in care "s-a tras". O zi plansa pentru Timisoara...

Duminica, 17 XII, prima zi in care "s-a tras". O zi plansa pentru Timisoara...

Imi spun ca si prin aceste locuri oameni din „cetatea” Timisoarei s-au ferit candva de plumbul orb al glontului servit de sistemul statal indreptat impotriva cetateanului si imi amintesc ca vineri, in 15 decembrie, n-aveam inca habar de „cutremurul” ce avea sa darame intr-o saptamana varful piramidei. Ieseam de la liceu si anticipam vacanta, vorbind de Poli. Si alb-violetii tocmai intrasera in hibernare, dupa un 2-2 smuls in Regie, la Sportul Studentesc, in chiar ultimul minut de joc. Adrian Craciun, fundasul marcator. Ne-a bucurat tare vestea punctului din Bucuresti, cu care Poli incheia turul pe locul 10, cu 4 victorii, 6 remize si 7 infrangeri. Dupa ce Dobre, in prima repriza, si Tarlea, in minutul 64, marcasera pentru gazde, Dan Manaila a oferit o raza de speranta Timisoarei, in minutul 70, si apoi a venit masivul fundas. Craciun in preajma Craciunului. Nu stiam de ce Craciun vom avea parte… 

15 XII. O data ramasa in istorie. La vremea aceea, o vineri ca oricare alta pentru liceeni la fine de trimestru

15 XII. O data ramasa in istorie. La vremea aceea, o vineri ca oricare alta pentru liceeni la fine de trimestru

 De Craciun au fost ucisi Ceausestii iar dupa Anul Nou s-a dat de pamant cu Victoria Bucuresti, emanatie ce incheiase turul pe locul 4, inclusiv cu un 0-0 smuls la Timisoara in 29 noiembrie, respectiv cu FC Olt, intepenita pe 16, dupa ce pe 27 august, in etapa a doua, o batuse cu 4-3 pe Poli, in Oltenia. Degeaba golul lui Olosutean si „dubla” regretatului Nae Traistaru. Dar zau, s-a schimbat ceva in fotbalul nostru? Dinamo si Steaua, care incheiau sezonul de toamna in ’89 in frunte, in aceasta ordine, isi pastrau pozitiile si la final iar acum, daca parcurg ierarhia, Dinamo e tot acolo. Locul 1. Cata continuitate, peste ani… Poli avea sa incheie in ’90 pe 5, pierzand doar 3 meciuri intr-un retur demarat cu un memorabil 2-1 la Oradea, de la 1-0 la pauza pentru bihoreni, si cu galeria alb-violeta aplaudata la fiecare raspantie, pe malul Crisului, pe cand ingenunchea si se ruga pentru eroii insangeratului Decembrie. Campionatul se incheia cu atat mai bine cu cat Flacara Moreni era stinsa, disparand sub ape pe urmele desfiintatelor Victoria si FC Olt. Dar s-a dovedit in timp ca a fost ceva doar de ochii lumii…

Uitati-va la disparitia Corvinului Hunedoara, cu mandra sa traditie de decenii si pepiniera fructuoasa, contrastand puternic cu aparitia unor ciuperci pe taram sterp in fotbal, la Urziceni sau mai stiu eu unde, si vom intelege ca e vorba de sora Mariei FC Olt ori Victoria, doar cu alta palarie. Louis Vuitton? Am scris bine?

Pe Corso, soare primavaratec si zumzet de vorbe. La Pesti, susurul fantanii. Iar covoarele de flori confirma statutul de oras ce-si cultiva traditia si renumele. Ambianta placuta te-nvaluie si, inc-odata, aidoma iesirii neplacute a soferului, acel Decembrie insangerat de-acum aproape douazeci de ani pare ca si cum n-ar fi fost. Ori doar candva, demult. Si totusi, pe-aceste locuri… Si cum ne-o fi inraurit vietile? Nu mai e timp sa meditam la asemenea „nimicuri”, alte lucruri mai „importante” trebuie zilnic bifate. Si pozez, mai intai spre „porumbei”.

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele. Rosii ca sangele eroilor. Oameni pe banci, bucurandu-se de soare si tihna locului. Plus publicitate culturala. Primavara, Timisoara mai frumoasa ca niciodata...

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele. Rosii ca sangele eroilor. Oameni pe banci, bucurandu-se de soare si tihna locului. Plus publicitate culturala. Primavara, Timisoara mai frumoasa ca niciodata...

Catedrala, o statuie simbol, brazii de pe centru si fantana. Binecuvantati suntem cu artezienele... Multe locuri pe lumea asta n-au apa potabila. Seceta.

Catedrala, o statuie simbol, brazii "de pe centru" si fantana. Binecuvantati suntem cu artezienele... Multe locuri pe lumea asta n-au apa potabila. Seceta.

 Lalele galbene, la picioarele Lupoaicei. Si imi amintesc ca am mai zarit minunate aranjamente florale si pe malul Begai, aproape de Uzina Hidroelectrica, unde s-a reamenajat frumosul parculet de care aminteam, cu de toate, de la tobogane si pana la podete, de la alei incrucisate si pana la bancute acoperite, ba si in Piata Bisericii, in Piata Crucii. A fost frumos la Inviere, cu Lumina sclipitoare in noapte, Lume Luminata facand inconjurul parcului. Altadata, un simplu gazon denivelat. Acum, o frumusete demna de Orasul Florilor…

Piata Crucii, placut cosmetizata. Un parculet in care mireasma te-mbie...

Piata Crucii, placut cosmetizata. Un parculet in care mireasma te-mbie...

Si inca si mai multe flori... Nu-i asa ca-i frumos, Herr Sofer? Lasa "gipul" si incordarea ca arcul atasata de volan, si indrazneste o terapie florala. Ori pretind prea mult deranj? Imi iertati indrazneala, stiti, eu... De fapt mai bine "talpa", demarati, cu scrasnet. E mai modern.

Si inca si mai multe flori... Nu-i asa ca-i frumos, Herr Sofer? Lasa "gipul" si incordarea ca arcul atasata de volan, si indrazneste o terapie florala. Ori pretind prea mult deranj? Imi iertati indrazneala, stiti, eu... De fapt mai bine "talpa", demarati, cu scrasnet. E mai modern. Lasati-ne pe noi, muritorii de rand, in ratacirea noastra puerila...

Imi spun ca, de Pasti, Poli a ratat o sansa rara, de a deveni lidera chiar si cu penalizare, in detrimentul asa zisilor „Caini”. Rosii. De la 2-0 si 3-2, langa Podul Inalt, invinsa cu 4-3 de mercenarii jucand la Vaslui si fara a profita de latratul ragusit dinamovist in Copou. 1-0 pentru cealalta Poli, cea nepenalizata si fara numele sfartecat.  

Dar si-asa tot e grozav, intr-un sezon cum Timisoara n-a mai avut de mult, cu doar 3 esecuri, care ma duc cu gandul la acel retur primavaratec, al sperantelor noastre, din ’90. Tot doar trei infrangeri. Anii au trecut si ce s-a ales de sperantele noastre? S-a ales dreptul la libera exprimare. Aud un parinte ghidand pasii copiilor sai, in drum spre stadion. „La meci se merge pe jos, se mananca seminte si se scuipa”. Chiar asa. Buna lectie de viata. Cum vor calca respectivii pasi in viitor? Si vor purta oare cu ei un crampei din amintirea povestita de parinte a unor evenimente parca din alte vremi, de-acum doua decenii? Cei ce nu-si cunosc trecutul sunt in pericol sa-l retraiasca. Pericol…

Nu intrevad finalitatea sperantelor noastre insa savurez rondourile de flori. Rasadurile recunostintei noastre. Presarati pe-a lor morminte ale lacrimilor flori.

Ziua 88. Echinoctiul… mijlocul jurnalului

Martie 21, 2009

Am inceput cu „pastila si ziua” inainte de Craciun, cand emisfera nordica se trezea din cea mai lunga noapte a anului. Si am ajuns in 20 martie, la echinoctiul de primavara, cand ziua e egala cu noaptea pe toate meridianele globului, in momentul cand soarele traverseaza ecuatorul ceresc, trecand din emisfera sudica in cea nordica. Scurgerea ireversibila a timpului. Mijlocul jurnalului meu… Aequus plus nox. Egala cu noaptea.

Finalul, la solstitiul de vara, intr-o dimineata de iunie, pe 21, la 5:45, cand vom fi binecuvantati cu cea mai lunga zi a anului, ocazie cu care voi scrie un inedit reportaj surpriza. Citeste si da mai departe.

Si la echinoctiu m-am intors de unde lansam jurnalul. La meridianul zero.

Natura a dat in floare la Observatorul Regal

Natura a dat in floare la Observatorul Regal

Pe unele pante, la Greenwich, primavara a sosit deja. Unii acrediteaza ziua de 1 martie inceputului primaverii, si nu la echinoctiu. In 20 martie, la 11,45.

Pe alte pante, ne-am incarcat in continuare bateriile. O jumatate de ora de alergari, apoi doua serii a cate 12 minute de pante propriu-zise, un urias opt, 8, covrigul sudorii noastre. Totul s-a lasat cu un concurs de stafeta, si acesta in panta. Pentru a da putina culoare antrenamentului. Unii se antreneaza pentru Maratonul Parisului, altii pentru al Londrei, unii pentru amandoua, si ele bat la usa. Pana la al meu, in Edinburgh, e ceva mai mult, dar alte curse il preceda. Iar o alta, insolita, de solstitiu, il urmeaza. Trei luni de foc.

De pe alte pante, la cativa metri de meridianul zero, estul Londrei ti se desfasoara la picioare. Cu atat mai atractiva, intr-o zi cu soarele pe cer. E soarele zilelor noastre de-acum tot mai lungi.

La Planetariu. Universul...

La Planetariu. Universul...

Vedeti Dumneavoastra, o corabie miniaturala tine loc de roza a vanturilor, pe Planetariu. Temerari marinari trasau liniile tarmurilor, ale meridianelor.

Pomii au inmugurit in Londra, dupa o saptamana de soare primavaratec. Ne va insoti odata cu cresterea zilelor?

Pomii au inmugurit in Londra, dupa o saptamana de soare primavaratec. Ne va insoti odata cu cresterea zilelor?

Ziua 15. Ravas de la Mos Craciun

Ianuarie 8, 2009

A mai trecut cred o data. N-a mai indesat portocala in ciorapel… Am gasit in schimb un ravas. Te rog nu uita ca seara aceasta este a douasprezecea… Ultima a sfintei perioade de Craciun.

Mos Craciun a intrat pentru aproape un an in vacanta. Sfintele sarbatori s-au scurs linistite, ne-au picurat inaltare si candoare in suflete, ne-au recizelat sa fim mai buni, mai toleranti, mai umani. Ne-au ajutat sa ascultam strafundul sufletului. Si te-ai dus dulce minune. Cadourile le-am desfacut, urarile celor dragi le-am citit si rascitit, coronita de brad si beteala le-am retras la pastrare. Ce ne va aduce 2009?

N-am un glob de cristal dar in inima voi pastra cate o farama pentru fiecare zi a anului din minunatia Craciunului. Imi voi trai fiecare zi a anului ca pe o sarbatoare de Craciun. Cu raze in suflet si sclipiri in priviri. Haideti, urmati-ma, nu e greu.

Ziua 4. Puterea pedalei de Craciun

Ianuarie 4, 2009

V-ati debarasat uneori de normele, convenientele si conformitatea sociala? Sa pasiti pentru o zi in alta directie, in alt ritm si pe o alta frecventa decat cea „in pas cu lumea”…  A efectua un asemenea experiment tocmai in ziua de Craciun e cu atat mai neconventional.

Doua roti, un sit si o forta motrice demna de luat in seama

Doua roti, un sit si o forta motrice demna de luat in seama

Anuntul s-a referit la „2512 ride”. Un nume de cod care nu ne arunca peste 5 secole in viitor, ci care a oferit sansa amatorilor de plimbari cicliste sa impartaseasca in grup experienta rularii pe arterele Londrei in ziua de Craciun, cu oportunitatea de a avea cale libera gratie traficului rutier rarefiat si implicit posibilitatea de a savura la adevarata valoare ceea ce are capitala Regatului Unit de dezvaluit.

Deseori am alergat in grup in mediul urban insa niciodata intr-un asemenea grup, si mai numeros, pe doua roti. A fost editia a saptea a 2512, organizata de Southwark Cyclists, una dintre numeroasele infratiri cicliste de pe teritoriul Londrei. Practic fiecare „Borough” ori district al capitalei are un grup local de ciclisti, cu programul si activitati de rigoare.

Incalzire la 2512, ciclistii din Southwark au parcurs in ziua solstitiului de iarna, la initiativa artistei localnice Ana Laura Lopez de la Torre, ruta imprejmuitoare a districtului Southwark, in lungime de 17 mile. Atat pentru respectiva duminica… o patrula de granita in cea mai scurta zi a anului.

De Craciun, reunirea a fost de dimineata, la corabia-muzeu incendiata Cutty Sark, din Greenwich, cu un popas la baza podului London Bridge, de unde Londra a fost a noastra. La ora la care bunatatile sfaraiau in cuptor iar clinchetul paharelor rasuna din jurul cetinii de brad, aproape 100 de entuziasti abordau cu totul diferit o zi minunata.

Merry Christmas! ne-am urat la popasul dupa multe mile parcurse spre vest, in general urmand esplanada sudica a Tamisei, intr-un pub foarte pitoresc de la podul Putney, peste fluviu de stadionul lui Fulham. Cam pe unde se incheie traditionala cursa Oxford – Cambridge. Soferii au fost si mai ingaduitori decat de obicei iar destui dintre nu foarte numerosii pietoni ne-au aruncat bezele. Din balcoane, iesiti la o gura de aer ori o tigara, oameni sarbatorind Craciunul ne strigau din toata inima Merry Christmas! Iar noi raspundeam cu clopotelele din dotare. Pe diverse tonalitati, cum diversificata a fost si gama bicicletelor din dotare. Toate soiurile, chiar si cele gen sezlong, pe care, aproape de sol, rulezi lasat pe spate, in extensie…

Al doilea popas, dupa alte mile bune, de aceasta data spre nord-est, a fost intr-unul din putinele restaurante deschise in ziua de Craciun, pe „fasia libaneza” din Edgware Road. Am servit supa de linte, traditionala Kofta, cu verdeturi si salata, si baclava. Apa a inlocuit bauturile, ca doar trebuia sa revenim in trafic.

Nu stiu cum au trecut orele, dar ne-am trezit ruland pe intuneric, inapoi spre London Bridge. Intre timp, iesiti de la pranz, oamenii animasera strazile, dar ziua cea mai calma si linistitoare pe arterele capitalei din intregul an tot a tinut cu noi. Puterea pedalei si-a spus cuvantul.

Nimeni n-a avut nimic de demonstrat. N-a fost o declaratie de intentii ori altceva de acest gen. N-a fost o campanie a „verzilor”. N-a fost un „Gica Contra” automobilistilor. A fost o sansa de a acapara asfaltul, fara constrangerea de a rula mai mereu langa bordura, in stanga traficului. A fost un sentiment eliberator, de forta. Forta reunita si multiplicata a pedalei. Unde-s mai multi, puterea creste. In grup, si organizatori ai etapei prolog a Turului Frantei, gazduita in 2007 de Londra. Iar cum Team GB a facut furori prin ciclistii sai la JO de la Beijing, nu mi-e teama sa spun ca mai multi ne-au privit cu simpatie pasul contra curentului din ziua de Craciun, decat sa ne suspecteze de ateism sau sa sara la alte concluzii pripite. Pe undeva, m-am simtit stingher cand am trecut prin fata unei pitoresti biserici chiar pe malul Tamisei, din care lume luminata tocmai iesea de la slujba de Craciun. Bisericuta era pierduta intre noile blocuri de beton si sticla din zona, care strajuiesc fluviul, asa incat mi-am zis ca asaltul impotriva traditiilor Craciunului nu e atat de mare din partea puterii pedalei, pe cat e de mare valul modernismului in dauna religiei.

In fond, puterea pedalei e una curata la suflet. Nu poluezi atmosfera, nu faci galagie, nu consumi carburanti, nu ocupi mult spatiu. E o procesiune silentioasa a unor suflete care pot catadicsi sa vizualizeze, gandeasca si actioneze inafara ingradirilor si dogmelor sociale. Nu stiu daca ma voi realipi vreodata turului 2512 dar pentru un Craciun din viata a fost o minunata revelatie. Iti demonstreaza ca si cu foarte putin din ceea ce reprezinta confortul si comoditatea existentei moderne, te poti de fapt alimenta cu foarte mult la capitolul energie pozitiva si senzatii de bine. Un Craciun memorabil, in rol de turist ciclist prin orasul tau de adoptie. Pe care, vazandu-l mai golas, din diferite unghiuri, am invatat sa-l ador cu atat mai mult. Si inca o data… cat de mult ne trebuie de fapt pentru a fi fericiti?

Vei spune cititorule ca am ales varianta 2512 in lipsa de altceva mai bun de facut. E drept, altadata de Craciun inghetam in varful pantei, cu betele in mana. Dar parca mi-a adus aminte de ineditul Craciunului tarandu-ne pe burta la intrarea stramta in Pestera Liliecilor, undeva in susul Manastirii Horezu. Daca n-am fi pasit in necunoscutul acelei directii, n-am fi auzit, odata ajunsi in inima muntelui, un inaltator cor calugaresc barbatesc, razbatand de undeva din catacombe. Tot asa, n-as fi descoperit o Londra care e cu totul altfel in 25.12 decat in covarsitoarea majoritate a zilelor anului.

Ziua 11. Serpentina din parcul Hyde

Ianuarie 4, 2009

Celebrul Hyde Park, din centrul Londrei, situat la o aruncatura de bat de resedinta regala Buckingham Palace si domeniile acesteia, este o minunatie a naturii si ofera pe cele 142 hectare ale parcului cate o surpriza si varii moduri de petrecere a timpului liber pentru toti amatorii de destindere in aer liber. Cine n-a auzit oare de Speaker’s Corner, celebrul colt al oratorului, din coltul nord-estic al parcului? Dar Hyde ascunde mult mai multe delicii…

Intinsul Hyde Park are tot ce vrei...

Intinsul Hyde Park are tot ce vrei...

Iar in traditia locului, clubul atletic care-si trage numele de la emblematicul lac in forma de covrig Serpentine, din mijlocul parcului, n-a ratat nici in 2009 prilejul sa organizeze, ca in fiecare prima zi a Noului An, o cursa de alergare open pe distanta de 10 kilometri.

Pentru multi, dimineata primei zile a Noului An echivaleaza cu dezmeticirea dupa sarbatorirea revelionului. Pentru 436 de impatimiti de alergari a insemnat insa alinierea la startul New Year’s Day 10K, cum e denumita generic cursa gazduita de Serpentine Running Club, cel mai central club de alergari din Londra. Tineri si batrani de peste 70 de ani, femei si barbati, insulari sau straini, alergatori de culoare de extractie est-africana dar stabiliti in Londra ori europeni get beget, cu totii au infruntat frigul si au alergat pe aleile care spinteca legendarul parc.

Initial, cand a achizitionat parcul de la calugarii abatiei Westminster, in 1536, Henry VIII si l-a dorit drept teren de vanatoare dar din 1637 a devenit accesibil publicului larg. Astazi, Hyde Park e mult mai mult decat un simplu loc de plimbare ori… plimbare a cainilor. Barcute sau hidrobiciclete navigheaza pe intinsul lac. Biciclisti ori cei cu patine cu rotile ruleaza pe pistele circulare special amenajate. Amatorii de calarie urmeaza si ei circuitul presarat cu nisip ori deprind tainele hipismului in imprejmuiri special amenajate. Ar mai fi cafenelele cu spatii in aer liber, chiar si pe malul lacului, ori tonetele cu bunataturi. Vara nu doar bancile sau sezlongurile sunt luate cu asalt, oamenii iesind la picnic pe iarba. Uneori, parcul e gazda a unor reprezentatii celebre, regretatul Pavarotti oferind mostre ale maiestriei sale de tenor. Flora si fauna sunt variate iar statui ori monumente remarcabile iti apar in minunate privelisti, scrutand cu privirea uneori printr-o adevarata padure… In fond, Hyde Park respira prin peste 4.000 de copaci!

De la statuia lui Peter Pan si pana la fantana memoriala a Printesei Diana, adaugata monumentelor din Hyde Park in 2004, parcul este impanzit de impresionante statui ecvestre ori memoriale care-ti taie rasuflarea. Iar in vestul parcului, denumit Kensington Gardens, foarte aproape de sediul ambasadelor Romaniei si Rusiei, printre altele, este amplasat palatul Kensington Palace, candva resedinta a Printesei Tarii Galilor. Aproape in coltul opus, sud-estic, este amplasata singura resedinta… fara adresa din Londra, considerata „buricul” metropolei, London Number One. Apsley House, resedinta Ducelui de Wellington, triumfator in batalia de la Waterloo. Candva in parc, Apsley House a fost insularizata in urma extinderii celebrei artere Park Lane, din cel mai pretios cartier albastru inchis al jocului de Monopoly…

Dar sa ne intoarcem la lacul din mijloc. Creat in anii 1730 la dispozitia reginei Caroline, sotia lui George al II-lea, lacul Serpentine se intinde pe peste 11 hectare si i-a inspirat nu doar pe amatorii de alergari care au creat un club cu numele sau. Traditie de decenii, inotatorii clubului Serpentine se arunca in apele sale reci in fiecare dimineata de Craciun, la ora 9, pentru o cursa de 100 yarzi, pana si pensionari in etate aventurandu-se in traditionalul eveniment, parca in ton cu simbolismul tineretii vesnice la care aspira Peter Pan, un alt… rezident al parcului.

Clubul de alergari Serpentine are peste 25 ani de activitate iar cursa din 1 ianuarie l-a consacrat in calendarul competitional al alergarilor de 10 kilometri. La cati kilometri de alei strabat parcul, a masura conform standardelor atletice si a gasi un traseu potrivit nu e cea mai dificila misiune. Mai greu e sa alegi care atractii ale parcului sa fie in preajma traselui si care sa fie omise… Invariabil insa, linia de sosire este undeva aproape de Boathouse, celebrul debarcader de pe malul nordic al Serpentine.

In preziua cursei ne-am adunat pentru a ne familiariza cu noul traseu ales pentru 1 ianuarie 2009

In preziua cursei ne-am adunat pentru a ne familiariza cu noul traseu ales pentru 1 ianuarie 2009

Joi 1 ianuarie, finishul a fost trecut in 31 minute 59 secunde de Samatar Farah, un alergator de culoare reprezentand clubul est-londonez Newham&Essex. L-a urmat, la doar 6 secunde, Hussain Jama, pe podium urcand un tanar de nici 20 ani venit din Grecia, Konstantinos Galanopulos, primul dintre cei 4 reprezentanti ai clubului Dromeas Atena clasati in primele 13 locuri. Acum nici 14 luni alergam Maratonul Atenei… Iata ca atenieni au venit si ei in vizita, de aceasta data eu preluand rolul de Marshall, arbitru de parcurs.

Alergarile atrag in insula multi pasionati

Alergarile atrag in insula multi pasionati

Ce obstacole si dificultati ne vor intampina intr-un nou an de alergari, ramane de vazut. Cert este ca numeroase antrenamente, saptamanal, vor inconjura la un moment dat batranul lac in curba Serpentine. Hyde Park este o oaza de inspiratie si pentru amatorii de alergari…