Posts Tagged ‘Cosmin Contra’

Veritabilul derby Poli -„U” are un X după 44 ani, şi tot în octombrie!

Octombrie 22, 2010

Aseară, 22 octombrie 2010, s-a repetat pentru prima dată de la inaugurarea duelului Politehnica – Universitatea în elită ca rivalele studenţeşti să-şi împartă punctele pe Bega. Într-un derby sub semnul tradiţiei, unicul fapt netradiţional era remiza.

Dar ca şi în 2 octombrie 1966, în prima ediţie de campionat în care grupările din Timişoara şi Cluj trecuseră de la aceeaşi denumire, Ştiinţa, la cele actuale, şi acum a fost egal: 2-2. Atunci a fost 1-1, noua Politehnica încheind ultima sezonul, pe 14, şi retrogradând pentru câţiva ani buni. Ca o coincidenţă, numai atunci s-au mai întâlnit în octombrie! Iar de la reluarea duelului, în 1973-1974, n-a mai fost urmă de egal la Timişoara între cele două…

După ce cu neruşinare ni s-a împuiat capul despre falsul derby Dinamo – Steaua, de fapt o faţetă evidentă a imposturii ce a generat tragedia postbelică românească, Poli Timişoara – „U” Cluj s-a prezentat ca un veritabil duel de tradiţie al fotbalului nostru, în fond una dintre cele mai longevive încleştări din arena carpatină şi totodată cu un iz cândva demn, dat de trecutul dizident al celor două grupări fost „studenţeşti”. Lucrurile s-au mai schimbat dar nostalgia altor vremuri dă o notă aparte acestui joc bănăţeano-transilvan.

„50.000 oameni la Poli – U în Divizia B” remarca www.diviziasport.ro , siteul online al Radio Timişoara, adăugând un clişeu de arhivă de la acel joc de 4-1 în favoarea Timişoarei, în primăvara lui 1984, important în economia luptei pentru repromovare. Alb-violeţii aveau să revină atunci în elită.

Interesant, ultimii ani buni n-au găsit Universitatea în elită, aşa încât consemnăm un unic 3-0 în 5 aprilie 2008, pe „Dan Păltinişanu” din Timişoara, precedentul duel Poli – „U” pe Bega datând din 3 mai 1997: tot 4-1.

În ordine cronologică, iată meciurile jucate în prima ligă sub actuala lor denumire la Timişoara între bănăţeni şi „Şepcile Roşii” în ultimele peste patru decenii, pornind chiar de la acel 1-1 în octombrie ´66…

2 octombrie 1966….. 1-1

9 septembrie 1973… 1-0

26 martie 1975…….. 0-2

28 martie 1976…….. 2-0

Etapa a 24-a, în 1979-´80… 2-0

7 martie 1981………. 3-2

20 martie 1982…….. 2-0

27 aprilie 1986…….. 1-2

28 noiembrie 1987.. 1-0

25 martie 1990…….. 4-1

9 decembrie 1990…. 4-0

7 noiembrie 1992…. 0-1

18 decembrie 1993.. 1-0

Etapa a 23-a, în returul 1995-´96… 2-0

La unele dintre cele mai bune clasări ale poliştilor, în 1976 respectiv în ´91, locurile 5 şi 4, alb-violeţii au învins la zero nişte alb-negri care aveau să încheie acele ediţii pe locul 18, ultimul. Memorabil este şi un alt 4-1, cel din martie 1990, într-unul dintre primele jocuri după lovitura de stat globalistă din România, când Timofte II semna o dublă.

Nou-promovata „U”, venită pe Bega de pe un loc superior concitadinei campioane CFR, i-a barat Timişoarei calea spre primul loc, rămas Galaţiului. De ceea ce i-a fost frică lui Cosmin Contra, Poli n-a scăpat. Când îi era lumea mai dragă, şi într-un duel în general de „1”, gazda pe val s-a înecat în faţa unui club ce nu mai remizase pe Bega din 2 octombrie 1966.

Pe 26 decembrie nu doar Burnley – Man United 6-1 ci si Petrescu marcator si Contra eliminat

Decembrie 26, 2009

Extrem de putine sunt datele din calendar ce au an de an garantata o etapa de campionat in fotbalul englez. 26 decembrie, Boxing Day, pastreaza traditia afinitatii pentru sportul rege.

N-am sa uit reportajul de doar cateva secunde de la un joc disputat in 27 decembrie, in ’94, difuzat de Sky Sports News, de la derbyul londonez Tottenham Hotspur – Crystal Palace. Il infatisa pe Jurgen Klinsmann caznindu-se sa-si „faca” mingea pe gazonul desfundat de pe White Hart Lane. Montajul a fost extrem de scurt pentru ca oamenii de televiziune n-au avut ce alege dintr-un meci de 0-0. O alta explicatie decat terenul impracticabil?

Ei bine, ambele cluburi jucasera si cu o zi inainte, in amintita data de 26 decembrie, Spurs chiar castigand la Norwich, cu 2-0, prin golurile lui Barmby si Sheringham. Am amintit aceasta exagerare din calendarul competitional al Premier League tocmai pentru ca in acel decembrie din 1994 se intampla pentru ultima oara ca unele cluburi, atunci patru la numar, sa fie supuse probei de foc a doua partide de campionat intr-un interval de douazeci si ceva de ore…

Asemenea teste de rezistenta au fost insa la ordinea zilei in perioada de Craciun, cam pana acum o jumatate de secol. In insula, s-au jucat etape de campionat in ziua de Craciun inclusiv pana in 1957, mai apoi jucatorii fiind eliberati de povara meciurilor in zile succesive si fiind mentinuta cu sfintenie doar data de 26 decembrie.

Si pana si campionii la zi nu erau scutiti de eforturi aidoma celor depuse de Spurs in deceniul trecut. Se intampla de exemplu in 1960, cand micuta Burnley de astazi era nimeni alta decat campioana en-titre a Albionului, ca visiniu-albastrii sa aibe in program un meci de finalul turului de campionat in 26 decembrie si unul de incepere a returului in 27.

Iar cum regula nescrisa era ca finele primei jumatati sa fie marcata tocmai de 26 decembrie, Boxing Day, si cum programul competitional deseori aborda returul in ordine inversa, s-a intamplat ca Burnley si Everton Liverpool sa se intalneasca atat in 26 cat si in 27 decembrie 1960. Mai intai pe Turf Moor din Burnley, in fata a 44.232 spectatori, iar apoi pe Goodison Park, in fata a 74.867 privitori. Ce mai asistente!

Si de fiecare data marea lor majoritate a plecat ingandurata de la stadion. „Caramelele” s-au impus mai intai la Burnley, cu 3-1, iar apoi „The Clarets” le-au intors favorul, cu 3-0. In acel sezon s-a nimerit ca respectivele sa se numere printre cele sase cluburi scutite de meciuri de campionat in Ajunul Craciunului, 24 decembrie. De acolo si jocurile in 26 si 27. Erau vremurile razvratirii jucatorilor impotriva plafonului salarial maxim, impus la 20 lire pe saptamana, ce avea sa fie in curand abolit.

Trei ani mai apoi, intr-un sezon in care Burnley avea sa incheie tot pe podium, pe locul 3, visiniu-albastrii ii bateau ca la tenis pe cei de la Manchester United, 6-1, cu Andy Lochhead marcand de patru ori in jocul disputat in 26 decembrie. Chiar si un an mai tarziu, in 26 decembrie ’64, Burnley beneficia de un hat-trick, „marca” Willie Irvine, intr-un 4-0 cu Fulham.

Anii au trecut iar astazi, mentinandu-si cu gratie si chibzuinta un plafon salarial maxim la 15.000 lire sterline, maruntis in comparatie cu alte cluburi, Burnley se lupta de la egal la egal in elita. Oaspete la Turf Moor, vecina din Lancashire, Bolton Wanderers…

Se joaca fotbal de Boxing Day de decenii bune, asta e traditia insulara, inlocuind vechiul obicei, care de fapt a dat numele celei de-a doua zile de Craciun, si anume de a oferi cutii cu cadouri celor mai nevoiasi din societate. Cei instariti isi rasplateau servantii pe 26 decembrie.

Si pentru unii jucatori romani din fotbalul englez ziua de 26 decembrie are semnificatia sa. In 1995, Dan Petrescu inscria unicul gol al gazdei Chelsea in duelul sud-vest londonez cu Wimbledon, scor 1-2, in care marcau si ciocolatiii  Earle si Ekoku. Se intampla intr-un sezon ce programa, pentru ultima oara, un meci in Ajun: Leeds – Manchester United 3-1…

Iar peste exact zece ani, in 26 decembrie 2005, Cosmin Contra era eliminat din joc, in minutul 39 al partidei West Bromwich Albion – Liverpool, la scorul de 1-0 pentru oaspetea Liverpool FC. Avea sa se incheie 5-0, intr-un meci televizat…

Craciunul are farmecul sau tainic iar ziua de 26 decembrie nu se dezminte. E fotbal de Sarbatori, cu surprize si destule goluri. In 2009, o prima etapa dintre cele doua programate intre Craciun si Anul Nou. Football non-stop, in varianta insulara.

Ziua 116. Inc-un an cu buzele umflate

Aprilie 17, 2009

Joi seara, unul sau doi conducatori ori suporteri ai lui Tottenham si-or fi ros unghiile vizionand calificarea lui Hamburger SV in semifinalele Cupei UEFA. Clubul hanseatic a reusit ceea ce Spurs a ratat. Iar Martin Jol, olandezul necivilizat pus pe faras de mai marii gruparii londoneze in toamna lui 2007, si-a luat pe taram englez o revansa morala, punand lucrurile la punct cu un triumf in dubla mansa in dauna ultimei reprezentante a Premier League in cea de-a doua competitie europeana intercluburi.

Mare-ar fi fost mirarea ca Manchester City sa intoarca soarta calificarii in returul din Eastlands, dupa ce bruma de sanse fusese mentinuta doar de paradele irlandezului Shay Given in meciul din joia precedenta, la Hamburg. Si iata ca politica de transferuri in general scumpe a noii oranduiri la City n-a dat rezultate pe termen scurt, „albastrii” invingand doar cu 2-1 desi cu noii recruti, ai „perioadei Mark Hughes”, si anume Given, Bridge, Kompany, Zabaleta si Robinho cu totii titulari contra lui Olic & co. Dintre acestia, unul, Vincent Kompany, belgianul de origine congoleza crescut de RSC Anderlecht, a sosit tocmai de la Hamburg, pe 6 milioane lire sterline. Celalalt venit de la HSV, olandezul modelat de Ajax, Nigel de Jong, a costat si el bani buni, asa incat se poate spune ca Man City s-a trezit si cu banii luati si stopata din marsul spre glorie de aceeasi fosta castigatoare a Cupei Campionilor Europeni. Iar cum in teren a fost si Elano, brazilian adus de la Sahtior, s-ar putea spune acelasi lucru si facand comparatia intre City si echipa lui Mircea Lucescu, calificata si ea in semifinalele Cupei UEFA. Nu e totul sa transferi o gramada de fotbalisti, unii pe sume exorbitante… Nici succesele nu vin peste noapte, nici banii nu rezolva totul. 

Lasand la o parte consideratiile vizavi de uriasa risipa financiara facuta in doar cateva luni de City, si mai ales pentru Robinho, remarcabila este confirmarea faptului ca gruparile din Premier League dinafara „careului de asi” nu reusesc sa se impuna in Cupa UEFA, mai bine zis nici macar sa ajunga sa joace cu trofeul pe masa. Se intampla in 2006, cand Middlesbrough capota insa rusinos in finala cu Sevilla, 0-4. In rest, remember, doar Liverpool, cu autogolul de aur al lui Geli, 5-4 contra bascilor cu Cosmin Contra pe dreapta, triumfa in 2001 in Cupa UEFA, un unic trofeu de la mijlocul anilor ’80 incoace. Foarte putin pentru o liga care bate toba cat de tare, puternica si valoroasa e, cea mai buna din Europa. Oare? Cele patru forte din frunte par a deveni un bloc monolitic dominand nu doar Albionul, ci si continentul, dar Premier League nu-si poate aroga in numele „careului” pretentiile de prima forta. Aprecierea e foarte discutabila, in conditiile in care semifinalele actualei editii reunesc doua formatii din Bundesliga si alte doua din Ucraina. Unde e Premier League? Everton, Spurs, Portsmouth, Man City, cu toate eliminate, o repetare a istoriei ultimilor ani.

De vazut cu cine se va alinia Premier League in viitorul sezon al Europa Cup dar un fapt e cert. Numeroase cluburi aspirand la spargerea monopolului „careului” se inghesuie pentru a accede in Europa, doar pentru a se scuza ulterior cu fatarnicie, cand rezultatele tur contra unor rusi sau ucrainieni iau la intrebari presupusa suprematie a Premier League, ca traseul european este pe plan secundar intre prioritatile lor legate de traiectoria in campionat. Cazurile lui Aston Villa si Tottenham, care s-au prezentat la Moscova respectiv cu Sahtior cu numeroase rezerve, au fost chiar jenante, dand senzatia ca unii cauta alte cai de a acoperi faptul ca nu stiu sa piarda cu demnitate. Sau ca le e frica de a fi „dovediti”.