Posts Tagged ‘bookmakers’

Doar Drogba inaintea lui Burnley

septembrie 21, 2009

Orice verdict e vremelnic dar cateva impresii pot fi impartasite. In fond, s-a scurs deja o treime din turul Premier League 2009-2010.

Incep prin a reaminti un paragraf din editorialul „Fotbalul, pe locurile 14-15”, pe care-l semnam in Fotbal Vest in luna iulie, pe cand prim-divizionarele abia isi incepusera pregatirile precompetitionale, si in care le aminteam pe Portsmouth, Bolton Wanderers si Hull City drept ocupante ale locurilor retrogradante, 18, 19 si 20, la finele actualei editii, in mai 2010: „Culmea ironiei e ca si la anul focurile retrogradarii ii vor perpeli probabil tot pe antrenorii englezi iar de-ar fi sa ma dau bookmaker pentru o zi, le-as trece pe Portsmouth, Bolton si Hull pe lista neagra, prima fie ea si preluata de un bogatas arab, dupa modelul de la Man. City, cu tot cu petrodolarii sai dar fara a fi fost pus la “testul de prestanta” in ceea ce priveste standardele Premier League. Adica Hart, Megson si Brown, asta daca luna mai ii va regasi in posturi. Dar nu incercati si Dumneavoastra acasa, sa aruncati bani pe aceasta speculatie cu cele trei, caci s-ar putea sa va arda. Am presupus si eu, asa…”

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Visiniu-albastrul lui Burnley a fluturat triumfator in mai, pe Wembley. Momentan, datele problemei nu s-au schimbat, nou-promovata luand in piept elita si batand deja trei cluburi la zero, acasa, pe Turf Moor. Iar la ultima ocazie, gratie unui varf adus de la o recenta participanta in Cupa UEFA, dar acum doar amarata cu zero puncte in coada. "Pompey"...

Dar nu la cele trei ma voi referi, ci la nou-promovata Burnley Football Club, principala candidata a bookmakers la retrogradare, conform cotelor dinaintea inceperii stagiunii. Caci Burnley a infirmat sambata proverbul cu ulciorul care nu merge de trei ori la apa, invingand din nou acasa, in primul joc al rundei a sasea, televizat pe Sky Sports, 3-1 cu Sunderland.

Turf Moor, datorita capacitatii sale restranse, a inregistrat cea mai mica asistenta a etapei din elita, doar 20.196 spectatori, insa… ce mai spectatori. Vorba unui suporter al visiniu-albastrilor, fanii au cantat si scandat la nesfarsit, o ora si jumatate plus prelungiri si la lovituri de departajare, in editia trecuta, cand viitoarea nou-promovata a descins pe Stamford Bridge, a remizat cu Chelsea, si finalmente a eliminat-o din Cupa Ligii, in urma suturilor de pe punctul cu var. A fost o campanie a competitiei K.O. in care Burnley nu doar a facut 1-1 acasa la Chelsea, dar le-a invins la Turf Moor si pe Fulham, Arsenal si Tottenham, fiind eliminata abia de ultima, in prelungirile mansei a doua a semifinalei, datorita golurilor in plus marcate in deplasare. Pazea, vine Burnley!

Fanii sunt acum si mai entuziasti, si mai calzi, ridicandu-se, aidoma echipei, la nivelul elitist al Premier League si percepand insemnatatea momentului. Incredibil dar adevarat, dupa 6 etape, doar Chelsea lui Ancelotti, lidera fara punct risipit, are o linie de clasament superioara lui Burnley in meciurile de pe teren propriu.

Burnley avea sa debuteze in Premier League cu un dus rece la Stoke, promovata de anul trecut, esec care o punea deja sub lupa scepticilor. Dar trupa lui Owen Coyle a strans imediat randurile, inregistrand doua succese de moral, pe teren propriu, in decurs de o saptamana de la debutul campionatului. A fost mai intai acel neverosimil 1-0 cu Manchester United, cand campioana a ratat inclusiv un penalty in jocul de la mijloc de saptamana, iar apoi un alt 1-0, tot in dauna unei „europene”, Everton Liverpool, si ea „inghetata” la punctul alb de danezul din poarta nou-promovatei, Jensen. Saha l-a copiat pe Rooney iar Burnley a strans 6 puncte din doua meciuri creditate cu… „2”.

Sambata, Burnley s-a impus in acel gen de confruntare tipic pentru echipele amenintate de retrogradare. Un meci de… 6 puncte. Sunderland e in aceeasi luntre si, doar invingand formatii mai mult sau mai putin de calibrul ei, Burnley isi poate consolida postura in elita. Restul, gen victorii contra campioanei en-titre, sunt bonusuri mai mult decat binevenite, excelente pentru moral, insa nu neaparat jocuri deseori amintite drept fiind de 6 puncte.

Remarcabil e si faptul ca Owen Coyle n-a facut nu stiu ce achizitii, in mare aceeasi jucatori ce au urcat treapta in elita, via – Wembley, purtand falnic stindardul clubului din Lancashire si in Premier League. Tot Wade Elliott, marcatorul unicului gol din finala play-off, 1-0 contra lui Sheffield United, s-a aflat la originea primului gol de sambata, smulgand un penalty, si tot scotianul Alexander, veteranul capitan, si-a reconfirmat precizia de la 11 metri.

Abia dupa pauza, cand era introdus in minutul 57, un nou recrut a pus si el umarul la redistantarea lui Burnley. David Nugent, abia reintors in Lancashire, dar nu la Preston, unde isi facea un nume cu care debuta cu gol in nationala Angliei, ci la micuta Burnley, si-a redescoperit pofta de gol pierduta la Portsmouth, reusind o dubla de efect, cu capul si cu stangul, din pirueta, dinafara careului: 3-1. Lui Nugent li se adauga fundasii Mears, sosit de la Derby County, via – Marseille, unde a fost imprumutat, si africanul Bikey, un munte de om ce n-a inghitit ratarea revenirii in elita, cu Reading.

Coyle a adaugat ici-colea, prin partile esentiale, dar colectivul unit ce a surprins Albionul, promovand la mustata, continua sa minuneze, pastrand procentajul maxim la Turf Moor. O fi arena cea mai mica din elita, dar vocea suporterilor se face auzita. Iar idolii raspund pe masura, cu 1-0 si 3-1.

In contrast, un club care era egalat in prelungiri de AC Milan, in 27 noiembrie 2008, intr-un joc din grupele Cupei UEFA, n-a acumulat inca nici un punct in Premier League si a incasat o medie de doua goluri pe meci in primele 6 etape. Portsmouth, caci despre „Pompey” este vorba, s-a despartit si de sus-amintitul Nugent, care nici nu figura in acel 2-2 de la Fratton Park, ce a fost… 2-0 pana in minutul 84. Atunci au iesit la rampa Ronaldinho si Inzaghi.

Altii insa, dintre care cei mai remarcabili ar fi Johnson, ajuns la Liverpool, Distin, la concitadina Everton, Crouch, dupa Redknapp, la Spurs, ori Davis, inhatat de Bolton, au parasit Titanicul din portul Portsmouth, la fel ca veteranul Sol Campbell, neutilizat in acel joc de referinta cu milanezii, dar care, transferandu-se tocmai in liga a patra, la Notts County, trupa avandu-l drept director pe Eriksson, a dat masura completa a necesitatii sariturii de pe punte. Tony Adams, la carma contra rosso-nerilor, si-a frant si el de-atunci gatul, iar Paul Hart, inlocuitorul, a tesut cu chiu cu vai plasa mentinerii in elita insa nu mai are solutii si pe 2009-2010.

Portsmouth s-a anuntat a fi drept o victima previzibila, iar startul ei confirma temerile, nu datorita numelui lipsit de sonoritate de pe banca tehnica, Paul Hart, nume ce a atras in intersezon recruti pe masura, jucatori de nivelul doi, cu care doar poti sfarsi sub elita, ci mai ales datorita instabilitatii de la conducerea clubului, destabilizat de interminabilele discutii din cursul verii legate de preluarea gruparii de catre un consortiu arab. Pestele de la cap se impute si incertitudinea de la Fratton Park se rasfrange evident asupra rezultatelor din teren. Cele doua coordonate sunt inseparabile, orice delimitari ar vrea unii sa faca…

Portsmouth e macar la… zero, insa vecina – rivala de pe coasta sudica, Southampton, sta chiar mai rau. Pornind cu un handicap de zece puncte, din nou pe motive legate de imputirea pestelui de la cap, „Sfintii” abia au inregistrat primul succes stagional, 2-0 acasa cu Yeovil Town, in fata a peste 19.000 suporteri, pe St. Mary’s, oaspetii declarandu-se insa dezgustati de acordarea celor doua penaltyuri din care noul recrut Rickie Lambert a asigurat primele puncte alb-rosilor.

Macar Portsmouth e inca in Premier League, cu amintirea unui joc cu milanezii, in Cupa UEFA, acum nici zece luni. Insa Southampton, adversara Stelei in Cupa UEFA, in toamna lui 2003, e lanterna rosie a ligii a treia, si desi handicapul e surmontabil, „Sfintii” fiind la -2 si deci la opt puncte in urma unei clasate pe o pozitie salvatoare, si anume tocmai Yeovil, exemplele nefericite din editia trecuta pot pune sub semnul intrebarii capacitatea clubului de a raspunde adversitatii. Luton s-a scufundat, torpilata de cataroiul din start, -30 puncte. Altele s-au salvat…

Dar sa se fi inclinat oare Anglia aidoma Titanicului, cu coasta sudica luand apa? Nu de alta dar si „verzii” de la Plymouth Argyle, fara succes in 8 etape, proptesc ierarhia ligii a doua…

Unii se scufunda, nou-promovata Burnley exulta. Si nu pare a fi doar un foc de paie. Cata vreme „visiniii” vor invinge si tine la distanta adversare directe, „ambarcatiuni usoare”, gen Birmingham City, si ea o nou-promovata, viitoare oaspete pe Turf Moor, trupa lui Coyle va putea spera la supravietuire. In fond, calculele spun ca si 39 de puncte pot fi suficiente, iar Burnley a strans deja noua.

Urmatoarele luni doar vor confirma (sau infirma) speculatiile rezultate din primele confruntari. Dar Burnley pare a avea vant bun. Si poate ca proximul derby local, la vecina de pe Ewood Park, Blackburn Rovers, va aduce clubului fondator al The Football League, participant la acea memorabila prima editie de campionat din 1888, si primele puncte externe. Ce ziceti, Alexander si Nugent? Se poate…

Reclame

Ziua 166. Ca si cum un turc ar da lectii de romana la Academia Romana

iunie 7, 2009

Nu multi sunt englezii care ii cunosc foarte bine regulile. Iar putini sunt cei care stiu in amanuntime regulamentul. E o procesiune cat ziua de lunga de aruncari din alergare, de la punct fix, al unei mingi ca de oina, spre adversarul cu bata din echipa adversa. Meciurile sale test sunt programate pe durata a 5 zile, depind de conditiile meteorologice si de lumina la amurg, sunt cu pauze de pranz si ceai, reunesc si jucatori purtatori de burtica-marsupiu aproape ca la golf, care, fie vorba intre noi, nu-i un sport ci un moft, si a fost inventat de englezi fara a se fi raspandit, aidoma fotbalului, la scara mondiala.

Cricketul are un cerc restrans de practicanti si tari competitoare dar are propria Cupa Mondiala. Iar pentru cresterea spectaculozitatii sale, are doua versiuni „prescurtate”, si anume One Day Internationals, jocurile decise intr-o zi si nu in 5, respectiv The Twenty20es, in care numarul de aruncari si loviri a mingii, de fiecare parte, e si mai redus. Ei bine, in acest weekend, in Londra si Albion, a pornit la drum Cupa Mondiala a celei de-a doua variante. World Twenty20 Series.

Anglia, tara de origine a cricketului, nu intre favorite, ci cu 10/1 cota de castigare a trofeului, dupa experte ca India si Africa de Sud. Australienii, nasii englezilor nu doar la cricket, sunt inca vazuti in lumea acestui sport drept cei mai tari din parcare, iar vecinilor neo-zeelandezi le-a crescut si lor recent cota. In general, se reunesc cam 12-15 natiuni, in majoritate din tarile Commonwealth, de exemplu cu Pakistan si Indiile de Vest, din Caraibe, dovedindu-se mereu reprezentative redutabile, dar cu una ca Bangladesh fiind carne de tun, in ciuda granitei cu experta Indie. Puritanii jocului iti vor spune insa ca varianta Twenty20 e doar un surogat ieftin si nu ofera masura abilitatii jucatorilor, motiv pentru care nu toate formatiile de top se regasesc in acelasi careu de asi si in „prescurtare”. Din pacate, in cazul Angliei, Albionul nu e intre favorite nici in testele propriu-zise, nici in variantele sale prescurtate. Ceea ce s-a mai dovedit o data inca de la startul ostilitatilor, si nu oriunde, ci la Lord’s, pe terenul gazda al Federatiei Engleze de Cricket.

Lord’s e o minune arhitectonica, avand gazon plusat si numeroase tribune cu loje care mai de care, unde sampania si caviarul curg valuri, intr-o zona cu tocuri inalte a Londrei, aproape de Muzeul Sherlock Holmes din Baker Street. Iar cricketul, trebuie subliniat, ramane un bastion al claselor macar medii, fiind in trecut un sport al straturilor dominante ale societatii. Poate ca, fiind apanajul doar unor anumite structuri sociale, de aceea a si ramas intr-un cerc restrans, neraspandindu-se pe glob in randul maselor, aidoma popularului fotbal.

Dar sa revenim la World Twenty20 Series. Caci in cricket pana si unele ca Scotia si Irlanda, verisoarele… , sunt oarecum niste intruse, fara o traditie solida in cricket si fara palmares. Si se intampla ca irlandezii, desi sa fi figurat la Campionatul Mondial propriu-zis de cricket, sa nu participe la actuala competitie. Scotienii sunt, dar cu sanse mici, iar cu sanse iluzorii s-au prezentat olandezii. Olanda la cricket?!?

Nici vorba de portocale mecanice. Poate olandezi zburatori. Recuperatori de bani, angajati in industria publicitatii ori pentru Burger King, schiori-coboratori, acestia ar fi cativa dintre olandezii care au descins vineri seara in sacrul templu al cricketului nu doar englez, Lord’s din Londra. Ei bine, dupa o cavalcada de simboluri, nume si cifre in combinatii de neinteles pentru un neavizat, si care sunt parte componenta a oricarei transmisii televizate a jocului, partida de deschidere Anglia – Olanda s-a incheiat cu 162-5, ca scor al englezilor, la 163-6, ca rezultat al portocaliilor, si asta in favoarea Olandei. La chiar ultima minge a meciului, Olanda a smuls victoria, la Lord’s, in dauna Angliei.

Albionul a mai fost el umilit la cricket in ultimii ani, fie cu cateva esecuri surpriza, fie fiind „demolati” categoric de adversari traditionali, dar niciodata n-au suferit umilinta de a fi infranti de niste novice, si inca in „buricul” acestui sport, pe terenul de referinta al England Cricket Board.

Am urmarit jocul intre englezi, in paralel cu lansarea unei seri de karaoke si cu DJ, dintr-un pub pe nume Duke of Edinburgh. Cand gluma s-a ingrosat, localnicii au inceput sa celebreze orice minge buna a Albionului sarind extaziati de pe scaune, de parca ar fi jucat mingile cheie din celebrele Ashes Tests cu rivalii australieni, si poate pana si Ducele de Edinburgh s-a rasucit in mormant in momentele cand, dupa ultima minge irosita de inaltul englez Broad, olandezii au invadat Lord’s intr-o efervescenta a bucuriei triumfului la potou, in ultima secunda, un triumf neasteptat si urias prin proportiile surprizei.

Englezii, batuti in propriul fief, la propriul lor joc, de niste amatori inediti ai cricketului, cotati cu ultima sansa la turneu… „E ca si cum am fi batuti de Kazakhstan la fotbal” l-a scapat gura pe un englez, uitand ca in seara urmatoare Albionul urma sa evolueze tocmai la Astana. E ca si cum unui turc i s-ar oferi o catedra a Academiei Romane, intru predarea lectiilor de limba romana.

World Twenty20 Series va continua, cu sau fara Anglia dupa faza grupelor. Intotdeauna, tara gazda ofera un plus de interes pentru intregul competitiei si iesirea sa din cursa ciunteste din efervescenta competitiei. Dar nici englezii nu sunt profeti la cricket in tara lor. Guvernul se destrama, institutii financiare s-ar fi topit fara a fi nationalizate, lira sterlina plonjeaza, lanturi de magazine isi pun lacatul, somajul e in crestere, multe nume si firme se discrediteaza la darea deoparte a valului, si restul companiilor sunt vandute unor consortii straine si poate sfarsesc, aidoma altora, prin a disparea sau a fi falimentare, societatea civila in general, ca si coeziune, e de cativa ani intr-un proces de evidenta destramare, restul sporturilor nu merg nici ele prea bine, Olimpiada 2012 pare incet-incet a se transforma si ea intr-un fiasco financiar, iar acum, uite, … cricketul. Albionul, invins acasa de… Olanda!

Se poate mai rau? Se poate mai jos? O-ho-ho, si inca cum. Bineinteles! Consolarea a urmat a doua zi, cu Anglia invingatoare in Kazakhstan, 4-0. Albionul e ca si calificat la Cupa Mondiala de fotbal din Africa de Sud, de la anul. Ca o observatie, si doar atat, ca doar Anglia e mai abitir difuzata in Romania decat in insula, nu multi au fost jucatorii proveniti din „careul de asi”. Green (West Ham) – Johnson (Portsmouth), Upson (West Ham), Terry (Chelsea), A Cole (Chelsea) – Walcott (Arsenal), Gerrard (Liverpool), Lampard (Chelsea), Barry (Manchester City) – Rooney (Man Utd), Heskey (Aston Villa). Pe cat de mare dominatia in campionat, pe atat de subtire reprezentarea la nationala…

Ziua 119. Bookies… Dita cu sansa a cincea la Londra

aprilie 20, 2009

Maratonul din Boston este primul din acest an din seria World Marathon Majors, la finele saptamanii, duminica 26 aprilie, urmand Flora London Marathon. Apoi, in toamna, Berlinul, Chicago si New York.

Constantina Dita, campioana olimpica en-titre in proba feminina de maraton, porneste cu sansa a cincea in capitala Regatului Unit, conform casei de pariuri Paddy Power, care o coteaza drept favorita pe Irina Mikitenko, cu 11/5, urmata de tanara chinezoaica Chunxiu, la 5/2, africancele Ndereba si Wami, la 5/1 respectiv 13/2 si Dita cu rusoaica Petrova, la 12/1.

Mikitenko este favorita pe linie a bookmakers, Blue Square creditand-o cu 9/4 sanse de castigare a maratonului feminin iar William Hill instaland-o favorita certa, la 7/4. Interesant este ca alergatoarea cazaca in varsta de 36 ani a debutat in proba de maraton abia in septembrie 2007, la Berlin, unde avea sa triumfe toamna trecuta, la ultima editie, in 2:19:19. Mignona maratonista, de 1,58 metri si 49 kilograme, alergand acum sub steag german si al clubului Wattenscheid, este favorita a caselor de pariuri din Albion si prim prisma succesului ei la editia de anul trecut a Flora London Marathon, cand, pe o vreme instabila, cu precipitatii, ea a sosit pe The Mall in 2:24:12.

Totusi, Gete Wami se anunta o rivala autentica, africanca venind a doua la New York, in urma lui Radcliffe, in ultima cursa a anului 2008 din World Marathon Majors, incheind la egalitate de puncte cu Mikitenko, 65, in ierarhia precedentilor doi ani ai seriei maratoanelor „majore”. Potul de 500.000 dolari a fost incasat de cazaca doar datorita acumularii punctajului in 3 curse, spre deosebire de Wami, in patru.

Mikitenko, nascuta Volynskaya, a urmat o cariera pe distante de 5.000 respectiv 10.000 metri, trecand la semimaraton abia cu ocazia Maratonului orasului Koln, in 2006. De fapt, Irina a reprezentat Kazakhstanul la J.O. din 1996 in proba de 5.000 metri, calcand pe urmele tatalui ei, Leonid, ce inregistra 13:36 pe aceeasi distanta, la Mexico City, in ’68, reprezentand Uniunea Sovietica.

Dar iat-o acum pe Irina, la treizeci si ceva de ani, mai proaspata pentru alergarile lungi, „un boboc” creditat cu prima sansa. Ce vor zice celelalte competitoare si mai ales campioana olimpica de la Beijing, Constantina?

Duminica va fi care pe care, mai ales in intrecerea feminina, in vreme ce la barbati kenyanul de 30 ani Martin Lel pare a porni cu prima sansa pe un parcurs caruia i-a stabilit anul trecut, la a treia sa victorie in capitala britanica, un nou record, in 2:05:15.  

Au fost duminici de maraton cu soare, prea calde, altele cu ploaie torentiala. Ce va rezerva finalul acestei saptamani pe malurile Tamisei? Si marea intrebare e daca Dita va sparge gheata si la Londra, asa cum a reusit la Beijing. De urmarit.

La Boston, luni 20 aprilie, „seria mondiala” a fost adjudecata deloc surprinzator, de… picioare si plamani din Africa. Un semn al ostilitatilor care vor avea sa urmeze? La barbati a triumfat Deriba Merga, in 2:08:42, cel mai rapid dintre cei 4 maratonisti etiopieni veniti in primii sapte clasati! Daniel Rono a „intrat” dupa 50 de secunde iar Ryan Hall, din Statele Unite, peste alte opt, ceilalti clasati in primii 10 fiind, ca si Rono, kenyeni.

Intrecerea feminina a oferit un finish extrem de strans la finele unei curse relativ lente, Salina Kosgei, din Kenya, castigand in 2:32:16, urmata la o secunda de Dire Tune, din Etiopia, si la noua secunde de Kara Goucher, din Statele Unite. Celelalte locuri in „top ten” au fost impartite de cate doua atlete din Etiopia, Kenya si Rusia, plus o americanca.

Odata Bostonul incheiat, toate gandurile lumii maratonului zboara spre duminica londoneza…