Posts Tagged ‘armata’

Citesc despre un alt maratonist, Ilie Roşu

Noiembrie 1, 2010

Dacă n-aveţi timp sau răbdare să-i citiţi toată povestea, am spicuit două paragrafe extrem de semnificative, şi nu neapărat despre maratonul în sine, ci de viaţă, despre existenţele noastre, rânduri la care subscriu, atât de adevărate, atât de reale, demne de luat în seamă.

Primul. Reflecţii în timp ce alerga Maratonul Boston… „Sunt fericit, mesajul copiilor din parcul IOR a ajuns acolo unde trebuie, la americanii din generatia lor. Nu-mi doresc decat ca privirile copiilor din Romania sa arate de maine la fel ca privirile acestor copii.  In lupta ei nebuna dupa o audienta ridicata, dupa tiraj  si dupa profit,  prin mass-media romaneasca, sunt si exceptii, copiii sunt torturati  zilnic cu stiri care mai de care,   violuri, crime, droguri, violenta, incluse in categoria stirilor senzationale, apoi   pe primele pagini ale ziarelor de mare tiraj, vezi zilnic scene obscene, care ii dezorienteaza chiar si pe cei maturi. De disperare, parintii  au inceput sa  renunte la televizoare si la ziare, incercand sa-si protejeze  copiii, pazindu-i mai ceva decat de maidanezii de pe strada. In alergarile mele prin parcuri imi fac timp sa ii studiez pe copii, sunt atent la ei, acolo ei se exprima liberi , si observ cu mahnire,  ca in ochii lor ati reusit domnilor sa  instalati  FRICA.”

Al doilea. Un post-scriptum la aceleaşi rânduri, odată întors acasă, la o cursă în Bucureşti… „Inainte de cursa un tanar s-a apropiat voluntar de mine. Mi-a spus ca el n-ar duce niciodata drapelul Romaniei in mana. De ce, l-am intrebat eu. Pentru ca Romania n-a facut niciodata nimic pentru mine, a fost raspunsul lui. L-am intrebat, tu stii ce este Romania? A tacut. I-am spus doar atat,  Romania este mama ta, este casa ta, sunt bunicii si fratii tai, suntem noi, cei de aici,  din acest parc. A fost sincer si mi-a raspuns: Mie nu mi-a spus NICIODATA nimeni asta, nu am stiut”.

Dacă v-am trezit interesul, am dat în blogosferă de http://www.ilierosu.ro/2010/04/30/maratonul-boston-2010-cursa/ . Mi-a atras atenţia pentru că aş fi putut fi prezent acolo, la Boston, la ediţia din acest an, graţie timpului de calificare ce-l deţineam, o condiţie preliminară de înscriere, altfel foarte rară în lumea maratoanelor. Nu-i puţin să ai un timp calificant pentru Boston… Prioritatea logodnei şi a regrupării noii familii m-au ţinut departe de acest start nord-american dar acum, citind introducerea reportajului românului Ilie Roşu, care-a alergat Boston 2010, îi dau dreptate că, într-adevăr, niciodată nu-i prea târziu şi că dorinţele pot fi îndeplinite.

Într-un fel, chiar şi statutul aparte al Maratonului Boston nu m-a înflăcărat într-atât încât să-mi doresc mult să alerg acolo, însă timpul de calificare a fost ca un zăhărel ce-mi făcea cu ochiul: „Hai, hai la start!” Poate, eventual, într-o bună zi, deşi, la fel, nu sunt nici adeptul ideei că e musai să alergi între „cele 5 mari” pentru a te simţi mai maratonist decât alţii, şi asta pentru că nu agreez ideea îmbulzelii starturilor. Unul rarefiat, la nord de Cercul Polar sau cel Clasic, al Atenei, pot cântări la fel de mult. Gusturile diferă.

Un lucru e cert. Că mi-a plăcut povestea românului, de profesie militar, şi am încercat să mă pun în pielea sa. Adică a alerga maratoanele cu două steaguri mari şi late în mâini, ale României şi al ţării gazdă. Practic, fizic, mi-ar fi fost aproape imposibil, deloc la îndemână. Incomod şi istovitor. Chiar că trebuie să ai braţe de om al Armatei să te încumeţi la aşa ceva. În plus, fiecare avem modalităţile noastre de exprimare, de a ne ilustra punctele de vedere, şi oricât de român m-aş simţi, n-aş flutura drapele în alergare. Dar asta, iarăşi, e o opţiune de liber arbitrariu. 

Însă demersul lui Ilie Roşu e într-adevăr salutar, Jos Pălăria! Ştiu sentimentul, de la atâtea zeci de curse, de a fi unicul român între sute sau mii de alergători, la o cursă oarecare în străinătate. Nu-i uşor. Iar românul nostru la Boston nu doar că a reprezentat firavul cerc al maratoniştilor din Carpaţi la una dintre cele mai prestigioase curse din lume, dar l-a încheiat fluturând tricolorul. Prin gestul şi sudoarea sa a făcut mult mai mult bine imaginii ţării decât o groază de figuri publice, fie politicieni sau chiar sportivi, care realmente dau nonşalant cu târnăcopul în postura şi credibilitatea României în lume.

Anunțuri

Katyn

Aprilie 11, 2010

Din nou Katyn… ca o gluma proasta a destinului. Este amarul din vorbele unei prietene poloneze, la ora unei imense tragedii pentru o mandra natiune. Polonia si oamenii ei te primesc cu bratele deschise si m-au impresionat, atat pe vremea Cortinei de Fier, cat si anul trecut, la reintoarcere.

Cand am poposit in centrul orasului Wroclaw si la monumentul in memoria masacrului de la Katyn, din aprilie 1940, si la exceptionala Panorama Raclawicka, din preajma, cu adanci semnificatii in istoria Poloniei. Pozelor mele de la mausoleu si Panorama le alatur trimiteri la explicatii istorice, pe alte pagini.

Monumentul "Crimei de la Katyn", cum o denumesc polonezii in traducere exacta

La Katyn a fost masacrata floarea Poloniei. Elite militare dar si industriasi si inclusiv circa 100 de scriitori si ziaristi...

O placa multilingva, pe mormantul monumentului, ofera date explicative

In imediata apropiere, la marginea parcului, emotionanta Panorama Raclawicka incluzand pictura cu o lungime de peste 100 metri si o inaltime de cam 15 metri, dispusa circular, reliefand batalia din 1794 de la Raclawica, castigata de ostirile fragmentate ale polonezilor in fata rusilor. Atat prin dimensiunile si dispunerea sa, cat si prin efectele sale artistice, pictura iti taie rasuflarea si iti induce totodata o senzatie de realitate.

Un monument de la intrarea in Panorama Raclawicka, in memoria independentei castigate de polonezi in 3 mai 1791

Panorama, parte a complexului incluzand muzeele de Istorie Nationala si Etnografiei, este o lectie in 30 minute a istoriei poloneze

Despre masacrul de la Katyn, la a carui comemorare urma sa descinda actuala elita a poporului polonez, pierita sambata 10 aprilie inaintea aterizarii la Smolensk, pe Wikipedia… http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Katy%C5%84 

Mai pe larg despre opera de arta in memoria bataliei de la Raclawice, de referinta in insurectia lui Tadeusz Kosciusczko, in explicatiile in limba engleza de pe Wikipedia… http://en.wikipedia.org/wiki/Raclawice_Panorama