Posts Tagged ‘arhitectura’

Galerie foto (I): Ruină şi regenerare la Băile Herculane, spanioli şi japonezi la Hercules Maraton

Iunie 30, 2010

Acasă la Hercules, contrastul între măreţia de altădată, căzută în decrepitudine, şi noul gen de microturism e poate mai izbitor ca oriunde altundeva în ţară...

La ora decontului, în nişte zile fierbinţi pentru viaţa Băilor Herculane, care pare a se dezbăra de încremenirea degradantă din „perioada Armaş”, am dat o raită cu clişee ale palatelor în ruină, cu incursiuni în trecut şi istorie, cu poze din natură, cu întrebări despre ce-i este rezervat acestei staţiuni şi cu devieri spre sport, mai exact pomenind de Maratonul Hercules… .

Apele Cernei, învolburate şi agitate, parcă mai umflate ca niciodată, sunt "inima" Herculanelor...

... tot aşa cum izvoarele, unele din păcate dezafectate, sunt simbol al Băilor...

... pe când măreţia de altădată e pe ici pe colo readusă încet la standardele antebelice, cum e cazul Vilei Elisabeta...

...însă nu toate palatele, cum ar fi fostul Hotel Decebal, sunt la fel de norocoase. Întrebarea e, când le-o veni oare rândul... Sau sunt într-adevăr foarte greu de reconstruit conform planurilor iniţiale, datorită costurilor care ar implica regenerarea minuţioasă, în detaliu, a vechilor edificii...

Un proiect pare-se totuşi că a demarat. La Vila Elisabeta, care are istoria ei. Şi oaspeţii de seamă de altădată...

Băile Herculane s-a întors la oile sale. La contrastul între ruină şi nou, între arhitectura de altădată şi oferta modernă de cazare, pensiunea. Am avut noroc să rulez pe strada de pe malul vestic al Cernei, unul mai puţin circulat, peste apele râului de „buricul” staţiunii balneoclimaterice, şi să dau de excelenta ofertă în raportul calitate/preţ, ghidându-mă în alegerea mea după mottoul afişului publicitar… „O alegere înţeleaptă!”

Chiar aşa! Iar cazându-mă acolo, am călcat implicit pe urmele unor participanţi la Maratonul Hercules, care a strâns la mijlocul lunii mai în probele de maraton şi „semi” 249 participanţi, de la tineri şi până la veteranul de 71 ani Dimitrie Felea, de la timişoreni, majoritatea, 85 la număr, onorând iniţiativa organizatorilor concitadini de la C.S. Alternative TM, şi până la străini inclusiv din Spania, Franţa şi chiar Japonia.

Pensiunea a fost plină, până în mansardă, de alergătorii care au luat în piept platourile şi urcuşurile ce domină Herculanele, cu 138 înscrişi la proba mamut de peste 36 kilometri, iar aşteptările sunt ca şi mai mulţi îndrăzneţi să revină la anul. Aşadar Herculanele e conectat, măcar o dată pe an, şi la alte „oi”, mai sportive… La Maratonul montan dar şi la concursurile de căţărări pe stâncăria din amonte şi aval… Herculanele nu e deci doar recuperare şi refacere, ci şi consum de energie.

Mai puţine cluburi, de fotbal să zicem, aleg în zilele noastre Herculanele, şi asta nu pentru că ionizarea e mai „subţire” ca altădată, platoul Coronini fiind tot acolo, aşteptându-le cu ale sale 4 hectare, ci pentru că recuperarea la efort lasă de dorit, condiţiile oferite la Hotel Roman, un expert în domeniu în alte vremuri, nemaifiind la standardele ce pot fi lesne găsite prin alte părţi. Poli e zilele astea în Slovenia, Poli care era nelipsită de la Herculane, de la Roman…

Dar ghirlandele de beculeţe de pe frontispiciul Romanului, pregătite pentru noaptea de Revelion, cu mesajul „La Mulţi Ani 2000!”, spun multe despre împietrirea în timp a unor edificii altădată marcante pentru Herculane. Unele s-au afundat, pe când pensiunile turistice au început să ia faţa, magnetizând inclusiv alergători, fie ei şi amatori…

Herculanele se regenerează sub aceleaşi coordonate: Cerna care se prăvăleşte printre stânci spre Dunăre, apele geotermale şi ale sale izvoare, adevărată sursă de sănătate. Profitând de existenţa acestor bogăţii naturale, oferta turistică în schimbare îşi caută şi ea o nouă albie.

În Piaţa Hercules, acolo unde Hotelul Ferdinand este una dintre foarte rarele excepţii de ofertă de cazare într-o veche clădire „clasică” a staţiunii, un autocar nemţesc îşi aşteaptă la bord excursioniştii germani de vârsta a treia ce sporovăiesc animaţi în faţa intrării. E o rara avis, înconjurată de şi mai impunătoare clădiri în paragină şi ruină, e o oază de regenerare în vechiul Herculane istoric. Din preajmă, un microbuz îşi preia clienţii pentru croaziera de câteva ore pe Dunăre, cu punct de reper Orşova fluvială, şi staţiunea pare animată.

Una dintre clădirile "pulbere"... Fără geamuri la ferestre, cu bălării ieşind prin acoperiş, cu cochilii de încăperi. E vechiul Hotel Decebal, la frontul stradal...

Peste râu, Băile Sulfuroase aveau până şi un arc peste calea de acces la intrarea în clădire, probabil pentru protecţia celor sosiţi pe patru roţi. De la grandoare la decadenţă. Statuile cu zeităţi antice plâng. Îmi dau lacrimile...

Un alt exemplu de paragină. Frontispiciul cu motto în latină rezistă încă, adăugându-i-se pe faţadă o modernă cruce luminoasă...

Pare idilic. Parcul e într-adevăr întreţinut dar peisajul e urâţit de ruina clădirilor. Pe unele sunt lipite mesaje ce îndeamnă la sesizarea actelor repetate de sustragere de materiale din interiorul acestor dărăpănături "regale"...

Am intrat în Uniune, nu-i aşa? Steaguri străine în parc, şi mai multe vechi clădiri părăsite... Trist dar adevărat

Nu totul este însă căzut în paragină. Am citit panoul informativ în privinţa Vilei Elisabeta şi viitorul sună bine pentru Casa Orăşenească de Cultură… Deci: clădirea de pe strada Cerna 5-7 datează din 1875, figurează pe Lista Monumentelor Istorice Protejate (2004) şi a fost ridicată de către Guvernatorul băilor, Carol Tatartzi, în stilul rococco II, având o factură asimetrică, fiind construită din două corpuri de clădire unite printr-o terasă circulabilă şi cu un turn cu ceas accesibil pe o scară nodală.

Deşi concepută ca locuinţă, vila a adăpostit după 1848 sediile bibliotecii orăşeneşti Nicolae Stoica de Haţeg, la parter, şi al Casei Orăşeneşti de Cultură, la etaj.

Vila îşi trage numele de la vizita pentru câteva zile, în primăvara lui 1887, a celebrei împărătese Elisabeta, cunoscută şi sub numele de Sissy, însoţită în această călătorie „în Ungaria de Sud, la Herkulesbad” de Sarpita Majlah, care i-a ţinut companie în peregrinările prin galeriile staţiunii şi prin sălbăticia înconjurătoare, plimbări ce-au inspirat-o să traducă poezii din limba maghiarp ori sp recitească Heine.

În 28 aprilie primeşte aici vizita Reginei Carmen Sylva, Elisabeta, soţia lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, apoi Sissy călătorind în 13 mai spre Sinaia iar apoi la Viena.

Sissy a fost naşă la botezul fiicei unui cioban, Veta, numită astfel în onoarea împărătesei, şi căruia i-a dăruit un inel cu piatră de rubin rămasă în familia urmaşilor acestuia.

Interesantă poveste. Cu feţe împărăteşti. În preajma Vilei, bustul poetului naţional, şi nu departe un hotel interbelic refăcut de la intrare şi până la acoperişul de un roşu aprins. „Cerna”. Flancat de lăcaşul ortodox de cult. Şi verdeaţă pretutindeni, plus izvoare. Domogled ori Neptun, numerotate. În funcţie de afecţiuni. „De ochi”. Totul s-a făcut cu mult suflet. Dar ce-a mai rămas din oameni?

Mihai Eminescu, 1850-1889. "Nu spera şi nu ai teamă / Ce e val ca valul trece / De te-ndeamnă, de te cheamă / Tu rămâi la toate rece"

"Cerna" sub Prolasul carstic, un hotel din anii treizeci. În care poţi sta şi pe 40 RON / noapte...

Biserica ortodoxă, amplasată în aval, la începutul zonei centrale de vechi clădiri impunătoare

Sunt vorbe că viitorii proprietari ai clădirilor vor reabilita în timp structurile. Mai multe sunt în Piaţa Hercules, pe ambele părţi ale squarului… Datând chiar din 1811. Două secole! Să vină… nemţii.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/se-destrama-imperiul-lui-armas-192076.html

Cât vor rezista oare clădirile ridicate în noul mileniu? Două secole!?! N-aş prea crede.

Pe latura vestică a pieţei, ceea ce a fiinţat drept "Hotel Apollo", nu mai are pe frontispiciu îndemnul Trăiască Republica Populară Română.

Sute de camere fără locatari, ale unui stăpân care acum plăteşte...

Frumuseţi arhitectonice. Îşi vor regăsi farmecul de altădată?

Totuşi, în susul pieţei, biserica romano-catolică e şi ea bine mersi

BAILE HERCULANE. Îmi aduce aminte de ceasul floral de la Bega...

 Multe de văzut, şi mai multe de zis. Hotelurile „socialiste”, nişte zgârieturi în peisajul minunat al Băilor, au fost la rândul lor neglijate, unele închizându-şi recepţiile. Ce se va alege şi de ele?

Farmecul vechilor Băi a fost oarecum ştirbit de roşieticul mastodonţilor socialişti, deveniţi şi ei pietre de moară în anii degradării staţiunii. Care le va fi soarta?

Opinez că un foarte sugestiv obiectiv în privinţa farmecului unic al „perlei” Herculane e poarta sa de… fier, Gara din sudul staţiunii. Parcă pentru a-mi confirma importanţa sa strategică, Gara a primit la ora raitei noastre acceleratul Bucureşti – Timişoara, pe peron coborând numeroşi amatori de băi. Peronul cu bolta înverzită, iedera, termometrul companiei Kecskemeti Timişoara, indicând precis peste atâtea decenii, ca de altfel cele două ceasuri Paul Garnier Paris, cel de pe peron şi cel din sala principală, cu ghişeul de bilete, iată repere ale unui punct feroviar remarcabil…

Şi încă un ceas Paul Garnier în incinta sălii principale a Gării

****** Aici, câteva alte trimiteri spre legături la una alta. La Maratonul Hercules, aşa cum este promovat pe pagina organizatorilor, inclusiv cu pozele podiumurilor întrecerii din luna mai, http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton , la cum a fost reliefat concursul în mass-media: http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/miscarea-de-sanatate-2010-la-hercules-maraton-187521.html

Anunțuri

Mai „mica” Oradea „poate” Exterra Triathlon

Iunie 10, 2010

E drept, Oradea are avantajul lacului de acumulare Fughiu, din preajmă, bună gazdă pentru cei 3.800 metri ai startului dat de proba de înot a Triatlonului din 11-13 iunie, completat de cei 180 kilometri ciclism până la Tileagd plus un întreg maraton, 42,2 kilometri, pe străzile oraşului. IronMan XTR Triathlon Oradea e o apariţie nouă şi luminoasă pe harta tot mai bogată a acestei întreceri supreme de anduranţă iar Primăria Oradea, ca partener oficial al evenimentului, se poate lăuda cu o iniţiativă pe cinste.

Însă nu doar această nouă ediţie a unui concurs rara avis în România recomandă „cetatea” Oradei drept un exemplu bun de urmat, avangardist dar totodată conservând tradiţia locului, cu tot ceea ce implică asta. Alergând maratonul între bazinul olimpic, ce ne aminteşte că pe Criş s-a jucat polo european de clasă, şi Potgoria, triatloniştii vor remarca o aşezare dominată de bun gust şi suflet, remachiată discret şi cu stil. Iar ulterior, de se vor alătura întru stropirea evenimentului microbiştilor tolăniţi la televizoare cu ochii pe Mondial, vor avea surpriza unei deserviri ireproşabile din multe puncte de vedere, în locuri amenajate cu suflet. Personal, recomand terasa restaurant The Bridge, de lângă podul pietonal, tronând în preajma sălciilor sub care se aciuiesc pescari amatori.

E drept, Oradea e ceva mai „mică”, de exemplu comparativ cu Timişoara, avantaj care-i dă şansa să fie mai lesne gestionată. Însă pare a avea acel „ceva” care s-a estompat sau chiar risipit în Banat, invadat peste ani şi eterogenizat social, cu toate minusurile ce implică un asemenea nou aluat. Aş spune că Oradea a rămas o „fortăreaţă”, fidelă principiilor ei şi cu avantajele „burgului” compact. Nu-i nimic rău cu un oraş de dimensiuni potrivite şi nici măcar plictisitor. Din contră, mai domnesc.

Iar în plan sportiv Oradea nu pare a suferi frustrări pe marginea fixaţiei cu fotbalul. Arena „Bodola” e tot acolo bine merci, unde evolua Bihorul orădean şi unde Poli descindea în prima deplasare din primăvara lui 1990, iar locul în burta ligii a doua nu pare a fi un capăt de ţară. Pe străzi, noi şi silenţioase tramvaie cu aer condiţionat contractate pe două milioane de la Siemens se strecoară şi ele discret şi cu stil pe arterele cu clădiri retencuite şi portaluri adevărată dantelărie. Aş zice că intrarea în ţară pe la Vama Borş nu ne-ar face de râs.

Şi cred că triatloniştii străini descinşi la XTR nu vor regreta drumul făcut. Unii venind poate doar de peste graniţă, unde Duna TV a mediatizat concursul. Iar dacă amicul meu maratonist Dan Balaci, aliniat cândva la Semimaratonul Dracula al Timişoarei, îşi va da jos cu folos halatul de medic şi îi va întrece într-o probă fără menajamente ci dictată de acele ceasornicului, atunci „muşchiul” localnicilor se va dovedi cu atât mai valoros şi admirabil.

În treacăt, am pozat şi eu niţel prin Oradea, am făcut o cacofonie permisă holbându-mă la Biserica cu Lună şi mi-am zis că deşi mai abrupt şi repede, Crişul are cel puţin acelaşi falmec ca molcoma Begă. Şi am răsfoit pagina triatlonului http://ironmanoradea.ro/media.html , scoţându-mi pălăria în faţa acestor Iron Man şi mulţumindu-mă cu maratoanele mele. Ar mai fi deja cam doar 17 săptămâni până la cel al Timişoarei, cât de-un ciclu complet de pregătire. Şi poate că unul-doi de la Oradea vor alerga şi aici…

Mihai Viteazul încalecă în piaţa Primăriei, pe al cărei zid o placă explicativă comemorează eroii căzuţi pentru eliberarea Oradei în secolul trecut

La o aruncătură de băţ, Vulturul Negru cu hotelul şi şerpuirea acoperită din "burta" sa, un amalgam de cafenele şi magazine, e un obiectiv arhitectonic refăcut.

Oradea e înţesată de frumoase biserici, ca bazilica deschizându-se ca o carte din parcul Muzeului. Atâtea sunt că nimeni n-a ştiut exact să ne identifice numele acestui lăcaş sfânt

Şi clădirile monument istoric sau cu o conotaţie culturală au fost refăcute...

Şi te poţi odihni la mese copioase pe preţuri tare reduse. Aici, Life is too short to drink a bad caffee. Sesizaţi a-ul din caffee. Simpatici amfitrioni, te îmbie în engleză şi încheie în "internaţională". Ori franceză? Oricum, glumesc... Bun gust...

Şi doar un lucru să mai zic. Fiţi precauţi cu taximetriştii, unii pot fi chiar mari vorbitori. Te duc cu preşul mai ca în filme. 30 lei pentru un tur prin zona centrală. Şi parol, Oradea nu-i mare, ci mai degrabă „mică”. Ulterior, un drum până la periferie a fost, realist, în jur de zece. Dar ce vorbesc eu aici, într-o postare despre mişcare şi triatlon!?! Pe jos, cu bicicleta ori cu tramvaiele Siemens. Ambarcaţiuni pe Criş n-am văzut…

Traianus Imp la resedinta regala a lui Henric al VIIIlea

Martie 3, 2010

Basorelieful Imparatului Traian pe caramizile rozalii ale unui palat fost regal, cu sambure in stil Tudor, din insula… Mai exact, renumitul Hampton Court, amplasat pe malul sudic al Tamisei, undeva in amonte, la intrarea fluviului in Londra. 

Traian pe turnul din stanga Clock Tower, in interiorul palatului Hampton Court

Explicatia e data de implicarea unor mesteri italieni intru „imblanzirea” austerului stil Tudor, influentat de Goticul perpendicular, cu ornamente in stil clasic renascentist. Unul dintre ei, Giovanni Di Maiano, a fost responsabil cu postarea busturilor in relief a opt imparati romani, dintre care Traian si succesorul sau Adrian vegheaza tocmai bolta Turnului Ceasului, ce leaga Curtea de Baza, prima la intrarea in palat, de Clock Court, curtea mijlocie de la Hampton Court.

Clock Tower privit din Base Court, cu Adrian pe turnul din dreapta

Traian n-a condus legiunile romane peste Canalul Manecii, insa Anglia si Tara Galilor de astazi au fost parte a Imperiului Roman in vremea sa pe tron, intre 98 si 117. Conform expertilor, Thomas Wolsey, Arhiepiscop de York si ministru-sef al regelui Henric al VIIIlea, s-ar fi inspirat inclusiv dintr-un manual dedicat cardinalilor si incluzand sfaturi pe linie arhitectonica, atunci cand a achizitionat in 1514 conacul pe care l-a ridicat in numai sapte ani la rangul de palat, actualul Hampton Court.

Iar Wolsey a tinut neaparat sa imbine stilul Tudor cu cel renascentist, inspiratia de sorginte peninsulara explicand si regasirea Imparatului Traian in structura arhitectonica a fostei curti devenita regala odata ce insusi King Henry The VIIIth avea sa si-o adauge celor peste 60 de alte proprietati, in 1528.

Un ceas astrologic multifunctional, inca invartindu-si aratatoarele...

Alti doi imperatori romani strajuie cealalta fatada a turnului, cunoscut si drept poarta lui Anne Boleyn, a doua sotie a Regelui, care ar fi urmat sa locuiasca in apartamentele de deasupra boltei, aflate in constructie pe cand Henry a dispus executarea ei. Turnul e impodobit de un ceas astrologic inca in functiune, ce indica printre altele, pe langa de exemplu ora exacta sau fazele lunii, si cotele apelor in aval, la Tower Bridge, un indiciu folositor acum cinci secole in conditiile in care deplasarea in cetatea Londrei se facea si pe apa.

British Museum: Traianus Imperator

 Odata asezat la curte, Regele Henric a dispus mai intai largirea de peste patru ori a bucatariilor, pentru a hrani cei peste 1.000 slujitori, iar apoi construirea marii sali Great Hall, ultima de acest gen ridicata pentru familiile regale britanice, si la care s-a lucrat si in palpaitul lumanarilor.

Incaperi din vastele bucatarii, la palat

Muzeografii intretinand actualmente Hampton Court, din fonduri independente, complet diferite de ale actualei Case Regale, au scos in evidenta armata umana lucrand si noaptea la desavarsirea Great Hall si nu numai. Pare a se fi pus mult mai multa migala si suflet in toate creatiile arhitectonice si interioarele acelor vremuri, daca ar fi sa comparam doar cu sinistrele betoane cu sticla ale deceniilor actuale...

Per total, Hampton Court e o vasta proprietate, extinsa si reamenajata peste secole, continand si o a treia curte interioara, cea a fantanii, si inconjurata de gradini ornamentale cu lacuri artificiale, vita de vie, labirintul de gard viu „Maze” si alte fantani, aducand cu un mic Versailles.  

Fountain Court, a treia curte interioara, dinspre gradinile din spatele palatului

In gradina

Corpul de est, adaugat de renumitul arhitect Sir Christopher Wren, vazut dinspre gradina Privy

Sala de banchet a lui Henric al IIIlea, postata pe malul Tamisei

Un esantion, poate a zecea parte, din incredibila dispunere murala de varii arme ca pusti ori pistolete, intr-una din incaperile apartamentelor lui Alexander al IIIlea

M-am intors cu nostalgie la Hampton Court, dupa exact un an, parca pentru a-mi reaminti ca in preajma, in Bushy Park, fost domeniu de vanatoare al lui Henric al VIIIlea, ornat cu un lac rotund dominat in mijlocul sau de statuia Zeitei Vanatorii, Diana, scoteam cel mai bun timp personal pe iarba intr-un concurs de zece kilometri. Duminica ma aliniez pentru prima oara la start in 2010, in Maratonul Barcelonei, si orice reconfirmare in plan psihic e benefica, ajutand la moral.

Dintr-un oras gazda la EURO 2012…

Septembrie 29, 2009

 [ Prima postare din Wroclaw, oras gazda a Euro 2012, o regasiti cateva articole mai „in urma”, tot in septembrie. Aici revin cu adaugiri de la stadionul Oporowska, interzis huliganilor de altadata. ] 

Slask - Legia n-a avut parte de nici un fan al oaspetilor din Varsovia. Trecutul "de lupta" i-a tinut departe de Wroclaw

Slask - Legia n-a avut parte de nici un fan al oaspetilor din Varsovia. Trecutul "de lupta" i-a tinut departe de Wroclaw

In al doilea reportaj din Wroclaw pentru <Fotbal Vest>, intitulat „Tramvaiul verde si arena virtuala„, am observat ritualul de meci in fotbalul polonez, tehnologizat si epurat de elemente huliganice insa anost cat de-un 0-0, si atmosfera citadina cu de toate.

La meciul Slask – Legia, uriasa flamura desfasurata peste tribuna a doua, Odkryta, cea a galeriei, cu grafica unui tramvai verde-alb-rosu in marime naturala, a fost punctul de atractie al jocului de 0-0, in al carui minut 85 varful gazdelor s-a hotarat dupa una-doua secunde sa cada secerat, teatral si din senin, dandu-se accidentat, asta pentru a evita “galbenul”, dupa ce nu-i “luase fata” portarului. Atitudine care spune totul…

Slask si Wisla laolalta. Wroclaw si Cracovia, unde candva antrena campionul la zi al Romaniei, Dan Petrescu

Slask si Wisla laolalta. Wroclaw si Cracovia, unde candva antrena campionul la zi al Romaniei, Dan Petrescu

Dar tramvaiul a salvat ambianta, ruland de la capatul nordic al tribunei. Am calatorit la Oporowska cu numarul 4, apoi Politia ne-a barat accesul spre arena dinspre peluza rezervata oaspetilor, Sektor Gosci, si m-am chinuit cu codul de bare al biletului de 50 zloti, aproximativ 13 EUR, la poarta electronica, pentru ca finalmente sa fim perchezitionati, cu mainile incrucisate in fata. Politicos dar ferm. Sticla de apa minerala Slask mi-a fost retinuta in schimbul unui tichet de depozit iar la final am descoperit in “seif” ca se fereau si de alde umbrele. Masuri de precautie…

In Oporowska, cu tribune separate, prima surpriza a fost absenta totala a fanilor Legiei. Sektor Gosci, gol. Cealalta peluza, Trybuna Polnocna, de la principala poarta de acces in stadion, unde e amplasat un monument-minge anticipand Campionatul European, e si unica nedespartita de gazon prin uriasul gard imprejmuitor. Doar o plasa inalta.

Mingea EURO, pe soclu, din incinta Oporowskai, si convingerea localnicilor ca nu vor termina pregatirile gazduirii turneului final abia in ceasul al 12-lea

Mingea EURO, pe soclu, din incinta Oporowskai, si convingerea localnicilor ca nu vor termina pregatirile gazduirii turneului final abia in ceasul al 12-lea

A atras cel mai mult atentia filmuletul multimedia, repetat mereu, intre fazele jocului, infatisand pe uriasul ecran panoramic proiectul “Wroclaw 2012”, cu un tur virtual al viitorului stadion cu “scoici” verzi, gazda la EURO, aidoma unei farfurii zburatoare. Va fi complimentat de tot tacamul, cu hoteluri, terenuri de antrenament si autostrazi déjà in constructie, carora le erau daramate din cale, cum observam din mersul tramvaiului, inclusiv vechi cazemate.

Ca la teve, plictisitor a fost doar sirul de reclame de pe ecranul despartind tribunele galeriilor, savuros doar la desfacerea capacului berii locale Piast si deloc surprinzator, in insidioasa politica de globalizare, la mentionarea The Times ca supliment al gazetei Wyborcza. Cyfra Canal + a difuzat in direct jocul, inceput la 18:15, in nocturna, una dintre cele sapte ore de start ale etapei a sasea, cu 8 meciuri.

Catedrala de pe o insula a Odrei, cea mai semeata dintre numeroasele locase de cult din Wroclaw. O ilustrata sugestiva a capitalei Sileziei

Catedrala de pe o insula a Odrei, cea mai semeata dintre numeroasele locase de cult din Wroclaw. O ilustrata sugestiva a capitalei Sileziei

Cam atat cu tehnologia… In rest, carnati polonezi si funinginea dusa de vantul libertatii in tribuna, armate de pusti vanzolindu-se pe esplanada oficialei, cu gandul departe de fotbal, multe cupluri, spectatori si in raiati lamaii ori la cravate cyclamen, intr-un du-te vino ce te facea sa suspectezi ca “iesirea” la Slask are de-a face si cu a fi vazut, elicoptere deasupra capului intr-o cacofonie cu asurzitoarea muzica rock locala, incrancenati bodyguards cat cuprinde, plus o armata mass-media, de ambele sexe, cu reporteri fie defiland deloc cu ochii pe joc, fie aranjandu-si absorbiti de importanta de sine nodul roz, absenti, cu spatele la ostilitati. Chiar, ce-or fi stiut sa-i intrebe pe Tarasiewicz si Urban?

Mai interesanta a fost copia copertei unui program de arhiva de la Legia – Slask, din 7 august ’65, publicata in revista gratis in 12 pagini, pe frontispiciu cu stema cu vulturul locului, negru pe fond galben si alb pe rosu, jumi-juma.

Am parasit tribuna I, cu 14 randuri de scaune rosii, dupa accidentarea mimata, putand paria la acel bet-at-home repetandu-se obsesiv pe panourile publicitare digitale de pe lungimea tribunelor galeriilor, ca se va sfarsi 0-0, si intrebandu-ma doar ce-o fi fost cu numele Kielce, Gdynia si Belchatow, alte prim-divizionare, pe bannere din sanul galeriei. De altfel, graffitti ale unor cluburi rivale impodobeau ziduri din preajma, alaturi de emblema lui Slask.

O alta cladire semnificativa este cea a Operei.

O alta cladire semnificativa este cea a Operei.

Ca o senzatie generala, oamenii gusta noua fata a fotbalului de club polonez, si acesta ultracomercializat si oferit ca produs de consum, asaltandu-te ca forma dar cu continut subtire, si pare a astepta cu nerabdare gazduirea turneului final, sugerata in filmuletul cu stadionul virtual, ce va atrage si alte investitii si va genera venituri intr-o minunata capitala milenara a Sileziei.

In rest, Legia tot in plasa lui Wisla si Ruch, iar Slask la primele puncte cedate acasa, intr-un tur inceput in 1 august, cu punct terminus 13 decembrie. Iar in oras, toate remarcabile.

Un monument in memoria tragediei de la Katin, amplasat in preajma Muzeului de Istorie Nationala

Un monument in memoria tragediei de la Katin, amplasat in preajma Muzeului de Istorie Nationala

Pietele, arhitectura, bulevardele aerisite, aerul domnesc, lumea asteptand calm la semafor, puzderia de respectabile lacase de cult, promenadele, Festivalul Vinului, reclamele pomenind de C.E. de baschet si volei masculin din oras, in plina desfasurare, plus maratonul “nostru”, cel mai “tare” din Polonia, uns de ospitalitatea sincera a Silezienilor.

Rynek, piata centrala din vechiul burg, are sute de cladiri de o minunata frumusete arhitectonica...

Rynek, piata centrala din vechiul burg, are sute de cladiri de o minunata frumusete arhitectonica...

Care au un unic of. Sa nu mai auda, din largile grupuri de turisti germani, rostindu-se numele Breslau. Caci Wroclaw e unic, al localnicilor, si se gateste sa primeasca in nici trei ani Europa. Nu va dezamagi. Ba chiar isi va alege simpatiile, dupa cum am remarcat in timpul jocului de volei Bulgaria – Rusia, difuzat pe un urias ecran panoramic amplasat in centru, la care oamenii au aplaudat fatis setul smuls de vecinii de la sud de Dunare…

Iar pe soclul statuii ecvestre a primului rege al Poloniei, Boleslav Chudnoy, figura si Dacia, cu granitele ei, intr-o harta in relief a vechii Europe centrale

Iar pe soclul statuii ecvestre a primului rege al Poloniei, Boleslav Chrobry, figura si Dacia, cu granitele ei, intr-o harta in relief a vechii Europe centrale

Cine cauta, gaseste. Am descoperit Dacia in Silesia, la Wroclaw!

Cine cauta, gaseste. Am descoperit Dacia in Silesia, la Wroclaw!

EURO-Drum: Slask v Legia, acasa la gazda din 2012 (… sau… Va vizita Romania Wroclawul?)

Septembrie 21, 2009

Din Wroclaw, capitala a Sileziei imbibata de istorie milenara, am scris pentru <Fotbal Vest>, sub titlul „Oporowska interzisa multora”, un reportaj de calatorie sesizand si la jocul localnicei Slask cu gostii din Varsovia contrastele dintr-o perioada post-huliganica a unui fotbal polonez ce se pregateste de gazduirea viitoarei editii a turneului final al Campionatului European. Intrebarea e daca Romania se va regasi in urmatoarea campanie de calificare si va sfarsi prin a-si aconta biletele tocmai pentru un minunat oras ca Wroclaw. 2012 bate deja la usa…

Wroclawul se poate lauda cu tare multe lucruri. Iar din tramvaie, ce taie orasul pe zeci de linii, multe frumuseti iti incanta privirea. Numarul 4 m-a dus frumusel la stadion...

Wroclawul se poate lauda cu tare multe lucruri. Iar din tramvaie, ce taie orasul pe zeci de linii, multe frumuseti iti incanta privirea. Numarul 4 m-a dus frumusel la stadion...

Drumul de la aeroportul Kopernikus, din vestul Wroclawului, spre centrul istoric al orasului cu peste o jumatate de milion locuitori fondat de un duce ceh in secolul X, va fi in nici trei ani o magistrala europeana. In 2012, la ora viitorului turneu final al Campionatului European, noul stadion, aflat déjà in constructie tot in vestul urbei, va fi legat de o maiestuoasa fosta gara centrala, acum inca dezafectata, printr-o fiabila retea de transport, parte a planului de infrastructura de 10 miliarde euro, trasat pentru emanciparea fotbalistica a Wroclawului.

In vasta piata centrala Rynek, rivalizand ca frumusete poate doar cu "perla" Bruxellesului, sute de cladiri care mai de care amintesc de influenta habsburga si prusaca la construirea orasului...

In vasta piata centrala Rynek, rivalizand ca frumusete poate doar cu "perla" Bruxellesului, sute de cladiri care mai de care amintesc de influenta habsburga si prusaca la construirea orasului...

Spun doar fotbalistica pentru ca orasul cu mai bine de 100 poduri peste bratele, canalele si afluentii Odrei, incovrigata prin centru, iti taie rasuflarea cu o urbanistica si arhitectura modelate in dominatia habsburga si prusaca, si care nu traieste doar prin Universitatea fondata in 1702, ce a dat 8 laureati ai Premiului Nobel printre care fizicianul Max Born, dar care tocmai si-a exersat talentul organizatoric, gazduind C.E. de baschet masculin in primele zile din septembrie, cand intreaga Polonie a marcat exact 7 decenii de la invazia nazista.

La stadion, urmele rivalitatii sunt evidente. Verdele lui Slask, mai tare decat rosul oaspetei Legia. Ce va fi in minutul 90?

La stadion, urmele rivalitatii sunt evidente. Verdele lui Slask, mai tare decat rosul oaspetei Legia. Ce va fi in minutul 90?

Urmeaza fotbalul, ce a sangerat in acest inceput de mileniu in capitala Sileziei, din sud-vestul tarii, si nu pentru ca localnica Slask respira doar din unicul titlu cucerit in 1977, la un an dupa triumful in Cupa Poloniei, ci in urma vizitelor fanaticilor din Lodz, Cracovia si Gdynia, ai Arkai, renumiti purtatori de cutite.

"Fata" comercializata a Oporowskai, cu internationalul Mila, inconjurat de stema lui Slask si firma de echipament, acopera fatada cladirii sediu, din capatul tribunei acoperite, sediu ce include si vestiarele

"Fata" comercializata a Oporowskai, cu internationalul Mila, inconjurat de stema lui Slask si firma de echipament, acopera fatada cladirii sediu, din capatul tribunei acoperite, sediu ce include si vestiarele

N-a fost ca spre finele celui de-al doilea razboi mondial, ce a distrus partial Wroclawul, tinut cu dintii de nazisti in retragerea lor, cand au inundat mini-orasul subteran cu spital si cale ferata, in continuare un mister modern din pantecul urbei, dar tot s-a lasat cu morti si raniti dupa un Slask – Arka prelungit cu elicoptere survoland un intreg bulevard de acces la arena Oporowska, intesat om langa om, sustinatori somati la asfalt, sub bulanul fortelor de ordine. Panorama televizata, mi-au spus localnicii, a fost cutremuratoare. Dar era unica solutie…

Poarta principala a Oporowskai, din preajma peluzei nordice

Poarta principala a Oporowskai, din preajma peluzei nordice

Urmarea? WKS Slask a emis carti de identitate pentru accesul la jocurile din Zdobywka Pucharu Ekstraklasy si mi-a inregistrat in sistem Cartea de Identitate pentru a putea cumpara biletul de 50 zloti in tribuna I, Kryta, singura acoperita a arenei din sud-vestul Wroclawului. Mai mult, verdele e obligatoriu, ideal in tricoul cu sponsorul “strategic” Piast, bere a orasului purtand numele primei dinastii regale poloneze, dupa ce localnici mergand la Oporowska de exemplu in tricoul lui Bayern, au fost trimisi la plimbare. De fapt, nu se mai tolereaza aici nici alcoolismul, taxat cu 600 zloti, incarcerarea de-o noapte, confiscarea sticlelor si dusuri reci gratis.

Stema Wroclawului, strajuind intrarea la stadion

Stema Wroclawului, strajuind intrarea la stadion

Te si intrebi cum mica arena placida si sarmanta, cu 8.436 locuri pe scoici preponderent verzi si rosii, cu o miniaturala peluza separata a gostilor si flancata de propriul vechi hotel, minunate parcele de zarzavaturi, pomi fructiferi si verdeata, cu cabanute, ale localnicilor, plus de siruri de plopi aproape cat cei 4 stalpi de nocturna si de o cale ferata, a putut magnetiza asemenea pasiuni sangeroase.

Dar vremurile s-au schimbat si desi Oporowska n-a mai gazduit de peste doua decenii dueluri europene, in trecut cu castigatoare de cupe alde Liverpool, Napoli ori Borussia Monchengladbach, si ea o “verde”, acceptarea candidaturii Poloniei a pornit tavalugul corporatist. Sponsor titular al clubului fondat in 1947 e proiectul “Wroclaw 2012”, iar tehnic Puma, nelipsind Coca Cola. Cam in acest cadru a primit-o Slask, a sasea in 2009, pe “capitalista” de podium Legia, in Mecz 6. Rivalitatea lor, schitata in uriase reusite graffiti din preajma, ale ambelor seturi de suporteri, e acum una stoarsa de sange si monitorizata cu carti de acces.

Bannerul cu un urias tramvai in marime naturala s-a plimbat prin tribuna a II-a, a galeriei, si a salvat spectacolul la un joc de 0-0

Bannerul cu un urias tramvai in marime naturala s-a plimbat prin tribuna a II-a, a galeriei, si a salvat spectacolul la un joc de 0-0

Alb-rosul periclitatului Beenhakker, socat cu 3-0 la Maribor, va lipsi din Africa de Sud, dar va flutura semet in 2012, inaltat cu sudoare de repatriatii din Albion. Fotbalul les se curata si regenereaza dar problemele raman “in iarba”. Unde esti tu, Lato?

Caci Slask – Legia a fost 0-0 si nici macar impulsurile inlocuitorilor Sebastian Mila, international polonez, si Takesure Chieyama, n-au dat culoare echipelor lui Tarasiewicz si Urban. Spectacolul l-a facut doar tribuna, mai exact a doua, Odkryta, cea neacoperita, de fapt o uriasa galerie, o masa verde, scandand, intonand, cantand, incurajand, batand ritmic din palme si uneori dand tonul restului arenei in doua-trei ocazii regizate si de fapt amintite – cu minutul exact – in programul tip ziar, de 12 pagini, ce a punctat desfasurarea ostilitatilor in zi de meci in jurul gazonului imprejmuit de gard.

Si cum Wroclawul e orasul cu zeci de linii de tramvai, galeria a rulat deasupra capetelor un urias banner infatisand un tramvai in verdele, albul si rosul urbei si al clubului. De sub flamura, timp de 15 minute, in prima repriza, fanii n-au vazut de ce Polonia va sta la anul acasa. Dar au ragusit la o arena de pe care voi reveni cu alte detalii.

Ziua 146. In umbra arcului Wembleyului

Mai 17, 2009

Fiecare cu culorile sale.

In metrou, pe linia Bakerloo, „maro” si data in folosinta acum aproape 150 de ani, baieti si fete impopotonati, cu brizbrizuri si par vopsit, cu folii protectoare termic. Ce sa fie, ce sa fie? Intr-o duminica dimineata… Aaaa, da, a fost Moonlight Walk Marathon, o plimbare pe distanta unui maraton, la lumina lunii. Intr-o seara de iesit in oras, la bar, unii au marsaluit pe strazi. Iar dupa cum au coborat baietii din vagon, sontac-sontac, schiopatand, mi-e ca nu le-a priit. Obisnuiti poate cu sezutul pe scaun si cheia-n contact…

Raman in vagon trei galagiosi si a lor carte aproape ferfenita, cu caractere arabe si probabil de profil religios. Nu inteleg o iota ci doar cateva denumiri. Se vorbeste de Afghanistan, talibani, americani, rusi si alte asemenea complicatii. Din cand in cand galagiosii asiatici bat zgomotos palma iar eu cuget ca si romani mor degeaba, si in numele cui oare, intr-un razboi cel putin inutil, ca sa nu spunem mai multe, departe de casa, unde n-ar avea ce cauta cu pusca in mana. O natiune trasa alaturi de multe altele intr-un conflict care nu e deloc al nostru, doar asa, ca sa ne bagam in seama si sa fim facuti partasi. Fiecare cu steguletul lui… Pe unele sunt din pacate cranii si alte dandanale. Osemintele inocentilor.

Si-am ajuns la destinatie… Wembley Central, statie la care arcul boltit al acoperisului stadionului Wembley pare uriasa. Zgarie cerul unei zone preponderent de case. Iar cerul e plumburiu, aproape negru, si toarna cu galeata. De n-ar fi momentul aniversar al clubului local, Sudbury Court, ce ne-a invitat la cursa de 10 kilometri, parte a unui festival al alergarii la implinirea a 10 ani de la fondarea clubului, mai ca as lua trenul inapoi spre oras, din nord-vesticul Wembley.

In contrast cu stadionul ca o nava cosmica, zona din preajma statiei e sumbra, parca si mai ridata in ploaia nu de mai, ci de toamna tarzie. Pe stradute, pana la sediul clubului atletic, situat in preajma unor terenuri de tenis si a clubului local de fotbal, Wembley Football Club. Da, exista si asa ceva. Mic-micut…

Cursa e dedicata memoriei lui Jenny-Rose Lotter iar fondurile stranse sunt donate fundatiei caritabile Children With Leukaemia. Asadar pentru o cauza buna. Ploaia s-a mai domolit, noi ne schimbam in sediul clubului si o zbughim spre linia de start, amplasata in coltul parcului din preajma. Ambulanta, Police, organizatori, tot tacamul.

Iar cand ne-aliniem la start, asta da surpriza, chiar mijeste soarele. Ni se vorbeste in megafon dar vorbele sunt duse de vantul tot mai intetit. Ploaia a lasat locul vantului. Va fi oare cu noi? Alte vorbe, mergand de la statie spre sediu, nu mi-au scapat insa. Doi baieti, distrandu-se… „Sa-mi sugi ba p***!” Lumea e mai mica decat ni se pare si cateodata intelegem mesajul. N-am priceput nimic in metrou dar asta am prins-o.

Sunetul trompetei. E 11. Pornim pe iarba. Continuam pe strazile din zona. Mai trecem o data pe iarba, la kilometrul cinci. Si-napoi pe strazi. Finish pe iarba. Putin sub 41 de minute! 40.58 si locul 14 din 117. O medalie aniversara, primita de la un baietel, un tricou aniversar, 1999-2009, hidratare si-mi zic ca pentru cateva lire sterline, pretul de participare, organizarea a fost la inaltime, si cu surprize.

La Sudbury Court am alergat cu numarul 7 de participare, septarul dezbracandu-l la final pentru un tricou aniversar al clubului gazda, in albastru-negru. A prins bine unul de bumbac in locul celui plasticat. Eram transpirat, batea vantul...

La Sudbury Court am alergat cu numarul 7 de participare, septarul dezbracandu-l la final pentru un tricou aniversar al clubului gazda, in albastru-negru. A prins bine unul de bumbac in locul celui plasticat. Eram transpirat, batea vantul...

Inapoi la sediul clubului. Transpiratie. Ceai. Cafea. Biscuiti. Asteptarea febrila a rezultatelor. Cate-o gluma. Impresii. Fotografii. Se pregatesc carnaciori, un barbeque in varianta atletica. Fum de gratar. Doar sunt 10 ani! Inauntru, la bar, si bere. Fuller’s Pride of London. Ah, da, surpriza e ca ni s-a oferit si-un voucher, o raritate altundeva. O lira. Barmanul e fan Arsenal, conform fularului dispus la vedere. Alb-rosu sunt culorile sale… Aud vorbindu-se de Maratonul Vienei, de asta si cealalta. Chiar si tombola! O colega de club castiga o fata de masa. Ura! Alta chiar a castigat ceva… Proba feminina! Am sorbit din pahare, asteptand confirmarea…

Am sosit pe-o ploaie caineasca, ne relaxam sub un soare caldut. O ambianta foarte amicala la finele aniversarii. Parca n-am fi fost la o cursa de 10 kilometri, ci la o iesire la picnic...

Am sosit pe-o ploaie caineasca, ne relaxam sub un soare caldut. O ambianta foarte amicala la finele aniversarii. Parca n-am fi fost la o cursa de 10 kilometri, ci la o iesire la picnic...

Si intr-adevar, s-a castigat la general in sub 36 de minute (35.11) iar colega noastra, la feminin, in sub 44 de minute. Nume de cluburi din Londra si imprejurimi.

Position Time Name Club

1 35.11 RACKHAM Nigel Metros

2 35.44 NORRIS Peter Harrow

3 36.55 McNULTY David London Front Runners

4 37.13 BIRCHLEY Robert Victoria Park Harriers

5 38.01 DMITRZAK Miachael Queens Park Harriers

6 38.21 TAYLOR Andrew Unattached

7 38.25 GREENE Brendan QPH

8 38.42 BAILEY Chris Highgate

9 38.47 WICKS Steven Hillingdon

10 39.15 BOLLMANN Michael Unattached

11 39.49 DELAHUISTY Mark Ealing Southall & Middlesex

12 40.02 GRITTON Danielle Unattached

13 40.51 YATES Tom Unattached

14 40.58 COMSULEA Mihai Serpentine

15 41.34 DODD Andy Ealing Southall & Middlesex

16 41.42 MERCEY Charles Unattached

17 41.56 AINSWORTH Jonathan Queens Park Harriers

18 42.27 PAULL Stephen Metros

19 42.4 MORRIS Michael Serpentine

20 42.41 HADDAD Senan Unattached

21 43.06 HYMES Gary Serpentine

22 43.33 SHARPE Steven Harrow

23 43.4 NOLAN Frank Queens Park Harriers

24 43.44 WATSON Tony Unattached

25 43.46 BRADLEY Jennifer Serpentine

26 43.51 BUTCHER Steven Unattached

27 43.53 SCOFFHAM Alastair Metros

28 44.18 MORRIS Thomas Hercules Wimbledon AC

29 44.22 MANERA Claudia Ealing Southall & Middlesex

30 44.23 MORRIS Christian Serpentine

31 44.46 HILL Matin Unattached

32 44.49 VITORINO Jose Unattached

33 44.54 PETERS Tony Unattached

34 45.17 REYNOLDS Peter Metros

35 45.46 GILBERT Matt Unattached

36 45.51 MOSEDALE Emily Victoria Park Harriers

37 46.01 SAUNDERS Rowan Thames Valley Harriers

38 46.04 HANN Ernie Unattached

39 46.24 WALTER Christian Unattached

40 46.36 LEE Jane David Lloyd Pacers

41 46.46 RATCLIFFE Paul Unattached

42 47.14 REID Jacqui Met Police

43 47.22 WOOD Darren Unattached

44 47.28 GREENE John Serpentine

45 47.37 PATEL Pritesh Metros

46 48.16 WALERYCH James QPH

47 48.24 HADDAD Basem Butterfly

48 48.37 WOOD David Unattached

49 48.49 JOSE Peter Metros

50 48.58 BURN Michael Unattached

51 49.02 NEWTON Sarah Serpentine

SUDBURY COURT 10K – 17 May 2009

FULL RESULTS

52 49.11 SMITH Richard Serpentine

53 49.48 RIDDLE Martin Unattached

54 50.02 HANN Kevin Redhill District Royal Mail RC

55 50.03 GARDINER Katharine Unattached

56 50.1 HALL Ian Serpentine

57 50.13 MACDOWALL Peter Unattached

58 50.21 GORTON John Metros

59 50.21 PORTER Gertrud Metros

60 50.53 ANSELL Mel Unattached

61 50.54 GORDON-WILKIN Gereth Unattached

62 50.56 OVINK Caroline Unattached

63 51.04 WHEELER Dean Serpentine

64 51.49 NATHAN Peter Unattached

65 52.03 KEYS Michael Unattached

66 52.13 VENDETTE Nathalie Serpentine

67 52.17 BAMFORTH Derek Metros

68 52.18 NITAYAWU Kim Unattached

69 52.23 VAATZ Stephanie Serpentine

70 52.42 RICE Caity Unattached

71 52.51 ISHERWOOD Ian Hercules Wimbledon AC

72 52.58 SMITH Dave Unattached

73 53.04 MATHARU Sanj Unattached

74 53.06 WILENCZYC Stefan Unattached

75 53.06 BROWNLEE David Unattached

76 53.28 MORRIS Marianne Serpentine

77 53.56 WATTS Geoffery Unattached

78 54.46 HUDSON Jane Metros

79 54.51 MISTRY Ketan Unattached

80 54.52 LOPEZ Tamara Serpentine

81 55.32 PAMIDIGHAMTAY Sreeram Unattached

82 56.16 AMPAH Mary Unattached

83 56.28 ALLIEU Mary Unattached

84 56.40 WELLS Carole Unattached

85 56.53 MERCEY Danielle Unattached

86 57.17 DAVIS Dawn Fittleworth Flyer

87 57.44 O’CONNOR Bill Queens Park Harriers

88 58.21 ARMSTRONG Jacqueline Watford Joggers

89 58.31 RUTT Dave Realbuzz

90 58.40 GRAHAM Anne-Marie Unattached

91 61.23 MANGAT Rashminder Unattached

92 61.30 WALERYCH John QPH

93 62.49 COOPER John Unattached

94 62.58 ATTWOOD Elspeth Unattached

95 63.08 LIMANI Bhavesh Unattached

96 63.23 No Number –

97 63.25 PAULL Irene Metros

98 63.28 HARROD Susan Unattached

99 63.44 PERKINS Chris Unattached

100 64.42 OCHIA Andrew Unattached

101 65.26 WESTWOOD Sarah Metros

102 66.03 EVANS Keith Serpentine

103 66.44 LEWIS Mary Unattached

104 66.59 CORCORAN Catherine Metros

105 67.21 ASQHER Shakeel Unattached

106 68.30 MORRIS Keith Serpentine

107 68.35 ECKERSLEY Kevin Unattached

108 70.04 ALI-DADA Mohammad Unattached

109 70.41 DODDRIDGE Ben Queens Park Harriers

110 71.19 SHIGAN Soni Queens Park Harriers

111 72.12 ALLCARD Cathy Sudbury Court RC

112 73.39 HUDSON Penny Metros

113 75.30 HOWSON Julia Unattached

114 75.30 HARROD Ann Maindy Cardiff

115 76.27 LISK Harlod QPH

116 76.55 GAITSKELL Linda Metros

117 76.55 MURPHY Angela Metro

Si pe-aici ni-i calea! Inapoi in Wembley Central. Iar cand dam sa intram in statie, alte culori ies in grup. Galben-negrul la putere. Cambridge nu e departe, la nord de Londra, iar peste putine ore, acolo, sub arcul Wembleyului, i se decide soarta in privinta revenirii in Football League.

Am alergat nu departe de „arc” iar acum parca suntem sub el. Iar suporterii chiar vor fi acolo, pentru jocul lui Cambridge, si ea o United, cu Torquay United, miza fiind promovarea din liga a cincea, Blue Square Premier, in esalonul patru, Coca Cola League Two. Trecem unii pe langa altii si-mi zic ca fiecare cu ale lui, cu culorile sale. Diversitate. Pentru fiecare grup, „misiunea” sa e tot ce conteaza. Chestie de alegere, de optiune. Plimbaretii cat de-un maraton, noaptea. Cititorii de Coran, dezbatand incrancenari. Alergatori de la diverse cluburi, laolalta. Fani de fotbal in galben-negru, in drum spre stadion, cu emotii si speranta care moare ultima. Si toate intr-o suburbie a Londrei, spalata de ploaie, scaldata in soare dar mereu dominata de un urias arc. Simbolul zonei, simbolul inlocuitor ar celebrelor doua turnuri. Candva a fost inventata roata, noi o tot innoim. Numai sa n-o facem patrata, ca nu mai urnim caruta…

Iar sub arc va fi organizata in premiera si o cupa a arenei. Wembley Cup, in ultimul weekend din iulie. Stadionul are nevoie de fonduri pentru uriasele sume de inretinere. Cat mai multe evenimente. Sa vina Celtic, Barcelona, Tottenham si Al Ahly, pentru un total de patru jocuri. Si astfel organizatorii vor inchide gura criticilor, care au folosit aratatorul: pai voi reconstruiti stadionul national de fotbal pentru concerte, curse pe patru roti, American Football si altele!? Ei bine, au aruncat in oala si un patrulater fotbalistic.

Ziua 117. Stonehenge intre „uzina de apa” si podul Mihai Viteazul

Aprilie 17, 2009

Curgand molcom prin campie, Bega isi face intrarea propriu-zisa in Timisoara la „uzina de apa”, de fapt una dintre cele mai vechi hidrocentrale din Romania, ce in 3 mai va aniversa 99 de ani de la inaugurare. In 1910, Uzina Hidroelectrica din Fabric, in nord-estul Timisoarei, intregea cu o arhitectura zvelta, distinsa, peisajul urbanistic din preajma Begheului citadin. Iar din toamna anului trecut vechea „uzina de apa” e punct de pornire pe cei 44 de kilometri canalizati ai raului, pana la granita cu Serbia, ce sunt supusi unui proces de decolmatare si ecologizare a Begai, incluzand dragarea a peste 70 centimetri mal de pe fundul apei curgatoare, pentru a reoferi afluentul banatean al Tisei sistemului de navigatie comercial si de agrement.

Iar intr-o dupa-amiaza de primavara cu soare, Bega la Uzina Hidroelectrica e o desfatare. Seara, cladirea cu turn luminata ofera o ambianta placuta intrarii Begheului in Timisoara pe o albie canalizata.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

La putine zile dupa Pasti, Uzina Hidroelectrica va implini 99 de ani.

Proiectul e in curs de derulare, fondurile sunt europene, Bega isi recapata insemnatatea cuvenita. Apa, sursa vietii…

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Barajul hidrocentralei si cantul placut al apei. Bega, suflet si aliat al Timisoarei...

Cateva sute de metri in aval de la Uzina Hidroelectrica, primul dintre cele 11 poduri rutiere ce fac punte peste ape  pe teritoriul Timisoarei este de-acum strajuit de un ansamblu ducandu-ne cu gandul la Stonehenge, dar in varianta banateana. Langa Podul Mihai Viteazul, construit in 1909 si stiut drept podul de la turbina, ce a fost reconstruit in 1981 pastrandu-se cele patru basoreliefuri de la capete, reprezentand un nisipar cu un sac de nisip in spate, un tabacar, un morar si o femeie purtand stema Timisoarei, mai exact pe malul nordic al Begai, a fost recent ridicat un ansamblu de 13 stanci verticale, aduse din Grecia si dispuse circular, imprejmuite de bancute si spatii verzi, completand peisajul din preajma raului. O combinatie de vechi si nou, cu un pod ajuns la centenar, strajuit si de o cruce ridicata la primul razboi mondial, cu acest nou parculet, un fost spatiu verde reamenajat.

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Cele 13 stanci dispuse circular de langa Podul Mihai Viteazul, peste Bega, la intrarea in Timisoara. O adaugire la peisajul urbanistic...

Stiut este faptul ca ansamblul preistoric de la Stonehenge, din comitatul sud-vestic Wiltshire, in plina campie, la 13 kilometri nord de Salisbury cu a sa frumoasa catedrala, este intr-un fel un domeniu al mortilor, tinand de ritualuri de sacrificiu si inmormantare. Pe cat de faimos, Stonehenge este misterios prin lipsa unor documente scrise care sa ateste perioada de conceptie si tot ceea ce tine de cel mai complex amplasament pamantean de acest tip ramas din neolitic si epoca bronzului. Misterul ce invaluie aidoma cetei uriasele stanci verticale dispuse circular si inconjurate de un damb presupus a fi fost ridicat in jurul anului 3100 IEN, largeste marja estimarilor vizavi de anii si perioada conceptiei ansamblului. De la 3.000 IEN pana la 2400 ori chiar 2200…

Copierea este exercitiul absolut de flatare si dispunerea pe malul Begai a 13 stanci in cerc ne duce cu gandul la ansamblul preistoric. In modernism, constructia Stonehengelui banatean a durat in pas cu repeziciunea vietii la inceputul mileniului trei. Sa fie vorba de o replica in miniatura care sa magnetizeze curiosi si drumeti la intrarea raului in oras sau sa fie vorba si de alte conotatii si semnificatii ale dispunerii stancilor mai mari de-un stat de om intr-un peisaj suburban ce se doreste a fi gentrificat?

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Turnul "baraj", vazut de la noul ansamblu din preajma podului de-o suta de ani...

Vazuta prin prisma migalei cu care sunt amenajate si intretinute zone din preajma raului in centrul Timisoarei, remodelarea spatiului verde de la Uzina de Apa si pana la primul dintre cele 11 poduri peste Bega este absolut admirabila. In fond, fiecare coltisor al Timisoarei are sufletul sau, „inima sa verde”, si merita aceeasi grija si pretuire. Zonele verzi sunt esentiale in orasele noastre tot mai aglomerate, dar, vorba aceea, apropo de chelul caruia doar tichie de margaritar ii lipsea, ma intrebam de utilitatea noului ansamblu in viata de zi cu zi a oamenilor, cu nevoile lor curente si dorinta unui mai bun mod existential, privind peste drum de „Stonehengeul timisorean”, spre marginea unui ombilicat minicartier de blocuri. Unele in altele, fara spatii verzi ci betonate, cu chioscuri metalice dezafectate si ruginite de parca, banuiesc, ar fi vorba de Baghdad, ce mai, un peisaj urban sordid dar in care, esential, isi duc viata oamenii, locuitorii „cetatii”. Mai bine amenajari pe masura, „salubrizari” si design insufletitor intre respectivele blocuri, din care dimineata ies oameni, in drum spre lucru, si in care revin seara, printr-o mult dorita altfel de ambianta, nu-i asa?

Dar aceste consideratii nu se doresc a ciunti din meritul infrumusetarii zonei de langa Podul Mihai Viteazul. E clar ca daca fondurile au fost alocate pentru imbunatatirea a tot ceea ce tine de Canalul Bega, minicartierul din preajma si multe altele ca el ar avea nevoie de investitii diferite.

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

Vechea cruce strajuita de pomisori, langa pod

De-aici curge Bega canalizata prin Timisoara, spre vest, spre Serbia… Dar Timisoara e nu numai o „cetate” amplasata pe malul Begai ci si un oras al florilor, cum deseori pe drept e alintat, cu atat mai infloritor si placut primavara. Parcul Botanic, o imprejmuire chiar din Cetate, la doar sute de metri de zidurile vechi ori vechi vestigii, e un exemplu al primaverii pe malul Begai. Cu o buna gospodarire si spirit civic, infloritoarea urbe nu se poate decat infrumuseta in ciuda celor peste sapte secole ale ei…

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

Parcul Botanic te intampina cu rondouri de flori iar...

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati

... odata patruns in inima sa poti respira aer curat intre sutele de specii de arbori. O placuta iesire in sanul Mamei Natura. Un imbold pentru oraseni sa nu uite ca viata inseamna si altceva decat birouri, telefoane, cafele, tehnologie, supermarketuri si 4 ziduri, limite ale propriilor noastre vulnerabilitati

Ziua 23. David Beckham Football Academy

Ianuarie 13, 2009
Intrarea in Academia de Fotbal a lui Beckham din Greenwich Peninsula, in estul Londrei, pe malul sudic al Tamisei

Intrarea in Academia de Fotbal a lui Beckham din Greenwich Peninsula, in estul Londrei, pe malul sudic al Tamisei

Comparativ, tot in Manchester, pe un zid, un sticker cu mesajul in rosu LOVE UNITED si negru HATE GLAZER. Jucatori ca Beckham vin si pleaca dar noi proprietari pot sa-si atraga ura fanilor...
In Manchester, pe un zid, un sticker cu mesajul in rosu LOVE UNITED si negru HATE GLAZER. Jucatori ca Beckham vin si pleaca dar noi proprietari pot sa-si atraga ura fanilor…
La Old Trafford, in jurul statuii lui Law, Best si Charlton din preajma intrarii, suporteri si staruri laolalta si-au cumparat cate o dala din caldaram. Sar in ochi cele inscriptionate aurit, rezervate ex-jucatorilor lui United si le-am fotografiat pe cele ale lui Beckham si Brian McClair. Pe numele lui Roy Keane erau imprastiati cartofi prajiti. Beckham in schimb, curat... A fost iubit acolo. Si lovit...
Comparativ, tot in Manchester, la Old Trafford, in jurul statuii lui Law, Best si Charlton din preajma intrarii, suporteri si staruri laolalta si-au cumparat cate o dala din caldaram. Sar in ochi cele inscriptionate aurit, rezervate ex-jucatorilor lui United si le-am fotografiat pe cele ale lui Beckham si Brian McClair. Pe numele lui Roy Keane erau imprastiati cartofi prajiti. Beckham in schimb, curat… A fost iubit acolo. Si lovit…

Cand vine deseori vorba de Beckham, parerile sunt de cele mai multe ori impartite in alb si negru. Fara prea multe nuante. Ba ca ar fi, pe de-o parte, un exemplar ambasador al fotbalului si un practicant cu acuratete al centrarii din fuleu de pe aripa dreapta dar pe de alta parte si un exemplu al propulsarii cultului celebritatii, o ustensila a companiilor publicitare si a comercialismului si in general un tanar care a trecut din sfera jucatorilor de fotbal in cea a superstarurilor mondiale, motive pentru care, spun cinicii, bocancul azvarlit candva de Sir Alex Ferguson bine a facut sa deranjeze nitel gelul de par al vedetei.

Cum necum, Beckham a triumfat in Champions League cu Manchester United iar apoi a sfarsit la o alta castigatoare a trofeului, Real Madrid, londonezul inchizand un triunghi perfect prin debutul recent sub forma de imprumut la un alt monstru sacru al fotbalului european de club, AC Milan. Cu asemenea destinatii in palmares, David Beckham va putea inchide gura si celor mai inversunati carcotasi.

Iar pe cand londonezul a onorat in premiera cu prezenta si Serie A, acasa, in orasul natal, activitatea a continuat la fel de febril la David Beckham Football Academy. Scoala sa de fotbal este o alta initiativa cu care fotbalistul dovedeste o substantiala pasiune pentru fotbal si „radacinile” jocului. De-acum cu trei baieti in familie, mijlocasul care n-a evoluat niciodata pentru o grupare din Londra a oferit ceva inapoi comunitatii locale, din estul capitalei.

Nascut la Leyton, in apropierea viitorului sat olimpic si cel mai aproape dintre stadioane de cel al lui Leyton Orient, din liga a treia, Beckham a ales drept loc al Academiei de Fotbal o suprafata din preajma celebrului Millennium Dome, redenumit O2 Arena, din preajma malului estic al Peninsulei Greenwich. Chiar si pentru londonezii obisnuiti cu locurile si distantele din metropola, peninsula din nordul zonei Greenwich pare aruncata undeva departe, deloc in calea lucrurilor. Acolo, pe malul sudic al fluviului, tarmul a fost sapat de cel mai stramt, ingust, U intors facut de Tamisa spre varsare.

In capatul peninsulei strajuieste Domul, cu al sau cel mai intins acoperis al unei constructii din arhitectura mondiala. De la distanta, pare o nava spatiala, datorita „tepilor” care sustin structura acoperisului. Pe el se dadea de-a rostogolul Pierce Brosnan sau dublura acestuia, intr-unul dintre Bonduri. Nitel mai la sud-est de locul de filmare al 007, in umbra O2 Arena, doua uriase sali aducand a hambare, cu acoperisuri si ele curbate, initiativa a numarului 7.

Si niste litere de-o schioapa, THE DAVID BECKHAM FOOTBALL ACADEMY, care dezleaga misterul. Plin de pusti iesind de la antrenamente, masini in fata, cu parinti asteptandu-si odraslele. Beckham inca joaca, in State sau pe Continent, dar a lasat deja ceva in urma sa, pentru comunitate. Si-atunci cum de-l invidiaza atatia, pentru schimbarea tunsorii si optiunile de gel de par ori alte noduri in papura!?

Din Leyton, care e undeva in nord-est, ruland spre sud, spre Tamisa, ajungi taman in Peninsula Greenwich cu al sau Dom, cu a sa Academie si cu a sa statie de metrou North Greenwich, pe linia argintie Jubilee Line, cea mai noua a Londrei, extinsa in 1998. E o zona moderna, reamenajata, reinventata pe malul fluviului, in niste locuri care tineau de vechi docuri si depozite pentru comertul maritim. In fond, peste ape, pe malul nordic, numele generic al locului e East India Docks.

 

Deci din Leyton, loc de bastina al lui Beckham, ajungi la un moment dat la Tamisa, pe care o treci pe dedesubt, prin tunelele construite la decenii distanta, unul intre 1871 si ’76, mai lung, si altul, prin anii ’60, nitel mai lat. Se numesc Blackwell Tunnels si au companie si un al treilea. Ele ies pe malul sudic tocmai langa Dom si Academia lui Beckham. In peninsula. Aici. luminile peste masura ale cladirilor iti iau seara respiratia. Iar ca tacamul sa fie complet, de peste Tamisa razbat cele ale zgarie-norilor din Canary Wharf. Ei bine, si daca te uiti spre est, spre varsare, vezi structurile barierei Tamisei, de la Woolwich, care protejeaza Londra de fluxul apelor Marii Nordului.

In jurul Academiei am avut antrenamentul de viteza al saptamanii, 3 serii pe mal a cate doua mile, cu 100 secunde recuperare intre alergari. Reper de intoarcere, raza laser verde ce strapunge noaptea de undeva din interiorul Domului.

Noua nu ne-a trebuit decat un petec de asfalt, pentru alergari. In preajma, in doua sali uriase, baieti calca pe urmele idolului lor, in cea mai moderna ambianta fotbalistica posibila. David Beckham e nu doar un fotbalist de valoare. E englezul cu 107 selectii care a dat orasului sau ceea ce altii nici n-au visat. Nu victorii in iarba, ci terenuri pentru viitoare generatii de fotbalisti. Sunt pro-Beckham. David, mai ai locuri si pentru copii mai mari?

Ziua 11. Serpentina din parcul Hyde

Ianuarie 4, 2009

Celebrul Hyde Park, din centrul Londrei, situat la o aruncatura de bat de resedinta regala Buckingham Palace si domeniile acesteia, este o minunatie a naturii si ofera pe cele 142 hectare ale parcului cate o surpriza si varii moduri de petrecere a timpului liber pentru toti amatorii de destindere in aer liber. Cine n-a auzit oare de Speaker’s Corner, celebrul colt al oratorului, din coltul nord-estic al parcului? Dar Hyde ascunde mult mai multe delicii…

Intinsul Hyde Park are tot ce vrei...

Intinsul Hyde Park are tot ce vrei...

Iar in traditia locului, clubul atletic care-si trage numele de la emblematicul lac in forma de covrig Serpentine, din mijlocul parcului, n-a ratat nici in 2009 prilejul sa organizeze, ca in fiecare prima zi a Noului An, o cursa de alergare open pe distanta de 10 kilometri.

Pentru multi, dimineata primei zile a Noului An echivaleaza cu dezmeticirea dupa sarbatorirea revelionului. Pentru 436 de impatimiti de alergari a insemnat insa alinierea la startul New Year’s Day 10K, cum e denumita generic cursa gazduita de Serpentine Running Club, cel mai central club de alergari din Londra. Tineri si batrani de peste 70 de ani, femei si barbati, insulari sau straini, alergatori de culoare de extractie est-africana dar stabiliti in Londra ori europeni get beget, cu totii au infruntat frigul si au alergat pe aleile care spinteca legendarul parc.

Initial, cand a achizitionat parcul de la calugarii abatiei Westminster, in 1536, Henry VIII si l-a dorit drept teren de vanatoare dar din 1637 a devenit accesibil publicului larg. Astazi, Hyde Park e mult mai mult decat un simplu loc de plimbare ori… plimbare a cainilor. Barcute sau hidrobiciclete navigheaza pe intinsul lac. Biciclisti ori cei cu patine cu rotile ruleaza pe pistele circulare special amenajate. Amatorii de calarie urmeaza si ei circuitul presarat cu nisip ori deprind tainele hipismului in imprejmuiri special amenajate. Ar mai fi cafenelele cu spatii in aer liber, chiar si pe malul lacului, ori tonetele cu bunataturi. Vara nu doar bancile sau sezlongurile sunt luate cu asalt, oamenii iesind la picnic pe iarba. Uneori, parcul e gazda a unor reprezentatii celebre, regretatul Pavarotti oferind mostre ale maiestriei sale de tenor. Flora si fauna sunt variate iar statui ori monumente remarcabile iti apar in minunate privelisti, scrutand cu privirea uneori printr-o adevarata padure… In fond, Hyde Park respira prin peste 4.000 de copaci!

De la statuia lui Peter Pan si pana la fantana memoriala a Printesei Diana, adaugata monumentelor din Hyde Park in 2004, parcul este impanzit de impresionante statui ecvestre ori memoriale care-ti taie rasuflarea. Iar in vestul parcului, denumit Kensington Gardens, foarte aproape de sediul ambasadelor Romaniei si Rusiei, printre altele, este amplasat palatul Kensington Palace, candva resedinta a Printesei Tarii Galilor. Aproape in coltul opus, sud-estic, este amplasata singura resedinta… fara adresa din Londra, considerata „buricul” metropolei, London Number One. Apsley House, resedinta Ducelui de Wellington, triumfator in batalia de la Waterloo. Candva in parc, Apsley House a fost insularizata in urma extinderii celebrei artere Park Lane, din cel mai pretios cartier albastru inchis al jocului de Monopoly…

Dar sa ne intoarcem la lacul din mijloc. Creat in anii 1730 la dispozitia reginei Caroline, sotia lui George al II-lea, lacul Serpentine se intinde pe peste 11 hectare si i-a inspirat nu doar pe amatorii de alergari care au creat un club cu numele sau. Traditie de decenii, inotatorii clubului Serpentine se arunca in apele sale reci in fiecare dimineata de Craciun, la ora 9, pentru o cursa de 100 yarzi, pana si pensionari in etate aventurandu-se in traditionalul eveniment, parca in ton cu simbolismul tineretii vesnice la care aspira Peter Pan, un alt… rezident al parcului.

Clubul de alergari Serpentine are peste 25 ani de activitate iar cursa din 1 ianuarie l-a consacrat in calendarul competitional al alergarilor de 10 kilometri. La cati kilometri de alei strabat parcul, a masura conform standardelor atletice si a gasi un traseu potrivit nu e cea mai dificila misiune. Mai greu e sa alegi care atractii ale parcului sa fie in preajma traselui si care sa fie omise… Invariabil insa, linia de sosire este undeva aproape de Boathouse, celebrul debarcader de pe malul nordic al Serpentine.

In preziua cursei ne-am adunat pentru a ne familiariza cu noul traseu ales pentru 1 ianuarie 2009

In preziua cursei ne-am adunat pentru a ne familiariza cu noul traseu ales pentru 1 ianuarie 2009

Joi 1 ianuarie, finishul a fost trecut in 31 minute 59 secunde de Samatar Farah, un alergator de culoare reprezentand clubul est-londonez Newham&Essex. L-a urmat, la doar 6 secunde, Hussain Jama, pe podium urcand un tanar de nici 20 ani venit din Grecia, Konstantinos Galanopulos, primul dintre cei 4 reprezentanti ai clubului Dromeas Atena clasati in primele 13 locuri. Acum nici 14 luni alergam Maratonul Atenei… Iata ca atenieni au venit si ei in vizita, de aceasta data eu preluand rolul de Marshall, arbitru de parcurs.

Alergarile atrag in insula multi pasionati

Alergarile atrag in insula multi pasionati

Ce obstacole si dificultati ne vor intampina intr-un nou an de alergari, ramane de vazut. Cert este ca numeroase antrenamente, saptamanal, vor inconjura la un moment dat batranul lac in curba Serpentine. Hyde Park este o oaza de inspiratie si pentru amatorii de alergari…   

Ziua 2. Zidul vietii

Decembrie 29, 2008
Traieste, munceste, iubeste

Traieste, munceste, iubeste

Pe o strada oarecare, dintr-o suburbie oarecare, un zid uratel si cam prea inalt, mascand gradinile din spate ale unui parca nesfarsit sir de case ca multe altele in Londra, atrage insa atentia trecatorului cu un simplu dar plin de semnificatii mesaj existential.

A doua portiune a zidului cuvantator

A doua portiune a zidului cuvantator

E o insiruire la prima vedere aleatorie de verbe. Dar e de fapt jocul vietii. L-am numit zidul vietii pentru insufletirea ce i-a fost atribuita de niste zale cu atat mai puternice datorita inlantuirii lor perfecte. Fara literele de-o schioapa de pe zidul inchis la culoare de pe partea sensului de rulaj spre nord, ar fi o artera ca oricare alta, ba si cu un nume de reper rutier, B218, ce te duce din Brockley undeva in „spatele” Colegiului Goldsmith din sud-estul Londrei.

E minunat sa calatoresti si cateodata te trezesti fiind calator in orasul tau. Il vezi cu alti ochi...

E minunat sa calatoresti si cateodata te trezesti fiind calator in orasul tau. Il vezi cu alti ochi...

Multumita lejeritatii traficului la fine de an, am fotografiat portiune cu portiune lantul verbal…

BUILD... Construieste... Cineva a ridicat acest zid, ce a prins si grai. Cine are ochi sa vada, ii aude bataile inimii

BUILD... Construieste... Cineva a ridicat acest zid, ce a prins si grai. Cine are ochi sa vada, ii aude bataile inimii

… LIVE WORK LOVE… Traieste, munceste, iubeste… GATHER GREET STAY… Alatura-te, saluta, stai… TRADE TRAVEL BELIEVE… Comercializeaza, calatoreste, ai crez… BUILD EAT DRINK… Construieste, mananca, bea… TASTE TOUCH… Gusta, atinge… PLAY SEE HEAR… Joaca-te, vezi, auzi… SIT… Sezi… BREATHE… Respira… SLEEP TEACH LEARN… Dormi, povatuieste, invata… CARE CREATE… Ingrijeste, creaza… SOW GROW & REAP… Sadeste, creste si strange.

TASTE... Gusta... din cupa fericirii vietii, care-o fi aceea pentru tine. Si... TOUCH... Atinge... zidurile. Au povestea lor

TASTE... Gusta... din cupa fericirii vietii, care-o fi aceea pentru tine. Si... TOUCH... Atinge... zidurile. Au povestea lor

Lipseste ceva din lant? Mai e nevoie de ceva pentru a fi fericiti?

Soarele s-a interpus piezis. A ascultat zidul, care i-a spus PLAY... Joaca-te!

Soarele s-a interpus piezis. A ascultat zidul, care i-a spus PLAY... Joaca-te!

In final mi-am spus ca am avut noroc sa strabat strada in sensul mesajului. Care incepe cu poruncile sa traiesti si sa muncesti, si sfarseste cu indemnul sa aduni roadele trudei tale. De-as fi circulat in directie opusa, farmecul ar fi fost spulberat.

Din cand in cand ne mai si odihnim

Din cand in cand ne mai si odihnim

 

Ce ne-am face fara aer?

Ce ne-am face fara aer?

 

Dormi dar si invata-i pe altii si ia la randul tau lectii

Dormi dar si invata-i pe altii si ia la randul tau lectii

 

Poate cel mai frumos. Ingrijeste-te de un semen de-al tau sau de-o planta ori un animal. Si creaza...

Poate cel mai frumos. Ingrijeste-te de un semen de-al tau sau de-o planta ori un animal. Si creaza...

 

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am dezvaluit povestea zidului asa... Si-acum sa culeg, de exemplu aplauze. Mai ca mi-a inghetat mana pe camera...

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am dezvaluit povestea zidului asa... Si-acum sa culeg, de exemplu aplauze. Mai ca mi-a inghetat mana pe camera...