Posts Tagged ‘Anfield’

Liverpool, care 31 octombrie îl alegi?

Octombrie 31, 2010

E la mintea cocoşului. Acesta. 1-0 la Bolton. Maxi. Anul trecut, în 31 octombrie, Liverpool pierdea clar la Londra, 3-1 cu Fulham, antrenată pe-atunci de Roy Hodgson. Ce-a urmat, ştim cu toţii. Gerrard şi Torres au sfârşit în mai pe 7. Sub aşteptări. Sub Champions League.

Mai interesant, şi-anul trecut după 10 etape, şi-acum, Liverpool contorizează tot 4 înfrângeri. Patru. Diferenţa n-ar fi că „Roşiii” strânseseră atunci 18 puncte, din mai multe victorii, cu care acum s-ar afla imediat sub podium, ci plusul major e în contul actualei campanii, când Hodgson şi trupa joacă pentru noi proprietari, avantaj de moral în lumina faptului că ariviştii la Anfield au acoperit datoriile şi anunţă o îmbunătăţire a situaţiei financiare.

Stevie Gerrard pomenea cândva de povara gândului dând târcoale prin vestiar de a juca pentru un club cu probleme înafara terenului. Probleme care n-au cum să nu afecteze ambianţa generală, răsfrângându-se inclusiv pe gazon. Alta e însă situaţia iar fotbaliştii, oricât de profesionişti ar fi, şi deci imuni discuţiilor despre balanţe financiare din birourile capitonate, tot reacţionează diferit, în funcţie de starea de fapt. Or fi ei staruri dar mai întâi sunt oameni, şi ei cu grijile şi temerile lor. Iar stabilitatea financiară induce o mai mare linişte şi „în iarbă”. Liverpool revine încet de la încrâncenare şi deznădejde la normalitate şi speranţe…

3-1 pentru Fulham la fine de octombrie a fost un bun indiciu al deznodământului de locul 7. 1-0 la Bolton indică un urcuş iar cum carul are osii noi, mai fiabile, Liverpool nu poate spera decât la mai bine. În fond Roy intră abia într-a patra sa lună la Anfield. Sezonul e lung iar Manchester City e cu doar 5 puncte în faţă. Şi Spurs cu trei. Comparativ cu vaietele despre startul catastrofal al „Cormoranilor”, amplificate cu tot soiul de scenarii incendiare, handicapul de opt puncte faţă de podium pare acum o bagatelă. Ba chiar recuperabil.

„Mai bine la Beirut decât să împartă cu Liverpool!”

Septembrie 16, 2010

"Anfield a fost casa lui Everton FC din 1884 în 1892. Primul ei joc aici a fost în 27 septembrie 1884, un 5-0 cu Earlstown FC", e scris pe placheta înmânată de rivala albastră Everton clubului vecin Liverpool FC, şi care e expusă în muzeul de la Anfield al "Cormoranilor".

Deşi constrânse financiar în ultimii ani, Liverpool FC şi Everton nu pot depăşi ascuţişul rivalităţii lor locale pentru a se uni în ridicarea unei noi arene „comune”, în ciuda faptului că „albaştrii” au jucat 8 ani pe teren propriu la Anfield Road, în secolul XIX. „Mai bine la Beirut decât să împartă cu Liverpool”, e explicaţia jurnalistului Paul Wilson vizavi de dogmatismul favoriţilor săi, Everton, de a rămâne de sine stătători, de cealaltă parte a parcului Stanley. Căci da, Goodison şi Anfield sunt despărţite doar de o întindere verde…

Mai mult, în vremuri demult apuse, cele două rivale din Liverpool şi-au împărţit şi… hârtia programului de meci, având unul comun timp de peste trei decenii, după cum relevă un panou explicativ de pe frontul stradal al arenei Goodison Park.

"Unicul program oficial editat cu împuternicirea lui Everton şi Liverpool" e scris pe panoul turului istoric al lui Goodison, menţionând că rivalele au avut un program de meci la comun din 1904 şi până în 1935!

Şi tot în periplul istoric de la Goodison Park e prezentată o fotografie de grup a suporterilor celor două rivale, pozând fericiţi împreună după un 1-1 pe acea arenă între „Caramele” şi „Cormorani”, în 1948, în faţa unei asistenţe record de 78.299 spectatori. Remarcabil în clişeu e spiritul deschis, voios, al fanilor rivalelor, acea camaraderie a breslei iubitorilor de fotbal, fără aere ori rivalităţi prost înţelese. Oamenii erau nevoiaşi, mult mai în nevoi decât în zilele noastre, însă mai uşori la suflet, mai bogaţi la inimă, neînvrăjbiţi sau cu aroganţa tembelă din zilele noastre. Erau uniţi de pasiunea pentru fotbal. De fapt, atât în Liverpool cât şi în Manchester chibiţii de fotbal, deşi ţineau cu una dintre echipe, obişnuiau în anii postbelici să meargă la meciurile de-acasă ale ambelor cluburi, parcă într-o solidaritate locală.

Cu naturaleţe şi bun simţ, fanii de-atădată ai rivalelor locale nu erau încă învrăjbiţi şi segregaţi pe criterii gen tricouri colorate la purtător... Pur şi simplu iubeau fotbalul

Aşadar rivalele şi-au împărţit cândva Anfieldul iar ulterior programul de meci, fanii având largheţea sufletească să facă front comun pentru bezele fotografice. Au trecut doar 60 de ani şi realitatea e alta… Iar Liverpool, fie şi de va defila în Grupa K a Stelei, tot în Europa League va evolua, ca şi anul trecut, când era redirecţionată din Liga Campionilor, handicap faţă de marile rivale United, Chelsea ori Arsenal ce o trage în jos în acest fotbal devenit ultracomercial, al mileniului III.

Chiar şi aşa însă, cele două din Liverpool nu se pot pune de acord în privinţa unui… „Stanley Park” comun, cu consecinţele de rigoare, de ce explicându-mi Paul Wilson…  

Aşadar Everton a incasat un croseu teribil în 2009, guvernul britanic blocand proiectul „albastrilor” de a demara construirea unui nou stadion, in orasul satelit Kirkby. Vechiul Goodison Park e demodat si incorsetat de sirurile de case din zona, ce nu-i permit extinderea, in vreme ce arena de la Kirkby ar fi putut constitui un nou inceput pentru gruparea detinuta de Bill Kenwright.

Liverpool, la rândul ei, pare acum a se lovi cu atat mai mult de aspectul financiar, complicat in urma „retrogradării” în UEFA Europa League, în tentativa ridicării trâmbiţatului Stanley Park.

Lasand la o parte ca ambele cluburi ar avea nevoie stringenta de o crestere a veniturilor din vanzarea de bilete, pentru a tine pasul la acest capitol cu Manchester United si Arsenal, care si-au extins respectiv reconstruit arenele, problema a devenit cu atat mai arzatoare cu cat zilele trecute conurbatia Liverpool si-a inaintat laolalta cu alte 14 orase din Albion aplicatia si dovada de creditare in vederea gazduirii Campionatului Mondial din 2018, a carei candidatura Anglia si-a lansat-o.

Conform dosarului celor din Liverpool, orasul ar propune ca arene gazda atat preconizatul Stanley Park, viitor stadion cu 60.000 locuri al „Cormoranilor”, dar a carui constructie a fost amanata datorita turbulentelor financiare si stramtorarii creditarii, cat si amintitul stadion din Kirkby, devenit la ora actuala un proiect mort in fasa. Cu alte cuvinte, la cum stau lucrurile, Liverpool ar putea ramane pe dinafara daca Albionul ar castiga intr-adevar dreptul de organizare al C.M. din 2018. O eventualitate deprimanta pentru cluburile locale si ale lor numerosi simpatizanti.

In aceste conditii, intrebarea vine de la sine… Liverpool, incotro? Si aici nu e vorba doar de „Rosii”, ci si de „Caramele” si de orasul port in general.

Goodison are aceeaşi problemă ca şi Anfield... O arenă învechită, sufocată de şiruri la fel de vechi de case. Fără scăpare... Sau?

Istoria, cu înaintaşi ca Dixie Dean goleador cu capul, e mândria lui EVERTON, dar realitatea forţată de globalismul fără scrupule impus de alde Roman sau Emirates ori Etihad o împing pe făloasa Everton la apă. Înoţi cu curentul sau te cureţi... O problemă de moralitate, ce ar schimba la o adică albia istorică a grupării înfiinţate în 1878...

In martie 2007, la ora dialogului cu Paul Wilson, ziarist localnic semnand editoriale in duminicalul londonez The Observer, un fel de supliment de weekend al cunoscutului cotidian stangist The Guardian, conducerea lui Everton n-ar fi agreat deloc o eventuala impartire a unui nou stadion cu rivala Liverpool.

Wilson, fan Everton, imi explica cum stateau lucrurile: „Nici vorba ca suporterii ori clubul sa fi dorit asa ceva si, oricum, Liverpool nu s-ar fi sinchisit nici ea. Marea majoritate a fanilor n-ar fi fost de-acord, chiar in conditiile in care Goodison Park este si el invechit, unica varianta fiind mutarea inafara orasului, la Kirkby, parte a unui complex comercial. La fel, linia oficiala a clubului e ca mai bine ar juca la Beirut, decat sa imparta cu Liverpool. Opinez ca solutia cea mai practica ar fi fost ca Everton sa se mute tocmai la Anfield Road, care inca e un stadion bun, incat te doare sufletul ca va fi demolat, decat sa ridice si ea o arena abstractizata, dar asta nu se poate intampla nici intr-un milion de ani. Pe de alta parte, stiindu-i pe americani intreprinzatori cum sunt, m-as fi asteptat ca noii investitori de la Liverpool sa faca un ban din impartirea Stanley Park cu Everton. Dar n-au fost interesati.”

Ei bine, doi ani si jumatate mai tarziu, lucrurile sunt incremenite cel putin in privinta impartirii stadionului. Insa cu o mentiune. Daca Liverpool FC ramane ferm pe pozitie, reiterand cu fermitate ca nu doreste construirea la comun a noii arene, Everton Liverpool s-a sucit brusc in urma esuarii proiectului de la Kirkby, cel putin la nivelul conducerii clubului, batand saua sa priceapa iapa ca i-ar surade mutarea intr-un stadion municipal. Asa cum se practica in nordul Italiei de exemplu. Ar fi insa o premiera in Albion.

De la Gary Lineker, adus la Goodison,...

... şi până la Rooney, pe panoul din dreapta, format şi lansat aici, EVERTON a avut mereu meseriaşi, cum s-a văzut şi în recentul 3-3 cu United. Dar deficitul financiar nu i-a permis să fie cu adevărat mare în ultimele două decenii...

Si oare ar fi Liverpool dispusa, in conditiile constrangerilor financiare, sa renunte la linia sa traditionala si sa devina o pioniera in insula, impartind arena cu clubul considerat mai mic, desi atragand mai multi suporteri localnici? Extrem de putin probabil, desi – lasand mandria la o parte – o logica de ordin geografic ar sugera o reevaluare a prioritatilor.

E bine stiut ca Anfield Road si Goodison Park sunt despartite doar de o intindere verde, Stanley Park, o pajiste avand si un lac in preajma arenei lui Everton. In Liverpool, un oras destul de intins, ambele stadioane sunt amplasate asadar in acelasi cartier, fapt ce ar sugera o unire a fortelor, daca barierele traditiei si rivalitatii n-ar sta in cale.

Insa Liverpool, care doreste inadins sa-si pastreze suprematia in oras, stie ca in plan financiar Everton ar fi mai interesata de o asemenea reuniune a fortelor, datorita capacitatii si mai reduse a arenei Goodison Park, incet-incet o adevarata relicva a fotbalului englez. Ca istoric, Goodison e fantastic. Insa realist vorbind, stadionul cu o biserica intr-un colt al sau numai pretabil fotbalului din 2010 nu mai este…

Asta pe cand Liverpool, proiectand noul Stanley Park aproximativ pe locul lui Anfield Road, oarecum rotit si putin deplasat, ar ramane suverana in zona.

Totusi, grijile lui Liverpool se ingroasa, proiectul deja contramandat fiind franat nu doar de lipsa creditarii pentru demararea constructiei, Cuiul lui Pepelea pentru americani, ci de-acum si de pierderile financiare rezultate din eliminarea din Liga Campionilor. In aceste conditii, o clasare de la locul 5 in jos la finele actualei editii de Premier League, echivalenta cu necalificarea in Champions League, ar complica si mai mult situatia, implicit decalajul fata de triunghiul fruntaselor fiind in pericol sa se mareasca simtitor.

În sezonul 2008-2009, Liverpool incasa 23,2 milioane euro din prezenta in Champions League, opt milioane venind din optimea cu Real, spulberata cu 5-0, si sfertul de finala pierdut in fata lui Chelsea. Acum, scurtcircuitata in grupa, Liverpool a ramas cu o gaura in buzunar. Deloc placut, tinand cont de datoriile de sute de milioane ale clubului, renegociate vara trecuta, dar cu scadenta la ora Mondialului sud-african, o situatie noua pentru „Rosii”, condusi vreme de decenii cu mare precautie financiara, nicicand pe… rosu.

Everton, desi nu e imprumutata masiv la banci, n-a adus profit si este unicul club „cu firma” care realmente jongleaza pe un fir de ata, nepermitandu-si vreun lux banesc.

Albastra placă istorică menţionează că biserica din colţul nord-vestic al lui Goodison Park a fondat Everton Football Club. De-atunci, lăcaşul de cult şi casele enoriaşilor, plasate peste îngustele drumuri de tribune, au rămas încremenite în timp, nepermiţând lărgirea arenei lui Everton. Care a tot pierdut teren în plan financiar...

Clişee de pe Goodison Park care certifică faptul că Everton a fost fondată în 1878 drept St. Domingo FC, pe lângă biserica locului, jucând pe Stanley Park...

Liverpoolul fotbalistic n-a fost de decenii bune sub nori atat de sumbri si amenintatori. Problema stadioanelor si implicit a candidaturii orasului in cazul reusitei insularilor de a obtine dreptul de gazduire peste opt ani amplifica grijile suporterilor, dezamagiti de imposibilitatea cresterii veniturilor cluburilor si mai recent de rezultatele negative.

In plan economic, orasul Liverpool n-o duce pe roze iar sugrumarea creditarii si implicit a investitiilor in infrastructura fotbalistica nu-i ajuta deloc cauza. Vechile stadioane sunt amplasate intr-o intinsa zona rezidentiala, cu case insa modeste si multe dintre ele abandonate, cu grilaje la geamuri, intregi strazi fiind chiar parasite si in decadere. Este asteptat buldozerul. Cam aceasta este realitate in preajma parcului Stanley si cat rezultatele bune au curs iar planurile cu americani bogati si potentiale noi stadioane au fost trambitate sus si tare, lacunele majore au fost date uitarii. Dar evenimentele recente au aratat pericolul in care se regaseste orasul fotbalistic Liverpool, intr-o imagine de ansamblu a jocului in Albion.

Anfield Road e încorsetat în spatele tribunei principale de un şir de case părăsite. Mai tot cartierul e aşa...

Celălalt capăt al şirului de case, dinspre peluza Kop, aceeaşi părăsire... GAS OFF.

E de prisos asadar sa mai reamintim ca ultimul titlu national al „Cormoranilor” dateaza din 1990 iar al „Caramelelor” din ’87. Iar ultimele trofee, din 2006 pentru Liverpool, Cupa Angliei la penaltyuri, respectiv din ’95 pentru Everton. Tot FA Cup. Cate n-au strans alde Manchester United, Chelsea ori Arsenal de-atunci, e motiv de depresie puternica pe Mersey…

Unirea! „Live” a batut in februarie la Madrid, pe Inter si la Barca…

Decembrie 19, 2009

Am auzit deja – si telefonic – despre „ghinionul” Unirii Urziceni de a nimeri in 16-imile UEFA Europa League contra „Cormoranilor”. Insa ghinionul ialomitenilor e mai degraba pauza competitionala datorata iernii, dupa cum remarca Lucescu si care i-ar fi gasit „la rece” si in fata uneia ca – sa zicem – FC Bruges, trupa lui Petrescu inregistrand patru 0-0, un 0-1 si 2-3 si doar un succes, 1-0, in jocurile din februarie de la promovarea in elita…

Jumatatea plina a paharului sugereaza insa ca, operand ca si pana acum, cu profesionalism, clubul campion al Romaniei ar putea scrie o reteta de succes in plan financiar si al imaginii la „dubla” cu Liverpool. Vicecampioana Angliei ar strange aproape sigur mai multi spectatori in Bucuresti decat orice alta formatie ramasa in competitie, crescand implicit incasarile Unirii, si cu cat prima mansa de pe Anfield Road va avea un deznodamant mai „strans”, cu atat mai mult amatorii de fotbal decisi sa-i vada cu orice pret pe „Rosii” nu vor renunta in ultima clipa, dezamagiti de o eventuala transare a calificarii inca din primul joc.

In al doilea rand, nu exista o mai larga expunere si un mai mare potential de promovare a propriei imagini decat o mansa tur pe Anfield Road, arena unuia dintre cele mai populare cluburi din Albion, unde fotbalul se mananca pe paine, si din Europa in general, unde „Cormoranii” au triumfat nu demult in finalele Cupei UEFA si Ligii Campionilor, in 2001 si 2005, jucand din nou finala in 2007. Liverpool este platforma ideala pentru Unirea, pentru jucatorii ei, care se pot autopromova in „vitrina magazinului de lux” a fotbalului european cu o evolutie buna, si nu in ultimul rand pentru Dan Petrescu, tanar antrenor care a lansat deja semnale ca ar fi disponibil, abordabil pentru negocieri de contract, odata ce si-a inaintat CV-ul federatiei scotiene. Asa cum scriam si-ntr-o cronica recenta, „Dan s-ar irosi intr-un post <putred>” (atentie, a se citi cu rabdare, referirea o faceam la slujba de la… Glasgow, nu de la Urziceni), nu e greu de imaginat ca ambitiosul tehnician si-ar dori o revenire din alta postura in fotbalul mare insular.

Si nu in ultimul rand, Unirea nu are nimic de pierdut ci totul de castigat inaintea celor 180 de minute cu Liverpool FC, „Cormoranii” trebuind sa absoarba presiunea psihica a necesitatii de a-si salva sezonul intrat la apa printr-o calificare in optimi.

Trecand la datele statistice, ni se infatiseaza si jumatatea goala a paharului. In primul rand, vorba lui Mircea Lucescu dupa tragerea la sorti care o trimite in prima mansa si pe Shakhtar Donetk tot in Albion, la Fulham, „vom fi nevoiti din cauza pauzei de iarna sa ne mentinem forma sportiva doar in jocuri amicale, pe cand gazda va avea o multime de meciuri competitionale, ceea ce ar putea constitui un factor important„, prima partida ar putea-o gasi pe Liverpool cu motoarele turate la maxim, in vreme ce Unirea abia va iesi din hibernare. Iar cum primul meci e in Anglia, „Rosii” i-ar putea lua foarte tare, stiind de handicapul meciurilor in picioare din tabara adversarei.

Discutand pe aceasta linie, Unirea Urziceni n-a invins de la promovarea sa in elita decat intr-un joc competitional disputat la inceputul sezonului de primavara, si anume in sferturile de finala ale Cupei Romaniei, in 27 februarie 2008, 1-0 cu Rapid, pe teren neutru, la Constanta.

In rest, in acelasi sezon 2007-2008, ialomitenii au facut 0-0 cu Otelul in 23 februarie, la reluarea campionatului, si apoi tot un 0-0 la Timisoara, in 3 martie. Copie la indigo in startul returului editiei 2008-2009, in care a cucerit titlul, clubul din Baragan demarand la fel de lent, cu un 0-0 cu FC Brasov, in 28 februarie, si un 0-0 la Pitesti, in 8 martie.

In sezonul promovarii, 2006-2007, Unirea a inceput chiar mai slab, pierzand cu 3-2 la Otelul, in 23 februarie, si cu 1-0 acasa cu Farul, in 3 martie.

In principiu, la data de 18 februarie, in ziua de joi din 2010 in care e programat meciul tur de la Anfield Road, Unirea n-are asadar antecedente in ultimele 3 sezoane sa fi disputat macar un joc oficial pana la acea ora. Avantaj Liverpool…

Mai mult, „Cormoranii” au castigat recent meciuri grele la revenirea in februarie in arena europeana: 1-0 la Madrid, cu Real, in 24 februarie, 2-0 cu Inter, pe Anfield, in 20 februarie 2008, si un 2-1 la Barcelona, in 20 februarie 2007. Scalpuri unul si unul pentru baietii lui Benitez, care clacau in 21 februarie 2006, in aceeasi faza a optimilor UEFA Champions League, cu care se obisnuisera atat de mult: 0-1 la Lisabona, cu Benfica, gol marcat de Luisao in minutul 84.

Notand si rezultatele inregistrate in Premier League in februarie 2009, drept un potential indiciu al formei echipei in acel moment delicat al sezonului, e evident ca Liverpool era in crestere de potential, cu bateriile incarcate, asteptand disputele europene. A fost un 2-0 cu Chelsea, in 1 februarie, conturat de Torres in minutele 89 si 94, apoi un 3-2 la Portsmouth pe 7, cu Fabio Aurelio egaland la unu in minutul 69 si apoi Kuyt si Torres intorcand soarta partidei in minutele 85 si 92, urmat de un 1-1 acasa cu Manchester City, in 22, Kuyt egaland din nou, in minutul 78, luna incheindu-se cu un esec la Middlesbrough, 0-2, in care Alonso inscria un autogol, a doua nereusita consecutiva de acest gen pentru un component al „Rosiilor”.

In februarie 2009, Liverpool era deja eliminata din Cupa Angliei si Cupa Ligii, ramanand de vazut daca in 2010 va avea in program si o optime de FA Cup, dupa ce in 2 ianuarie va debuta in turul III la Reading, in direct de la ora Romaniei 19.15, cu un potential meci din 16-imi in 23 ianuarie si unul din turul cinci sambata 13 februarie. Partidele oficiale ii vor tine sigur in priza insa exista si riscul accidentarilor, intr-un lot ce a suferit recent de absentele inclusiv ale unor Steven Gerrard ori Fernando Alonso, piese de baza ce privesc cu coada ochiului si spre Mondialul din vara, precedat pe respectivul front inclusiv de intalniri amicale inter-tari, cu un posibil Anglia – Egipt in 3 martie, pe Wembley. Iar 3 martie ar veni in zbor dupa returul din 25 februarie, de la Bucuresti.    

Pe de alta parte, Benitez ar putea alinia oarece fete noi in jocurile din februarie, tinand cont de fereastra perioadei de transferari ce se deschide in 1 ianuarie, pentru cel putin o luna, perioada in care „Cormoranii” vor fi probabil foarte activi. Unul ca Babel ar putea pleca, altii ar putea fi cedati ori imprumutati… Liverpool cea pe care am vizionat-o recent la televiziune ar putea avea o alta componenta la ora turului din 18 februarie.

Si spun 18 pentru ca marti, in 16, va juca pe Goodison Park, tot din Liverpool, concitadina Everton, in mansa tur cu Benfica SL, tot din UEFA Europa League, urmand ca la finele respectivei saptamani, inaintea meciurilor retur, Liverpool sa evolueze duminica in 21, deci la trei zile dupa prima partida cu Unirea, „afara” la Manchester City, pe cand „caramelele” lui Moyes o vor primi sambata, pe 20, pe campioana Manchester United.

Interesant, daca va trece de Reading si se va califica din 16-imi, Liverpool va juca tot intr-o competitie K.O., Cupa Angliei, in weekendul de 13 februarie dinaintea vizitei Unirii la Anfield. In rest, „Rosii” vor avea o intermediara si la Wolves, in 26 ianuarie, vor juca pe Anfield cu Bolton, in 30, fiind apoi vizitati, in 6 februarie, de vecina Everton, in derbyul local incheiat recent cu 2-0 pentru Gerrard si trupa, pe Goodison.

Liverpool are intr-adevar prima sansa sa ajunga sa joace in 11 si 18 martie fie cu Lille ori Fenerbahce. Insa balonul e rotund iar Unirea a strans mai multe puncte in grupa sa de UEFA Champions League decat cele 7 adunate de „Cormorani” cu un dublu 1-0 contra lui Debrecen si o remiza la Lyon, asa incat meciul de peste opt saptamani nu va fi floare la ureche pentru vicecampioana Angliei.

Si inca o observatie interesanta. Hamburger SV v PSV Eindhoven si Ajax v Juventus sunt doua 16-imi de finala intre foste castigatoare ale Cupei Campionilor Europeni, semn al recalibrarii superioare a UEFA Europa League. Insasi prezenta intr-o asemenea companie selecta mareste potul, sa zicem asa. Si nu doar pentru Unirea, ci mai ales pentru Liverpool FC.

In ultimii ani, de cand cu cresterea in importanta si in plan financiar a competitiei Ligii Campionilor, fotbalul englez se complacuse in a privi de sus Cupa UEFA, intr-o combinatie de superioritate data de absenta unei recompense adecvate in estimarile cluburilor sale si de laissez faire. Astfel, formatiile insulare incercau sa se autoconvinga, mai ales la ora disputelor din 16-imi de la startul campaniei de primavara, ca nu merita „distractia” irosirii fortelor in Cupa UEFA, ca Premier League e mult mai importanta, ca nu ar avea motivatia continuarii pe acest front, ca „verisoara” Ligii Campionilor ar fi devenit incet-incet o competitie derizorie, fiind asadar demna de umorul britanic.

In consecinta, au fost cazuri in care managerii au aliniat, mai ales in deplasari la mare distanta, numerosi jucatori de rezerva, unele deznodaminte nefiind fericite. Urmarea? Toate „scuzele” enumerate mai sus, de fapt pentru a estompa propriile minusuri si a indulci gustul esecului. Martin O’Neill, dintr-un distant operator al traiectoriei lui Aston Villa intr-o editie recenta de Cupa UEFA, actionand in consecinta si titularizand rezerve, cu consecinte previzibile, a ajuns dintr-o data sa admita ca orice trofeu are importanta sa, mai ales la un club in reconstructie, vaduvit recent de asemenea triumfuri.

La fel, declarandu-se sictirit de Cupa UEFA dupa arbitrajul partinitor de la Roma, Roy Hodgson a gasit totusi resursele sa-si continue doritul drum cu Fulham, exploatand unica sansa de calificare, victorie la Basel, cu un 3-2 care certifica interesul nedeclarat sau de fapt manifestat intr-o „dubla gandire” de insulari, si anume ironizand si desconsiderand „ruda saraca” a Ligii Campionilor dar de fapt jinduind in adancul inimii dupa un trofeu cucerit de Albion o singura data in ultimii 25 ani, tocmai prin Liverpool, taman in Germania, in 2001, la Dortmund. Acum finala va fi la Hamburg, in 12 mai…

Culmea ironiei, nu o oarecare Fulham, Tottenham ori Villa, care s-au jucat uneori cu cuvintele la adresa Cupei UEFA, ci tocmai marea Liverpool FC si-a reconsiderat prioritatile sezoniere, punand in prim plan un excelent parcurs european. Pai cum asa!?! E pentru prima oara cand un club englez declara asa ceva. Odata eliminata din UEFA Champions League, Liverpool a dat importanta competitiei UEFA Europa League, in incercarea de a-si salva sezonul, in tentativa de a obtine un trofeu, dupa ce si parcursul in campionat a sfarsit in sant.

Daca Liverpool isi vede salvarea in desconsiderata in insula UEFA Europa League, atunci Unirea Urziceni poate fi convinsa de postura sa ideala si onoranta, ca unica reprezentanta a Romaniei, intre fortele continentale. E de asteptat ca Benitez si „Rosii” sa nu ia peste picior si sa desconsidere competitia si implicit restul adversarelor, atitudine insulara paguboasa in ultimii ani, de fapt tipic… insulara, ci sa ia in serios jocurile din 18 si 25. Benitez chiar a declarat, dupa tragerea la sorti, ca „stie bine de Unirea, urmarind indeaproape grupa Sevillei, unde are prieteni„. Presiunea e pe „Rosii”…

Portari nemţi şi o revanşă-şoc

Februarie 16, 2008

Despre o eliminare de răsunet… Liverpool – Barnsley 1-2 

S-a întâmplat acum zece ani cam pe vremea asta… Barnsley FC tocmai promovase în prima ligă. Pentru prima oară în istoria clubului fondat în 1887! Cine le-ar fi dat aşadar credit „Căţeilor” nou-promovaţi că ar smulge o surpriză pe Anfield Road din Liverpool? Probabil nici măcar proprii fani… Însă în 22 noiembrie 1997, cum-necum, roşii din orăşelul minier Barnsley, aliniindu-l la debut în centrul apărării pe Peter Markstedt şi cu un anonim neamţ între buturi, Lars Leese, au câştigat pe terenul lui Liverpool FC graţie unicului gol al lui Ashley Ward. Mare surpriză! De parcă nu fusese de-ajuns miracolul promovării lui Barnsley în Premier League… Acum chiar îşi lua nasul la purtare şi supăra crema elitei.

Pentru a pune lucrurile în adevărata lor lumină, să amintim doar atât… Că Barnsley a fost mai mereu în comitatul Yorkshire în umbra mult mai prestigioaselor Leeds United, Sheffield United, Sheffield Wednesday şi Bradford City. Cupe peste trofee pentru acestea, doar o FA Cup în 1912 pentru Barnsley. Roata se învârte… Leeds, eliminată în actuala ediţie, chiar acasă, încă din decembrie, în turul I, da, incredibil dar adevărat, de Hereford, din liga a patra. În acest context, povestea lui Barnsley de-acum zece ani, remodelată în weekend, e cu atât mai remarcabilă. 

Anii au trecut, iniţial necunoscutul Leese a dispărut din centrul atenţiei, însă un alt portar german, Heinz Muller (în clip), i-a luat locul la Barnsley, sosind însă deja în mare vogă după paradele la 11 metri ajunse şi pe YouTube… Sâmbătă, la Liverpool – Barnsley 1-2, n-a fost însă rândul lui Muller, ci a unei perene rezerve: Luke Steele, un portar cu două meciuri jucate din 2006 încoace. Istoria celor 3 portari şi nu numai, în continuare… 

1997: Cu Leese între buturi, 1-0 şoc la Anfield 

Acel 1-0 la Liverpool s-a legat mai ales de robinsonadele unui înalt goal-keeper german, care, peste noapte, dintr-un agent de vânzări de componente de calculator care-şi pusese în cui visele unei cariere în fotbalul profesionist, la 28 de ani, s-a trezit în vâltoarea competiţiei numero uno din Albion. După cei trei ani petrecuţi la Barnsley, în fotbalul englez, Lars Leese avea să-şi împărtăşească amintirile în cartea lui Ronald Reng, „Der Traumhuter”, publicată în 2002 şi în Albion sub titlul „The keeper of dreams”, „portarul viselor”, în care a accentuat propria-i uimire de a prinde un contract de profesionist şi tocmai în Premier League. Din Kreisliga, dintr-al treilea eşalon de la baza fotbalului german, în top în Albion, la o vârstă când mai nimeni n-ar mai spera la o carieră.

Cartea e un deliciu. E povestea mai ales a acelui an de pomină în Premier League, inclusiv cu victoria de pe Anfield. Lars rămânea mască la propriile reuşite… Mult fotbal dar şi… Lars rămânea mască la nebuniile dinafara terenului. Ieşiri cu echipa în oraş, beţii, o petrecere de Crăciun cu jucători ai academiei clubului dezlănţuiţi pe scenă în mici orgii cu dansatoare, perioade de pregătire în Baleare ce aduceau mai degrabă a turism sexual sau localnice aşteptând titularii la ieşirea de la antrenament, la Oakwell, pentru niţel sex oral. Cartea a stârnit oarecare valuri, nu însă la fel de mari ca răstălmăcirea vorbelor achiziţiei record a clubului, macedoneanul Georgi Hristov, care, ducându-le dorul fetelor din ţara sa, a fost publicat spunând că „fetele din Barnsley sunt urâte”. Huooo la adresa atacantului adus pe 1,5 milioane lire pentru campania în Premier League.

1-0 pe Anfield la 22 noiembrie n-a căzut bine „Cormoranilor”. În retur, la 28 martie 1998, pe Oakwell, într-un meci de pomină, Barnsley dădea din nou totul… La 1-1 însă, s-a văzut lăsată în 9 oameni de deciziile cel puţin ciudate ale centralului Gary Willard. Barnard şi Morgan, eliminaţi. Tribunele de la Oakwell mai că au dat în clocot iar Willard, din nou inexplicabil, pur şi simplu a părăsit terenul, lăsându-i mască până şi pe asistenţi. Urmează 1-2. Dar Barnsley a egalat, după care şi Sheridan a fost eliminat. Din lovitura liberă acordată, Barnsley, rămasă în opt oameni, a încasat golul trei: 2-3 cu Liverpool. Lars Leese era învins de mai marii „roşii”. Cei din Barnsley sunt de părere că respectivul eşec nemeritat a pus capac elanului echipei, care, cu doar o victorie în următoarele 9 jocuri, n-a putut rezista în Premier League. N-a dansat decât… un an, dar ce mai an de pomină, cu Leese creionându-l ulterior. De-atunci, Barnsley n-a mai călcat în elită, ba chiar a ajuns şi prin liga a treia.

Februarie ’98: Barnsley o elimina şi pe Man United din Cupa Angliei! 

Acel sezon s-a dovedit absolut remarcabil pentru trupa nord-irlandezului Danny Wilson şi graţie parcursului în Cupa Angliei. Trofeu care, în 1912, ca divizionară secundă, îl câştiga pentru singura dată în istorie: 1-0 în prelungirile rejucării finalei cu West Bromwich Albion, în 24 aprilie, în faţa a 38.555 spectatori pe Bramall Lane din Sheffield. Stadionul localnicei United, ca paranteză. În 1998, Barnsley trecea pe rând de trei colege prim-divizionare, şi anume Bolton Wanderers, Tottenham Hotspur şi, citiţi cu atenţie, chiar Manchester United: 3-2 în rejucarea de pe Oakwell, în februarie, după 1-1 la Old Trafford. I-a venit de hac abia Newcastle, în turul şase: 3-1 la St. James’ Park…

Ei bine, tot în turul cinci, optimi de finală, dar în 2008, astăzi divizionara secundă Barnsley FC a produs o surpriză care a zguduit Cupa Angliei. Este un sezon al „buturugii mici” în FA Cup şi „Căţeii” de pe Grove Street, din orăşelul din sudul comitatului Yorkshire, n-au dezminţit renumele actualei ediţii.

Pe Anfield Road din Liverpool, sâmbătă după-masă, „Roşii” lui Rafa Benitez porneau mari favoriţi în faţa lui Barnsley, pentru un loc în sferturi. În fond, Liverpool este a treia echipă ca palmares în FA Cup, iar avantajul terenului propriu, cel puţin pe hârtie, părea primordial. Cu sau fără Torres, accidentat, ori căpitanul Gerrard, păstrat pentru jocul de marţi cu Internazionale, din Champions League. Mega-echipa miliardarilor americani, contra unei divizionare secunde antrenate de un fost fan Liverpool în copilărie, apoi mijlocaş la Carlisle şi Preston.

Ziarele au acordat spaţii consistente „surprizei” Barnsley, dar mai degrabă sub o tentă de curiozitate. Ineditul unei dispute inegale stârnise interesul presei. Simon Davey, antrenorul echipei, admisese că îl întrebase pe fostul său antrenor de la Preston, scoţianul David Moyes, astăzi de succes la cârma lui Everton, ce i-ar putea spune în plus despre Liverpool. Ce nu s-ar vedea la televizor… Dar cu toate indicaţiile lui Moyes, Barnsley tot pornea cu o şansă mică de calificare.

A fost ziua rezervei Steele, crescut de… Man United 

Surpriză, mare surpriză! Revanşă pentru acel nedrept 2-3 din martie ’98! Kuyt a deschis scorul pentru Liverpool însă fundaşul Foster a egalat în minutul 57 iar căpitanul Brian Howard, un atacant de 25 ani cu 4 selecţii pentru Anglia sub-20 ani la turneul de la Toulon din 2003, a eliminat-o pe Liverpool pe Anfield cu un şut pe jos, în minutele de prelungire: 1-2. Şoc! Aidoma lui Leese, de neînvins pe Anfield în noiembrie ’97, acum a ieşit la rampă Luke Steele, un portar de 23 de ani la debut pentru oaspeţi, abia adus în perioada de transferări din ianuarie, sub formă de împrumut, de la West Brom, pentru care, incredibil dar adevărat, jucase doar de două ori din 2006 încoace, de la sosirea de la Man United, unde îşi începuse cariera. Al treilea portar pe lista lui West Bromwich Albion, învingător cu Barnsley pe Anfield… Ce mai scenariu de poveste!

Dar cum de-a sfârşit Steele între buturi tocmai acum? Ei bine, Tony Warner, împrumutat şi el de la Fulham, n-avea drept de joc în Cupa Angliei, evoluând deja în acest sezon în competiţie pentru londonezi, iar titularul postului, un alt german, Heinz Muller, se accidentase într-un recent meci de campionat. După victorie, Steele admitea că nu ştia încă toate numele sau poreclele colegilor săi. „Citisem în ziua dinaintea partidei paginile de net ale clubului, doar doar oi afla mai multe despre colegi, în cazul în care sunt nevoit să-i strig în cursul jocului”.

Dacă Leese a făcut minuni poate chiar fără să vrea în 1997-1998, Heinz Muller a fost adus la Barnsley peste exact zece ani, în vara trecută, din Norvegia, de la Lillestrom, devenind şi el de nepreţuit în trupa de la Oakwell. Un uriaş cu barbă din Frankfurt, devenit celebru pentru cele trei parade consecutive de succes la lovituri de la 11 metri într-un clip publicitar filmat în Norvegia. Dar nu orişicum… Heinz a boxat şuturile legat la ochi!!!

Celălalt german, Muller, a apărat deja două penaltyuri în Albion 

Măiestria la penaltyuri a germanului care în 30 mai va împlini 30 de ani fost confirmată de la sosirea în Albion, salvând lovituri de la 11 metri contra lui Preston şi Wolverhampton. În general, Muller şi-a salvat echipa de la mult mai multe goluri… Un înger păzitor. Chiar şi fără el însă în optimea de sâmbătă, rezerva Steele a repetat pe Anfield miracolul lui Leese. Se leagă, nu-i aşa?

E posibil ca felul cum a încheiat sezonul trecut, cu un umilitor 0-7 la West Brom, s-o fi determinat pe Barnsley să caute un portar mai bun. Muller a sosit în vară, laolaltă cu alţi mulţi străini. Barnsley, un orăşel deloc cosmopolit dinspre nordul Angliei, având cei mai mulţi străini dintre cluburile ligii a doua, Championship. 18, din 15 ţări. Ca şi acum zece ani. Atunci sosea, printre alţii, şi căpitanul Sloveniei, Ales Krizan. Fundaşi non-englezi mai renumiţi Barnsley avusese în deceniile precedente… Un Mick McCarthy, născut în Barnsley, căpitan al Irlandei la Cupa Mondială, pe care o şi antrena ulterior la asemenea turnee finale. Sau un Gerry Taggart, cu 35 selecţii în centrul apărării Irlandei de Nord, ca jucător al lui Barnsley.

Ferenczi îl face uitat pe Hristov 

Recent, alţii au fost recruţii. În ultima zi de transferuri din ianuarie 2007, Istvan Ferenczi sosea de la MTK Hungaria. Şi marca 6 goluri în 16 meciuri, contribuind la salvarea de la picajul în liga a treia. Marcase el şi la retragerea din naţionala Ungariei, în decembrie 2005, contra Antiguei, după ce contul pentru maghiari îl deschidea în noiembrie 2001, contra Macedoniei, într-un acelaşi ani în care debuta la echipa reprezentativă, contra Iordaniei, şi chiar evolua în preliminariile C.M., contra Italiei. Şi Istvan, trecut şi prin Bulgaria, Germania şi Turcia, se numără de-acum între eroii de pe Anfield. La mijloc, un brazilian de 28 ani din Sao Paulo dar sosit în Europa la Roda şi pelerin prin Belgia, Dennis Souza, translatorul de ocazie în vestiar la Oakwell, şi care pe lângă portugheză mai mult decât o rupe în italiană, spaniolă şi franceză. Numitorul comun, impus de Souza, este însă… engleza. Pe care o învaţă şi proaspătul recrut Diego Leon, produs al Realului madrilen, chiar în lotul sezonului 2005-2006 pentru „albi”, un mijlocaş spaniol care o învingea acum doi ani pe Liverpool, cu Grasshoppers, într-un amical: 2-0.

Şocul de pe Anfield e cu atât mai mare cu cât Barnsley nu a rupt inima târgului în deplasări. Un sezon demarat cu un 1-4 acasă cu Coventry i-a adus un unic succes extern, cinci remize şi 10 eşecuri în deplasare, în 11 dintre jocurile pe alte terenuri neînscriind nici un gol! Sugestiv, Barnsley venea după eşecuri la Plymouth, 0-3, Coventry, 0-4, QPR, 0-2, ultima ispravă datând din 1 ianuarie, 2-2 la nou-promovata Scunthorpe. Barnsley s-a păstrat probabil pentru Anfield, după ce le eliminase pe Blackpool, 2-1 şi Southend, 1-0 în deplasare.

Barnsley FC în sferturile de finală ale Cupei Angliei, pentru prima oară după un deceniu. 3-2 contra lui Man United în optimile din februarie ’98, 2-1 la Anfield în optimile din februarie 2008. Ce mai istorie! Iar ambele semifinale sunt găzduite de Wembley Stadium. Barnsley, de pe locul 14 în liga a doua, la un meci de o prezenţă pe Wembley…

De altfel a fost o sâmbătă a surprizelor… Chelsea, deţinătoarea trofeului, s-a calificat într-adevăr, graţie „dublei” lui Lampard, după ce fusese egalată acasă de Huddersfield, din liga a treia, însă o altă trupă din eşalonul trei, Bristol Rovers, s-a calificat între ultimele 8, 1-0 cu Southampton, din Championship, Rickie Lambert marcând chiar la împlinirea a 26 de ani. Bristol Rovers, „Piraţii”, pentru prima oară în sferturi după 50 de ani! Cardiff City, 2-0 cu Wolves, Jimmy Floyd Hasselbaink marcând cu stângul, „covrig” la vinclu, este pentru întâia oară în antepenultima fază a competiţiei din 1927 încoace, când chiar câştiga finala, 1-0 cu Arsenal. Avea să fie pentru singura dată când un club non-englez, galez în acest caz, cucerea Cupa Angliei… West Brom, 5-0 la Coventry, e şi ea în sferturi, în meciul turului V, seara, Man United calificându-se la pas, un şocant 4-0 cu Arsenal, Rooney deschizând scorul, Fletcher reuşind o dublă iar Nani făcând 3-0 la pauză. Chelsea şi Man U, finalistele de anul trecut, momentan singurele prim-divizionare în sferturi. În rest, West Brom, Cardiff şi Barnsley din Championship iar Rovers din liga a treia…

Pentru conformitate, Barnsley a câştigat pe Anfield cu Luke Steele – Bobby Hassell, Stephen Foster, Rob Kozluk (Marciano Van Homoel, olandez), Martin Devaney – Daniel Nardiello (împrumutat de la QPR; Kayode Odejayi, nigerian), Diego Leon (spaniol; Jamal Campbell-Rice, 24, jamaican), Anderson Silva de Franca (brazilian, 25 ani, împrumutat de la Everton), Dennis Souza (brazilian) – Istvan Ferenczi (maghiar), Brian Howard.