Posts Tagged ‘abandon’

Ziua 167. Salvati de clo…, pardon… elicopter

Iunie 7, 2009

Nu ne pune nimeni. Intr-adevar, nimeni nu ne pune sa ne aliniem la start in dure alergari de anduranta. Nu ne obliga sa incepem si sa sfarsim o cursa pe asfalt, de maraton sau mai mult. Nu ii forteaza nimeni nici pe cei care aleg intreceri pe teren variat, avand de trecut pana si ape pana la brau, si pe distante chiar si mai lungi. Sunt optiuni personale.

In fond, nici statiile cu apa si alte produse nu sunt obligatorii, desi la ordinea zilei in concursurile de alergari. De ce atata vaiet pentru apa disparuta si lipsa de pe traseu, la Maratonul Edinburgh? I s-au oferit soldatului Phippides, pe cand alerga intr-un suflet spre Atena distanta ulterior adoptata drept maraton, tot soiul de ape, geluri energizante, banane, Lucozade, bureti imbibati si alte asemenea avantaje? Nici chip… Era pe vremea spartanilor. Maratonul e o proba de anduranta, de capacitate de efort in anumite conditii date. In cel mai bun caz, fiecare ar trebui sa-si posteze in prealabil sticlute cu apa, la anumite distante pe care le considera de cuviinta, ori pur si simplu sa le aibe la purtator. Sau nu?

De la caldura din Scotia, la polul opus, la frigul de-ti patrunde in oase, cu ploaie si vant, in cursul concursului Welsh 1000m Peaks disputat la o saptamana dupa Maratonul din Edinburgh, in natura salbatica din Tara Galilor. Nu tu sosea si asfalt, ci poteca pe teren variat, prin paduri montane. Vremea n-a tinut cu organizatorii si cei doar 250 alergatori, in general cercuri restranse incumetandu-se la acest gen de intreceri, si a devenit extrema, cum se intampla la un concurs din nordul Albionului si anul trecut.

Disparuti sub norii grosi, descoperiti doar gratie tehnologiei. Telefonul mobil. Unii au fost salvati din conditii meteorologice si climaterice potrivnice doar gratie interventiilor cu elicoptere.  Din alergatori, in vulnerabile fiinte umane luate pe sus. In aer. Puterile si capacitatea umana de supravietuire nu sunt asadar infinite, ci mai degraba limitate, si chiar daca vremurile actuale imping nastrusniciile Health&Safety, mai exact a sanatatii si sigurantei, la cote mai mult decat ridicole si de fapt perdea de fum pentru a propaga insidios si subversiv alte manevre, adevarul e ca nici cel mai bine pregatit si la prima vedere imbatabil dintre atleti nu e absolut ferit de natura conditiei umane. Si aceasta este recunoasterea propriilor limite ori fateta esecului. Radcliffe, detinatoarea recordului mondial, sau Dita, campioana olimpica la zi, nealiniindu-se la start respectiv abandonand pe parcurs, la Flora London Marathon, in cursa pierduta cu limitele si capacitatile propriului organism.

Cateodata, prea multa bravada si exagerare te lasa in aer, neputincios, salvat doar de elicopter. O lectie buna pentru deprinderea unui dram de umilinta. Dar mult prea multor capete infumurate nu li se pot preda si lectura nici cele mai de baza dintre lectii…

Anunțuri

Ziua 156. Farah, nou record britanic la BUPA, iar Dita pe 3

Mai 27, 2009

Lunea de Bank Holiday a adus caravana altetica a alergarilor pe macadam chiar in buricul Londrei, serpuind pe langa puncte cheie ale capitalei, ca palatul Buckingham, Big Ben, catedrala St. Paul’s ori columna lui Nelson din Trafalgar Square. Cum s-a mai intamplat recent in concursuri pe 10 kilometri organizate in centrul metropolei, vremea n-a fost cea mai prielnica, dar asta n-a oprit nici participantii, din elita ori amatori, nici spectatorii, sa savureze London 10.000, sub egida asociatiei caritabile BUPA.

In pluton s-a luptat aproape umar la umar la intrarea pe portiunea finala a cursei de 10 kilometri, pe The Mall...

In pluton s-a luptat aproape umar la umar la intrarea pe portiunea finala a cursei de 10 kilometri, pe The Mall...

Si nici vest-londonezul Mo Farah n-a ratat prilejul de a stabili un nou record britanic pe distanta de 10 kilometri, record ce a rezistat vreme de 25 de ani, de pe vremea cand invingatorul era inca… bebelus. Asta pana luni 25 mai 2009. Cand, impotriva vantului in rafale, si chiar cu ploaie, intensificat mai ales pe cand alergatorul de culoare in varsta de 26 ani ataca ultimii kilometri pe esplanada Tamisei, Embankment, spre Palatul Parlamentului, Farah a trecut linia de sosire dupa 27 minute si 50 secunde, invingandu-l pe kenianul Samuel Kosgei, sosit in 28’03”. Farah a reusit o cursa mare si a inaltat stacheta performantei. Cel mai iute pe 10.000 metri intre europeni, luptand de-acum aproape de la egal la egal cu africanii… De urmarit.

London BUPA 10.000, o cursa care a starnit un mare interes

London BUPA 10.000, o cursa care a starnit un mare interes

Intre participanti, campioana olimpica de la Beijing in proba de maraton feminin, Constantina Dita, prezenta invingatoarei din China sporind implicit prestigiul cursei de luni si interesul in jurul luptei pentru primele locuri. Dita s-a intors dupa o luna in Londra, unde in 26 aprilie abandona in Flora London Marathon. Dar, aidoma unei campioane adevarate, s-a aliniat din nou la start, intr-o alta proba… Iar Dita a incheiat pe podium, in 34’25”, la 33 secunde in urma mai tinerei britanice Hatti Dean, 27 ani, care a depasit-o la mijlocul traseului, in vreme ce cursa feminina a fost castigata de Kim Smith, din Noua Zeelanda, si ea o finalista a acestei probe la olimpiada, in 31’38”.

Semnificativ in privinta ritmului sustinut al cursei e faptul ca recordul lui Mark Scrutton, 27’55”, stabilit in martie ’84, a fost doborat, secondantul Kosgei sosind si el intr-un timp excelent, cu 14 secunde mai slab decat propriul sau record, atins la inceputul acestui an. Iar cat de tare a fost intrecerea o spune si faptul ca nu doar o campioana olimpica la maraton, Dita, acum la 39 ani, a fost invinsa, ci si campionul olimpic al probei de 10 kilometri de la Atena, italianul Stefano Baldini, care, sosit al 8-lea, a avut macar satisfactia de a alerga in mai putin de 30 minute la aniversarea zilei sale de nastere: 38 ani. Unii campioni cedeaza stafeta noului val…

Ziua 129. La anul cu Virgin

Aprilie 30, 2009

Ai invins, continua. Ai pierdut, continua. Abia se sting ecourile editiei din acest an a Flora London Marathon si toate drumurile si gandurile duc deja la startul viitorului concurs, din 25 aprilie 2010.

Zeci de mii de maratonisti sunt asteptati la start si in 2010. Si vor trece Tamisa peste Tower Bridge. Cati vor pasi insa si peste linia de sosire, pe The Mall?

Zeci de mii de maratonisti sunt asteptati la start si in 2010. Si vor trece Tamisa peste Tower Bridge. Cati vor pasi insa si peste linia de sosire, pe The Mall?

Nu doar insemnele cladirii din preajma, sediu al organizatorilor maratonului londonez, s-au schimbat la culoare de pe-o zi pe alta, din galbenul cu care se identifica Flora, firma de produse alimentare sponsor al concursului in ultimii ani, in rosul noului sponsor al intrecerii, Virgin. Linii aeriene, cate si mai cate sub „cupola Virgin”, ghidata de Sir Richard Branson.

Si afisul oficial al competitiei e in ton cu rosul celor de la Virgin. Flora pana in 2009, Virgin din 2010 in continuare. Ce va fi la anul? Un al treilea succes la rand pentru Irina Mikitenko? Un comeback al favoritilor care au abandonat mai devreme sau mai tarziu inaintea maratonului? Ma refer aici la Paula Radcliffe si Martin Lel, african ce a aruncat prosopul abia in saptamana premergatoare cursei… Si o ultima tentativa pentru campioana olimpica en-titre Constantina Dita? Romancei nu-i este dat la Londra dar cateodata bataliile cu propriile noastre limite sunt mai dure decat intrecerea cu adversarii. De aici si abandonul Constantinei. O campioana la zi, cu asteptarile de rigoare si un blazon aurit de aparat, cazuta prada tentativei de a atinge perfectul. De a alerga maratonul perfect, de a obtine un timp pe masura. 

Din cei peste 35.000 participanti, a doua cursa din istoria maratonului londonez ca numar de alergatori, nici 500 au fost cei care n-au trecut linia de sosire pe The Mall. Marea majoritate au ajuns la finish, cativa au capotat. Printre care si Dita. Dar nu datorita unei pregatiri neadecvate, ci in urma unei tentative esuate de a „lua cu asalt” maratonul. S-a intamplat ca rivalele ei, din respect si teama pentru aurul romancei, sa abordeze cursa cu tactica gorjencei de la Beijing. Tare din start. Au invins-o cu armele ei, pe care Constantina nu si le-a regasit pe malul Tamisei.

Dar nu-i nici o paguba. Ai pierdut, continua. Aurul olimpic e inca la purtator, macar pana in 2012…

Ziua 125. Maratonul Londrei, editia a 29-a

Aprilie 26, 2009

N-a fost sa fie nici in acest an pentru romanca „americanca”. A castigat aurul olimpic la Beijing si mereu a reusit curse foarte bune la Londra, insa Constantina Dita n-a triumfat nici la actuala editie a maratonului din capitala britanica, Flora London Marathon. Malurile Tamisei nu-i poarta noroc.

In schimb favorita Irina Mikitenko a confirmat previziunile, castigand pe The Mall in doua ore, 22 minute si 11 secunde, fiind urmata la un minut si o secunda de favorita localnicilor, surprinzatoarea Mara Yamauchi, care s-a tinut scai de germanca de origine cazaca pana cu 7 kilometri inaintea finalului. Mikitenko isi pastreaza astfel medalia invingatoarei, adjudecata anul trecut la Londra, in vreme ce Yamauchi, originara din Oxford dar traind in Japonia, si-a imbunatatit performantele recente, intre care locurile 6 la acelasi maraton londonez, in anul 2007, respectiv la J.O. de la Beijing. Reusind curse mai bune atat in China cat si la Londra, acum in absenta Paulei Radcliffe, recordmana mondiala a probei feminine, Yamauchi devine pe nesimtite maratonista numarul unu a britanicilor. O modificare a balantei de forte…

Pe podium a urcat si rusoaica Liliya Shobukhova, luandu-i fata tinerei chinezoaice Chunxiu Zhou, care s-a remarcat si la Beijing. Trioul Mikitenko – Yamauchi – Zhou a impus un ritm bun inca din startul cursei, caruia Constantina nu i-a tinut pasul.

Tot un trio a dus trena si in elita masculina, campionul olimpic din China, kenyanul de 22 ani Samuel Wanjiru, stabilind un nou record al maratonului Londrei, cu doua ore, cinci minute si noua secunde. Ritmul celor trei a marcat Flora London Marathon drept al 7-lea maraton din toate timpurile ca timp de sosire al invingatorului. A fost o cursa foarte rapida, cei 3 stabilind recorduri personale!

Wanjiru, sosit al doilea anul trecut, la doar 9 secunde dupa favoritul Martin Lel, care insa s-a retras inaintea startului, datorita unei accidentari la sold suferite la ultimul antrenament, s-a „luptat” pe aproape 30 de kilometri cu Tsegay Kebede, din Etiopia, medaliat cu bronz la maratonul Jocurilor Olimpice, si care a sosit pe The Mall al doilea, in 2h05:20, respectiv cu marocanul Jaouad Gharib, „argintul” J.O. 2008, ce a incheiat pe locul 3, in 2h05:27. In absenta lui Lel, e clar cine domina elita masculina la maratoane…

Interesant este ca recordul mondial stabilit anul trecut la Berlin de Haile Gebrselassie, in 2h03:59, a fost oarecum in pericol, conform ritmului rapid impus de tripleta pe prima portiune  a cursei, in estul Londrei. Spre final, Wanjiru a iesit din lupta pentru doborarea recordului mondial insa a triumfat pe sol britanic.