Luaţi aici „brand” de ţară, închipuiţilor!

Şi încă pe gratis. Chipul cioplit în stâncă milenară al strategului rege dac Decebal. E la Cazane, pe malul Dunării, fluviu simbol marcant al României, pe un versant cu alte foşnitoare păduri ce caracterizează spaţiul carpatin.

E al nostru, unicat şi sugestiv. E expresia dăinuirii românilor pe aceste meleaguri. Şi e pe deasupra şi obiectiv turistic, într-o zonă de-o rară frumuseţe naturală.

Pe vremea sa, 87-106 e.n., dragostea de ţară era stropită cu sânge. În ultimii 20 de ani, trădarea de ţară e zilnic întreţinută cu înstrăinări şi cheltuieli uzitând artificiala minciună de divizat şi stratificat oamenii, pe nume ban. Bancnotă, monedă, cum vreţi. „Actualii” închipuiţi ar avea nevoie de oarece lecţii de strategie…

Dunărea la Cazane, un spaţiu încărcat de 2.000 ani de istorie. Şi o amintire în memoria regelui dac...

Vedeţi clişeul de mai jos, despre Asociaţia Europeană Defileul Dunării – Orşova, amintind de Rezervaţia naturală complexă a Cazanelor Mari şi Mici, cu plante şi animale ocrotite? Ei bine, rugina panoului sponsorizat cândva de BCR e marca şi pecetea de ţară. Un tărâm magnific, de care ne batem însă joc de la întreţinerea şi până la înfăţişarea sa.

 

Şi ce-o tot dăm cu cuvântul „brand”!? Îmi poate spune cineva ce se doreşte cu repetarea acestui termen? De ce nu se poate folosi cuvântul marcă sau pecete? Cum vrem să ne caracterizăm şi prezentăm ţara, când nici nu suntem în stare să ne exprimăm în limba maternă? Cum ne închipuim că mai putem rămâne unici şi veritabili, creionându-ne prin trăsăturile noastre marcante, dacă ne englezim vocabularul? Qui bono?

Închei cu o trimitere la istorie: http://www.enciclopedia-dacica.ro/regii/decebal.htm, plus cu un alt clişeu, din Subcarpaţii gorjeni, unde se intră în munte pe Cheile Sohodolului. Fascinant! O ţară minunată, în care însă ne băgăm cu ignoranţă bocancul murdar şi pe care o secătuim nonşalant de resurse, frumuseţi şi capital de imagine. Prin vorbă defăimătoare, nesăbuită şi tâmpă. Ne împuşcăm sistematic în călcâi, până când totul va fi zdrobit… Sau?

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: