Galerie foto (I): Ruină şi regenerare la Băile Herculane, spanioli şi japonezi la Hercules Maraton

Acasă la Hercules, contrastul între măreţia de altădată, căzută în decrepitudine, şi noul gen de microturism e poate mai izbitor ca oriunde altundeva în ţară...

La ora decontului, în nişte zile fierbinţi pentru viaţa Băilor Herculane, care pare a se dezbăra de încremenirea degradantă din „perioada Armaş”, am dat o raită cu clişee ale palatelor în ruină, cu incursiuni în trecut şi istorie, cu poze din natură, cu întrebări despre ce-i este rezervat acestei staţiuni şi cu devieri spre sport, mai exact pomenind de Maratonul Hercules… .

Apele Cernei, învolburate şi agitate, parcă mai umflate ca niciodată, sunt "inima" Herculanelor...

... tot aşa cum izvoarele, unele din păcate dezafectate, sunt simbol al Băilor...

... pe când măreţia de altădată e pe ici pe colo readusă încet la standardele antebelice, cum e cazul Vilei Elisabeta...

...însă nu toate palatele, cum ar fi fostul Hotel Decebal, sunt la fel de norocoase. Întrebarea e, când le-o veni oare rândul... Sau sunt într-adevăr foarte greu de reconstruit conform planurilor iniţiale, datorită costurilor care ar implica regenerarea minuţioasă, în detaliu, a vechilor edificii...

Un proiect pare-se totuşi că a demarat. La Vila Elisabeta, care are istoria ei. Şi oaspeţii de seamă de altădată...

Băile Herculane s-a întors la oile sale. La contrastul între ruină şi nou, între arhitectura de altădată şi oferta modernă de cazare, pensiunea. Am avut noroc să rulez pe strada de pe malul vestic al Cernei, unul mai puţin circulat, peste apele râului de „buricul” staţiunii balneoclimaterice, şi să dau de excelenta ofertă în raportul calitate/preţ, ghidându-mă în alegerea mea după mottoul afişului publicitar… „O alegere înţeleaptă!”

Chiar aşa! Iar cazându-mă acolo, am călcat implicit pe urmele unor participanţi la Maratonul Hercules, care a strâns la mijlocul lunii mai în probele de maraton şi „semi” 249 participanţi, de la tineri şi până la veteranul de 71 ani Dimitrie Felea, de la timişoreni, majoritatea, 85 la număr, onorând iniţiativa organizatorilor concitadini de la C.S. Alternative TM, şi până la străini inclusiv din Spania, Franţa şi chiar Japonia.

Pensiunea a fost plină, până în mansardă, de alergătorii care au luat în piept platourile şi urcuşurile ce domină Herculanele, cu 138 înscrişi la proba mamut de peste 36 kilometri, iar aşteptările sunt ca şi mai mulţi îndrăzneţi să revină la anul. Aşadar Herculanele e conectat, măcar o dată pe an, şi la alte „oi”, mai sportive… La Maratonul montan dar şi la concursurile de căţărări pe stâncăria din amonte şi aval… Herculanele nu e deci doar recuperare şi refacere, ci şi consum de energie.

Mai puţine cluburi, de fotbal să zicem, aleg în zilele noastre Herculanele, şi asta nu pentru că ionizarea e mai „subţire” ca altădată, platoul Coronini fiind tot acolo, aşteptându-le cu ale sale 4 hectare, ci pentru că recuperarea la efort lasă de dorit, condiţiile oferite la Hotel Roman, un expert în domeniu în alte vremuri, nemaifiind la standardele ce pot fi lesne găsite prin alte părţi. Poli e zilele astea în Slovenia, Poli care era nelipsită de la Herculane, de la Roman…

Dar ghirlandele de beculeţe de pe frontispiciul Romanului, pregătite pentru noaptea de Revelion, cu mesajul „La Mulţi Ani 2000!”, spun multe despre împietrirea în timp a unor edificii altădată marcante pentru Herculane. Unele s-au afundat, pe când pensiunile turistice au început să ia faţa, magnetizând inclusiv alergători, fie ei şi amatori…

Herculanele se regenerează sub aceleaşi coordonate: Cerna care se prăvăleşte printre stânci spre Dunăre, apele geotermale şi ale sale izvoare, adevărată sursă de sănătate. Profitând de existenţa acestor bogăţii naturale, oferta turistică în schimbare îşi caută şi ea o nouă albie.

În Piaţa Hercules, acolo unde Hotelul Ferdinand este una dintre foarte rarele excepţii de ofertă de cazare într-o veche clădire „clasică” a staţiunii, un autocar nemţesc îşi aşteaptă la bord excursioniştii germani de vârsta a treia ce sporovăiesc animaţi în faţa intrării. E o rara avis, înconjurată de şi mai impunătoare clădiri în paragină şi ruină, e o oază de regenerare în vechiul Herculane istoric. Din preajmă, un microbuz îşi preia clienţii pentru croaziera de câteva ore pe Dunăre, cu punct de reper Orşova fluvială, şi staţiunea pare animată.

Una dintre clădirile "pulbere"... Fără geamuri la ferestre, cu bălării ieşind prin acoperiş, cu cochilii de încăperi. E vechiul Hotel Decebal, la frontul stradal...

Peste râu, Băile Sulfuroase aveau până şi un arc peste calea de acces la intrarea în clădire, probabil pentru protecţia celor sosiţi pe patru roţi. De la grandoare la decadenţă. Statuile cu zeităţi antice plâng. Îmi dau lacrimile...

Un alt exemplu de paragină. Frontispiciul cu motto în latină rezistă încă, adăugându-i-se pe faţadă o modernă cruce luminoasă...

Pare idilic. Parcul e într-adevăr întreţinut dar peisajul e urâţit de ruina clădirilor. Pe unele sunt lipite mesaje ce îndeamnă la sesizarea actelor repetate de sustragere de materiale din interiorul acestor dărăpănături "regale"...

Am intrat în Uniune, nu-i aşa? Steaguri străine în parc, şi mai multe vechi clădiri părăsite... Trist dar adevărat

Nu totul este însă căzut în paragină. Am citit panoul informativ în privinţa Vilei Elisabeta şi viitorul sună bine pentru Casa Orăşenească de Cultură… Deci: clădirea de pe strada Cerna 5-7 datează din 1875, figurează pe Lista Monumentelor Istorice Protejate (2004) şi a fost ridicată de către Guvernatorul băilor, Carol Tatartzi, în stilul rococco II, având o factură asimetrică, fiind construită din două corpuri de clădire unite printr-o terasă circulabilă şi cu un turn cu ceas accesibil pe o scară nodală.

Deşi concepută ca locuinţă, vila a adăpostit după 1848 sediile bibliotecii orăşeneşti Nicolae Stoica de Haţeg, la parter, şi al Casei Orăşeneşti de Cultură, la etaj.

Vila îşi trage numele de la vizita pentru câteva zile, în primăvara lui 1887, a celebrei împărătese Elisabeta, cunoscută şi sub numele de Sissy, însoţită în această călătorie „în Ungaria de Sud, la Herkulesbad” de Sarpita Majlah, care i-a ţinut companie în peregrinările prin galeriile staţiunii şi prin sălbăticia înconjurătoare, plimbări ce-au inspirat-o să traducă poezii din limba maghiarp ori sp recitească Heine.

În 28 aprilie primeşte aici vizita Reginei Carmen Sylva, Elisabeta, soţia lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, apoi Sissy călătorind în 13 mai spre Sinaia iar apoi la Viena.

Sissy a fost naşă la botezul fiicei unui cioban, Veta, numită astfel în onoarea împărătesei, şi căruia i-a dăruit un inel cu piatră de rubin rămasă în familia urmaşilor acestuia.

Interesantă poveste. Cu feţe împărăteşti. În preajma Vilei, bustul poetului naţional, şi nu departe un hotel interbelic refăcut de la intrare şi până la acoperişul de un roşu aprins. „Cerna”. Flancat de lăcaşul ortodox de cult. Şi verdeaţă pretutindeni, plus izvoare. Domogled ori Neptun, numerotate. În funcţie de afecţiuni. „De ochi”. Totul s-a făcut cu mult suflet. Dar ce-a mai rămas din oameni?

Mihai Eminescu, 1850-1889. "Nu spera şi nu ai teamă / Ce e val ca valul trece / De te-ndeamnă, de te cheamă / Tu rămâi la toate rece"

"Cerna" sub Prolasul carstic, un hotel din anii treizeci. În care poţi sta şi pe 40 RON / noapte...

Biserica ortodoxă, amplasată în aval, la începutul zonei centrale de vechi clădiri impunătoare

Sunt vorbe că viitorii proprietari ai clădirilor vor reabilita în timp structurile. Mai multe sunt în Piaţa Hercules, pe ambele părţi ale squarului… Datând chiar din 1811. Două secole! Să vină… nemţii.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/se-destrama-imperiul-lui-armas-192076.html

Cât vor rezista oare clădirile ridicate în noul mileniu? Două secole!?! N-aş prea crede.

Pe latura vestică a pieţei, ceea ce a fiinţat drept "Hotel Apollo", nu mai are pe frontispiciu îndemnul Trăiască Republica Populară Română.

Sute de camere fără locatari, ale unui stăpân care acum plăteşte...

Frumuseţi arhitectonice. Îşi vor regăsi farmecul de altădată?

Totuşi, în susul pieţei, biserica romano-catolică e şi ea bine mersi

BAILE HERCULANE. Îmi aduce aminte de ceasul floral de la Bega...

 Multe de văzut, şi mai multe de zis. Hotelurile „socialiste”, nişte zgârieturi în peisajul minunat al Băilor, au fost la rândul lor neglijate, unele închizându-şi recepţiile. Ce se va alege şi de ele?

Farmecul vechilor Băi a fost oarecum ştirbit de roşieticul mastodonţilor socialişti, deveniţi şi ei pietre de moară în anii degradării staţiunii. Care le va fi soarta?

Opinez că un foarte sugestiv obiectiv în privinţa farmecului unic al „perlei” Herculane e poarta sa de… fier, Gara din sudul staţiunii. Parcă pentru a-mi confirma importanţa sa strategică, Gara a primit la ora raitei noastre acceleratul Bucureşti – Timişoara, pe peron coborând numeroşi amatori de băi. Peronul cu bolta înverzită, iedera, termometrul companiei Kecskemeti Timişoara, indicând precis peste atâtea decenii, ca de altfel cele două ceasuri Paul Garnier Paris, cel de pe peron şi cel din sala principală, cu ghişeul de bilete, iată repere ale unui punct feroviar remarcabil…

Şi încă un ceas Paul Garnier în incinta sălii principale a Gării

****** Aici, câteva alte trimiteri spre legături la una alta. La Maratonul Hercules, aşa cum este promovat pe pagina organizatorilor, inclusiv cu pozele podiumurilor întrecerii din luna mai, http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton , la cum a fost reliefat concursul în mass-media: http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/miscarea-de-sanatate-2010-la-hercules-maraton-187521.html

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “Galerie foto (I): Ruină şi regenerare la Băile Herculane, spanioli şi japonezi la Hercules Maraton”

  1. dadatroll Says:

    Ce chestie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: