Robodance

In editia din 18 mai a <Fotbal vest> mi-am anuntat intoarcerea in tara, abordand subiectul lotului largit de 30 jucatori al Angliei lui Capello…

M-am repatriat, dupa sase ani si 9 luni traiti in insula. Raman in suflet manunchi de amintiri de la Old Trafford si pana la terenul lui Carshalton Athletic, diverse arene de unde relatam la vremea respectiva. Reportajele de la fata locului, purtand pecetea autenticului, vor fi de-acum inlocuite – mai putin fericit – cu analize si comentarii alterate poate de handicapul distantei. Dar samburele va ramane acelasi. Niste randuri despre jocul inventat in tara leagan a sportului rege.

Care se pregateste zilele acestea pentru apropiatul debut, in 12 iunie, contra Statelor Unite, la Cupa Mondiala din Africa de Sud. Capello e in linie dreapta inaintea anuntarii lotului de 23 fotbalisti, sapte urmand sa fie lasati acasa din formula largita, adoptata saptamana trecuta de italian si in vederea acestui ultim joc amical inaintea definitivarii listei, cel cu Mexic, luni 24 mai, pe Wembley.

Desigur, selectionerul e interesat mai ales sa-si mentina recrutii apti de joc si dupa acest test pe gazonul surprinzator de necalitativ al arenei nationale insa sa-si si creasca potentialul de succes pe teren african cu cele mai chibzuite numiri. Rooney & Co. vor incerca sa zburde pe suprafata de joc altfel decat se impotmoleau semifinalistii Cupei Angliei, in meciul Tottenham – Portsmouth, disputat la 24 ore dupa celalalt penultim act, Chelsea – Aston Villa. De aceasta data vor fi trecut circa 50 ore de la finala barajului de promovare in elita, Blackpool – Cardiff, iar Capello si elevii sai trag nadejde ca gazonul sa nu fie destelenit ori desfundat.

Altfel, doua aspecte par certe. In primul rand, optand in pregatiri pentru 3 portari, si anume James, retrogradat cu Portsmouth, Green, salvat cu West Ham, si tanarul Hart, intors la Manchester City dupa fructuosul an de imprumut la Birmingham City, italianul a dezvaluit deja cu cine va merge intre buturi la Mondial. Nici nu era chiar greu de ales, in lipsa unei palete largi a optiunilor…

Si totusi, mereu cu o opinie si un colt la adresa antrenorilor straini, Sam Allardyce a sarit nevoie mare ca Paul Robinson, elevul sau la Blackburn Rovers, ar fi meritat un alt tratament in baza celor 41 selectii pentru Albion, dintre care patru fara gol primit la Mondialul din 2006, si a celor 35 aparitii in editia trecuta de Premier League, cu 13 “plase intacte”. E un punct de vedere pertinent, daca e doar sa-l compari cu Green, cel cu numai 9 selectii dar si 38 aparitii in liga pentru West Ham, maximum, ori cu veteranul James, ce-i drept cu 49 selectii dar doar 25 jocuri de campionat in 2009-2010, sau mai ales cu Joe Hart, baiatul de 20 ani cu o aparitie contra lui Trinidad & Tobago si 4 cartonase galbene stranse in sezonul abia incheiat.

Dar iesirea lui Allardyce as cataloga-o mai degraba drept tipic insulara… Nu-i de-al nostru, so pe el! Ce stie un strain!? Problema e ca doar 4 mari si lati sunt managerii englezi din Premier League, si anume Redknapp si Hodgson, trecuti de 60 ani, plus Bruce si Allardyce, carora li se va alatura in urma barajului fie Ian Holloway, fie Dave Jones, asa incat antrenorii autohtoni mai bine-ar inghiti in sec si lua de bune alegerile italianului, care a confirmat deja, calificand la pas Albionul in Africa de Sud…

Unuia ca Allardyce s-ar putea sa-i fi dat apa la moara coincidenta lansarii unui website, Capello Index, tocmai la momentul anuntarii lotului largit, pagina virtuala monitorizand procentual, pe baza evolutiilor la cluburi, principalii selectionabili din arena internationala, printre care si cei englezi. Pentru a aplana potentialul conflict de interese, Capello s-a delimitat de website sau macar de faptul ca ar fi implicat in acordarea notelor. La banii ce-i incaseaza de la o federatie engleza de-acum intr-a treia luna fara un presedinte executiv la carma, orice cat de mic derapaj de imagine e asteptat cu un marait adulmecand sange.

Oricum, e tare greu de crezut ca Don Fabio ii va face in ultima clipa pe plac lui Allardyce, renuntand la junele Hart, dupa modelul lui Sir Alf Ramsey, care intre cei 6 disponibilizati din lotul largit pentru Mexico ’70 il includea pe un anume Peter Shilton, baiat de 20 ani ce avea sa debuteze dupa turneul final…

In al doilea rand, readucandu-l la lot pe unul ca Jamie Carragher, fundas central cu veleitati si pe dreapta, Fabio Capello a dezvaluit si nevoia de a apela la solutii aparte pentru a suplimenta lipsa de personal experimentat ori cu un bun randament. La 32 ani, “loialistul” lui Liverpool ar putea prinde un ultim tren mai degraba in baza absentelor unor jucatori accidentati, ca Wes Brown de exemplu, ori a unora care s-au stins din fasa, in ciuda marilor asteptari puse in ei, gen Micah Richards.

De ce a fost nevoit selectionerul sa-i lamureasca pe alde Carragher ori Paul Scholes sa-si scuture mantia retragerii sau sa insiste totusi pe langa Owen Hargreaves, in ciuda celor 18 luni fara fotbal, cauzate de recidiva unor accidentari? Ei bine, in ciuda parcursului ireprosabil in preliminarii, tocmai datorita lipsei unui mai larg fond de jucatori experimentati si competitivi la cel mai inalt nivel. Shaun Wright-Phillips o fi el debordant pe extrema in ritmul alert din Premier League dar ar putea lasa impresia unei gaini fara cap odata incorsetat de jocul mai laborios cu tenta latina sau continentala.

De aici si apelul lansat veteranilor altor campanii, neimplicati pana acum sub stindardul italianului, dintre care insa doar Carragher a spus da. Probabil si datorita acestui sezon si jumatate de recul, fara artificiile Champions League pe Anfield Road.

A surprins oarecum si usa deschisa lasata la doi locotenenti ai lui Ashley Cole pe stanga, dar nu tu Wayne Bridge, de fapt mai mult rezistand cu numele in ultima vreme, ci mai putin amintitilor Baines si Warnock.

Capello nu s-a dezmintit insa “in fata”, unde l-a inclus la prima vedere in pofida oricarei logici pe Emile Heskey. Pe undeva, urmarind finala Europa Cup, din care Zamora a fost retras dupa nici o ora de joc, a fost evidenta oboseala taraind si o vaga accidentare a “calului negru” de pe turnanta. Mondialul ar fi fost un pod prea indepartat pentru “Cabanier”, prin aceasta prisma alegerea lui Heskey avand acoperire.

Insa ce-o zice oare Agbonlahor, mai tanaru-i coleg de la Villa, si cu 13 goluri la activ in liga!? Excluzandu-l pe talismanicul Rooney, al doilea in ierarhia finala a golgeterilor, cu 26 reusite, dintre atacanti doar Darren Bent, cu 24, al treilea, si Defoe, cu 18, l-au devansat pe Agbonlahor. Si totusi, pe langa Rooney, Bent si Defoe au fost preferati Peter Crouch si Heskey.

Ambii, probabil, pentru acea pecete aparte pe care ar putea-o conferi fazei de atac, indiferent de postura. Poate fi usor trecut cu vederea dar “Robodance” Crouch a marcat primul si al treilea gol in ambele ultime aparitii ale insularilor, oficiala si amicala, si anume un 3-0 cu Belarus si 3-1 cu Egipt, fie ca titular, fie “de pe banca”, incalzind usor atmosfera si la introducerea sa pe final, in parteneriat cu colegul sau de la Spurs, Defoe, in amicalul de 0-1 cu Brazilia.

Hilar in longilinitatea sa si cu doar 8 boabe in campionat, “Robodance” demasca implicit rezervorul restrans de valori get-beget al Angliei. Alegand un “dulap” trecut bine de 30 ani, si inca rezerva la club, plus o “prajina”, Capello lasa de inteles ca flerul Albionului e pe undeva prin linia mediana si in sclipirile lui Wayne. In rest, unica sansa ar fi o disciplina… robotica.

Etichete: , , , , , , , , , ,

5 Răspunsuri to “Robodance”

  1. Anglofil Says:

    Bine ai venit inapoi si sper sa absorbi cat mai bine socul!

    • soulofarunner Says:

      Alex, nu… spera si nu ai teama. Glumesc, desigur. Si iau exemplul tau, care ai relansat dupa intoarcerea din Anglia un mult mai atractiv blog tematic. Dovada ca poti face lucruri utile si sa te simti bine oriunde pe lumea asta. Sunt foarte bucuros sa fiu acasa, intre ai mei, si nu departe de tara, intre straini. Mai mult, devine tot mai irelevant unde traiesti, de cand cu uniformizarea data de globalizare: la urma urmei, de cand cu Tratatul de la Lisabona, care, incredibil dar adevarat, mentioneaza eradicarea suveranitatii statale, Romania si Regatul Unit sunt in aceeasi federatie unionala europeana. Romani si britanici sunt in aceeasi mare oala, nimic altceva. Si sincer ca sunt mult mai socat de toate uriasele matrapazlacuri din societatea britanica, mult mai tenebroase decat coruptia balcanica de dugheana, doar ca mult mai bine ascunse sub pres, cu acel aer de mai alb decat albul. De la ai nostri n-ai la ce sa te astepti dar la pretentiile „vesticilor”, comparativ cu ceea ce se intampla cu adevarat acolo, socul si deceptia sunt cu atat mai mari. Avem intr-adevar de la cine „invata” relativ la „integrari”, „democratizari” si alte prafuri in ochi. Din pacate.

  2. Anglofil Says:

    Romania si Anglia sunt in aceeasi oala in legislatia europeana, in fapt nu suntem nici in aceeasi bucatarie. Te asigur ca lucrurile care fac din Romania o tara la cateva decenii bune in urma Anglie nu-s deloc prafuri in ochi. Mihai, 4 din 5 tineri romani vor sa emigreze. De unde? Dintr-o tara in care un batran a fost recent omorat in bataie de un sofer pentru ca traversa strada prea incet.

    Eu m-am intors la fel de optimist si cu dor de casa ca tine, si pe deasupra convins ca exista metode de a-ti crea si in Romania un fel de buncar fata de tot neplacutul din jur, astfel incat sa ai o viata frumoasa. Si acum, ajung treptat la concluzia deprimanta a lui Cosmin Alexandru pe care imi permit sa ti-o impartasesc:

    „E ceva în societăţile astea care nu ţine de vremuri, de bani sau de politicieni. La noi totul se învârte în jurul sorţii, al banilor şi al politicienilor. Diferenţa asta m-a frapat acum mai mult decât oricând altcândva. Şi mi-a dat de gândit. Dacă e ceva ce nu se poate schimba? Dacă e ceva pentru care nu merită să mai ratăm destinele încă unei generaţii?

    Ne găsim şi ne protejăm fiecare locşorul nostru aici, cât mai departe de lumea nebună de la televizor şi de pe stradă. Dar cât de protejaţi suntem cu adevărat? Şi de ce să ne trăim viaţa ferindu-ne de alţii când am putea să o trăim bucurându-ne de prezenţa lor? Acolo ai şanse mari să primeşti un zâmbet aproape în orice situaţie în care intri în vorbă cu cineva străin. Şi o mână de ajutor. Aici, o privire piezişă şi o durere în cot.”

    Si uite ce zice Adrian Stanciu, prietenul dansului, care a abandonat lupta:

    “Nu de România fug, de fapt, ci de ceea ce a ajuns să scoată din mine. Nu sunt suficient de tare pentru a trăi în propria mea țară, pentru a face față apetitului ei de dezumanizare. Iar fata mea îi face față încă și mai puțin. Plecarea mea nu e un semn nici de curaj, nici de spirit de aventură (…). E un abandon. Mi-am pierdut și speranța că voi apuca o altfel de țară și răbdarea de a trăi în ea și de a-i gusta frumusețile, spiritul și umorul, pierdute printre râuri înecate de PET-uri, șoferi agresivi și mitocănie generalizată. Pur și simplu nu mai fac față avalanșei zilnice a urâtului. Am ajuns să trăiesc într-un strat ultra-subțire al societății, un fel de exilat în propriul meu oraș natal. Nu mai pot și nu mai vreau asta. Nu mai vreau să rezolv dilema dacă e bine să-mi cresc fata în principii umaniste, sau trebuie să o înrăiesc ca să facă față lumii în care va trăi.”

  3. mariusfrancisc Says:

    Pertinenta analiza ta.
    Eu as emigra in secunda 2 daca mi s-ar ivi o oportunitate. Invat si eu din greselile altora;)

    • soulofarunner Says:

      Firstly, va multumesc amandurora pentru feedback. Secondly, jos palaria ca ai mirosit-o pe Spurs in top 4, nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Totusi, cred ca si-a depasit serios conditia dar rezultatele vorbesc, asa ca…
      Cat despre imigratie, depinde de la caz la caz, in functie de simtamintele, crezurile si circumstantele fiecaruia. Nu exista un etalon ideal.
      Iata raspunsul unui londonez get-beget, nascut acolo intr-o zona buna, de generatia parintilor nostri, „realizat” cu proprietati si masini, tot tacamul asta tamp al materialismului actual, cu lucru si contacte, si care totusi a parasit Anglia recent, intelegandu-mi implicit alegerea. Parerea sa spune totul – a unui om trait 60 ani acolo si care a vazut schimbarile…
      Other than my friends and contacts i feel no emotion or love for London – like i used to – even 10 years ago. In fact England altogether is changing out of all recognition. It has become a vast place with no spirit or soul and the people in general have no pride left. I do not miss the actual town or country at all in general – only specific places and memories. It is now more like a third world country, expensive and with no pride anymore. You mark my words – in 20 years or less, there will be blood in the streets as the muslims gain more power and influence from day to day, and arrogantly take over everything.”

      Cred cu tarie ca Romania e mai putin „rea” decat ne ambalam sa-i vedem mai ales minusurile si negativismul nostru e autodefetist, ajutand la afundarea in probleme la prima vedere irezolvabile. Nu stiu, poate gresesc dar speranta moare ultima si am credinta in acest neam si ortodoxia noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: