Beckham si Roy Keane sar pe drept in apararea lui Henry

De miercuri de la miezul noptii Irlanda boceste si urla din toti rarunchii aidoma unui prescolar caruia i s-a stricat o jucarie si acum le arunca suparat pe celelalte din tarc. Reactia mai mult decat exagerata a insularilor e de un prost gust ce frizeaza ridicolul, Football Association of Ireland si pana si Ministrul Justitiei in guvernul de la Dublin cersind fara demnitate la FIFA rejucari impotriva regulamentului.

A fost o eroare de arbitraj, o greseala umana, ca destule altele in meciuri de fotbal mai mult sau mai putin importante, cu o mai mare ori mai mica miza. Arbitrul asistent n-a semnalizat pozitia de ofsaid a doi jucatori francezi, la o lovitura libera executata de Malouda in prelungirile barajului de la Paris, iar continuarea o stim cu totii.

Uitati de hentul lui Henry… in prealabil a fost ofsaid!

Daca respectiva pozitie afara din joc ar fi fost semnalizata prompt iar arbitrul de centru suedez ar fi acordat lovitura libera in favoarea Irlandei, nu s-ar fi ajuns la valul populist de oprobiu public impotriva lui Thierry Henry si prin extensie la adresa selectionatei Frantei si pe alocuri chiar a natiunii franceze. Marul discordiei ar fi trebuit sa fie legat de ofsaid, nicidecum de oportunismul ulterior al lui Henry.

Telefoane in direct, in emisiuni, mesaje text si comentarii pe marginea jocului, cu toate au oferit tot atat de multe canale pentru ca publicul insular sa-si verse naduful, dandu-i-se apa la moara si datorita reactiei oficialilor. Iar ce s-a spus si s-a scris aduce nici mai mult nici mai putin cu asasinarea caracterului lui Henry.

Rasul lumii…Comentatorii BBC n-au avut habar de henturi dar au spus apoi ca-i incredibil sa nu fi fost vazut de arbitru!

Culmea ironiei, intr-o mostra evidenta de ipocrizie, ce spune multe despre postura ingrata si uneori fara sansa de scapare a arbitrilor, comentatorii in direct ai meciului pentru BBC Radio 5 Live au sesizat infractiunea abia la peste un minut dupa comiterea hentului, gratie reluarii de pe monitoarele video, moment din care insa au intors brusc foaia, referindu-se la „incredibilul” situatiei: „Este incredibil ca n-a fost vazut de arbitru si e incredibil ca Irlanda sa fie astfel eliminata!”  In prealabil, in comentariul fazei, gazetarul se referise la „o deviere”, despre care puteti asculta aici… http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/8367817.stm

Domnilor comentatori le-au trebuit vreo 80 de secunde sa se dumireasca de faptul ca Henry comisese hent dar li s-a parut incredibil ca arbitrul sa nu fi vazut acelasi incident…

Tonul indignat revoltat al acuzatorilor aratand cu degetul spre detinatorul la zi al Champions League, etichetat drept „a cheat„, un trisor, cauta tapi ispasitori dupa ce Irlanda ratase in grupa oportunitatea de a invinge Italia, de care a fost egalata in minutul 90, dupa care n-a dispus nici macar de Muntenegru, in ultimul joc din calificari. Locul doi. La baraj.

Unde, in meci tur, la Dublin, Franta si-a demonstrat superioritatea si a invins meritat cu 1-0, fara ca Irlanda sa concretizeze cele cateva oportunitati avute. Frustrati de visele risipite in fata finalistelor Cupei Mondiale din 2006, unii jucatori irlandezi cautau nod in papura lui Diarra, imediat dupa prima mansa, incercand sa-si faca dreptate dupa fluierul de final.

Miercuri, la Paris, in probabil cea mai buna evolutie a Irlandei din ultimii ani, capitanul Robbie Keane a egalat in prima repriza scorul general al barajului, 1-1, dupa pauza atat O’Shea cat si Duff si acelasi Keane avand oportunitati ideale de a majora diferenta si implicit de a califica Insula de Smarald la turneul final. Ar fi fost probabil o calificare meritata, gratie evolutiei din Orasul Luminii, unde o linie de mijloc cu doi jucatori de la Stoke City, unul de la Blackburn Rovers si un al patrulea de la Fulham a cam manevrat in voie in fata unui „Cocos Galic” neimpunandu-se acolo nici in fata Romaniei.

Dar ocaziile se razbuna si legea nescrisa a fotbalului i-a lovit pe oaspeti aidoma bumerangului.

Si daca golul lui Gallas n-ar fi fost validat, Irlanda tot n-ar fi fost calificata. Unde-i atunci furtul calificarii?

Irlanda plange ca i-ar fi fost rapit dreptul de a ajunge in Africa de Sud insa chiar si daca golul lui Gallas n-ar fi fost validat, nu este cert ca verzii ar fi triumfat la loviturile de departajare spre care curgea meciul. Ar fi ramas 1-0, cu sanse relativ egale pentru combatante de a se califica de la 11 metri. Si-atunci!?!

Ultimul joc la Campionatul Mondial pentru ambele reprezentative se soldase cu esecuri la penaltyuri, Franta in fata Italiei, la Berlin, in finala, iar Irlanda in fata Spaniei, in Coreea de Sud, in optimile din 2002. Cine si-ar fi infrant emotiile si ar fi triumfat? Sunteti convinsi ca Irlanda? Si-atunci de unde pana unde pot afirma irlandezii ca au fost furati de o accedere la Mondial? De la 1-0 in prelungiri pana la un al doilea gol marcat, pe care l-au tot irosit cu nonsalanta, e cale lunga.

Beckham recunoaste ca e greu de spus daca ar fi putut proceda altfel decat Henry

Pe cateva din aceste linii au marsat si David Beckham si Roy Keane, ultimul, in cadrul unei conferinte de presa in calitate de manager al lui Ipswich Town, ambii nefiind de acord cu catalogarea de „trisor” atribuita de mass-media si publicul larg atacantului francez si gasind nu atat scuze acestuia cat explicatii pertinente si puncte de vedere implicand mai multi factori.

De fapt, e o practica de teren de antrenament a fotbalistilor, ce poate deveni reflex necontrolat, de a repotrivi, „reaseza” balonul, odata acesta scapat afara din joc. Si aici poate sari in ajutorul lui Henry latura involuntara, neintentionata, a abordarii sale. Si foarte putini jucatori profesionisti, fie ei si irlandezi ori britanici in general, ce doresc a-si asuma un statut nedovedit de cavaleri nobili ai dreptatii, mai albi ca albul, arogandu-si implicit un compas moral absolut, ar fi procedat probabil altfel decat francezul, in circumstantele date. Dar dupa razboi multi viteji se aduna sa arunce cu pietre.

Cu fair-play si realism, irlandezul Keane indeamna contestatarii sa se uite mai intai in propria ograda

Conferinta lui Roy Keane este o mostra absoluta de echidistanta si curaj in a-ti apara un punct de vedere nepopular, probabil total indegirabil pentru multi pasionati de fotbal, inclusiv compatrioti, in conditiile in care fostul mijlocas a purtat si banderola de capitan al „verzilor”. De urmarit parerea sa pe http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/8370497.stm

In contrast cu spusele intelepte ale lui Keane, de fapt o reactie la exagerarile debitate dupa returul din Franta, s-a pravalit un urias val de articole populiste, in cel mai pur stil al maniei proletare, terfelind reputatia lui Thierry Henry dar mergand mult mai departe si impungand din varii unghiuri nationala Frantei. Deloc de mirare, venind de peste Canalul Manecii. Rezidurile sindromului de superioritate, al arogantei atotcunoscatoare si fara echivoc, a veninului perpetuu improscat de urmasii imperialismului ce inca isi asmute tentaculele de sub alta palarie, au degenerat in alte patinaje cu „inamicul” la tinta fixa. Ce deliciu, sa aiba a le reprosa ceva, cu un aer revendicativ, rivalilor de peste Canal. Mi-ar trebui ore si pagini intregi si n-ar suporta virtualul, rosind de rusine si manie, sa descarc vitriolul altui exces de frustrare insulara.   

Irlanda, in tricouri albe si chiloti verzi, n-a avut 15 secunde de inspiratie absoluta, aidoma altor alb-verzi in Paris, intr-un 17 si nu 18 noiembrie, acum 16 ani, cand Franta era lasata acasa, eliminata in ultima secunda a calificarilor la US World Cup ’94. De ce n-a reusit Irlanda acel al doilea gol calificant, aidoma lui Emil, fie in repriza secunda, fie dupa egalarea nemeritata reusita de Gallas? La aceste ratari sa fi gasit un raspuns capitanul risipitor Robbie Keane si nu la presupunerile ca Platini si Blatter si-ar fi trimis bezele, strangeri de mana si mesaje text, din susul tribunei, incantati de deznodamantul favorabil Frantei si implicit turneului final in organizarea FIFA…

Stim cu totii ca FIFA are bubele ei, ca Mondialul e o taraba corporatista a companiilor, sponsorilor, marcilor de echipament, ca Franta e dorita ca „brand” si putere de cumparare a suporterilor ei, ca Irlanda nu e in aceeasi categorie a marilor dezirabile, ca fotbalul si societatea in general aluneca pe o panta ireversibila a degradarii conduitei, probitatii si integritatii umane, si-am mai aflat acum ca si alte mari vedete pot oferi mostre de oportunism extrem intru atingerea scopurilor, le stim pe toate astea, insa nu credeam ca Irlanda era buricul pamantului si cea mai nedreptatita dintre nedreptatite. Bocetul federatiei, demnitarilor si fanilor ei pare insa a starni mai degraba ilaritate ori dispret decat simpatie.

Ai pierdut? Continua…

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 Răspunsuri to “Beckham si Roy Keane sar pe drept in apararea lui Henry”

  1. Alex Enasescu Says:

    Mihai, mi se pare foarte curioasa atitudinea ta. Daca lui Henry i se varsa galeti cu laturi in cap, e pentru ca le merita cu prisososinta:

    – spui ca „marul discordiei ar fi trebuit sa fie legat de ofsaid, nicidecum de oportunismul ulterior al lui Henry”. ARBITRUL A GRESIT, HENRY A FURAT. Diferenta e colosala!

    – aduci multe argumente care trec pe langa subiect: ca n-au batut Italia si Muntenegru, ca n-au marcat in tur, ca n-au marcat de doua ori la Paris. Nu asta e ideea. Ideea e ca in acel gol a venit dintr-un amestec de incompetenta si hotie. Punct.

    – irlandezilor nu li s-a furat calificarea, li s-a furat SANSA calificarii si asta e la fel de grav

    – daca ar fi o practica de teren de antrenament, i-am vedea pe fotbalisti manuind mingile meci de meci. Si totusi e un gest atat de rar. Nu remarcam poate toate sansele de a ajusta traiectoria balonului cu mana, tocmai pentru ca ni se pare firesc sa nu o faca. Dar majoritatea coplesitoare a jucatorilor se abtin de la astfel de gesturi. Imagineaza-ti-l pe Bobby Charlton sau pe Gary Lineker facand asa ceva. Pesemne ca ei se antrenau altfel…

    – argumentul cu majoritatea fotbalistilor care ar face la fel imi aduce aminte de situatiile alea in care un vatman vai de steaua lui gaseste o borseta plina cu bani si o duce la militie; da, probabil ca majoritatea ar fi pastrat-o dar tocmai asta face gestul lui atat de admirabil; ei, restul, sunt hoti.

    – eu unul nu cred ca a fost necontrolat, Henry a stiut perfect ce face. Dar chiar si asa, asta nu e o scuza. Eu joc mult carti, si la fel e ca uitatul in cartile adversarului. La unii e un gest necontrolat, e drept, dar asta doar pentru ca fibra lor cea mai adanca e stricata. Daca o fac din reflex, asta nu ii face mai putin trisori.

    – Beckham si Keano? Really? Ca sa te parafrazez, rau trebuie ca mai stam daca parerile lor au ajuns sa conteze cand vorbim de fair-play.

    • soulofarunner Says:

      Daca asistentul ar fi semnalizat prompt ofsaidul, n-ar mai fi fost validat golul ce a urmat pozitiilor afara din joc si toata aceasta revarsare de indignare frustrata ar fi fost evitata. Incearca doar sa-ti imaginezi respectiva faza, cu asistentul insa ridicand imediat fanionul, pe cand francezii se aflau la cam 14 metri de poarta, si vei realiza ca mingea poate nici n-ar mai fi ajuns la Gallas.
      Spui ca diferenta e colosala intre arbitrul care a gresit si Henry, care a furat, iar in paragraful urmator spui ca golul a venit dintr-un amestec de incompetenta si hotie. Intr-adevar, diferenta e mare dar invers decat vrei sa o vezi, intre arbitru, care este specific inrolat cu autoritatea de a lua decizii in privinta respectarii regulamentului, si Henry, unul dintre cei 22 jucatori, care a comis henturile dupa eroarea initiala de arbitraj. Henry nu e arbitru, e un fotbalist ce a comis o infractiune. Iar amestecul a avut la baza tocmai greseala judecatorului desemnat sa ia decizii si nicidecum oportunismul jucatorului.
      La inceputurile sale, fotbalul a fost practicat fara arbitri, capitanii consultandu-se reciproc pentru a dizolva inerentele neintelegeri. Imagineaza-ti asadar ca Henry, capitan al Frantei, ar fi recunoscut imediat in fata omologului sau irlandez ca a manuit mingea, ceea ce a si facut acum, in public, cerandu-si scuze. Dar atunci de ce avem 3 arbitri? Ca tot Henry, ca la inceputurile jocului, sa fie cel ce le-ar anula autoritatea, sesizandu-i in privinta ofsaidului la Squillaci si Gallas?
      In acest context ori amestec, de care ai pomenit, trebuie privita „hotia” lui Henry, ce a „furat”, dupa cum opinezi. De aceea cred ca vanatoarea de vrajitoare iscata la adresa lui Henry, asadar a „hotului” si nu a „hotiei” de a „fura” (cum e cu pacatosul si pacatul, de care tocmai Trapattoni amintea dupa primul joc?), a fost indirect proportionala cu diferenta intre gravitatea erorii de arbitraj ce a lasat faza sa curga spre Henry si oportunismul acestuia.
      Mi se pare la randul meu curios ca vrei sa demontezi evidenta absoluta a faptului ca mai toti jucatorii, in circumstantele respective, ar fi procedat la fel. Au spus-o imediat dupa joc, in studio, printre primii referindu-se la faza cu pricina, ex-internationalul irlandez Ronnie Whelan si scotianul Alex McLeish: mai toti fotbalistii ar fi incercat sa duca faza la bun sfarsit, cata vreme n-a fost fluierata o infractiune. Au recunoscut-o pana si jucatorii irlandezi, intrebati fiind cum ar fi procedat! Si a spus-o voalat si Beckham, care nu-mi aduc aminte sa se fi remarcat in mod absolut prin lipsa de profesionalism, pentru a fi acum neluat in seama la o problema de fair-play. Insasi formarea sa la Manchester United si cariera cu cele mai multe selectii ca jucator de camp pentru Anglia, un bastion al fair-playului, il recomanda in privinta unei opinii avizate.
      Acesta a si fost samburele articolului meu: sa sesizez ca oprobiul mass-media si al oficialilor si publicului a fost mult exagerat la adresa lui Henry ca persoana, nu doar a henturilor sale, in conditiile in care eroarea initiala a apartinut arbitrului delegat sa faca dreptate si in conditiile in care mai toti ar fi procedat aidoma francezului ba mai mult, „hotii” mai mari sau mai putin evidente ca a lui fiind comise aproape saptamana de saptamana de vedete ori jucatori de duzina, si am mai tinut sa remarc faptul ca lideri de generatie din Irlanda si Anglia, unde s-a amplificat scandalul, au demontat acceptiunea ca Henry ar fi trisor, venind cu argumente care au pus incidentul, cum e si normal, intr-un cadru larg. Au sarit ca arsi milioane, cu acuze de tot felul, la un la fel de detestabil plonjon teatral in careu, in urma caruia arbitrul a acordat gresit un penalty?
      A-l stigmatiza pe Henry intr-un fotbal actual in care multi, inclusiv britanici, de unde au fost lansate sageti moralizatoare, se dedau la „hotii”, este exagerat si doar culpabilizeaza un fotbalist, evitand implicit sa adreseze problema generala a avantajului obtinut pe cai neregulamentare.
      Si cum poti sa spui ca Irlandei i s-a furat sansa de a se califica!?! Mai erau 12 minute pentru a marca al doilea gol si tocmai de aceea am adaugat comentariul si clipul despre reusita Bulgariei la Paris, pentru a demonstra ca fotbalul se joaca pana la ultimul FLUIER AL ARBITRULUI si te poti califica si in ultimele secunde. Si din nou revenim la fluierul arbitrului…
      E un argument minor, neinsemnat, dar ca distractie discuta te rog cu jucatori ori sesizeaza-le motricitatea in antrenamente cu mingea, de exemplu la miute pe spatii mici, si observa cum uneori, cand balonul „iese” din cadru, din cerc, pentru continuitatea actiunii se apeleaza la dirijari instinctive cu mana. Poate si din comoditatea de a sprinta si a se apleca dupa ea. Se creaza un fel de reflex – primul reflex al jucatorului este de fapt sa… joace mingea. Fotbalul e un joc simplu si frumos, sa ramana atat – si sa nu se arunce cu piatra intr-un om facut in toate chipurile, „hot” samd. Reactia a fost disproportionata, deplasata, populista, un bocet lipsit de demnitate. Dar Henry fiind o talentata vedeta mondiala, multora le-a venit ca o manusa sa-l arate cu degetul, ca nu e mai presus de greseala, facandu-i astfel sa se simta mai bine in pielea lor.
      Iar daca recitesti atent articolul, apropo de faptul ca Henry a stiut sau nu ce face, vei observa ca n-am spus nicaieri ca francezul n-ar fi facut-o in cunostinta de cauza. Am lasat-o sub semnul intrebarii tocmai pentru ca exista „momente de tunel” in confruntari sportive, cand, cu atata larma a publicului, in asemenea tensiune, te lasi dus de val si iti poti pierde capul. Daca ma intrebi despre minutele petrecute ca la Turul Frantei, alergand printr-un puhoi de oameni facand atmosfera pe margini la Maratonul Dublin, nu-mi voi aduce aminte prea bine de secventa miscarilor. Am vizionat la televiziune finalul Maratonului Wroclaw si nu mi-a venit sa cred ce reactii am avut dupa linia de sosire, de care nu mi-am adus deloc aminte sa le fi savarsit la momentul respectiv: eu am fost cu adevarat ala? Gesturi motrice implicand tocmai mainile: m-am uitat la ceasul de pe stanga si am strans din pumn si spintecat aerul cu dreapta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: