Ziua 89. Brown se traduce maro

A fost un fundas de banda drujbas si zic drujbas pentru a nu ma apuca sa fredonez „Andone, Andone, rupe-le picioarele”, nu de alta dar n-am voce si „ureche”, a „bagat material” pe la niste cluburi din nordul Albionului iar abrazivitatea sa din teren isi gaseste continuarea si de la linia de margine.

Phil Brown, managerul lui Hull City, nou-promovata in Premier League, a sfarsit din nou in centrul atentiei in ultimele cateva luni, din nou lasand senzatia ca a dat buzna intr-o sala de marmura cu niste grosolani bocanci inamoliti. In toamna, pe cand „Tigrii” din nord-estul Angliei luau prin surprindere elita, cu rezultate care-i propulsau pe pozitii de Champions League, Brown era mai jovial, mai destins.

Dar de cand calea-i mai sprancenata, parca nu mai are astampar. A fost o secventa de trei remize si trei esecuri, care aveau parca sa prevesteasca revenirea la normal. Secventa a fost intrerupta de un 2-1 cu Boro, intr-un derby regional, insa de la acel succes, pe 6 decembrie, Hull a ravnit dupa o victorie in campionat pana la inceput de martie, cand Manucho a inscris in prelungiri unicul gol al jocului de la Fulham. In aceasta perioada, trupa din orasul mentionat in titlul unui album al lui The Housemartins, si anume „London 0 – Hull 4”, a coborat pe tobogan, cu 3 egaluri si 11 esecuri.

Coincidenta sau nu, in acest rastimp Brown si-a risipit stapanirea de sine. In meciul tur, cu Wigan, o decizie controversata de arbitraj l-a facut sa-si aminteasca de zilele din teren, dand un sut unei sticle aflate in preajma, la linia de margine, spre arbitrul asistent.

Apoi a fost aproape incaierarea cu irlandezul Joe Kinnear, antrenor al lui Newcastle, intr-un meci din Cupa Angliei, in ianuarie, cand Brown a fumegat la un fault asupra lui Cousin, autorul golului calificarii lor. Poate n-are nici o legatura una cu alta dar de-atunci Kinnear a trecut prin spital, pentru o operatie la inima, in schimb Brown sigur a fost amendat cu 2.500 lire pentru a fi sarit la gatul omologului sau.

Cand nu s-a luat de arbitri sau alti antrenori, Brown s-a zdropsit la elevii sai, a doua zi de Craciun, la 4-0 pentru Man’City, in ceea ce va ramane memorabila drept pauza in iarba. Antrenorul nu si-a lasat jucatorii la vestiare pe durata pauzei, sapunindu-i in schimb pe teren, in fata peluzei cu fanii lui Hull. Le-a tipat si i-a facut papara. S-a incheiat 5-1. S-ar putea insa sa fi fost niste suflete mai sensibile prin preajma, nu de alta dar si trupa din Humber are in randurile ei cativa straini… Peste cateva etape, cand brazilianul Geovanni era inlocuit spre dezaprobarea vadita a suporterilor, Brown puncta ca nici un jucator nu e mai presus de echipa. Corect. Co-rect! Dar Geovanni, nervos nevoie mare pentru a fi fost inlocuit, ii salvase si avea sa-i mai salveze pielea Brownului… Se simtea nedreptatit…

Iar cand nu s-a luat de-ai lui, Brown l-a atacat in declaratii pe Cesc Fabregas, capitanul lui Arsenal, dupa sfertul de Cupa Angliei recent acontat de „Tunari”, 2-1 pe Emirates. Brown a fost foarte pornit la presupusa flegma postata de catalan la picioarele asistentului sau, Brian Horton, insa spaniolul campion european se jura ca n-a fost vorba de asa ceva iar taraboiul a fost intr-atat de mare incat a intervenit, ca din An in Pasti, pana si Peter Hill-Wood, mai marele „Tunarilor”: „S-a iscat o furtuna intr-un pahar cu apa”. Chiar asa.

Phil Brown face din tantar armasar, acum, ca Hull a ajuns sa tremure pe buza prapastiei. I-ar trebui poate niste sesiuni de Anger Management. Nici mentorul sau, Sam Allardyce, pe care l-a secondat pe banca lui Bolton Wanderers, trupa cu stilul direct si fara compromisuri, nu s-ar lauda nici pe departe cu asemenea numeroase iesiri in peisaj, desi nici Sam nu e usa de biserica.

Poate suna aspru, dar intr-o liga cosmopolita, unde se joaca si in bocanci roz ori galbeni, Brown a dat buzna cu crampoanele pe tibie translatand cu sine atmosfera si spiritul mult prea barbatesc al fotbalului din Albion din zilele carierei sale. Unele in care tot ce tinea de „blood and thunder”, sange si tunete, era o virtute mai presus de pasa la firul ierbii. Halo, Phil, hai sa nu ne mai facem de cacao. Se poate, please? Si poate ca si scapi de la retrogradare. Cu calm se rezolva totul. Poti trece muntii.

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: