Ziua 64. Ce face fotbalul cu oamenii

O poveste… adevarata. Din zilele noastre. De acuta actualitate. Nu dau insa nume, pentru a nu o banaliza si pentru ca, mai important, fiind oglinda altor recente circumstante similare, are darul de a semnala ramificatii dureroase in viata sociala rezultate din atatea si atatea decizii anapoda, luate poate cu bunele intentii ale drumului in constructie spre iad.

Popularitatea fotbalului si interesul crescut pentru sportul rege au generat in ultimii ani un adevarat razboi mediatic intru castigarea drepturilor de difuzare. In cazul nostru, de televizare. Fotbalul e vehiculul perfect al campaniilor publicitare, companiile platind bani grei pentru a-si face reclama la ore de maxima audienta, tocmai cand Ion Public isi destupa berea si chibiteaza cu amicii cat va fi scorul. La randul lor, televiziunile achita sume consistente pentru respectivele drepturi de televizare.

Iar cateodata, de nicaieri, cate un post nu neaparat insipid dar poate neaxat pe fenomenul sportiv sau fotbalistic, incearca sa-si faca loc pentru a castiga audienta. S-a intamplat recent in Albion, ca un post national terestru sa preia jocurile Cupei Angliei, de decenii bune apanaj al BBC. S-a intamplat si ca alte posturi decat British Broadcasting Corporation ori Sky Sports, care se ocupa in ’92 de lansarea Premiership, sa castige dreptul de a difuza partide din Champions League ori chiar ale reprezentativei Albionului. Ambitii si initiative laudabile, daca ar fi sa ne astupam urechile la oalele sparte. La consecinte.

In primul rand, telespectatorul rasfatat cu transmisii in direct de o calitate mereu imbunatatita, a constatat imediat coborarea stachetei. Unei televiziuni care filmase pana atunci in general altceva decat fotbal ii cadea masca. Nu tu reluari elocvente, cadre sugestive, unghiuri inedite ori comentarii si analize dintre cele mai pertinente. Asta la prima vedere…

In al doilea rand, dar poate mai important, investind resurse financiare si logistice in transmisiile fotbalistice, arivistii in preajma dreptunghiului verde au constatat cu trecerea timpului sau poate chiar mai repede decat s-ar fi asteptat, ca schimbarea de registru a venit in detrimentul transmisiilor si emisiunilor lor consacrate, cu care isi consolidasera un nume.

Asemenea programe, cazand prada orelor de incepere ale jocurilor, si-au pierdut ora de maxima audienta, au fost reprogramate sau chiar rarite din programa. Emisiuni cu state de servicii de zeci de ani, adevarate Mecca pentru Johnny Public din fotoliu, se vad amenintate cu scaderea audientei.

Intr-un lant al slabiciunilor, studiourile de productie ale respectivelor emisiuni au mai putin de lucru si incaseaza venituri substantial micsorate din devalorizarea de piata a realizarilor lor. Banii televiziunii s-au canalizat spre fotbal, publicitatea trage la borcanul cu miere al jocului si la ora de maxima audienta acaparata de regele intre sporturi, iar fostele emisiuni esantion raman cu buza umflata.

Nu doar sistemul bancar sau al constructiilor de masini e in suferinta, cu pierderi de locuri de munca. Angajati ai studiourilor de productie TV, in continuarea lantului slabiciunilor, sunt pionii care sufera datorita schimbarii de macaz a televiziunilor, din pricina redistribuirii fondurilor de investitii, a scaderii veniturilor din publicitate si a interesului publicului. De la mic la mare, cameramanilor ori producatorilor li se poate servi un de pe azi pe poimaine „La revedere”. Nu mai ies pe teren sa filmeze, implicit nici firmele transportatoare nu mai au atatea comenzi, nici firmele de deservire alimentara, sa le prepare un pranz „la botul calului”. Si tot asa…

Fotbalul e un fenomen magnetic mondial cu mare putere de atractie, care insa in vertijul generat atrage si neutri inocenti. Prea plinul de fotbal, zi de zi, pe tot mai multe canale si ametind publicul telespectator, e pe placul publicitatii, insa pare a devora bastioane ale productiilor de televiziune din alte domenii. Si unui ahtiat de fotbal i s-ar parea nitel peste limita navala televiziunilor de a difuza cat mai multe jocuri si de a-si sari la gat pentru un contract in plus al drepturilor de televizare. Intre acei multi Joe Public din fotolii s-or afla si cativa care stiu pe pielea lor ca anumite meciuri l-au costat slujba.

Si-atunci care e pretul real al divertismentului oferit de fotbal? Doar cel al licentei TV sau al abonamentului de cablu ori receptie prin satelit? Sau cel uneori imposibil de masurat doar in bani?

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: