Ziua 47. Alergari langa Wembley

Zapada si ghetusul n-au pus frana majoritatii curselor de alergari programate cu religiozitate in Albion, in fiecare weekend. Frigul nu ucide pasiunea. Sacul in spinare si spre nord-vestul Londrei, in Watford, la o cursa de cross-country, cum sunt denumite alergarile pe iarba si peluze, prin parcuri si paduri, pe teren denivelat, in general pe distante de circa 10 kilometri. O alta mancare de peste decat alergarile pe sosea.

Mai dificile, mai obositoare, cu un potential mai ridicat de accidentari si de a incheia cursa ca un… porcusor. Cursele cross-country nu sunt pentru cei slabi de inger.

Watford e patria lui Sir Elton John. Muzicianul a dus clubul din suburbia Londrei in liga intai, pe post de vicecampioana, si cu un bilet pentru Cupa UEFA. O tempora. Anii ’80. Acum, Watford e inapoi in esalonul secund dar terenurile de fotbal si rugby de pe perimetrul parcului Cassiobury, gazda a concursului, stau marturie ca suntem in patria fotbalului. Pentru a ajunge in Watford, linia de metrou Metropolitan, cea mai veche din reteaua londoneza, trece pe langa noul Wembley, si el in nord-vestul Londrei. Intr-o dimineata de iarna, semetul arc al stadionului nu sclipeste in toata splendoarea sa.

Wembley, gol si infrigurat

Wembley, gol si infrigurat

E ceva trist in goliciunea statiei de metrou Wembley Park. Mi-o imaginez insufletita de puhoiul uman la un joc al Angliei lui Capello. Soarele pare a fi rasarit din nou, incalzind selectionata Albionului, dar noul stadion mai are de asteptat pana ce nationala va juca din nou acasa. Mai intai in Spania, la Sevilla. Imi spun si ca statia nu e de modernismul noii arene. Are un aer invechit, cu toate brizbrizurile ei electronice si de design stradal.

Cassiobury Park. Alti alergatori, caini misunand prin zapada, o dimineata inca impietrita. Peste cateva minute, zumzet si larma. Pregatiri. Sezonul de cross-country e pe sfarsite, se impart ultimele onoruri. Panglici alb-rosii delimiteaza traseul. La un moment dat, un podet cu ghetus iti va iesi in cale. Echilibristica. Altfel, nitel inot…

La start, in Cassiobury Park

La start, in Cassiobury Park

Alergatori de toate varstele, reprezentand cluburi londoneze sau din imprejurimi. Nu doar un sport individual, in functie de clasari intocmindu-se un punctaj pe echipe. Prestigiul culorii. Dar mai importanta e sanatatea. Fara glezne scrantite. Start!

S-a alergat bine, s-a venit sub 35 de minute. Cativa au abandonat, coplesiti pe o banca sau cu intinderi. Ambulanta veghea. La sosire, transpiratie fie si pe frig, oameni incovrigati pe vine, bale, noroi pana si pe coapse, bunicute incheind imbujorate spre coada plutonului, roseata…

Dupa cursa, in clubul de fotbal local, din parc. Sumedenie de cupe si trofee, plin de fanioane, dar si o fotografie cu Geoff Hurst in fuleu, la 3-2 pentru Anglia in finala cu RFG a Mondialului din ’66. Semnata de atacant. Se intampla candva, pe Wembley. Suntem in patria fotbalului si ni se sopteste ca in respectivul club s-a adunat lume luminata, sa vizioneze finala. Oameni care n-au prins un bilet. Ce bucurie trebuie ca a erupt in aceasta sala acum peste 40 de ani!

Si acum sunt motive de bucurie. Cu totii suntem veseli, chiar daca doar unii ajung la podiumul improvizat, pentru primirea premiilor. Pe categorii de varsta si sexe, la individual si pe echipe. Cate o gluma. Aplauze. Fete fericite. Veselie. Un ceai cald. Impresii si pareri. Care-i urmatoarea ta cursa?

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: