Ziua 37. Cuburi de gheata

E la moda se ni se impuie capetele cu asa zisa incalzire globala si topirea ghetarilor. Cel luat drept exemplu de Al Gore, in Argentina, in privinta schimbarilor de mediu, chiar nu isi micsoreaza dimensiunile. Sic. Acolo nu se dau cuburi de gheata…

Deci daca tot e la moda, iar economii si finante se subtiaza pe zi ce trece, guverne cazand sub apasarea crizei, sa va povestesc de gheata. Islandezii vor trebui sa se descurce cumva, din turism, din resurse naturale, de la gaze si pana la peste oceanic, si poate si din exportul ghetii. Banuiesc ca au ceva oferta. Insularitatea ii face mai solidari si intreprinzatori, instinctul de supravietuire aparandu-i de coltii lipsurilor. Insula lor nu se va scufunda, stand la suprafata cu mai putina gheata la bord.

In alte vremuri, clasele superioare britanice beneficiau si de luxul importului de gheata. Veneau ditamai cuburile peste ape, pana in inima Londrei. Pe malurile Tamisei inca exista zeci de relicve ale comertului maritim, renumitele depozite de marfuri si bunuri, pe nume Wharf. Fiecare Wharf are numele sau, in functie de ramura de productie. Multe au fost reamenajate in blocuri de apartamente de lux, cu priveliste spre cursul apei, cateva au ramas marturie a deceniilor cand Londra a fost un prosper port comercial.

Asemenea Wharfuri au fost destinate si importului si depozitarii ghetii. Care era apoi deservita consumatorilor. Inca in anii ’60, trotuare londoneze dardaiau sub cuburi uriase de gheata, aduse la usa restaurantelor. Se cioplea dupa nevoi. Iar daca era prea cald, cuburile se subtiau mai iute decat ghetarii nostri. Siroaie de apa pe asfalt.

Gheata nu era adusa doar la Wharfuri speciale de pe malul Tamisei, ci mai naviga nitel, si pe canalele adiacente fluviului, de exemplu Regent’s, deservind astfel nordul capitalei. Si astazi exista un Ice Wharf la nord de garile King’s Cross si renovata St. Pancras, cea cu terminalul Eurostarului de Paris, la unul din docurile canalului. E un Ice Wharf fost depozit de gheata, acum bloc de apartamente in… vitrina, cu geamuri de sus pana jos pe fatada, datatoare de efect de sera vara. Ironic… Unde candva se depozita gheata, acum nu te poti apara de soare.

Mai apoi, undeva pe malul sudic al Tamisei, cam unde domina si azi Oxo Tower, un alt fost Wharf metamorfozat in muzeu si asezamant cultural, a aparut Ice Works, o fabrica de gheata. Ce se putea produce loco, nu se mai importa de aiurea, ca in zilele noastre. Uriase depozite, agenti frigorifici, acel Ice Works scotea aburi de atata productie. Cererea de gheata continua sa fie ridicata.

Iar cand apetitul de gheata a scazut, aidoma vremurilor noastre, cand toata cererea pare subit a se subtia nitel, de voie de nevoie, si transportatorii de gheata s-au comasat. Erau cativa, carand cuburile de la Wharfs sau Ice Works la destinatii. Finalmente a mai ramas doar unul. Era totusi loc pe lungimea camionului pentru numele… intreg al furnizorilor de gheata aliati. Suna cam asa… United Hugo Gatti Stephenson Slater. Cand gheata nu mai e cuburi ci se topeste, unica alternativa e cu unde-s doi puterea creste. Asta daca e destula clarviziune pentru a combate divide et impera.

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: