Ziua 30. Va propun Predicatorii

Va place Manic Street Preachers? Rockerii galezi cu influente alternative, indie si britpop. Mi-am amintit sa-i pomenesc, auzindu-l. A fost o senzatie stranie. In strada, in plina zi. Asteptand la semafor, razbatea in intersectie, de undeva de dupa colt, dintr-o strada adiacenta, o voce amplificata. Ca din megafon. O duba inaintand spre culoarea verde si, mi-am spus, o fi reclama vreunui circ ambulant. Dar nu, nu, zumzetul continuu nu se apropia odata cu vehiculul. Am verde! La vreo 25 de metri, pe trotuar, la zid, un barbat cu un mic difuzor raspandea in neant trairea de a se face auzit. N-avea auditoriu. Declama continuu intr-o strada pustie. Un predicator solitar, poate nestiut, al carui discurs nu l-am descifrat nici macar in franturi de fraza. Nu-i voi stii niciodata mesajul, pasul. Sigur are o poveste a sa, o istorie de zis, filele unei vieti. Ori nuantele unor crezuri. Nu l-am compatimit pentru a vorbi la pereti. I-am apreciat initiativa. Pe multe alte trotuare, fie incruntati, fie cu capul plecat, fie prea ingandurati, oameni fara grai si parca sleiti de simtiri paseau robotic spre a vietii urmatoare destinatie. Cati au rabdarea, discernamantul, puterea si curajul de a lua pe loc repaus, de a trage aer in piept, de a cugeta si a-si descarca baierele sufletului? Am avut norocul sa depistez un predicator azi si mi-a adus aminte de Manic Street Preachers. Tot stradali se declara si ei, dar catarati pe o scena mondiala. Destine si destine… 

S-au suit pe scena muzicala in 1986 si de-atunci vocea solistului-chitarist James Dean Bradfield ne-a tot mangaiat si ne-a provocat cu o lirica inteligenta. Predicatorii scriau candva istorie, concertand in Cuba, la invitatia lui Fidel Castro…

Maniacii predicatori stradali strang in pumni suficienti samburi de adevar. Si sunt prolifici. Au compus si au tot lungit o acolada de distinctii. Inclusiv Best Band in the World Today, decernata de Q-Awards in 1998, an in care albumul This Is My Truth Tell Me Yours, Asta-i adevarul meu, zi-mi-l pe-al tau, a oferit intaiul lor slagar numarul unu, If You Tolerate This Your Children Will be Next… Daca tolerezi asta, copiii tai vor fi la rand… Un titlu pretabil multor realitati insa, in acest caz, referindu-se la Razboiul Civil din Spania si inspirandu-se din „Omagiu Cataluniei” al lui Eric Blair alias George Orwell si „Bombe spaniole” a celor de la The Clash. De fapt, Preachers s-au lansat prin a fi un grup punk-rock…

Voi redacta versurile, insa sa mai zic o vorba… Bradfield, verisorul sau baterist Sean Anthony Moore, chitaristul Nicky „Wire” Allen Jones si basistul Flicker au pornit in aceasta formula, pana in ’88, la plecarea ultimului, si au continuat cu Richey James Edwards, din ’89, cand noul recrut, coleg de liceu al tripletei, a desenat coperta si a compus versurile primului slagar, „Aleea sinuciderii”, acompaniind totodata din fundal la chitara si voce si transportandu-i pe Predicatori la concerte.

S-a intamplat recent, pe 28 noiembrie 2008, ca familia Edwards sa-l declare decedat pe Richey James, la ani buni dupa ce disparuse fara urma, intr-un 1 februarie 1995, dintr-un hotel de pe Bayswater Road, din centrul Londrei. Pe 14, masina-i parasita era gasita in preajma podului Severn Bridge, peste estuarul ce desparte sud-vestul Angliei de sudul Tarii Galilor, o maiestuoasa punte peste ape renumita drept loc de pus capat vietii. Ani buni, multi nu s-au impacat cu varianta disparitiei lui Edwards, artistul fiind uneori zarit poate nu doar in imaginatia trecatorilor aidoma lui Elvis. Cert e ca Predicatorilor le-au trebuit luni bune sa-si revina dupa socul disparitiei subite a lui Richey, redebutand in trioul consacrat si in zilele noastre cu un mesaj caritabil, The Help Album, intru alinarea durerii ranilor razboiului din Bosnia-Hertegovina… Picaturi de ploaie imi cad in crestet…

Anul acesta, Predicatorii vor lansa Journal For Plague Lovers, ultimul lor album, dupa „Generation Terrorists” (’92), „Gold against the soul” (’93), „The Holy Bible (’94), „Everything must go” (’96), „This is my truth, tell me yours” (’98), „Know your enemy” (2001), „Lifeblood” (’04) si „Send away the tigers” (’07).

Daca tolerezi asta, copiii tai vor fi la rand…

Viitorul te invata sa fii singur / Iar prezentul, sa fii temator si rece / „Asa incat daca pot impusca iepuri atunci pot impusca fascisti”

Azi gloante pentru creierul tau / Dar vom uita din nou totul / Monumente asternute din penel pe hartie / Ma transforma intr-un inchipuit fricos

Refren: Si daca tolerezi asta / Atunci copiii tai vor fi la rand / Bis / La rand, la rand, la rand…

Gravitatia imi tine capul plecat / Sau poate e rusinea de a fi asa tanar / Si asa vanitos / Gauri azi in capul tau / Dar sunt un pacifist / Am parcurs La Ramblas dar nu cu intentii reale

Refren…

Si pe strada asta-seara / Un batran se amuza cu taieturile din ziar ale zilelor sale de glorie

Refren…

Si chiar acum s-a terminat un album compilatie, cu muzica de la Shirley Bassey, Bjork, Paul Weller, Fat Boy Slim si pana la, cadere de cortina, da, da… Manic Street Preachers… Care au incheiat cam asa, in uralele publicului… Thank you Manchester… Predicatorii. Recomandabili cu caldura. Deloc maniaci, ba din contra… Alte trei hituri de pe albumul cu pricina, despre adevarul meu si al tau, The Everlasting, You stole the sun from my heart si Tsunami.

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: