Ziua 27. Pasarea Phoenix in vrie

O poveste despre ale vietii suisuri si coborasuri. De la agonie la extaz si inapoi. O istorioara per total trista dar cu un crampei de inaltare absoluta.

Am cotit pe stradutele in panta, cand in sus, cand in jos, pentru a descoperi la fata locului un indiciu al zbuciumului existential modern al unui club de fotbal care acum nici doua decenii era declarat falimentar iar lacate grele atarnau la portile unui stadion sufocat de buruieni.

Anii treceau si, in mileniul trei, Pasarea Phoenix primea acolo, pe noul stadion reconstruit intre aceleasi stradute, o Chelsea cosmopolitana si cu Abramovich cheltuind milioane, invingand-o cu un clar 4-2, printre „integralistii” infranti aflandu-se si un anumit Adrian Mutu…

Tribuna principala, cea vestica, de la The Valley, s-ar putea sa fie din august martora a unor jocuri de liga a treia...

Tribuna principala, cea vestica, de la The Valley, s-ar putea sa fie din august martora a unor jocuri de liga a treia...

Atat de aproape de disparitie, Charlton Athletic se poate declara intr-un fel multumita ca a trait la intensitate maxima anii de Premier League. Insa, aidoma fetitei cu chibrituri din basmul lui Andersen, visul a luat o intorsatura groteasca in ultima vreme, „Lancierii” parand acum nu a valsa pe ale vietii valuri in ton cu urcusurile si coborasurile pitorestii zone in care fiinteaza, ci a se scufunda si de la suprafata ligii secunde. Dar sa retez metaforele… La subiect.

Dupa razboi, Charlton era in voga, nu doar prim divizionara, ci si castigatoare a Cupei Angliei, 1-0 dupa prelungiri in finala din 26 aprilie 1947 cu Burnley, pe Wembley. La vechiul The Valley veneau si peste 50.000 spectatori, supravietuitori ai Blitzkriegului intr-un eroic est al Londrei.

Charlton isi are radacinile in vecinatatea Meridianului O de la Greenwich, in estul liniei meridianului. De peste un secol, Charlton e echipa locului in estul capitalei pe malul sudic al Tamisei, de fapt pe aceeasi longitudine, la cateva sute de metri distanta, cu barajul Thames Barrier, de protectie a orasului de apele Marii Nordului. Da, Charlton e la poarta navala a metropolei…  In sud-est 7, conform codului postal al capitalei.

Per total, Charlton n-a avut niciodata o viata usoara, cu West Ham la nord de Tamisa, tot in estul orasului, si cu mai mondenele Arsenal, Tottenham ori Chelsea avand prioritate in inimile fanilor. Charlton se putea baza doar pe localnici, eventual pe fanii din zona limitrofa sud-estica a Albionului, din comitatul Kent. Culmea ironiei ca in cartierul vecin, mai la est, Woolwich, avea sa fie infiintat Arsenalul de azi, care, tot pentru a dobandi un mai privilegiat statut in lumea fotbalului si in viata sociala engleza in general, isi muta candva radacinile la Highbury. Dar Charlton a ramas loial locului din preajma Barierei Tamisei. Aici, unde fluviul e mai labartat iar vantul de pe estuar mai taios. Aici, unde luminile capitalei palesc in departare. Un club de cartier.

Statuia lui Sam Bartram, recordmanul cu 632 aparitii pentru "Lancieri", in jurul celui de-al doilea razboi mondial, strajuieste gratios intrarea in West Stand

Statuia lui Sam Bartram, recordmanul cu 632 aparitii pentru "Lancieri", in jurul celui de-al doilea razboi mondial, strajuieste gratios intrarea in West Stand

Eroi locali ca Sam Bartram, din perioada cand clubul era la moda, au inflacarat pasiunea localnicilor si dragostea lor pentru Charlton a salvat ulterior clubul, cand la anaghie. Poate chiar caracterul local al lui Athletic, parca apartinand comunitatii din zona, a salvat-o pe Charlton cand dezastrul a lovit, acum doua decenii.

In 1986, Charlton isi incepea o aventura de patru ani in prima liga, nepotii localnicilor traind bucuria meciurilor din elita, aidoma inaintasilor lor, dupa razboi. Charlton chiar supravietuia intre granzi cand de exemplu, in 1989, Steaua pierdea finala CCE ori Chelsea abia promova si ea in esalonul numarul unu. In 1990, de pe locul 19, la brat cu o alta est londoneza, Millwall, Charlton retrograda insa. Pacatul mai mare era ca anii in elita, platind salariul unuia ca Allan Simonsen, falimentasera clubul, care a fost aruncat pe mana creditorilor si cu vechiul The Valley inchis.

Echipa a plecat in pribegie, jucand in liga a doua prin sudul Londrei, din 1991 la timona cu un anume Alan Curbishley. Mai rau, stadionul devenise de nerecunoscut. Si aici vine minunea… Mana de la mana si din munca voluntara, fanii localnici au curatat stadionul si au strans fondurile pentru reconstructia arenei, pentru inaltarea minunii de beton si sticla din zilele noastre. Pasarea Phoenix. Dupa cativa ani de disperare, truda, pribegie si umilinte, Charlton se reintorcea la vatra, la matca, in comunitatea locala, intre cei ce pusesera umarul. Inapoi la The New Valley…

In contrast cu datele falimentare ale problemei, echipa supravietuise spectaculos, la mijlocul ligii secunde, uneori, cu o clasare pe locul 7 respectiv 6, chiar cochetand cu pozitiile de promovare la baraj inapoi in elita.

Toate insa la timpul lor… Esentiala a fost redarea in folosinta a micului stadion in nuantele clubului, rosu-alb-negru, facandu-si loc intre stradutele cu case cochete si cateva blocuri turn de pe pantele din Charlton. De fapt, ocolind tribuna principala spre cea sudica, am dat de aleea Sam Bartram Way, redenumita in memoria eroului locului. Ma intreb de la ce etaj al turnului din preajma poti urmari ostilitatile pe intregul teren, fara bilet de intrare…

O alee, un bloc turn si o priveliste spre tribuna nordica...

O alee, un bloc turn si o priveliste spre tribuna nordica...

North Stand vazuta de pe calea Sam Bartram

North Stand vazuta de pe calea Sam Bartram

La fel cum localnicii au facut minuni in a resuscita clubul si locul sau de bastina, la fel si Curbishley a infaptuit minunea de a o readuce pe Charlton in elita, ba chiar in Premier League, in 25 mai 1998. S-a intamplat pe Wembley, in epopeica finala a barajului de promovare cu Sunderland. 3-3 dupa 90 de minute, 4-4 dupa prelungiri si 7-6 la penaltyuri, cu portarul Sasa Ilic, sarbul australian, intrand in folclorul „Lancierilor”. E drept, Athletic n-a dansat decat o vara, retrogradand in ’99 la brat cu mai ilustrele Blackburn Rovers si Forest, care parca i-au sugerat in ce companie selecta tocmai se invartise.

Insa la urmatoarea incercare, in anul 2000, Charlton n-a mai avut nevoie de baraj, ci a promovat imediat inapoi in Premier League, drept campioana a pe-atunci inca First Division, Coca Cola Championship de azi. Curbishley, dupa aproape un deceniu la The Valley, atragea atentia cu Athletic…

Si au urmat 7 ani plini in Premier League. Locul 9 in 2001, 14 in 2002, 12 in 2003. Apoi varful de potential, locul 7 in 2004, la doar 3 puncte distanta de o calificare in Cupa UEFA respectiv la 7 puncte de… Champions League. Incredibil dar adevarat, Athletic incheia a treia intre londoneze, dupa ce, pe parcurs, de Boxing Day, in 26 decembrie, o surclasa pe Chelsea la The Valley…

A fost atunci 4-1 deja in minutul 53! Islandezul Hreidarsson le-a reamintit lui Mutu si Ranieri inca din minutul 1 ca ziua de Craciun fusese ieri, irlandezul Holland a adus-o din nou pe Athletic in avantaj in minutul 35, finlandezul Johansson a desprins-o in minutul 48 iar englezul Euell a facut 4-1 peste alte cinci minute. Da, da, Charlton – Chelsea 4-2, nu e nici o eroare a teletextului. Ce mai Cha-Cha! Iar Chelsea avea sa devina vicecampioana…

Suporterii si-au cumparat un loc in istorie, personalizand cu propriile nume ori mesaje caramizile din preajma intrarii principale. Unii au asudat probabil la reconstructia mandrei The Valley...

Suporterii si-au cumparat un loc in istorie, personalizand cu propriile nume ori mesaje caramizile din preajma intrarii principale. Unii au asudat probabil la reconstructia mandrei The Valley...

Ocolind stadionul, am incercat sa-mi imaginez trairile acelei zile de decembrie din 2003. Niste megastaruri realmente umilite in propriul oras, insa pe un stadion „de dupa blocuri” dintr-o zona modesta a unei suburbii londoneze, stadion care nici nu era in schite acum doua decenii. Era doar o veche copie in paragina. Am incercat sa-mi imaginez cum autocarul lui Chelsea manevra in intuneric pe stradutele stramte, pe cand in barurile din preajma localnicii ciocneau o bere… a supravietuirii si triumfului. Berea Pasarii Phoenix.

Orice culme are si o vale. A urmat reculul. Locul 11 in 2005, 13 in 2006 si, de-acum fara Curbishley, dupa 15 ani, dar cu Dowie, Charlton a avut inca de la primul joc la The Valley al editiei 2006/2007 semnul a ceea ce avea sa urmeze… 0-0 la pauza dar 0-3 la final cu Manchester United. Ce incepe rau, se sfarseste si mai rau… Pe 5 mai 2007, cu al treilea antrenor la carma intr-un sezon, alb-rosii disputau ultimul meci pe teren propriu in prima liga: 0-2 cu Spurs. Si retrogradare. Un 2-2 tardiv pe Anfield, in ultima etapa, a fost o slaba consolare. 13 mai 2007 a fost duminica despartirii „Lancierilor” de Premier League.

Iar liga a doua n-a primit-o pe Charlton cu bratele deschise. Cu jucatori supraevaluati si cu contracte grase, Charlton a continuat sa piarda turatie iar in toamna l-a pierdut si pe Alan Pardew, cu care retrogradase.

In aprilie 2002 era inaugurat North Stand. Emblema clubului si o placa omagiala, cu corpul tehnic, actionarii si directorii clubului, plus cu fani de vaza, e expusa pe exteriorul tribunei. Numele lui Curbishley nu lipseste...

In aprilie 2002 era inaugurat North Stand. Emblema clubului si o placa omagiala, cu corpul tehnic, actionarii si directorii clubului, plus cu fani de vaza, e expusa pe exteriorul tribunei. Numele lui Curbishley nu lipseste...

Stadionul e pustiu. Fara fani, e neinsufletit. E rodul muncii localnicilor, acum la casele lor, intr-o amiaza de sambata cu Charlton departe de casa, la Sheffield. Suporterii au facut deplasarea pentru jocul cu Wednesday, iar unicul semn de miscare la The Valley e afisajul electronic amintind de bilete cu 15 lire pentru meciul… de la Sheffield. Ar mai fi timp, daca ai avea elicopter… Da, Athletic e in deplasare si doar cate un fan ratacit vine pentru un bilet. Trebuie ca sunt zile triste acum la The Valley.

Casa de bilete nu mai e luata cu asalt, ca-n 2003. Nici Charlton nu mai merge la fel, nici oamenii nu mai au atatia bani de cheltuit

Casa de bilete nu mai e luata cu asalt, ca-n 2003. Nici Charlton nu mai merge la fel, nici oamenii nu mai au atatia bani de cheltuit

Dupa colt, pe artera care te aduce la stadion, magazinul de prezentare e parca inghetat, cu JANUARY SALE mazgalit ingrosat cu carioca, pe ferestre. Solduri dar tot bate vantul. Tricoul de deplasare cu doar 15 lire, daca il cumperi pe cel clasic cu 30. Si tot asa. Dar nimeni nu deschide usa. Recesiune.

Mandrul Charlton trece prin momente grele, din toate punctele de vedere

Mandrul Charlton trece prin momente grele, din toate punctele de vedere

Pustietatea locului, vantul rascolind cocoloasele de hartie, au lasat parca senzatia ca sunt in preajma unui mastodont cu picioare de lut, prea mare si pentru zona si pentru apele in care mai nou se scalda. O minune care dintr-odata si-a pierdut staiful. Risipirea miracolului?

Nu stiu… Ascult rezultatele… Sheffield Wednesday – Charlton 4-1. Londoneza nici n-a mai avut zvacnirea lui Chelsea pe The Valley, pentru un gol doi. Esec in fostul oras al otelului care-o lasa pe Athletic cu 29 de puncte, cu lanterna rosie in mana si la 7 puncte de cea mai apropiata „barca”. La si mai multe de tarmul salvator. Au mai fost ele si altele, pe rand… Manchester City, chiar Sheffield Wednesday ori mai recent Leeds si Nottingham Forest sfarseau socant in liga a treia. Charlton mai are 18 meciuri pentru a evita retrogradarea dar latul se strange.

Pasarea Phoenix e din pacate in vrie. O poveste esantion pentru desertaciunea umana. Bucuriile sunt in fascicule intr-o existenta menita parca pentru a suferi si a supravietui. Prisma prin care Charlton e de fapt o victorioasa. A trecut ea si prin faliment, care parca a fost mai inversunat combatut tocmai datorita rezultatelor acceptabile din teren.

Un magazin cu de toate. Fanii l-ar lua cu asalt de-ar stii ca platile lor s-ar transforma in puncte. Acum au baza materiala dar nu si o echipa, candva coagulata de Curbishley

Un magazin cu de toate. Fanii l-ar lua cu asalt de-ar stii ca platile lor s-ar transforma in puncte. Acum au baza materiala dar nu si o echipa, candva coagulata de Curbishley

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

2 Răspunsuri to “Ziua 27. Pasarea Phoenix in vrie”

  1. Sesso Says:

    Great site.

  2. tudor Says:

    salut Mihai, desi e sambata noaptea ora 01:20, intamplarea m-a adus pe blogul tau, unde am citit acest articol superb. de vreo 2 ani de zile, sunt fascinat de fotbalul englez, pe care il urmaresc cu deosebita placere pe Eurosport 2, indiferent de combatante si de competitie. post-ul tau de azi a picat la fix, dupa ce azi, admirand Manchester-Tottenham, discutam cu un prieten despre fascinantul fotbal englez, si oportunitatea de a veni pt un meci live in Londra (au aparut acum curse low-cost Tm-Londra)

    salutari, astept noi postari la fel de interesante. tudor (ex-FV, ne-am intalnit o data in aceasta toamna, la meci la POLI cand ai venit cu Laci)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: