Vopsea, graffiti, afară cu yankeii şi 1-5

Fruntaşii au neplăceri. Mastodonţii fotbalului englez au căpătat zilele acestea lovituri în ton cu plonjonul pieţei bursiere. Vremuri tulburi, cu proteste, negocieri de refinanţare şi eşecuri usturătoare. Dar s-o luăm pe rând.

Manchester United, campioana en-titre, este lideră în Premier League însă unii fani tot nu pot înghiţi prezenţa clanului Glazer la cârma „Red Devils”. La sosirea nord-americanilor la Old Trafford, mulţi suporteri au protestat, au împroşcat vopsea pe maşina lui Maurice Watkins, director la vremea respectivă, au dat foc paiaţelor cu chipul noului proprietar iar cei mai constructivi au creat propriul lor club de fotbal amator, FC United of Manchester, care şi astăzi păstrează bine mersi tradiţia şi valorile grupării mamă şi încearcă să-şi croiască drum între divizii. Fanii micuţei grupări sunt în tribuna lui Bury, de la Gigg Lane, în clişeul de pe frontispiciul blogului. 

Iar acum graffiti. Pe zidurile proprietăţii lui David Gill, preşedinte executiv al lui Manchester United. „Iuda Gill”. „Afară cu Glazerii”. Fără comentarii. În ianuarie, englezul resimte mai mult ca niciodată vântul din buzunare. Şi preţurile record. Asta după cheltuielile de sărbători. În ianuarie sare aşadar cel mai tare în ochi costul ridicol de pipărat al vieţii de fan al lui United.

Tot în nord-vestul Angliei, dar la Liverpool, alţi proprietari americani sosiţi în 6 februarie 2007 îşi încheie primul an la Anfield Road în oprobiul suporterilor „Cormoranilor”. „Bastarzi mincinoşi, ieşiţi din clubul nostru”, a fost corul fanilor lui Liverpool FC în cursul deprimantei remize de luni seara cu Aston Villa. „Yanks out, Dubai in, in Rafa we love” a fost unul dintre afişele luate în prim-plan de camerele TV şi prima pagină a marilor publicaţii. „Fanii îi vor afară din club, necondiţionat”, a fost mesajul grupului „Să ne recăpătăm peluza Kop”. Aşadar suporterii roşilor nu sunt încă tentaţi să creeze propriul lor club paralel, ca la Manchester, ci vor să-şi recâştige spiritul şi valorile tradiţionale ale grupării înfiinţate acum aproape 116 ani. Nici un an cu Tom Hicks şi George Gillett Jr. la cârmă i-au aruncat din braţele optimismului în cele ale disperării. În noiembrie, când s-a dus vestea că Rafael Benitez e pus pe jar de nord-americani, tribuna i-a luat apărarea, cu afişe cu chipul ibericului şi steaguri spaniole. Acum, după ce s-a aflat că proprietarii l-ar fi contactat pe Jurgen Klinsmann, cândva rezident californian, întru a-l înlocui pe Rafa, fanii n-au mai făcut scut în jurul antrenorului ci au purces la atac în dauna finanţatorilor. La Anfield s-a auzit recent că în vară, în încercarea de a-i împăca pe fanii echipelor din francizele lor nord-americane, Hicks şi Gillett ar fi spus că eventuale profituri de pe urma lui Liverpool ar putea fi la o adică pompate în respectivele formaţii. Asta pe când investitorii au doar câteva zile la dispoziţie pentru a refinanţa împrumutul iniţial cu care preluaseră cârma „Cormoranilor” anul trecut.

David Moores, astăzi preşedinte onorific pe viaţă al clubului, şi familia Moores în general, care a deţinut vreme de mai bine de o jumătate de secol 51% din Liverpool FC, au fost probabil atinşi de o paloare lividă la întorsătura nefericită a încă fragedului contract al nord-americanilor la Anfield Road. Cum nici în teren lucrurile nu merg bine, cu şase remize acasă în acest campionat, fanii nu mai văd cale de întoarcere, ba sunt într-atât de porniţi încât s-ar arunca direct în braţele finanţatorilor la pândă. E vorba de reprezentanţa de investiţii a guvernului din Dubai.

Dacă Manchester United a câştigat între timp titlul şi Cupa Ligii iar Liverpool a triumfat în Champions League şi Cupa Angliei, în schimb Arsenal n-a mai luat un trofeu din mai 2005 iar marţi seară a zburat fără comentarii din Carling League Cup. Conform aşteptărilor, rămânând fidel principiului de a alinia garnitura a doua în Cupa Ligii, Arsene Wenger a căpătat ceea ce merita din plin: 1-5 la Tottenham. Scriam recent că altele sunt priorităţile francezului însă unii s-ar fi aşteptat poate ca măcar în ceasul al doisprezecelea, în returul semifinalei de la Spurs, când în joc era o prezenţă pe Wembley, Wenger să respecte competiţia şi adversara din penultimul act şi să-şi folosească titularii. Nici chip. Din contră, de mult nu s-au regăsit doi englezi în formula de start non-britanică a alsacului. Justin Hoyte în centrul apărării şi Theo Walcott în atac. Rezultatul s-a văzut iar Arsenal s-a făcut şi mai mult de papară, Adebayor, intrat pe parcurs, sfârşind la cuţite cu un coleg de echipă, Bendtner. Dar să nu-i luăm din merite lui Tottenham. Anul trecut, tot în semifinale, se încheia Spurs – Arsenal 2-2 şi 1-3 în retur, după prelungiri. Să fie aşadar doar un pas înapoi al rezervelor lui Wenger sau şi un pas înainte al Spursilor lui Juande Ramos, spaniol care a preluat cârma în toamnă, de la Jol?  

Aşadar ambiţia de a forţa triumful cu rezervele a prevalat în faţa secetei de trofee a „Tunarilor”. Din 1993 fără Cupa Ligii, din 2004 fără titlu, din 2005 fără Cupa Angliei. Şi chiar aşa… oare ce-or fi zis suporterii lui Arsenal după ce, plătind nu ştiu câte lire pentru biletul de meci, şi-au văzut la lucru între favoriţi multe prea multe rezerve? Aşadar n-a fost prea tare de mirare, la pretenţiile actuale ale mai snobilor şi greilor la pungă fani ai „Tunarilor”, că ei au părăsit tribuna după doar o oră de joc. Se spune că dacă eşti fidel echipei tale, rămâi cu ea şi la bine şi la greu dar câteodată poate că asemenea atitudini ar da de gândit şi celor mai încăpăţânaţi manageri.

Oricum, de-atunci, de când Arsenal n-a mai pus mâna pe o cupă, United şi Liverpool au tot adunat trofee, ca să nu mai spunem de Chelsea, campioană în 2005 şi 2006 şi câştigătoare a Cupei Ligii şi Cupei Angliei în 2007. De altfel, comparativ cu rateurile a trei mari din aceste zile, o Chelsea reinventată şi fără mult fâs dar cu multă sudoare de când cu Avram Grant la timonă, tace şi face. Acum departe de prim-plan, de controverse şi scandaluri, cum ne obişnuise regimul lui Mourinho, Chelsea pare a-şi fi găsit cadenţa iar Abramovich postura ideală. Mai retras, mai în umbră. Asta în vreme ce la Old Trafford şi Liverpool zboară cu vopsea, grafitti şi bannere respingătoare iar Arsenal zboară din Cupa Ligii. Până deseară cel puţin, Chelsea mai e încă pe patru fronturi…  

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: